Romanulu, februarie 1882 (Anul 26)

1882-02-01

ANUL AL XXVI-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI Linia de 30 litere petit, pagina IV.......................... 40 bani Deto „ „ „ pagina III..........................2 lei — A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea farului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler, Walfisch­gasse 10. LA PRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. — Scrisorile nefrancate se refusă — 20 BANI EXEMPLARUL RIED.A­CTIUISέEA ȘI ADMINISTRAȚIUNEA 14. STHA.UA. DOAMNEI, 14. Din causa sărbătorii întâmpinarea Domnului, dia­­nul nu va apare de cât Mercuri sara. BÜGÜBESCI, i3 FĂURAR 1882 Arătarăm ieri partitei conservatóre nedreptățile ce, dupe noi, a făcut și face. Avem mai multă tragere de inimă, și tot-d’uă­ dată suntem și datori, se spunem partitei liberale ce credem noi că veți face. Ne vom împlini, cât mai des vom putea, acesta da­­torie. Fie­care greșală a omului provine dintr’uă causă. Vom vorbi dor mal­antei de causă, și apoi de greșela la care ea ne înbrâncesce. Când constituanta, sau mai drept, când comisiunea de compromis a constituantei se ocupa de legea elec­torală, unii din noi au dis membri­lor iei: — Nu face­ți colegii prea mici căci, fără voia vostra, puneți intriga și ch­iar corupțiunea la temelia casei. N’am fost ascultați. Unii nu ne-au ascultat fiind-că cre­deau că colegiile 1 ș’al 2-lea vor fi mult mai numerose din ce au eșit dupe legea făcută. Alții fiind c’au credut că cu cât un colegiu va fi mai mic, cu atât va fi mai independinte. Ce­i d’u atei rătăcită credință a dis­părut : toț­i au ved­ut că multe din colegiile 1. și al 2-lea se compun la vot de câ­t 15 — 30 de alegători. Mai sunt, din nenorocire, câți­va cari cred in independința și în mo­ralitatea mnicelor colegii. Nu trebuie înse se ne speriăm de asemenea o­­posițiuni. Nu trebuie să ne speriăm căci ele provin la unii pentru că nu cu­nosc bine cestiunea; p’aceștia n’a­­vem de cât să-i facem se védá, se înțelegă și vor deveni călduroși apără­tori ai mărirea colegiilor. Cei care sunt în oposițiune con­duși de dorință rele sau personale nu trebuie asemene se ne sperie, majoritatea națiunei luminându-se, a­­cești oposanți vor fi siliți să se măr­­ginescá în a-șî râde ungh­iele. Se desbatem dar, să ne luminăm, să ne convingem și acum ca tot­dea­­una, la noi ca pretutindeni, causa drepta va triumfa. Nu vom desbate case acum re­forma legii electorale; acesta vom face-o la timp oportuna; pentru astă­­zi­ ne mărginim în a aminti numai u­ parte din răul ce ea face ș’acâsta ca pregătire pentru reformarea iei la timpul priincios. S’a­­ z­is în totă lumea: Vocea națiunii este vocea lui Dum­­nezinu, ceea ce se telcnește: Unde sunt puține pasiunea cea rea, interesul personal, nefciința, intriga, și prin urmare și co­rupțiunea, pot domni. Unde sunt mulți interesele personale sunt silite să dispară și a­­devărul mai lesne triumfă. Aleșii colegiilor mici și cei ai co­legiilor mari cunosc pe deplin acest adevăr. Audirăm adese în întrunirile elec­torale din Bucuresci pe d. C. A. Rosetti dicend alegătorilor: „N’am cerut și nu cer personal votul nimeni­i; mă adresez către toți și le cer să cerceteze, se cugete și să voteze cum consciința și pa­triotismul le va dicta. Pote vorbi și lucra ast­fel candi­datul unui colegiu de 15, de 20 și chiar de 50 de alegători ? Să nu ne amăgim , un asemene colegiu cu rî­­sete ar arăta ușa candidatului care ast­fel ar vorbi. Cum pote fi independinte un co­legiu­ electoral în care uă familie nu­­merosa este d’ajuns ca ea singură să facă majoritatea ? Cum pote fi independinte când 8 sau 10 funcționari sunt d’ajuns pen­tru a da un deputat sau un senator? Cum pute domni ch­iar moralitatea într’un colegiu de 15 — 20 de indi­vizi, între cari ar fi un candidat imo­ral dar avut ? Și când fatal este se se strecore intriga și ch­iar corupțiunea în nișce colegii atât de mici, datoria avem să înțelegem că trebuie să luptăm cu toții pentru a distruge causa răului. Legea electorale nu se pute mo­difica de­cât după ce Camerile vor vota că trebuie să se revizuisca Con­­stituțiunea în a­nume ponturi. Acesta reviziuire înse credem că este bine se se facă numai la sfîrși­­tul viitorei sesiuni a Parlamentului, éeé pentru ce. Marea majoritate a senatorilor și deputaților actuali au avut mandatul re’nouit. In timp de șase ani ei, împreună cu guvernele ce au susținut, au fă­cut acte din cari unul singur ar fi pute d’ajuns ca se satisfacă cea mai nobilă ambițiune. Vom aminti numai vre cinci. Organisarea financielor care pro­duse echilibrarea bugetelor și scăde­rea dobândilor la 6 și la 5 din 12 și 15 ce primiră ca moștenire. Banca națională și desrobirea cailor ferate și a regiei tutunului, împroprietărirea însurățeilor și spo­rirea micilor proprietari. Domnirea libertății asolute a pre­sei și a întrunirilor, chiar în timpul resbelului. Regularea cestiunii israeliților, in­dependința și încununarea României prin corona regală, câștigată prin ea însă­și pe câmpul de onore, după trei sute de ani de rușine. Sfârșit-ați misiunea lor? Nu cre­dem, nu numai fiind-că nobilitatea măresce datoria dar fiind-că tot ce s’a făcut de sigur se pierde dacà nu se va întări temelia casei, și nu se va pune dreptatea și moralitatea la temelia Constituțiunii. Să facă dor actualii delegați ai națiunii reforma cea mare a justiției. Se desrobescu pe sătean din uci­­­ jetórea sclavie a tocmelilor agricole Să’l desrobască de fupt demorali­­satórea splontare a cârciumei. Să facă ca ruina morală și mate­rială ce aduce cârciuma de azi să se prefacă într’un izvor de sănătate și de plata datorielor supt cari sătenii sunt înmormântați. Să facă legea comunală și judecia­­nă, pe cât se pate mai în spiritul Constituțiunii. Să facă ca scala să fie nu numai un sare zugrăvit pe hârtie ci un sare a­­devărat care să lumineze, să încăl­­dăscă și se rodască. Să facă ca sătianul să intre în mo­șia ce i­a dat-o legea de la 1864, de care, cu totu legea votată la 1880, sunt încă în parte despoiați. Să facă ca banca rurală să devie uă realitate. Să lupte cu toții pentru ca supt­­prefecții și prefecții să devie instruc­torii și protectorii sătianului er­au împilătorii lui, ș’apoi, se ’ncoroneze și ei opera lor votând revizuirea le­gii electorale în sensul de a mări, pe cât se va putea mai mult, colegiile electorale. Pute-vor să le facă tote aceste ac­tualii senatori și deputați ? Susținem că pot și că trebuie să le facă până la 15 Februarie 1883. Trebuie­ să le facă pentru că ast­fel vor avea un capital sigur cu care se se presinte ’naintea alegătorilor. Pot se le facă de se vor oțărî să cugete și să lucreze éi nu s’o ducă în improvisărî de discursuri lungi și ’n nedisciplină parlamentară. Aci este locul s’arătăm pe scurt care este, dupe noi, marea greșelă a unora din aleșii colegiilor mici. Suntem siliți, d­e ei, se mulțumim pe alegătorii noștrii. Prea bine, dar ce vă cer acei 20—30 de alegători ? — Să le dăm funcțiuni­­lor și ru­delor, se-i recomandăm prefectului și supt-prefectului de a-i favora în interesele lor agricole. — Nu mai cutez —’elicea într’uă sora unul din cei mai însemnați băr­bați ai noștri—se dau ochi cu a­­legătorii mei, căci administrațiunea nu voeace a face ceia ce le cer.“ Și noi zicem : eróre și peire. Eróre , stăruind în a încuragea pe alegă­tor d’a vota pentru interese perso­nale, este lesne de înțeles că la vo­turi pe tocmela se vor găsi adese alții cari vor da mai mult. Petre­­ deca cei onorabili, patrioți și li­berali plătim ast­fel voturile, imora­litatea va cresce. Ce der s’alege d’uă țeră în care cei buni hrănesc imo­ralitatea ? și procedând ast­fel și noi prin ce partita nostra se vaosebi, în o­­chii alegătorilor, de partita ce o a­cusăm de lipsă de adevărat patrio­tism ? Partita nostra s’a rădicat lucrând pentru a moralisa pe om ei nu pen­tru a-1 ajuta să se hranesca prin i­­moralitate și să ne afundăm ast­fel și noi cu densul. Și care imo­ralitate mai ucidetóre pentru uă par­tită și pentru națiune ca ceia d’a vinde sau a cumpăra voturi, fiă cu ori­ce fel de minetă. Băgați de somn. zicem celor ono­rabili cari se lasă a-i ameți vîrtejul imoral al colegiilor celor mici , bă­gați de semn că pe acesta cale uci­­deți națiunea și drapelul partitei nóstre. Ce trebuie se facem ? Ceia ce am făcut cei mai mulți pentru ca ma­joritatea omenilor să vie supt drape­lul național și liberal. Am spus a­­devărul: n’am promis ceia ce nu pu­tem da și ceia ce nu trebuie să dăm. Am propagat moralitatea și patrio­tismul și ne-am silit să convingem pe cetățianî că chiar binele personal bine înțeles, să dobândesce mai bine prin onorabilitate, căci numai atunci el este stabil. Să facem dor lucrările ce ne-a mai rămas pentru încoronarea edificiului. Să mergem adese în mijlocul ale­gătorilor noștrii și se le arătăm peirea la care de sigur conduce imorali­tatea. Să cunoscem adevăratele trebuințe generale ale județului și să luptăm cu toții pentru a le satisface pe cât mai bine se va putea. Să căutăm să cunoscem ori­ce abu­­zuri se fac de către ori­cine, să le constatăm, se denunțăm pe culpabili, fiă el rude ale nostre, fiă amici, fiă alegători cu capitaluri de voturi. Să luptăm cu toții d’a scăpa pe sătiani din jaful și sclavia supt care s’afundă și per și vom salva onorea nóstra. Patria și drapelul național­­liberal. Acésta salvare ni se impune acum mai cu tărie, căci d’acum ’nainte lupta va fi mai uriașă în juru-ne și căderea nostră ar fi sdrobitóre căci acum de sus vom cădea. Intr’alt­fel acesta partită nu mai are cuvânt d’a fi; alegătorii intrând în­ colegiul electoral, amețiți prin corupțiune, vor trece de la unii la alții cum și orăiește pe strade, de la uă­ parte la alta, omul amețit de ra­chiul falsificat ce i-a dat cârciuma­­rul străin. LUNI, MARȚI, 1, 2. FEBRUARIE 1882. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 16 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administrațiunea diarnlui și oficiile poștale, LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. PopovicI, 15 Fleischmai'kt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — SÍP,VICIUL TELEGRAFIC -âr AJL. ■A.GEEHV'T’IJSI HAVAS Paris, 11 Februarie. — Diarul Le Temps în­­ buletinul său politic din sera acesta. zice că Europa în acest moment este într’un mo­d virtual apucată de cestiunea egiptena, a carei singură soluțiune posibilă este oă intervenire colectivă a Europei. Acesta in­­tervenire exclude ingerința armată a Sulta­nul­ui, căci a părăsi Egiptul pretenți­unilor Turciei ar fi uă crimă în contra civilisa­­țiunei. Principele Orloff, ambasadorele Rusiei, va pleca la Moscva la finitul acestei luni și se va ’ntorce la Paris în cursul lunei Aprile. Viena, 11 Februarie­. — Camera deputa­ților. — Cornițele Taaffe, președintele con­siliului, respundând la o­ interpelare rela­tivă la desordinile al căror titlu a fost Pr­­ga în luna lui Iunisi 1881. Zice că es­­cesurile comise în acesta ocasiune au fost aspru pedepsite de poliție și­ de tribunale. „Acum, urmeză președintele consiliului, or­dinea­ și liniștea domnesce pretutindeni; guvernul n’are prin urmare nici un cuvént elipse ia măsuri extra­ordinare. In cazul când escese ca acelea din anul trecut s’ar remoi, autoritatea va aplica legile cu rigu­rozitate“. — Oficială. — Uă telegramă a guverna­­torului militar din Mostar, cu data de ieri, anunță că 50 insurgențî din banda Kova­­cevica au fost respinși dincolo de fruntaria sodjakului de Sarajevo d’uă companie de viplătorî cari mergeau spre Vratkovic. n­oue colone, eșite în recunoscere de la Fia, au bătut că dată aprope de Snejevo al doua oră aprope de Sorahan, două sute 4BMh>cngniți: ac­este două lupte n’au durat de­cât câte uă jumătate oră fie­care. Constantino­pole, 11 Februarie­. — Porta a trimis instrucțiuni lui Mușurus pașa, am­basadorele Turciei la Londra, ca se obție espunsiunea d-lui Mackenzie Wallace, co­­respondintele Zeului Times la Constanti­­nopole, din causa revelațiunilor ce a adre­sat Ziarului său asupra intențiunilor Sulta­nului privitore la misiunea lui Ali-Nizami pașa la Berlin, asupra planurilor panislamice ale Sultanului și asupra lucrărilor a­ginților otomani în Egipt. In telegrama adresată la 8 Fe­bruarie Kedivului, Sultanul îî recomandă să vegheze la menținerea ordinei, adăugând că cea mai mică desordine pare să vateme nu numai pe Egipt dar și pe imperiu și s’aducă grave ’ncurcâturi. Londra, 12 Februarie­. — Diarele de afil diminăță desmint scirea dată a­ 1-abta­ieri de Standard, cum că d. Stilman, corespondin­­tele lui Times în Herzegovina, ar fi fost a­­sasinat de către insurgenți. Paris, 12 Februarie­. — Se asigură că d. Tissot este numit ambasador la Londra și Marquisul de Noailles la Constantino­­pole. Se mai vorbesce cu mult temeiiv des­pre numirea amiralului Jaurès la Peters­burg. Viena, 12 februarie. — Buletin militar oficial. — Noutățile primite din Sarajevo die că la 11 uă colonă, trimisă în recuno­scere din Foca, a alungat trei sute insur­­genți din pozițiile întărite pe care le ocu­pau între Dinicic și Budan, respingându-i pene la Mrezico; trupele au avut doi ră­niți. Oă altă colonă mergând de la Brudi­­na, la Carnico, a întâlnit numai un bandă care, la vederea soldaților a rupt’o de fugă. Numerose bai­i, venite din valea Zalez­­niceî de sus și sprijinite de insurgenții din Creskavița și Planina, s’au coborît, în di­­minăța de 10, din direcția sud-vestului spre Tîrnova. Trupele eșind îndată din acest o­­raș le-au atacat și lupta a durat până la două coșuri dupe am­ecli. In fuga lor spre Creskavița și Planina, insurgenții au lăsat 20 morți printre care cneazul de Ledice și au­ luat cu ei vr’uă 40 de răniți. Trupele n’au avut decât un soldat mort și doi ră­­niți greu­. Testul Notei remisă, la 7 Februarie 1882, ambasadorilor celor șase puteri mari de că­tre ministrul afacerilor străine al Turciei, în privința puntelor în litigiu, ale fruntariei greco-turce. 1 Februarie, 1882. Supt­ semnatul, ministru afacerilor străine al M. S. Sultanului, a primit ieri Nota co­lectivă de E. E. L. L. d­ nnî ambasadori ai Franciei, Austro-Ungariei, Marei­ Britanii, I­­taliei, Rusiei, și d lui însărcinat d’afaceri al Germaniei îî au­ făcut onorea d’a-i adresa, la 30 Noembre trecut, privitore la partea traseului nouei fruntarie turco-grece care trece prin muntele Analypsis. In acestă Notă, E. E. L. L. și d-1 în­sărcinat de afaceri al Germaniei, bazându-se pe harta austriacă, declar că nu pot să schimbe otărîrea luată de majoritatea co­­misiunii de delimitare. Se ftă permis supt­ semnatuluî a constata mai ântâiă că ceea­ ce Sublima Portă înțele­ge a urma, este dobândirea unei linii, care, aplicată pe tărâm, să fie cu totul conformă stipulațiunilor convențiunii din 24 Marti 1881. Prin urmare, ast­fel după cum a fost deja stabilit în Nota președintă a supt-semnatu­lui, Analypsis din toți munții părții aceleia care să numesce Paleo-Tilaho, nu întru­­nesce condițiunile cerute de convențiune supt raportul creșterelor, ce trebue să ur­meze traseul între acesta înălțime și ora­șul Hereros, pe când Analypsis propus de comisarul otoman nu are altă denumire și satisface în perfecție aceste condițiuni. Situațiunea muntelui, pe care l-a primit în urmă majoritatea, pate corespunde acelei indicate pe harta austriacă; dar acest fapt nu ar trebui se aibă uă înm­urire ptaritare asupra d-lor comisari, care, după ce au constatat la fața locului, mai multe neexac­­tități a acelei hărți, au declarat în proto­colul No. 12, că ea nu era de­cât u­ a­­dunătură de itinerarii esecutată repede, că trebuia să fie prin urmare neexactă și că nu se putea pune temei pe densa. Și în adevăr, comisiunea a trebuit să o lase de ua parte în mai multe rânduri, precum buneoră, s’a întâmplat cu satul Velimsk­, care indicat fiind la bordul creștetului de munte, trebuie să fie lăsat Turciei, pe când el a fost cedat Greciei, după ce s-a constatat la fața locului că acest sat era situat la Sud. Sublima Portă crede că faptele și con­­siderațiunile care preced, militeză în favo­­rea admisiunea cererei sale, întemeiată pe termenii lămuriți și preciși ai convențiunii. In consecință, guvernul imperial spereza că d-nii represintanți ai celor 6 puteri, vor avea bunătatea de a da cui de drept in­strucțiunile necesare pentru ca traseul de care e vorba să fie pus în acord cu indi­­cațiunile convențiunei din 24 Maiu 1881. Supt­ semnatul se bucură de acesta oca­­siune pentru a reînoi E. S. asigurarea nal­tei sale consideraț­iune. Semnat: Assum. «...i...---------------------------------------------------­ INFORMAȚIUNI Constanța 31 Ianuarie Mișcarea maritimă a portului Constanța pe Ziua de ieri a fost orăși­nată. Sulina, 29 Ianuarie Ieri a sosit aci vaporul englez John A­­damson, din Malta, deșert D. Constantinescu, raportorele comitetu­lui de delegați pentru proiectul de lege pri­vitor la tocmele agricolele își va depune ra­­portul séu chiar astă­ de pe biuroul Came­rei, ast­fel că discusiunea asupra acestui proiect se va începe peste câte­va Zile­ D. Michail Ferichych, trimis extra­ordi­­nar și ministru plenipotențiar al României la Paris a plecat Vineri dimineță la pos­tul său. D. Stefan Ney, prim președinte al cur­­ței de apel din Iași, a fost numit secretar general al ministerului de interne, în locul d-lui S. Mihălescu, demisionat de mai multe Zile. ------------—-, n­. .......................................................................... CUGETĂRILE UNEI REGINE Tradus din La Nouvelle Reme. III AMORUL Copii din flori sunt în genere frumoși și inteligenți! Ce critică căsătorielor modele! * * Sorele este primul amant al florei. Pen­tru fetele cele tinere sorele este une­ori să lampă pe jumătate stinsă. Cum vreți dor ca ele să înflorască ? * * Un amor nenorocit este, pentru om, un protest de plăcere fără amor. * Ertarea este mai indiferentă, când iu­­besci nu erți. * * * *­­Urăsei p’uă femee nenorocită ce-ai fi voit s’o mânghîi. * * * Amorul este ca un veveriță, cutezător și sfios tot­ d’uă-dată.* înamoratul semana cu struțul; crede ca nu-1 ved! când el nu te vede. * * * Se érta adulterul, când bastardul este un geniu. * * * Iubirea maternă este un instinct ; sunt case instincte care au un suflare de dum­­nedeire. Gelosia celui ce iubesce este un omagiu­; aceea a socrului, este uă insultă. * •11 * Cântarea privighetorii și mârluirea pisice­­lor sunt două feluri d’a esprima același sim­țiment, dar,_intre ele, nu prea­­ se ’nțeleg. * * * Intre sociu și socie trebuie puțină curte. * * * Fiind în adevăr umil, nu poți fi gelos. Iți atribui ție culpa d’a fi mai puțin iubit. * * * Indiferința este uă flore singuratică care creșce p’uă baltă. * * * IV­ A­M­I­C­I­A Amiciția care nu este întemeiată de­cât pe recunoscință este rea­lă fotografia: cu timpul se pălesce. * * * Mângâierile cad adesea pe inimă ca pi­căturile de apă în unt fierbinte. Ele o fac să sfîrie și se țișnască. * * Spre a lupta în contra amicilor trebuie mai cu semn curagiu. Pare că­ stingi singur focul din vatră-ți, ca să rămâi în frc. * * * • Amiciția descresce când este prea multă fericire într’uă parte, și prea mare neno­rocire în cea­l­altă. j * * * Comiți mai uă crimă când faci uă de­­cepțiune. Emusiunea înăbușită ast­fel se re­trage de la alții cărora le-ar fi putut face FERICIREA Nu este de­cât uă fericire : Datoria. Nu este de­cât uă mângâere. Munca. Nu este de­cât uă bucuria. Frumosul. * * * Fericirea, când este nainte-ne, ne pare așa de mare, în­cât atinge cerul. Ca să trecă supt pragul nostru, ea se face așa de mica, în­cât adesea n’o mai vedem. * * * Speranța este un ostenelă care ajunge la uă decepțiune. * * Fericirea este ca resunetul, ne respunde dar nu vine. * * îndată ce fericirea ne pare ilusorie, lup­tăm s’o distrugem. * * Cinistea ce am dobândit aste­na dovadă de putere câștigată sau de slăbiciune cres­cândă ? * * * Trebuie uă suta de foi, colorate și pro­­fumate, pentru a face un trandafir; trebuie uă împreunare de bucurii pentru a face fericirea. * * * Să nu căutăm mângâieri de­cât în lu­crurile neperitore: natura, cugetarea. * * * Este destulă fericirea d’a putea face un faptă bună. IN NENOROCIREA Nenorocirea se nasce din imprudințâ, sau cine­va este imprudinte, pentru că este menit la nenorocire ? * * * Fie­care decepțiune te deslipesce de pă­mânt, de omeni și mai cu semn de sine ânsu­ți; sunt atâtea perinde ale unei bule mortale. * •** * In naufragiul vieței, ai fi putut să scapi, daca rușinea n’ar fi venit să se pui pe scân­­dura­ți de scăpare și care te-a făcut să te cufunzi.* Nenorocirea te pute­­face mândru; sufe­­rința te face umil. * * * Omul este tot­dea­una martirul proprielor sale defecte. * * * Uă mare nenorocire măresce chiar p’uă ființă ne’nsemanată. * * * Nu te mândri că ți-ai îndurat nenorocirea Puteai să n’o­­nduri ? *­­ * * Este un fel de frățiătate care se formază la prima vedere între cei pe care nenoro­cirea l-a lovit. Când ai purtat mult timp doliul, te simți atras spre fie­care veșmânt negru ce ’ntemnesei. * * # Te superi pe timp care te desparte d’uă crudă perdere; el îți răpesce ceia ce 'ți remânea, dreptul d’a plânge. * ■­ * - Respectul ce ’ți s’aréta în nenorocire descresce cu mult mai ’nainte d’a fi reîn­ceput să trăiesci; și ace­te te a iritat că te trateza ca mai ’nainte. * * * Trebuie să fiă cine­va prea nenorocit ca se ’ncerce de două ori a se sinucide. * * * Nenorocirea este ca Hidra de Lerna, dar nu câștigăm nimic a face pe Ercule. * * * *X*­­x

Next