Romanulu, decembrie 1881 (Anul 25)
1881-12-14
ANUL AL DOUS^ECI ȘI CINCILE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Lima da 30 litere petit, pagina IV, — 40 bani Deto » » , pagina III, — 2 iei — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas Laffite et G-nie, 8 Place de la Bourse, LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street, London R. C. LA VÎSNA, la d-nil Haasentein și Vogler Walfischgasse 10 LA FRANCFORT, S. M.G. L. Daube et C nie. pentru Germania, Belgia, 0 landa, Elveția și America Articolele nepublicate se ardü. 20 BANI ESEMPLAFU1 Redacțiiiaea și Administrați unea strada Ddmuel 14. LUNI, MARȚI, 14, 15 DECEMBRE 1881 *, Lumineazâ-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 18 lei; șest luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestru 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8 place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G Popovici, 15 Fleischniirkt IN ITALIA, lad.doth Cav. Gustavo Croce Via San Francesco, (N. 0.) da Paola 15, Genova. Scrisorile nefranoate se refusd. 20 BANI ESEMPLARUL mm. It DNDREA1881 D. Maiorescu, vorbind de mișcarea naționala de la 1848 și de votul divanurilor ad-hoc, pe care ’1 numi pr ograma, de la 1857, încheia cu aceste cuvinte la adresa guvernului și a partitei liberale : „Tote partitele au lucrat, fiacare după putința sea, la realizarea acestei mari programe; tote se pot mândri de resultat; puteți sĕ fiți fericiți mai cu sémn d-vostiA, că v’ați ajutat împregiurârile, ca cea mai gloriosă îndeplinire a acestei programe sé se facă supt d-vostră, cu conducerea d-v. Grele fură ’mpregiurările cari ajutară pe guvern în „îndeplinirea acestei programe gloriose!“ D. Maiorescu, care luptă de atâția ani în rîndurile oposițiunei, ca membru de căpetenia al iei, scie forte bine, mai mult de cât oricine alt, ce preț trebuie sĕ punem pe mărturirea d-sele. Este ușor să seriică unui guvern în urma isbândei sale : „te-a ajutat împregiurârile.. . dar óre unde ar fi ajuns țera, dec’ar fi avut în capul iei un guvern care se nu fia în stare să cântărescă aceste împregiurări și se soie a profita de ele ? Ece de ce ’i vine bine ații oposi- ’ țiunii, și ’n parte d-lui Maiorescu, ■ se uite a spune de ce natură au fost acele împregiurări și câte greutăți au întîmpinat guvernul, spre a învinge t tate piedicile ce i s’au pus înainte. Plină de stânci și de pericule a fost calea ce a parcurs vasul Statului, și numai prin dibăcia,otărîrea și devotamentul partitei liberale a putut săjungă la liman. Protivnieiî noștrii sciu forte bine acesta, ei cari în tot timpul nu făcură alt decât să lupte pentru a împedica progresul și mai în urmă pentru a îngreuia posițiunea guvernului. Ca națiune mică, aruncați în oriintele Europei, ne găsirăm d’uădată față cu un resbel gigantic, nepregătiți, fără uă armată îndestulă stare și bine organisată, fără materialul de resbel trebuincios, și ceea ce este încă și mai mult , fără s’avem resurse bugetare, care să ne permită a face sacrificii mari, spre a putea să împlinim tóte lipsurile de cari se simția nevoiă în nisce timpi atât de grei, în risce ’mprejgiurări atât de amenințătore, îngrijiți ne ’ntrebam : ce este defăcut ? ! Și pe când oposițiunea ’ntregă a- ițîța spiritele și combătea ’n unirea și cu furiă orice participare la resbel, susținând că nu putem lupta , nici măcar găji, armata nostră fu pusă pe picior de resbel, trecuturnărea și lupta pentru neatârnarea țârii, de care ensu’și domnu Maiorescu se mândresce astă-ji, căci jece ce țlise d-sea: „am obținut în tine independința, ș’am obținut-o cum se cuvine unui popor care ajunsese acolo unde am ajuns noi, am obținut-o cu arma în mână.“ Car dacă armata n’ar fi fost pregătită în grabă și n’ar fi putut să intre în resbel ? Dacă guvernul n’ar fi avut credință în virtutea românescă, s’ar fi ascultat strigătele oposițiunii ? Așa este, că n’am fi avut acea pagină gloriosă în istoria țârii cu care ne mândrim astă ii ? Așa este c’am fi remas tot atât de puțin cunoscuți de Europa ca și pene aci și că desprețuiți de noi înșine n’am fi putut dobândi decât disprețul general. Să nu ni se vorbescă prin urmare de împregiurări favorabile căci reiese că lipsa de credință în națiune și în capacitatea guvernului chiar în împregiurârile cele mai bune, ca să s’aibă urmări nenorocite pentru un popor. Dacă guvernul partitei liberale a fost fericit și a avut sorți de isbândă, acesta se datoreza națiunii mai ântâi și apoi acțiunii sale îndemânatice și patriotismului său. Meritul acestui guvern este și mai mare, când se scie ’n ce condițiuni s’a făcut acest resbel și câți bani a costat pe țară. „Dacă acest resbel — a țin cu multă dreptate d. I. C. Brătianu în Adunare — ar fi fost pe timpul când d-vostră erați la putere, era se vör ! coste sutimi de milione ; căci decát ați cheltuit sute de milione ’n timp de pace și când am venit noi n’am găsit nici uă pușcă, nici un tun, n’am găsit nimic cumperat de d-vostră, cănd n’aveați decât uă armată de 6 — 7 mii omeni, apoi ce ar fi trebuit să cheltuiți când era vorba să puneți pe picior de resbeliă armată bine echipată de peste 60,000 ómeni? V’ar fi fost de ajuns numai 12 milióne !“ Nedrepți sunt protivniciî noștrii, când nu țin sema de [greutățile ce a ’ntâmpinat guvernul, uitând cu totul condițiunile ’n cari s’afla atunci țera și ’mpregiurările prin cari am trecut. Ar trebui sé recunosca mersul adevărat al lucrurilor și să nu caute a ascunde faptele trecutului, cunoscute tuturor, falsificând istoria țârii, dar la Berlin îngagiarea unui însemnat număr de funcționari germani ca să ocupe aceste posturi și încă altele. Roma, 25 Decembre.—II Diritto declară că retrimiterea d-lui Roustan în Tunis este oă greșală gravă din partea guvernului francez. Acesta însemneză că d. Gambetta acopere cu răspunderea sa și cu numele său espedițiunea din Tunis precum și mijlocele care o pregătiră și o însoțiră. In Francia, acestă greșală pare a fi uă sfidare adresată conștiinței publice. Tot după II Diritto, acesta ,’nsemnare dată re’ntorcerii d-lui Roustan în Tunis nu ar fi micșorată chiar când reintorcerea sea n’ar fi decât provisorie Viena. 25 Decembre. — împăratul Francisc Iosef, spre a dovedi într’un chip durabil compătimirea sea pentru nenorocita sortă a victimelor catastrofei de la 8 Decembre, aotărît să se rădice cu cheltuiala sea, în locul chiar unde s’a întâmplat nenorocirea, un edificiu cu un capelă comemorativă, în care se va celebra ’n fiecare an un serviciu funebru în memoria victimelor. Veniturile ce va aduce acest edificiu vor fi afectate pentru totdeauna la societăți și instituțiuni de binefacere stabilite ’n capitală. INFORMAȚIUNI NI se comunică următorele din Sulina : In urma unui ordin al d-lui ministru de interne în apropiere de orașul Sulina, și nu departe de malul măre, a început a se construi oă carantină provisoară, compusă din mai multe încăperi, destinată până la clădirea celei definitive, a servi când necesitatea va cere, spre desinsectarea tuturor bastimentelor, a mărfurilor, a pasagerilor și a pchipagelui lor, ce vor veni din localitățile asiatice unde bântuie holera. Acesta carantină, precum și un alta la Constanța, peste câteva căile se vor termina. Colegiul al IV din Dorohoi a ales membrii în consiliul județian pe d-nii G. Hasnaș, P. Cortazi și D. Moruzi cu câte 230 voturi. Aflăm că guvernul va presinta Corpurilor legiuitore un lege prin care se se modifice legea salinelor in sensul acesta , ca sarea din deposite să se vândă cu ’ncepere de la 1 Aprile 1882 mai eftin de cum se vinde acum. D. I. Tolea a fost numit controlor și agent de urmărire ’n locul d-lui Orienteanu, controlor și agent de urmărire ’n județul Ilfov. SERVICIUL TELEGRAFIC .VI. ACEIITIRI HAVAS Paris, 24 Decembre. — Scomotele privitore la on apropiată conversiune a rentei francese 5 la sută și la răscumpărarea de către Stat a marilor linii de drum de fer au fost desmințite. Roma, 24 Decembre. — Limbagiul diarelor oficiase din Germania cari cer garanții pentru libertatea papei la Roma a produs în Italia să vină emoțiune. Berlin, 24 Decembre. — Tratatul de comerciu din 1865 între Germania și Italia și convențiunea de navigație din 1867 vor rămânea în vigore până la 31 Maiu 1882, în urma unei învoieli care s’a închiriat între cele două guverne. Constantinopole, 24 Decembre. — S’anunță că efectivul trupelor turceșci în Tripolitana atinge cifra de 30,000 omeni. Mai multe batalione din Syria vor merge să mai întărăscă aceste contingente. Se zice că Porta ar avea intențiunea să număscă trei miniștrii germani la lucrările publice, la comercia și la finance. D. de Wettendorf ar lua portofoliul mancelor. Ar fi vorba să alipăscă un mușteșar sau un consiliar german pe lângă fiecare guvernatore de provincia. Ali Nizami-pașa ar fi nego i POLITICA umil Interdicerea importațiunea vitelor in Francia. Esistența pestei bovine constatându-se în mai multe localități ale imperiului german vecin de Austro-Ungaria, guvernul francez a interzis transportul și transitul animalelor vine din speciele bovină și ovină, provenind din imperiul german, din marele ducat de Luxemburg și din imperiul austro-maghiar. Art. 2 din decret adaugă : Biurourile vamale din Longwy, Mout- Saint-Marlin, Hussigny, Benvillers, Audunle-Roman, Auboné, Batilly, Pagny, Lesménils, Letricourt, Moncel, Arracourt, Igney, Avricourt, Blamont, La Grande Fosse, Provenchéres, Wissembach, Plains fiaing, Ven- Rron, Vauthiermont, la Chapelle sous-Rougemont, Petit-Croix, Dalle, Courtelevant, Abbevillers, Pontarlier și Bellegarde, sunt închise importațiuneî și transitului animalelor viue din speciele bovină și ovină și din cele-l-alte specii de rumegători, péné la un ordin contrariű. Austria și peninsula balcanică după „Neue freie Presse“. Neue freie Presse, de la 23 Decembre, publică un lung articol din care credem că este bine să estragem câteva părți ca un studiu pentru noi. Acest ziar ejice : » Ambasadorele austro-ungar din Bucuresci a primit ordinul să vină la Viena spre a da aici relațiuni în personă. Prin acesta se dă dovada că guvernul nostru a rămas nemișcat față cu laudele d-lui Brătianu în privința Austriei, că privesce ca nesuficiente spusele primului ministru român și se consideră acum ca și mai nainte ofensat prin Mesagiul regelui Carol................... „Deși din izvor oficios se asigură, că guvernul nostru nu voeace să î mpingă conflictul pâné la estremitate, totușî astăeji nu este încă exclusă posibilitatea unei rupturi diplomatice cu România. Nici nu voim a mai descrie influința ce ea ar avea asupra soluțiunii cestiunei dunărene Noi, în urma lămuririlor d-lui Brătianu, am crede acea ruptare absolut neprobabilă, déca n’am cunosce periculosa ’nclinare a politicei nóstre orientale, d’a sacrifica lucrurile cele mai însemnate pentru aparințe și d’a se arăta fără vreme amenințătore față cu Statele din peninsula balcanică care, și fără d’acesta, sunt neîncredetare față cu Austria... »Tot așa s’a procedat și față cu Serbia ș’a silit’o la dragoste. Resturnarea ministeriului Ristrii a fost operăa politicei austriace și pentru acesta baronul Haymerle era lăudat ca cum ar fi repurtat un succes mare, pentru că a reușit a resturna cabinetul din Belgrad. De atunci se pretinde că Serbia este cea mai bună prietenă a Austriei, dar ne temem că acesta amicie dobândită prin amenințări nu va putea resiste unei probe seriose......................... „Déca politica nostră orientală oficială s’ar fi ’ntemeiat pe nisce base sanetase și ’nțelepte, déca n’ar fi uitat însemnătatea Dunării, valorea unei relațiuni cordiale cu Statele din peninsula balcanică, pentru dorința d’așî întinde teritoriul, apoi nimeni n’ar fi tăgăduit astăz jl monarciei nóstre influința ce i se cuvine pe Dunăre. Nu de mult am arătat aci că cornitele Andrassy, prin convențiunea comercială pe care o încheia ’n iulie 1875 cu România, cu totä oposițiunea din Reichsrath, cu tot protestul Porții, a ațîțat și mai mult ambițiunea acestei țâri pentru independință și o legitimă în acelașî timp. Dar ce se ’ntâmplâase doai ani mai târisiți când devenieminunte resbelul rusoturc și când România se afla între datoria rea de vasală și tema de Rusia ? Făcut-a atunci cel mai mic demers măcar spre a scuti pe România de ’mbrățișarea rusă ? In zadar ne trudim mintea — nu găsim nici un răspuns satisfăcător la acesta întrebare. Seim, din contra, că cornițele Andrassy făcu totul spre a aplana Rusiei drumurile peste Balcani, că n’a luat nici cea mai mică măsură spre a ’mpedica resbelul, amăgit negreșit de ilusiunea că astfel apără mai bine interesele austriace. întărirea influenței austr’iace în Oriinte, întinderea sferei austriace de putere, a fost ținta cu care comnitele Andrassy și-a ascuns politica sa orientală, cu care și-o ascunde și urmașul săumaî cu aceleași cuvinte, și se menținea c’uă ’ndăretnicie de necredut că ocuparea Bosniei și a Herzegovinei este cel mai sicur mijloc spre a ajunge la acest scop. „Acum trupele nostre se află de trei ani în acele provincii, a căror incorporare trebuia să aducă monarhiei risce avantaje atât de mari. Rudele politicei de ocupațiune sunt copte, dar gustul lor este amar. Pe Serbia am înlănțuit’o de noi — pentru moment. Spre acesta n’am fi avut trebuință d’a intra în Bosnia. In Bulgaria, în Rumelia Orientală și ’n tot sudul peninsulei balcanice Austria este acum urîtă cum n’a fost nici uă dată. Resistența României amenință a paraliza comerciul și navigațiunea nostră pe Dunăre. In Bosnia și Herzegovina flueră glonțele ce se schimbă între așa numiții tâlhari și soldații noștrii, oi comunitatea sârbo-ortodocsă din Mostar protesteza făcând apel la convențiunea din 21 Aprile 1879 — opera măiastră și finală a comitelui Andrassy — contra aplicării legii militare. Cucerirea acestor provincii n’a rădicat prestigiul guvernului austriac nici măcar în Dalmația, și Grivesolanul ne ’nfruntă ca și acum douăsprezece ani la spatele stâncilor lor, ci Muntenegrul dă în adevăr, în mod oficiale, cele mai reale asigurări, dar a primit în ospitalitate pe femeile și copiii insurginților și pare a procura mijlocele trebuinciose de hrană fraților din Crivosda, cari, cu tot cordonul tras în giurul lor, n’au fost reduși prin femeie. Nici uă dată n’au fost mai convingătóre, mai drastice efectele unei politici pe dos și, spre a o completa, mai lipsesce numai un singur lucru, acela ca guvernul nostru, prin încăpățînarea lui, să pună față cu România le point d’honneur și, prin cererea unei satisfacțiuni umilitore, să răstórne cabinetul Brătianu, făcând din Români nișce inamici ne-î mpăcați ai Austriei.* (După Neue freie Presse). Un protest contra legei militare bosniace Comunitatea sârbo-ortodocșă din Mostar a adresat guvernatorului austriac din Sarajevo următorul protest contra aplicării legei militare austriace ’n Bosnia și Herzegovina : „Alésá de poporul sârbo-ortodocs de aici cu ’nsărcinarea d’a ’ngriji de tóte trebuințele lui și d’a urmări cu nisce ochi privighetori tóte ’mpregiurările și tóte evenimentele care ar atinge ’n vr’uă privință, fiă întrega nostră viață poporală, fiă vr’uă ramură a seî — este de datoria nóstru d’a atrage atențiunea naltului guvern asupra unui eveniment, care, după ființa lui și având în vedere tote ’mpregiurările ce domnesc în acestă țară, ar putea să aibă nisce urmări care să exercite o influență nefavorabilă asupra desvoltării regulate a tutor relațiunilor din acesta țară. „Acest eveniment, asupra căruia, tocmai pentru cuvintele sus menționate, ne credem datori a atrage atențiunea ’naltului guvern, este legea militară publicată de curând pentru Bosnia și Herzegovina. »In considerațiunea că relațiunile acestor țări față cu monarhia austro-ungară au fostotărîte prin convențiunea austo-ungarăturcă din 21 Aprile 1879 și că astfel acesta convențiune formeaza basa de drept și legală a tutor măsurilor luate din partea puterii care administraaza acesta țară, măsuri care ar atinge drepturile acestor țări —prin urmare și baia de drept a acestei legi militare; »în considerarea că în convențiunea austroungaro-turcă de la 21 Aprile 1879 se prevede espresamente, „că ocupațiunea Bosniei și a Herzegovinei nu altereza drepturile de suveranitate ale Maiestătei Séle Sultanului față cu aceste țări, și că în puterea acestei stipulațiunî Maiestatea Sea Sultanul din Constantinopole este și eastă de suveranul acestor țări; »în considerațiunea că ridicarea de trupe este unul din cele mai însemnate drepturi de suveranitate, drept care, după sus citatele cuvinte din convențiunea austro-ungaroturcă din 21 Aprile 1879, se cuvine Maiestății Sale Sultanului, ca suveran al acestor țări, în fine „în considerațiunea că sus citata convențiune austro-ungaro-turcă nu este nici astă ci anulată și că, prin urmare, în urma publicării legei militare, aceia asupra cărora ea trebuie să fie aplicată sunt puși în încurcătură față cu consciința lor, de vreme ce ei — contrariu cu stipulațiunile precise ale convențiunii austro-ungaro-turce din 21 Aprie 1879 — nu mai scia pe cine să recunoscă de suveran al acestor țări și cui să depună jurământul de fidelitate ca supus; căci este lămurit pentru om și cine, că uă țară nu póte ave duei suverani și prin urmare și un popor nu póte depune la duoî stăpânitorî jurământul de fidelitate; mai anteiă pentru acesta, și al ducilea »în considerațiunea, că în ciuoiala provocată prin publicarea legei militare, este in stare a face să dispară ori ce credință în însemnătatea tratatelor internaționale și ’n valorea legilor, ceea ce n’ar ajuta câtuși de puțin la ’nbunătățirea relațiunilor locale; „în considerațiunea că poporul nostru sârbo-ortodocs, pe timpul administrațiunii turceșci, n’a dat nici uă dată soldați; în fine „în considerațiunea că acest us, care,