Romanulu, octombrie 1878 (Anul 22)

1878-10-02

ANULU DOUE DECI ȘI DOUI YOJESCE SI YEI FETEA. ANUNCIURI. Linia de SO litere petit, pagina IV. — 40 ban3 Dcto . , , pagina III. 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C ne, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la Eugéne Micoud, No. 81-A Fleet Street, London E. C. LA VTENA, la d-nil Haasentein și Vogler, Walfischgasse 10. LA HAMBURG, la d. Adolf Steiner, pentru totă Germania. Articolele nepublicate se urdu. 20 BMI ESEMPLARULU Redacțiunea și Administrațiunea strada Domimei 14 Bucuresci, u Srumărelu După două ședințe lungi și laboriase, deși destulă de calme, Camera a terminată Sâmbătă seră desbaterile asupra cestiunii politice care de atâta ti rupă agită țara. Deși recriminări n’au lipsită, într’ună momentă în care ele erau și inutile și cu totul neoportune, totuși trebuie să ne felicitămă că desbaterile au păstrată acelă zonă liniștită și demnă ce convine arâtă de bine unora împrejurări ca cele prin care România trece. Scene tumultuase n’aă fostă și apelă la pasiunile rele și artistele mai nimeni n’a făcută. Pare că acestă demnă atitudine nu s’ară fi păstrată, déci, mai nainte de începerea desbaterilor publice, nu s’ară fi stabilită înțelegerea între tote grupurile asupra tutorii puntelor în disensiune, afară de cestiunea anesării seă refulării Dobrogei. Vă dată ce divergență n’a mai esistată decâtă asupra acestui singură puntă, care nu era de natură a pasiona și a învenina disensiunea, desbaterile au putută urma cu demnitate pentru onórea acestei Camere, care a dovedită în tote ocasiunile că, atunci când are a luată revoluțiune în facia străiniloră, patriotismul este singura sea busolă. Acumă guvernală are delicata sarcină de a începe aplicarea, și, fiindă că oposițiunea a susținută totă timpulă că Dobrogea este ună dară periculosă făcută numai de Rusia, și că prin urmare nu trebuie s-o ocupămă, urămă ca Rusia, în ocuparea Dobrogei de către România, să nu urmeze după cum a votată oposițiunea. In țările despotice și supt guvernele retrograde se crede ca uă dogmă nestrămutată, ca ună felă de principiă nediscutabilă, că libertatea absolută a presei aduce anarhiă, seăcelă puțină, în casulă celă mai bună, împedecă și îngreueză puterea esecutivă chiar în acțiunea cea mai salutară, în măsurile cele mai trebuinciose pentru binele națiunii. Sunt situațiuni în care pene și Statele cele mai liberale și au crezută permisă a a restrînge, într’mvu modă parțială seă momentană, arena politică a presei, fiă din temerea tulburărilor interiore , fiă în facia unui inamică din afară. In țara noistră supt guvernul actuală, în miijlocul crisei celei mai grave prin care a trecută vr’uădată nemulă română , ună crâncenă răsboiă buhaiidă la hotare, uă armată străină tăbărîndă în întru, eră din afară amenințându-ne dintr’ascunsă machinațiunile diplomației, tote acestea gata a profita de cea mai mică neliniște din partea Româniloră, presa a rămasă totuși pe deplină liberă, liberă fără margini, mai liberă decum fusese ea supt alte guverne în timpurile cele mai normale. Fiecare a scrisă totă ce i-a plăcută și a combătută totă ce nu’i plăcea. Opiniunea publică a fost o singurulă judecătoră și singura pedepsă a esceselor comise de către unele organe ale presei. Nu s’a intentată nimenui nici ună procesă politică. Guvernul a lăsată pe toți să vorbescă, a auzită pe toți, și începe astăzi a culege rudele acestui extremă liberalisam, de care ară pute fi gelose țările cele mai înaintate pe calea civilisațiunii. Departe de a fi produsă vreună simptomă anarhică, libertatea cea absolută a presei, desbăteadă tóte preocupațiunile ijilel din ponturile de vedere cele mai diferite, le-a luminată astăfelă prin polemică, încâtă la momentulă dată guvernul și Parlamentulă n’au mai întâmpinată nici uă mare dificultate de a dauă soluțiune grabnică cestiuniloră celoră mai ardinți, uă soluțiune adevărată națională, care să împace tote spiritele seriose, tote aniunile românesci fără distincțiune de partită. Frumosulü voini ală Camerelor, asupra atitudinii ce trebuie să țină România faciă cu decisiunile Congresului de la Berlin se datoresce în cea mai mare parte libertății nemărginite a presei, care a cernută în cursă de mai multe luni tote ipotezele pentru și contra, lăsândă să se manifeste feră de felă de opiniuni, din ciocnirea cărora s’a putut forma în fine opiniunea generală, unde s’aă conciliată prin eclectismă elementele cele mai bune seă cele mai practice ale opiniunilor particulare. Basarabia, Dobrogea și cestiunea israelită sunt cele trei mari ponturi, asupra cărora se concentraă îngrijirile tuturor Românilor”. Lăsândă lară parte Basarabia, căci națiunea română persistă a considera acestă răpire de teritoriu ca ună faptă materială, căruia ea nu are a’i acorda for’uă sancțiune, lăsândă două cam dată la uă parte și cestiunea israelită, pe care o vor regula numai Camerele de revizuire, ne vomă mărgini astăzi asupra pontului Dobrogei. După votul Senatului, viitórele Camere de revisuire voră trebui să se pronunțe în ultima instanță în privința României de peste Dunăre, pe care va avea s’o asimileze cu România de dincelo de Dunăre. Până atunci însă, este impusă guvernului actuală greua misiune de a ocupa Dobrogea și de a o administra. Nimică mai delicată ca începutul ă, piua se cunosce de dimineță, țice ună vechiă proverbă română. Primulă pasă, pe care’să voră face Românii pe pământul Dobrogei, este de cea mai mare importanță pentru întrega succesiune a stăpânirii nóstre acolo. După cum ne vomă așterne astăzi, așa ne vomă culca mâne. Dacă semînța pe care vomă semăna acuma nu va fi bună c ț în deșertă ne vomă sili mai târziiă a distruge ierburile cele rele, produse prin nepăsarea și neprevederea nostră, căci va trebui să le smulgemă din rădăcină una câte una, și totă încă nu le vomă stîrpi cu totulă. Suntemă datoria atrage cea mai seriosa atențiune a tuturoră Românilor, asupra acestui punctă de uă gingășiă estremă. Ori ce seară decide î în urmă, temelia posesiunii române I în Dobrogea o va pune astăzi guvernul, și numai guvernul, asupra căruia cade astăfelă tota responsabilitatea viitorului. Ia curândă, sperămă, armata română va trece peste Dunăre. După armată va urma imediată stabilirea administrațiunii civile. Ostașii și impiegații vor fi primulă elementă română cu care vor face cunoscință cu locuitorii Dobrogei și după care ei voră avè să judece despre totalitatea națiunii române. Decă ostașulă va reuși să câștige din capul ă [ locului simpatia gazdei sale ; decă im] pregatală va fi dreptă, onestă, imparțială, afabilă; decă administrațiunea militară și cea civilă vorăsei de uăpotrivă să se mențină la înălțimea misiunii loră, Dobrogenii lesne ] voră deveni adevărați cetățeni rommâni, fără deosebire de naționalitate, după cum au fostă adevărați cetațeni români Tătarii din Moldova din epoca lui Cantemir. Decă însă, din I contra, indigenii se vor simți chiară din primele momente iubiți în interesele și insusceptibilitățile loră, lengătura Dobrogei cu România nu va deveni nici vădată că unire organică. Soldatulă nu este uă sarcină pentru celelalte clase ale societății numai atunci cândă are totă ce-i trebuie. Cândă nu-i lipseșce nimică, elă nu cere nimică. Armata română, care va trece în Dobrogea, cată să fie bine înzestrată cu tóte, mai bine chiară— dacă se póte de câtă ostașii ce voră rămâne în țară. Disciplina trebuie să fie exemplară. Penă și esterortilă soldatului, soliditatea și curățenia echipamentului, prin care se rădică și mai multă aerulă marțială, e menită a-i atrage iubirea celorălalți locuitori. Despre armată însă nu ne îndoaimă uă singură minată că ea va respunde pe deplină și de astă dată la așteptările României. Mai anevoie, cu multă mai anevoie este alegerea impiegaților. Totă ce e mai bună în birocrația română și numai totă ce e mai bună, fără nici ună amestecă de neghină, trebuie trimisă în Dobrogea, trebuie rugată să mergă acolo. Încă vă dată, că administrațiune civilă și militară estel inte, e că sarcina cea mare ce se impune acum guvernului nostru în privința României de peste Dunăre. Să nu se mai repete greșelile comise altă dată în Basarabia, a primită definitivă de misiunea d-lui Szell —--------------———--------------~ ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Sesiunea estraordinară. Ședința de Vineri 29 Septembre 1878. LUMINEZATE ȘI VEI FI. ABONAMENTE. In Capitală și districte: una anii 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 leiuă lună 4 lei. Pentru tóte țerile Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea clarului. LA PARIS, la d-nii Darras-Halegrain, 5 nie de l’anciene comédie și Havas, Laffite et C-nie, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B- G. Popovici, 15 Fleiekmarkt. Scrisorile nefrancate se refusă. 20 BANI EXEMPLARULU SERVIȚIULU TELEGRAFICII ALU AGENȚIEI HAVAS I Viena. 12 Oetobre.—(oficială) Generarese Reinhander a ocupată în 10 Oetobre Vernograc. Uă deputațiune din Rugim și-a exprimat supunerea. Austriacii au întâlnită între Peci și Vernogracu o mulțime de insurgințî răniți pe care i-au rădicată. Fortulă celă mică de la Kladus ocupată de insurgințî a fostă încongiurată de către una batalionă de vânători. Paris, 12 Octobre.—Monseniorele Dupan I , loop, episcopul de Orleans, a murită. Se asigură că d. Greigh, ministrul de finanțțe al Rusiei, se va duce la Paris, spre a contracta ună împrumută care ar fi destinată pentru rescumpărarea hârtiei Ii monete. Londra, 12 Oetobre.— Times zice că ’n Bulgaria e uă mare agitațiune. Poporațiunea ară voi s’alegă Domnă pe principele Nichita al Muntenegrului. Paris, 12 Oetobre. — Uă telegramă din Londra ne informăză că, pe piacra englesă, lumea financiară prevede redeschiderea Gestiunii Oriintelui. Se zice asemenea că lumea oficială e alarmată de poprirea retragerii armatei ruse. Berlin, 12 Octobre.— In Reichstag, moțiunea deputatului Hanel, prin care cere d’a nu întinde aplicarea legii în contra socialiștilor și asupra întrunirilor electorale, a fost respinsă cu 200 voturi contra 167. Viena, 12 Octobre. — Politische Corresp ondpenz scrie că comisiunea stabilită la ministerul afacerilor străine pentru a elabora ună proiectă de organisațiune pro- Iensoriă a Bosniei și Brzegovinei și-a sfîrșită deliberările. Acestă comisiune s’a ocupată asemene și cu grabnica repatriare a refugiaților. S’a stabilită în principiă modulă pentru punerea sea în esecutare. In ceia ce privesce Brzegovina, acestă repatriare ară fi și începută. Constantinopole, 11 Octobre.— Câțiva ambasadori au semnalată lui Savfet-pașa impresiunea supărătore ce au produsă ultimele manifestațiuni diplomatice ale Porței asupra cabinete oră mai multoră mari puteri. Roma, 13 Octobre.—Ziarulă V Italie cere ca și Italia să fiă represintată în ministerul egipteană. El adauge că Italia are în Egiptă interese totă așa de însemnate ca și Francia și Englitera și că, dacă negocierile începute vor reeși, portofoliul justiției va fi încredințată unui italiană. Pesta, 13 Octobre (oficiale).O împăratesă a însărcinată provisorii pe d. Wenckheim cu ministerul de interne și pe d. Tisza cu acela ală financieroră. Maiestatea Sea s’aă desbătută moțiunile privitore la situațiunea creată României de tratatură din Berlin, amă promisă că vomă da mai pe largă una resumată despre discursurile oratoriloră. Eco, în resumată acele discursuri, D. N. Furculescu începe prin a aminti Adunării votulă de la 26 ianuarie 1878 ală Camereloră, prin care ele declară că „sunt hotărîte a imanține întregitatea teritoriului țarei și a nu admite uă înstrăinare din pamentul ă iei, supt nici uă denumire și pentru nici uă compensațiune seă descaunare“, și, punândă acestă luptă în fadă cu moțiunea majorității comisiunii, ajunge la conclusiunea că, decă Camera ar primi moțiunea, atunci ară veni în contrazicere cu votul de la 26 Ianuarie. După acesta d-sea face mai multe teorii de constituționalismă, explicândă ce va sedică uă lege constituțională, uă lege ordinară și uă moțiune, și dice că e uă ideie forte greșită a se crede că, dacă într’ună casă dată nu amă putea face uă actu printr’uă lege ordinară, acelă actă Faină putea face pe cale de moțiune. Făcendă definițiunea tratatului din Berlin, arătă că elă ne creăză uă sortă mai rea decâtă aceia care o avea să supt Turcia și mai rea chiară decâtă aceia pe care ne-o creea tratatul de la San Stefano, deorece tratatul de la Berlin ne cere a abdica la dreptul nostru de stată independinte, supunăndune voinței europene într’uă afacere care e de resortulă suveranității naționale, adică în cestiunea Israelițiloră. D-sea susține apoi că Adunările ordinare nu suntă competente a se pronuncia în casuță de faciă, pentru că Constituțiunea duce iu arta că teritoriulu țerei e ianenabilu; alineatulú ală douilea ală aceluiași articolă, care prevede schimbări și rectificări de fruntarii, nu se póte aplica în casuță de faclă, pentru că nu e vorba de rectificări de fruntarii, ci de înstrăinarea unei provincii întregi. S’a luată ca exemplu Belgia, dicându-se că ’n 1839 Adunările belgiane au admisă că uă simplă lege era suficientă pentru uă înstrăinare de teritoriu, dară purtarea Corpurilor Legiuitore belgiane nu potă face autoritate doctrinală și afară de acesta Constituțiunea belgiană diferă de a nostră pentru că acolo se prevede ipoteza de înstrăinare și schimbări de teritoriă, oricâtă de însemnate ară fi, și cu tote astea s’aă [găsită și în Adunările belgiane bărbați de stiință care aă susținută că pentru înstrăinări de teritoriă e de neapărată necesitate constituțională a face apelă la poporulă belgiană. Décà s’ară admite competința Camerelor ordinare d’a face asemenea înstrăinări și schimbări de teritoriă, atunci s’ară a- ijunge la uă consecință forte rea. Se admitemă că mâne ni s’ară cere sĕ cedămă Moldova pene la Milcovă, orci poimânesc cedamă România pene la Oltă, în schimbul ăi altor teritorii, din Bulgaria, din Serbia I săă din Brzegovina. Neapărată că cu interpretația d-vóstre o puteți face primă lege ordinară. Apoi putut’a vre Constituanta să lase vă asemenea latitudine Corpuriloră Legiuiture ordinare ? Negreșită că nu. Art. 124 din Constituțiune prevede ca stindardulă României să aibă trei culori. Ei bine, când ați voi să schimbați una din aceste culori, n’ați pute s’o faceți de câtă făcendă apelă la poporă. Apoi, dăcă pentru ună lucru atâta de mică nisce Cajmere Legiuitóre ordinare nu sunt competente, cum voiți a le recunosce competinte pentru a înstrăina oă parte atâtu de înăsemnată din teritoriulu țărei? Art. 91 prevede că, atunci cândă Capulăi Statului ară fi chiemată ca Capă ală puterei esecutive într’ună Stată vecină, acesta nu s’ar fi pută face decâtă în virtuttea unei legi votată cu oă majoritate de 2/a Va să dică, cândă este vorba, dăcă nu de lună folosit, celă puțină cândă nu perchemă j nimică. Constituția cere mă numără de 2/3. Cum dâră s’ară puté crede că densa arăi fi lăsată unei simple majoritățî puterea if d’a înstrăina pământulă strămoșescă ? După mai multe argumente prin care voiesce să probeze că Adunările ordinare nu sunt competente a se pronuncia în cestiunea de faciă, oratorele întrebă : decă nu vă este permisă a tranșa cestiunea de faciă prin uă lege ordinară, cum ve pute fi permisă a face acesta prin uă moțiune? In privința tratatului de la Berlin, constituționalmente vorbindă, nu este permisă a dice acum nimică , nici nu, nici da. Cândă eramă îndreptă, și cândă era cu putință, amă făcută-o, amă disă cuventulă nostru la 26 Ianuarie. Astăzi însă numai țara se găsesce îndrituită prin Constituțiune a dice cuventulă seă în privința acestui tratată. De aceia d-sea nu se preocupă nici decă Adunarea pate se ie dă resoluțiune contraria tratatului de la Berlin. Acesta nefiindă de competința sea, nici n’are de ce s’o facă. Numai țăra, convocată ad-hoc, are dreptulă a se rosti în astă privință. Trecendă la cestiunea Dobrogei, d-sea nu vede în primirea iei de câtă pericole pentru România și, ca să probeze acesta, face istoriculă politicei ruse și citesce testamentul lui Petru cel Mare, aretându că până acum politica Rusiei a dovedită că urmăresc o punctă cu punctă acelă testamentă. Dice dără că se ne ferimă de acestă dată pe care ni’lă face Rusia, amintindu-ne vechiulă proverbă latină . Timeo Danaos et dona ferentes, pe care d-sea îlă schimbă astăzi în Timeo Russos et dona ferentes, adică se ne tememă de Ruși chiară cândă ne aducă daruri (ilaritate). D sea crede că, neprimindă Dobrogea și rămânendă Bulgariei sau Rusiei, Europa va vede că nu mai e nici uă stavilă între Slavii de Nord și Slavii de Sud, se va îngrija și va căuta să pună alte stavile mai mari. Terminândăd-sea declară că nu va vota moțiunea de facă și nici uă moțiune care ară fi contraria actului din 26 Ianuarie 1878. Acesta ară fi pentru d-sea a face ună actă pe care consciința d-sele ară refusa d’a’lă primi. (Aplause). D. P. Gradiste nu arătă că terâmură, pe care se până aceia care combată moțiunea propusă, e multiplu. Prima obiecțiune care se rădică e constituționalitat.p.p «voootoî nuntimi Barlic», că orîce resoluțiune s’ară lua de către aceste Camere nu este constituționale, că Camerele acestea nu suntă competinte a se pronuncia în acestă cestiune. Mai ântâi de tóte, daca ară fi exactă acestă teoriă, ară trebui s’ajungemă la resultatulă că țăra trebuie să’șî încrucișeze bradele și s’aștepte în suspensiune până cândă Camerele de revizuire ară fi ehiemate. Acestă soluțiune nu póte fi seriosă. Adice faciă cu tratatul de la Berlin care ni s’a comunicată , nu primimă acelă tratată, nu’să recunoscemă, pentru că este uă lucrare care rămâne a fi confirmată de către Camerele de revizuire, este, a pune în suspensiune e sistența nostră politică. In facia dreptului publică europeană, România n’avea altă basă decâtă tratatulă din Paris. Astăzi tratată din Paris nu mai esiistă și, dăcă noi înlăturămă și tratatulă din Berlin, atunci care mai e situațiunea acestei țări pe tărâmul dreptului internațională ? Inconvenientulă ară fi forte mare, căci tratatul de la Berlin e ultima etapă la recunoscerea independinței nostre ca absolută, după care amă umblată necontenită și care nu e de mică importanță. Negreșită tratatul din Berlin ne modifică Constituțiunea. In rațiunea abstractă Congresul n’ar fi avută dreptul ă să dispună de noi fără noi, cnse în dreptul ă internațională Congresele europene du din nefericire dreptul ă d’a lua otărîrî care se aplică și la puterile acelea care n’au luată parte la Congresă. Dăcă nu s’a făcută acestă deosebire și dăcă s’a discutată atâta asupra cestiunii de competința seă necompetință, causa e că a voită se se caute soluțiunea acestei cestiuni numai și numai în Constituțiunea nostră. Dără acestă sistemă e eronată, căci, oricâtă s’ară restoi lucrările preparatorii ale Constituantei, nu se va pute zice că Constituanta s’a gândită la uă situațiune ca aceia în care se află România astăzi. Ce prevede Constituțiunea? Ea prevede că țăra, prin propria mea voință, considerândă că e necesitate s’aducă vr’uă modificațiune de teritoriu, să precădă în cutare și săă cutare modă. Suntemă are noi în ipoteza aceia? Țăra din propria ei voință are să ’și rectifice otarele să voiesce s’aducă vr’uă modificațiune la vr’ună articolă din Constituțiune ? Neapărată că nu, și în zadară s’ară căuta în Constituțiunea nostră un procedură pentru uă ipoteză care nu e prevădută de acestă Constituțiune. Retrocedarea Basarabiei nu emana de la voința națiunii, ea ne e impusă de tratatul din Berlin. Ori câtă de nedreptă ară fi pentru noiotărîrea Congresului, noi suntemă nevoiți fatalmente să ne supunemă. După cum văotărîre judecătorescă, ori câtă de nedrepte ară fi ea, nu mai puțină trebuie se fiă esecutată, totă asemenea este și în privința otărîrilor internaționale. I Publicândău scurtă dare de serin despre ședința de la 29 Septembre, în care