Romanulu, octombrie 1881 (Anul 25)

1881-10-01

Irodacțiunnea și Administrațiunea stradă Domnei 14. ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deta , , , pagina III, — 2 lei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diacului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London E. C. LA VIENA, la d-nii Haasentein și Vogler. Walfischgasse 10. LA FRANCFORT, S.-M. G. L. Daube et C nie, pentru Germania, Belgia, O- landa, Elveția și America. Articolele nepublicate se ardă. 20 BANI EXEMPLARUL JOUI, 1 OCTOMBRE 1881 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea oiarului."] LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­markt. IN ITALIA, la d. doctor Gustave Croce Vi- San Benigno, 17, Genovs. Scrisorile nefrancate se refusS. 20 BANI ESEMPLARUL BOGA8ESCI, ?“ brumare 1 1881 Controlul este estn­ra regimului parlamentar. Fara un control reale, perma­­nente și de tota­l fiua națiunii, a­­cest regim nu ’ndeplinesce și nu póte ’ndeplini misiunea ’n vederea căreia națiunile ’și l’au dat, nu póte produce binele ce cu drept curent s’ascepta de la el și pe care ’l póte face. Nu este d’ajuns, după opiniunea nostră, ca națiunea să-și puta alege mandatarii în deplină libertate, ca ea să ’ncredințeze administrarea in­tereselor publice în mânele omeni­­lor ce-i inspiră mai multă încre­dere. Trebuie încă — ș’acest punt mai cu osebire distinge regimul suvera­nității naționale d’acel al domniei absolute — mai trebuie ca aleșii să fie controlați în tote faptele lor. Făr’acest control, regimul parla­mentar rămâne un simplu curent. Ori­cât s’ar susține că națiunea, nedând aleșilor iei mandat impera­tiv, îi învestește de fapt și de drept cu puterea absolută d’a face tot ce li se va părea bine, ori­cât s’ar pretinde că ea, nelimitând dreptu­rile mandatarilor săi, s’a desbrăcat cu sciință și cu consciință d’autori­­tatea­­ suverană,—pe timpul dura­tei acelui mandat, nu e mai puțin adevărat că națiunea are dreptul și datoria d’a-și controla d’aprope man­datarii, d’a le cere socotelă de vor­bele și de faptele lor. Plecând de la aceste idei, care tot­d’a­una au fost crectul nostru, am stăruit — pe cât în putință ne-a fost­­ d’a face ca controlul națiu­nii să devie uă realitate. Deputații și senatorii pot fi con­trolați d’aprope, pentru că desbate­­rile corpurilor din care fac parte se publică. Administratorii intereselor locale, comunale și județene, scapă case în mare parte de acest control și lucreză pre­cum în întuneric. De­și ședințele acestor­­ autorități sunt publice, de­și ori­care cetățen are drept de a asista la desbaterile lor, totuși control adevărat, real, permanente, așa cum îl înțelegem și-l voim noi pentru ca regimul su­veranității naționale să devie uă re­alitate, nu póte existe, decă cetățe­­nul nu va fi­ pus în posițiune d’a cunosce și p’altă cale ce și cum lu­creză mandatarii săi. Inspirați de acestă ideiă și doritori ca controlul națiunii sĕ se întindă din ce ’n ce mai mult, am propus anul trecut, ca ministerul de interne se ’ntrunescu într’uă colecțiune tote dă­rile de sem­ă ale consilielor județene și sö le publice. Cu modul acesta, după părerea nostră, alegătorii vor putea să con­troleze p’aleșii lor și țara ’ntregă să-și cunosca situațiunea, cunoscând fie­care județ în parte. Mai mult, punendu-se față ’n față lucrările tutor consilielor județene, cele ’ndărătnice și nepricepute își vor putea găsi un normă de proce­dere ’n lucrarea celor mai bine pă­trunse de datoria lor și mai apte d’a ’și-o ’ndeplini. Propunerea nóstra a avut ferici­rea d’a fi corespuns cu ideile guver­nului ș’ast­fel, anul trecut, s’a pu­blicat într’un volum darea de semă a lucrărilor consilielor județene din totă țara pe anul 1879. Ne adăstam, și eram în drept să ne-adăstăm, ca acest bun început să fie urmat. Totuși, ne aflăm în ajunul întru­nirii consilielor județene într’o­ nouă sesiune ordinară, și dările de semă pe 1880 nu sunt încă publicate. La 15 Octombre viitor, consiliele județene se ’ntrunesc spre a lua cu­­noscință de espunerea situațiunii a­­nului 1880 și a vota bugetele pen­tru 1882. Ar fi deci timpul ca națiunea să cunosca ce și cum au lucrat auto­ritățile represintative județene in a­­nul trecut , ar fi bine ca espunerile situațiunii județelor să se publice, pentru ca cetățenii să ia cunoscință de ele și se pot a sei — fiă cât de tarijiți — dacă bine și ’n folosul ju­dețelor au lucrat aleșii lor. Suntem șirum­ că nepublicarea pen’a­­cum a acelor situațiuni se datoresce unei uitări, negreșit regretabilă, și că actualele ministru de interne care a voit, a dorit ș’a cerut tot­d’a­una controlul cel mai amănunt, va face ca națiunea să aibe ’n mână acele espuneri, când aleșii iei se vor în­truni în noua­ se sesiune ordinară. Multe alte cereri am avea s’a­­dresăm ministerului de interne în vederea apropiatei întruniri a con­silielor județene. Ne vom mărgini însă la câte­va, care sunt două necesitate arginte. Am dori— și ca noi și ch­iar mai mult de­cât noi doresc e și minis­trul de interne — ca numărul scu­­lelor rurale să se îmulțescă; am dori, ș’acestă dorință o are ’ntrega națiune, ca consiliele jude­țene să acorde susținerea lor nu nu­mai morală ci și materială cominie­­lor agricole, care au de scop pros­­perarea agriculturii și a industrielor derivate din ea; am dori, și dori­­nța acesta este țipătul întregei poporațiuni rurale, ca serviciul sanitar rurale să se ’n­­tindă, ca măcar pe la supt-prefec­­turi să se înființeze câte uă farma­­cii și ca medicilor rurali să li se procure medicamente pe care să le pută distr­ibui sătenilor, în caz de trebuință ; am dori în sfirșit — și ne oprim aci pentru a nu cere d’uă dată prea mult—ca să se caute cu iubire și stăruință d’a se mai micșora sarci­­nele comunale și județene ale cetă­țenilor, care ’n multe locuri întrec pe ale Statului. Supunem d-lui ministru de in­terne aceste cereri, esprimând pă­rerea c’ar fi bine ca, printr’uă cir­culară, să s’atragă asupră-le aten­țiunea consilielor județene. Decă mai păstrăm încă legi ce nu corespund principiului descentra­­lizării înscris ii Constituțiune, e bine cel puțin ca­m ne folosim de ele pentru a stimula autoritățile locale ca să facă bine. SERVICIUL TELEGRAFIC AGE­NȚIFI HAVAS Londra, 11­0 lom­bre — Morning Post publică coresponința schimbată între ca­binetele din Lonca și Paris în privința ac­­țiunei comune di esercitat în Egipt. In­­tr’una din depeșe publicate, d. Barthélemy St. Hilaire declar că de la ultimele eve­nimente al căror teatru a fost Egiptul, că acțiune energică și imediată, în scop d’a menține în acest t­ țară Status quo, este de cea mai mare înmunătate pentru Engliteza și Francia. Intr’o a doua depeșă ministe­rul afacerilor strine din Francia, recunos­când că înțelegem ambelor țări este asi­­gurată, cere cabietului Engles să ia iniția­tiva pentru că acune comună și imediată, îndată ce lord­ Granville fu însciințat despre plecarea istimei turce de la Con­­stantinopole la Cir, el scrise d-lul Bart­hélemy St. Ililair și propuse­se se trimeta Porțeî uă notă iritică explicătore a înțe­­legerei depline în­ Francia și Englitera și prin care se se aplare că cele două țări recunosc drepturi suzeranitate­ Sultanului asupra Egiptului, dar că ele n’ar suferi manifestări cari­­ pună în pericol influ­­ința lor în adminstrația financiară a Egip­tului. Lordul Grafiile propuse încă se se trimită instrucția identice consulilor acre­ditați pe lângă ediv pentru a grăbi în­­torcerea misiune t turce; el propuse aseme­nea trimiterea a oue cuirasate la Alexan­dria, Paris, 11 Oct­bre. — D. .Jules Grévy a primit e­l în idiență particulară pe d. colonel Pilat, caii misiunei militare ro­mâne care a urărit manevrele cele mari ale corpului de armată al generalului Schnitz. Primire făcută colonelului Pilat de președintele Replice­ a fost forte afec­­tuosă, cu atât si mult afectuosă cu cât d. Jules Grévy ia că colonelul servise în armata francezăi 1870 și că fusese rănit , în bătălia de la Illersexel. Roma, 11 Cohbre. —■ Veniturile tutor impositelor în tiții celor dante in noue luni­­ ale anului 1881 întrecut cu 38,500,000­­ lei veniturile perdei corespunde tare din­­ 1880. 11 Diritto ijb­en articolul stă asupra morței baronului Haymerle : acestă morte prematură este o perdere tot atât de du­­rerosă pentru Ita­ca și pentru Austria, fiind­că baronul­­ Haymerle contribuise a reînvia simpat a două națiuni una pen­tru alta. 11 Din­i vrezit ca viitorul minis­tru al afacerilor roine al Austro-Ungariei se urmede și séndeplinesc o opera bine înaintată din celeouă părți. Berlin, 11 Octibre—Ziarele Norddeut­sche Allgemeine­rung, Kreuzzeitung, Die Post­­ ji­ că mea baronului de Hammerle este un perdere rerosă și pentru Ger­mania, pentru ci reposatul socotea ca cea d’anteiă datoria sea mănținerea unei a­­miciții intime înt Germania și Austria. A­­ceste diare esprii cu tote acestea con­vingerea că polif urmată de baronul de Haymerle nu va apărea, pentru că este resultatul unei insilați intrinsece, inde­pendentă de perje și pentru că este și una din casele momentale ale politicei generale ale Eurii. Paris, 11 Octore.­Generalul Saussier s’a îmbarcat la aria ca să merga la Tunis unde va lua condamentul operațiunilor în contra Keltului. D. Gambetta asit în Paris, întorcen­­du-se din Germa, comisiune, să fie delegat pe fie­care an în comisiunea iniestă spre a da votul seu otă­­rîtor, nu numai atunci când va fi paritate de voturi, ci să plărescă chiar care din ces­­tiunile aflate în desbatere sunt de principiu și care de formă. Membrul francez din co­­misiunea dunărenă, de la care a pornit a­­cestă propunere, conferi,se mai din nainte asupră’’ cu baronul de Haymerle, cu oca­­siunea trecerei sale prin Viena, dar s’a is­­bit de un refus neted, fiind-că ministrul austriac vedea în acesta propunere că o­colire completă a ante-proectului. Când mai târziu, aceiași propunere fu repețită de guvernul frances, repeți și baronul de Hay­merle refusal seu d’a o accepta, și în urmă guvernul francez, reîno­ propunerea s­a sub uă formă modificată, pentru care dobândi consimțimentul nu numai al celor mai multe din puteri, printre care se află și Englitera, ci primi chiar din partea baronului de Hay­­merk­ răspunsul, că acea propunere modi­ficată pate să serve de bază a negocierilor. Francia nu a comunicat propunerea sea gu­vernului român și, nu mai încape nici uă îndoială că, acesta se va opune ca și ante­proiectului. Totuși, posițiunea României va suferi uă mare schimbare decă tote puterile vor accepta propunerea franceză. Atunci nu ’i va rămâne alt­ceva de făcut ministe­­riului din Bucuresci de­cât, sén d’a lua »• supră’î răspunderea pentru ori­ ce altă ati­tudine viitóre respingătóre, sén d’a îndu­pleca ambele Camere române ca, prin vo­tul lor, se imputernicescá pe guvern a primi propunerea francesă“. CESTINN DUNAREANA Citim în Neue de Presse de la 9 Oc­tombre : „Aflăm că coiunea dunare nu își va începe lucrările primele­­ Zile ale lunei lui Noembre. Obiectul mai important al des­­baterilor iei îl va urma propunerea fran­cesă, cunoscută a cititorilor noștri și care trebuie șefi fost­ificată într’un chip sim­țitor în aceste dijmă timpuri. Se scie că aceloropunere avea de scop ca un membru comisiunea dunărănii europene, ales pitorți sau după ordinea alfabetică de căti­embrii represintanțî în PRESA ȘI ANIVERSARA „ROMANULUI« Reproducem aprecierile diferitelor diare fără osebire de opiniuni politice, asupra banchetului oferit d-lui C. A. Rosetti cu ocasiunea aniversării XXV a fondării Romanului. (26 ) Bukarester Tagblatt din 8 Octombre (26 I­I Septem­bre) 1881, dice : Poîmâne (iiarul cel mai vechi ă și mai stimat din România sărbătoreșce, vă dată ;­ cu aniversara a 25-a a existenței sale, și I dina de onore a unui bărbat, care, fiind­­ pionierul adevărat al diaristicei naționale, ar fi meritat să ocupe oă pagină de onore în istoria României, chiar daca n’ar fi de­venit, precum este, prin participarea s­a la viața politică și prin influența s­a puternică, unul din întemeietorii cei mai însemnați ai marimei actuale a patriei sale. Iu tocmai precum nu se pote vorbi de diaristica ro­mână, fără ca să se impună și numele Ro­mânului, tot ast­fel numele lui Rosetti și întregul mers al desvoltărei sale politice este strâns legat cu atitudinea și desvolta­­rea fótei, pe care a înființat’o acum 25 de ani, al căreia redactor șef a fost un lung șir de ani, și care mai stă, până în clipa de astă­zi sub influința spirituală și prepon­­derantă a fondatorului său. S’a imputat lui Rosetti, că în periodlul furtunelor și al nevoilor din 1848 și mai târziu­ chiar a stat în relațiunile cele mai intime cu anarhiștii și cu revoluționarii, și că, pe timpul când Românul representa oposițiunea liberală, acest organ avea uă ati­tudine cu totul alta, absolut republicană. Din parte-ne nu vedem de ce s’ar face im­putări personalităților în cestiune, pentru că organisatorii și conducătorii mișcărei național­­liberale din România, entusiasmați de nă­po­trivă pentru interesele naționale ca și pen­tru libertate, au apucat, la începutul acti­­vităței lor inspirate de intențiunile cele mai nobile și mai patriotice, pe nișce căi, cari se pot numi în parte revoluționare. An dora se ascultau plângerile și stăruințele Româ­niei de către represintanții de pe atunci al organisațiunei politice a Europei ? Se fie dor de mirat, daca patrioții țârei desnădăj­­duiți de ori­ce alte mijloce de scăpare, ve­deai­ singura mântuire a patriei lor în re­voluți­unea europeană, în republicanizarea Europei, și se puneau, în consecință, în le­gătură cu restauratorii italiani și francesi ? Însă acest timp de amăgire a trecut im­pede, din fericire pentru viitorul României, și tocmai Rosetti, un­ dinspre cel mai radical dintre radicali, a probat, fară a renunța la idealismul său, că s d­e a se acomoda cu cerințele politice ale prestatului mai bine de­cât ori­cine, însușire care l-a pus în po­sițiune, de a ocupa un loc de onore între bărbații, cari copleșiți de grele acusațiuni și fel de fel de prigoniri, au adunat mate­rialul pentru edificiul solid de astă­zi al Sta­tului Român. Vechiul idealist mai ese într’adever și acum la m­­asă. Insă dacă, pentru motive practice nu putem fi de acord cu atâtea re­­forme, cari patronate de Românul, tind în­tre altele, a introduce și eligibilitatea ma­gistraților, numai și numai în interesul prin­cipiilor democratice, totuși acestă divergință de opiniuni nu ne pote împedica, a ne ex­­prima venerațiunea ce simțim pentru acest brav patriot, căruia ’i este dat, a’și serba, ca ministru, jubileul unei activități jurna­listice, care a contribuit în mare parte a ridica România la posițiunea în care se află astă­ dî Stat și Popor, și ale cărui progrese se pot aprecia numai atunci cum se cuvine, când se compară împrejurările de astă-dî cu acelea din elitele, în cari a apărut primul număr al Românului lui Rosetti. * Alaltă­ierî, Duminecă, s’a dat, în sala Teatrului Național, banchetul în onorea d-lui C. A. Rosetti, pentru cei 25 ani de luptă ai „Românului“. Lume multă și din tote stările sociale se adunase spre a felicita pe bătrânul luptă­tor, care de atâția ani ține în mișcare, prin agerimea condeiului său, spiritul public din România, care a luat uă parte mare și a­­desea otărîtore, în evoluțiunea și revolu­țiunea statului român. „România Liberă“, invitată la ospățul, dar i­ onorea unui veteran al presei, de­canul diaristicei naționale, a fost represin­­tată chiar prin directorul său. Și când d. C. A. Rosetti a purtat un toast pentru presa română, de ori­ ce colore și­ va densa, d. Laurian s’a înscris pentru a saluta pe a­­cela, care dă viață întrega a luptat cu deo­sebire pentru libertatea condeiului, și care afirmând, în acea solemnă ocasiune, respec­tul său pentru oposițiune, a recunoscut ne­cesitatea ei în Statul constituțional și ser­viciile ei pentru luminarea opiniunei pu­blice. Ora însă fiind prea înaintată și rîn­­dul d-lui Laurian venind prea tânji­ți, di­rectorul „României Libere“ n’a putut să rostescă cuvântul, pentru care se înscrisese. Redacțiunea „României Libere“ îl salută astăzi . Telegraplnd, terminând darea de semn a­­supra banchetului, adaugă următorele: „Nu putem însă termina acesta dare de sămă fără a declara și din partea acestui iar că ne unim în totul cu simțimintele acelora cari au organisat banchetul, mai cu sema noi cari am fost unul din colaborato­­ii Românului și cari datorim d-lui Rosetti mânuirea penei, așa pe cât putem. „Trăescă, dor, d. Rosetti încă mulți ani, pentru ca tinerimea se -l aibă de exemplu pe terenul politic, pe terenul social și pe terenul moral­. Curierul Tîrgoviștei scrie: Pentru­­ ziua de 27 curent capitala Bucu­resci prepară un mare banchet pentru îm­plinirea a 25 ani a bătrânului țigan al ce­­tăței, care a luptat bărbătesce contra fur­tunilor de tot soiul fără ca să’l fi putut des­­rădăcina. Bine și românesce fac inițiatorii acestui banchet că deprind națiunea cu asemenea manifestări. Sunt adî tineri cari acum 25 ani nici nu erau născuților mai cu semă cată să li se spue cine e născătorul jurnalului Românul, cum, cu cine și cu câți a luptat pene să ajungă la vârsta de 25 ani. Numai cu mare răbdare, multă persis­tență și largă abnegațiune a putut ține a­­tâtea lupte crâncene; și pentru că, causa ce’ș’ a propus a apăra a fost dreptă, el a doborît, el a învins. Regretăm din tot sufletul că n’am putut

Next