Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)

1881-12-14

ANUL AL DOUS­^ECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima da 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III, — 2 iei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London R. C. LA VÎSNA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10 LA FRANCFORT, S. M.G. L. Daube et C nie. pentru Germania, Belgia, 0 landa, Elveția și America Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLAFU1 Redacțiiiaea și Administrați unea strada Ddmuel 14. LUNI, MARȚI, 14, 15 DECEMBRE 1881 *, Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 18 lei; șest luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei­­ se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleisch­ni­irk­t IN ITALIA, lad.doth Cav. Gustavo Croce Via San Francesco, (N. 0.) da Paola 15, Genova. Scrisorile nefranoate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL mm. It DNDREA1881 D. Maiorescu, vorbind de mișcarea naționala de la 1848 și de votul di­­vanurilor ad-hoc, pe care ’1 numi pr­ ograma, de la 18­5­7, încheia cu a­­ceste cuvinte la adresa guvernului și a partitei liberale : „Tote partitele au lucrat, fia­care după putința sea, la realizarea aces­tei mari programe; tote se pot mân­dri de resultat; puteți sĕ fiți fericiți mai cu sémn d-vostiA, că v’ați aju­tat împregiurârile, ca cea mai gloriosă îndeplinire a acestei programe sé se facă supt d-vostră, cu conducerea d-v. Grele fură ’mpregiurările cari aju­tară pe guvern în „îndeplinirea a­­cestei programe gloriose!“ D. Maiorescu, care luptă de atâția ani în rîndurile oposițiunei, ca mem­bru de căpetenia al iei, scie forte bine, mai mult de cât ori­cine alt, ce preț trebuie sĕ punem pe mărtu­­rirea d-sele. Este ușor să se­riică unui guvern în urma isbândei sale : „te-a ajutat împregiurârile.. . dar óre unde ar fi ajuns țera, dec’ar fi avut în capul iei un guvern care se nu fia în stare să cântărescă aceste împregiurări și se soie a profita de ele ? Ece de ce ’i vine bine ații oposi- ’ țiunii, și ’n parte d-lui Maiorescu, ■ se uite a spune de ce natură au fost­­ acele împregiurări și câte greutăți a­u întîmpinat guvernul, spre­­ a învinge t tate piedicile ce i s’au pus înainte.­­ Plină de stânci și de pericule a­­ fost calea ce a parcurs vasul Statu­­­­lui, și numai prin dibăcia,­otărîrea și devotamentul partitei liberale a putut săjungă la liman. Protivnieiî noștrii sciu forte bine acesta, ei cari în tot timpul nu fă­cură alt de­cât să lupte pentru a împedica progresul și mai în urmă pentru a îngreuia posițiunea guver­nului. Ca națiune mică, aruncați în o­­­­riintele Europei, ne găsirăm d’uă­­dată față cu un resbel gigantic, ne­pregătiți, fără uă armată îndestulă­ s­tare și bine organisată, fără mate­rialul de resbel trebuincios, și ceea ce este încă și mai mult , fără s’a­­vem resurse bugetare, care să ne­­ permită a face sacrificii mari, spre a putea să împlinim tóte lipsurile de cari se simția nevoiă în nisce timpi atât de grei, în risce ’mpre­­­­j­giurări atât de amenințătore, îngrijiți ne ’ntrebam : ce este de­­­­­făcut ? ! Și pe când oposițiunea ’ntregă a- i­țîța spiritele și combătea ’n unire­a și cu furiă ori­ce participare la res­bel, susținând că nu putem lupta , nici măcar gă­­ji, armata nostră fu­­ pusă pe picior de resbel, trecu­tu­­r­nărea și lupta pentru neatârnarea țârii, de care ensu’și domnu Maio­­­­rescu se mândresce astă-­ji, căci j­ece ce țlise d-sea: „am obținut în t­­ine independința, ș’am obținut-o cum se cuvine unui popor care ajunsese­­ acolo unde am ajuns noi, am obți­­­­nut-o cu arma în mână.“ Car dacă armata n’ar fi fost pre­gătită în grabă și n’ar fi putut să intre în resbel ? Dacă guvernul n’ar fi avut cre­dință în virtutea românescă, s’ar fi ascultat strigătele oposițiunii ? Așa este, că n’am fi avut acea pagină gloriosă în istoria țârii cu care ne mândrim astă­ i­i ? Așa este c’am fi remas tot atât de puțin cunoscuți de Europa ca și pene aci și că desprețuiți de noi în­­și­ne n’am fi putut dobândi de­cât disprețul general. Să nu ni se vorbescă prin urmare de împregiurări favorabile căci reiese că lipsa de credință în națiune și în capacitatea guvernului chiar în împregiurârile cele mai bune, ca să s’aibă urmări nenorocite pentru un popor. Dacă guvernul partitei liberale a fost fericit și a avut sorți de isbândă, acesta se datoreza națiunii mai ân­­tâi și apoi acțiunii sale îndemânatice și patriotismului său. Meritul acestui guvern este și mai mare, când se scie ’n ce condițiuni s’a făcut acest resbel și câți bani a costat pe țară. „Dacă acest resbel — a țin­ cu­­ multă dreptate d. I. C. Brătianu în­ A­­dunare — ar fi fost pe timpul când d-vostră erați la putere, era se vö­r ! coste sutimi de milione ; căci decá­t­­ ați cheltuit sute de milione ’n timp­­ de pace și când am venit noi n’am găsit nici uă pușcă, nici un tun, n’am găsit nimic cumperat de d-vos­tră, cănd n’aveați de­cât uă armată de 6 — 7 mii omeni, apoi ce ar fi trebuit să cheltuiți când era vorba să puneți pe picior de resbel­iă ar­mată bine echipată de peste 60,000 ómeni? V’ar fi fost de ajuns numai 12 milióne !“ Nedrepți sunt protivniciî noștrii, când nu țin sema de [greutățile ce a ’ntâmpinat guvernul, uitând cu to­­tul condițiunile ’n cari s’afla atunci țera și ’mpregiurările prin cari am trecut. Ar trebui sé recunosca mersul a­­devărat al lucrurilor și să nu caute a ascunde faptele trecutului, cunos­cute tuturor, falsificând istoria țârii, d­ar la Berlin îngagiarea unui însemnat nu­­măr de funcționari germani ca să ocupe a­­ceste posturi și încă altele. Roma, 25 Decembre.—II Diritto declară că retrimiterea d-lui Roustan în Tunis este oă greșală gravă din partea guvernului francez. Acesta însemneză că d. Gambetta acopere cu răspunderea s­a și cu numele său espedițiunea din Tunis precum și mij­­locele care o pregătiră și o însoțiră. In Francia, acestă greșală pare a fi uă sfidare adresată conștiinței publice. Tot după II Diritto, acesta ,’nsemnare dată re’ntorcerii d-lui Roustan în Tunis nu ar fi micșorată chiar când reintorcerea sea n’ar fi de­cât provisorie Viena. 25 Decembre. — împăratul Fran­­cisc Iosef, spre a dovedi într’un chip du­rabil compătimirea sea pentru nenorocita sortă a victimelor catastrofei de la 8 De­cembre, a­otărît să se rădice cu cheltuiala sea, în locul chiar unde s’a întâmplat ne­norocirea, un edificiu cu un capelă come­­morativă, în care se va celebra ’n fie­care an un serviciu­ funebru în memoria victi­melor. Veniturile ce va aduce acest edi­­ficiu vor fi afectate pentru tot­dea­una la societăți și instituțiuni de bine­facere sta­bilite ’n capitală. INFORMAȚIUNI NI se comunică următorele din Sulina : In urma unui ordin al d-lui ministru de interne în apropiere de orașul Sulina, și nu departe de malul măre, a început a se construi oă carantină provisoară, compusă din mai multe încăperi, destinată până la clădirea celei definitive, a servi când ne­cesitatea va cere, spre desinsectarea tuturor bastimentelor, a­­ mărfurilor, a pasagerilor și a pchipagelui lor, ce vor veni din loca­litățile asiatice unde bântuie h­olera. Acesta carantină, precum și un alta la Constanța, peste câte­va căile se vor ter­mina. Colegiul al IV din Dorohoi a ales mem­brii în consiliul județian pe d-nii G. Has­­naș, P. Cortazi și D. Moruzi cu câte 230 voturi. Aflăm că guvernul va presinta Corpuri­lor legiuitore un lege prin care se se mo­difice legea salinelor in sensul acesta , ca sarea din deposite să se vândă cu ’ncepere de la 1 Aprile 1882 mai eftin de cum se vinde acum. D. I. Tolea a fost numit controlor și a­­gent de urmărire ’n locul d-lui Orienteanu, controlor și agent de urmărire ’n județul Ilfov. SERVICIUL TELEGRAFIC .VI. A­CEIITI­RI HAVAS Paris, 24 Decembre. — Scomotele privi­­tore la on apropiată conversiune a rentei francese 5 la sută și la răscumpărarea de către Stat a marilor linii de drum de fer au fost desmințite. Roma, 24 Decembre. — Limbagiul diare­­lor oficiase din Germania cari cer garanții pentru libertatea papei la Roma a produs în Italia să vină emoțiune. Berlin, 24 Decembre. — Tratatul de co­­merciu din 1865 între Germania și Italia și convențiunea de navigație din 1867 vor­­ rămânea în vigore până la 31 Maiu 1882, în urma unei învoieli care s’a închiriat în­tre cele două guverne. Constantinopole, 24 Decembre. — S’anunță că efectivul trupelor turceșci în Tripolitana atinge cifra de 30,000 omeni. Mai multe­­ batalione din Syria vor merge să mai în­­­­tărăscă aceste contingente. Se­­ zice că Porta ar avea intențiunea să­­ număscă trei miniștrii germani la lucrările publice, la comercia și la finance. D. de Wettendorf ar lua portofoliul­­ mancelor. Ar fi vorba să alipăscă un mușteșar sau un con­­­­siliar german pe lângă fie­care guvernatore­­ de provincia. Ali Nizami-pașa ar fi nego­ i POLITICA umil Interdicerea importațiunea vitelor in Francia. Esistența pestei bovine constatându-se în mai multe localități ale imperiului german vecin de Austro-Unga­ria, guvernul francez a interzis transportul și transitul animale­lor vine din speciele bovină și ovină, pro­venind din imperiul german, din marele ducat de Luxemburg și din imperiul aus­­tro-maghiar. Art. 2 din decret adaugă : Biurourile vamale din Longwy, Mout- Saint-Marlin, Hussigny, Benvillers, Audun­­le-Roman, Auboné, Batilly, Pagny, Lesmé­­nils, Letricourt, Moncel, Arracourt, Igney, Avricourt, Blamont, La Grande Fosse, Pro­­venchéres, Wissembach, Plains fiaing, Ven- Rron, Vauthiermont, la Chapelle sous-Rou­­gemont, Petit-Croix, Dalle, Courtelevant, Abbevillers, Pontarlier și Bellegarde, sunt închise importațiuneî și transitului anima­lelor viue din speciele bovină și ovină și din cele-l-alte specii de rumegători, péné la un ordin contrariű. Austria și peninsula balcanică după „Neue freie Presse“. Neue freie Presse, de la 23 Decembre, publică un lung articol din care credem că este bine să estragem câte­va părți ca un studiu pentru noi. Acest­­ ziar ejice : » Ambasadorele austro-ungar din Bucuresci a primit ordinul să vină la Viena spre a da aici relațiuni în personă. Prin acesta se dă dovada că guvernul nostru a rămas ne­mișcat față cu laudele d-lui Brătianu în privința Austriei, că privesce ca nesufi­ciente spusele primului ministru­­ român și se consideră acum ca și mai nainte ofen­sat prin Mesagiul regelui Carol................... „De­și din izvor oficios se asigură, că guvernul nostru nu voeace să î mpingă con­flictul pâné la estremitate, totu­șî astă­eji nu este încă exclusă posibilitatea unei rup­­turi diplomatice cu România. Nici nu voim a mai descrie influința ce ea ar avea asu­pra soluțiunii cestiunei dunărene Noi, în urma lămuririlor d-lui Brătianu, am crede acea ruptare absolut neprobabilă, déca n’am cunosce periculosa ’nclinare a poli­ticei nóstre orientale, d’a sacrifica lucrurile cele mai însemnate pentru aparințe și d’a se arăta fără vreme amenințătore față cu Statele din peninsula balcanică care, și fără d’acesta, sunt neîncred­etare față cu Austria... »Tot așa s’a procedat și față cu Serbia ș’a silit’o la dragoste. Resturnarea minis­­teriului Ristrii a fost operăa politicei aus­­triace și pentru acesta baronul Haymerle era lăudat ca cum ar fi repurtat un succes mare, pentru că a reușit a resturna cabi­netul din Belgrad. De atunci se pretinde că Serbia este cea mai bună prietenă a Austriei, dar ne temem că acesta amicie dobândită prin amenințări nu va putea resiste unei probe seriose......................... „Déca politica nostră orientală oficială s’ar fi ’ntemeiat pe nisce base sanetase și ’nțelepte, déca n’ar fi uitat însemnătatea Dunării, valorea unei relațiuni cordiale cu Statele din peninsula balcanică, pentru do­rința d’a­șî întinde teritoriul, apoi nimeni n’ar fi tăgăduit astă­z jl monarc­iei nóstre influința ce i se cuvine pe Dunăre. Nu de mult am arătat aci că cornitele Andrassy, prin convențiunea comercială pe care o în­cheia ’n iulie 1875 cu România, cu totä opo­sițiunea din Reichsrath, cu tot protestul Porții, a ațîțat și mai mult ambițiunea acestei țâri pentru independință și o legitimă în acela­șî timp. Dar ce se ’ntâmplâ­­ase doai ani mai târisiți când deveni­eminunte resbelul ruso­­turc și când România se afla între datoria rea de vasală și tema de Rusia ? Făcut-a atunci cel mai mic demers măcar spre a scuti pe România de ’mbrățișarea rusă ? In zadar ne trudim mintea — nu găsim nici un răspuns satisfăcător la acesta între­bare. Seim, din contra, că cornițele An­drassy făcu totul spre a aplana Rusiei dru­murile peste Balcani, că n’a luat nici cea mai mică măsură spre a ’mpedica resbelul, amăgit negreșit de ilusiunea că ast­fel apără mai bine interesele austriace. întărirea in­­fluenței austr’iace în Oriinte, întinderea sfe­rei austriace de putere, a fost ținta cu care comnitele Andrassy și-a ascuns politica s­a orientală, cu care și-o ascunde și urmașul său­maî cu acelea­și cuvinte, și se menți­nea c’uă ’ndăretnicie de ne­cred­ut că ocu­parea Bosniei și a Herzegovinei este cel mai sicur mijloc spre a ajunge la acest scop. „Acum trupele nostre se află de trei ani în acele provincii, a căror incorporare tre­buia să aducă monarh­iei risce avantaje atât de mari. Rudele politicei de ocupațiune sunt copte, dar gustul lor este amar. Pe Serbia am înlănțuit’o de noi — pentru moment. Spre acesta n’am fi avut trebuință d’a in­tra în Bosnia. In Bulgaria, în Rumelia O­­rientală și ’n tot sudul peninsulei balcanice Austria este acum urîtă cum n’a fost nici uă dată. Resistența României amenință a paraliza comerciul și navigațiunea nostră pe Dunăre. In Bosnia și Herzegovina flueră glonțele ce se schimbă între așa numiții tâlhari și soldații noștrii, oi comunitatea sârbo-ortodocsă din Mostar protesteza făcând apel la convențiunea din 21 Aprile 1879 — opera măiastră și finală a comitelui An­drassy — contra aplicării legii militare. Cucerirea acestor provincii n’a rădicat pres­tigiul guvernului austriac nici măcar în Dal­mația, și Grivesolanul ne ’nfruntă ca și acum două­spre­­zece ani la spatele stâncilor lor, ci Muntenegrul dă în adevăr, în mod ofi­ciale, cele mai reale asigurări, dar a primit în ospitalitate pe femeile și copiii insurgin­­ților și pare a procura mijlocele trebuin­­ciose de hrană fraților din Crivosd­a, cari, cu tot cordonul tras în giurul lor, n’au fost reduși prin femeie. Nici uă dată n’au fost mai convingătóre, mai drastice efectele unei politici pe dos și, spre a o completa, mai lipsesce numai un singur lucru, acela ca guvernul nostru, prin încăpățînarea lui, să pună față cu România le point d’honneur și, prin cererea unei satisfacțiuni umili­tore, să răstórne cabinetul Brătianu, făcând din Români nișce inamici ne-î mpăcați ai Aus­triei.* (După Neue freie Presse). Un protest contra legei militare bosniace Comunitatea sârbo-ortodocșă din Mostar a adresat guvernatorului austriac din Sa­­rajevo următorul protest contra aplicării legei militare austriace ’n Bosnia și Herze­govina : „Alésá de poporul sârbo-ortodocs de aici cu ’nsărcinarea d’a ’ngriji de tóte trebuin­țele lui și d’a urmări cu nisce ochi privi­ghetori tóte ’mpregiurările și tóte evenimen­tele care ar atinge ’n vr’uă privință, fiă întrega nostră viață poporală, fiă vr’uă ra­mură a seî — este de datoria nóstru d’a atrage atențiunea naltului guvern asupra unui eveniment, care, după ființa lui și a­­vând în vedere tote ’mpregiurările ce dom­nesc în acestă țară, ar putea să aibă nisce urmări care să exercite o­ influență nefa­vorabilă asupra desvoltării regulate a tutor relațiunilor din acesta țară. „Acest eveniment, asupra căruia, tocmai pentru cuvintele sus menționate, ne credem datori a atrage atențiunea ’naltului guvern, este legea militară publicată de curând pentru Bosnia și Herzegovina. »In considerațiunea că relațiunile aces­tor țări față cu monarh­ia austro-ungară au fost­otărîte prin convențiunea austo-ungară­­turcă din 21 Aprile 1879 și că ast­fel a­­cesta convențiune formeaza basa de­­ drept și legală a tutor măsurilor luate din partea puterii care administraaza acesta țară, mă­suri care ar atinge drepturile acestor țări —prin urmare și baia de drept a acestei legi militare; »în considerarea că în convențiunea austro­­ungaro-turcă de la 21 Aprile 1879 se pre­vede espresamente, „că ocupațiunea Bos­niei și a Herzegovinei nu altereza dreptu­rile de suveranitate ale Maiestătei Séle Sul­tanului față cu aceste țări,­ și că în pu­terea acestei stipulațiunî Maiestatea Sea Sul­tanul din Constantinopole este și eastă­ d­e su­veranul acestor țări; »în considerațiunea că ridicarea de trupe este unul din cele mai însemnate drepturi de suveranitate, drept care, după sus cita­tele cuvinte din convențiunea austro-ungaro­­turcă din 21 Aprile 1879, se cuvine Ma­iestății Sale Sultanului, ca suveran al a­­cestor țări, în fine „în considerațiunea că sus citata con­vențiune austro-ungaro-turcă nu este nici astă­ c­i anulată și că, prin urmare, în urma publicării legei militare, aceia asupra că­rora ea trebuie să fie aplicată sunt puși în încurcătură față cu consciința lor, de vreme ce ei — contrariu cu stipulațiunile precise ale convențiunii austro-ungaro-turce din 21 Apri­e 1879 — nu mai scia pe cine să recunoscă de suveran al acestor țări și cui să depună jurământul de fideli­tate ca supus; căci este lămurit pentru om­ și cine, că uă țară nu póte ave duei suve­rani și prin urmare și un popor nu póte depune la duoî stăpânitorî jurământul de fidelitate; mai anteiă pentru acesta, și al ducilea »în considerațiunea, că în ciuoiala provo­cată prin publicarea legei militare, este in stare a face să dispară ori­ ce credință în însemnătatea tratatelor internaționale și ’n valorea legilor, ceea­ ce n’ar ajuta câtu­și de puțin la ’nbunătățirea relațiunilor locale; „în considerațiunea că poporul nostru sârbo-ortodocs, pe timpul administrațiunii turceșci, n’a dat nici uă dată­­ soldați; în fine „în considerațiunea că acest us, care,

Next