Romanulu, august 1882 (Anul 26)

1882-08-11

20 BANI EXEMPLARUL BEI) A. O TITJ iST Ii A. Hl AJJMXNIHTiRA. TIJJ 1ST .HI JK 14, STRADA DOAMNEI, 14. ANUL AL XXVT-LE Yoiesce și vei putea ANUNCIURI. .unna de 30 litere petit, pagina IV. ..... 40 bani Deto „ „ n pagina III............................2 lei — A se adresa , IN ROMÂNIA, la administrațiunea­­ Ilarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C-nie, 8 Place de la Bourse LA LONDON, la G. L. Daube et C-nie, 130, Fleet Street E. C LA VIENA, la domnii Haasenstein și Vogler,­­Walfisch­gasse 10. LA FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentrn Germania, Belgia, Olanda, Elveția și A- merica. —Scrisorile nefraneate se refnsa — MERCURI, 11 AUGUST 1882 Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE: In Capitală și districte: un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; și lună 4 lei. Pentru tate zérile Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa IN ROMANIA, la administraținnea diarnlui și oficiile poștale LA PARIS, la Havas-Laffite et C-nie, 8, place de la Bourse- LA VIENA, la d. B. G. Popovieî, 15 Fleisclimarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Fran­cesco da Paola (N. 0.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — V < A -'Ș BDGURESGI, iS AÜGUST1882 Cu ocasiunea noului minister fran­ces, Timpul de la 29 Iu­liu publică un prim-Bucuresci în care dice­­ v Nu trebuie să ne mai amăgim in privirea acesta . Francia nu mai are tradiții, noi mai are simț istoric1.1. Sentința «Rarului conservator ne Á are forte gravă. Ce fel? Uă națiune ca Francia, cu un trecut istoric atât de mare și atât de glorios, a tras cu buretele peste tot, a uitat totul ? Acesta este peste putință. Trebuie dor să ne întrebăm despre care tradițiuni vorbesce Tim­pul ? Cari sunt tradițiunile pe care le-a perdut Francia ? Caci dânsa a trecut prin atâtea rase politice, prin atâtea schimbări în­cât numeróse și diverse sunt și tradițiunile iei. Avem Francia cea vecină din tim­­pul lui Carol cel mare, a lui Fran­­cisc I, a lui Ludovic al XI, a lui Henric al IV, Francia lui Ludovic al XIV, din timpii în care era per­mis unui singur om să dică : „Statul sunt eu!!­ Au fost fără ’ndoială și timpi de eroism, timpi în care se găs6u câte un Colbert, un Turgot, un Vauban, alături cu un Richelieu ș’un Mazarin, amestec bizar de ameni mari și de tirani îngrozitori! Timpi cari au dat nastere lui Molière și lui Corneille, cari au vedut înflorind cea mai fru­­mosă literatură din lumea d’atunci, dar cari pe d’altă parte au dat nas­tere inchisițiunii, măcelurilor ,bilei de St. Barthélemy, revocării edictului din Nantes , timpi de sclaviă, când câți­va omeni erau totul și națiunea nimic, când tortura domnea cu tóte accesoriile iei, când n’aveai voiă sö scrii, se vorbesci, se cugeți după pla­cul teu, când pentru cel mai mic lucru, după voia capriciului celor mari, se aruncau ómenii în pivnițele Bastiliei pentru uă vieță întregá; când înfloriau camarilele, dominau femei ca d-nele de Maintenon și Pom­padour, sau ca d-sóra de la Valli­ere, c’un cuvânt Francia corupțiunii ș’a degradării morale. Acestea să­­ fie tradițiunile despre cari suspină cei de la Timpul ? Mai avem Francia de la 89, care a dărîmat Bastilia ș’a dat uă lovire de morte absolutismului, care în nop­tea de la 4 August a decretat egali­tatea cetățianilor, care, într’un mo­ment de sublimă inspirațiune, a pro­clamat drepturile omului și ale cetă­­țianului, Francia eroică de la Jem­­mapes și Valmy, trimițând câte uă radă de speranță, câte uă vorbă de măngâiare, celor cari sufereau și lup­tau pentru dreptate și adevăr, Fran­cia care era terórea tiranilor și pro­­tectarea celor slabi. Avem apoi francia lui Ludovic al XVIII, care veni să-șî recapete tro­nul prin baionetele invadiunii. In fine avem Francia imperiului­ a două invadiuni urmate de două desmembrâri! Francia măcelurilor pe strade, a tiraniei celei mai despo­tice și a corupțiunii celei mai des­trămate ! Fie­care epocă își are trecu­tul său istoric, cari dor din aceste tra­­dițiuni voiesc confrații de la Timpul să urmeze Francia ? Caci învederat este că nu le póte menține pe tote; nu póte umbla, ca boiarii noștrii de pe la 1830, cu antiriî și cu șlapcă, cu ghilotina și cu libertatea, cu mo­­ralitatea și cu corupțiunea. Suntem și noi pentru conservarea și respectul tradițiunilor, dar am ce­rut și cerem respectarea tradițiunilor celor bune și adaptarea lor cu ideile și cu trebuințele propășirii, îndată ce uă partiză voiesce se păstreze tradi­țiunile cele putredite se corumpe ea însă­și prin acea putredire și pere. Anglia este țara tradițiunilor; cu tóte aceste aristocrația englesă a do­vedit că dânsa nu s’a putut men­ține de­cât numai fiind că s’a te­­nouit necurmat prin plebeian­­c’a serat, la fie­care cerere a națiu­și­nii, s’arunce câte ceva din părțile rele și putredite ale”tradițiunii sale. Camera lordilor ast­fel a procedat necurmat; chiar acum ea cedă în pri­vința reformei agrare cerută de d Gladstone pentru Irlanda. Eco ce­dice les Débats de la 14 August în acesta privință : „Primind de bună voie concesiu­nile destul de neînsemnate ce le o­­feri de Gladstone, Lordii au înlătu­rat căușele de agitațiune, a căror con­secințe puteau se deviă funeste pen­tru asistența Camerei lordilor.“ Și’n același număr Debats mai a­­adaoge : „Dacă bilul arendilor întărciiate ar fi fost respins de lordi, primul ministru ar fi propus Camerei Comunelor un bil destinat să dea comitatelor sistema electorală care există deja în burguri, adică un cens așa de mic în­cât echi­­valeză cu votul universale. Și dacă Camera lordilor primia sau chiar res­pingea acesta nouă reformă, partita liberală ar fi chiămat țara să se pro­nunțe în favorul menținerii sau des­ființării patri­ei ereditare“. Proba cea mai bună că aserțiu­nea citată în capul articolului nos­tru este atât de greșită în­cât perde cea mai mică umbră de dreptate, ne-o dă chiar dhiarul Timpul. In adever, după ce se mai întrebă că dată ce tradițiuni are Francia și cine le represintă, adauge următo­­rele : Vedem aci apărând un nou ca­binet, al cărui președinte este un fost corector de gazetă liberale(?) de­venit director de credit mobiliar în Spania, apoi boni avocați, un doc­tor în medicină, un profesor de li­­ceu. Omeni inteligenți fără îndouială, buni avocați, buni doctori, buni co­rectori de gazete dér, de sicur.... răi musican­ți........................................... inspirând prin neînsemnătatea lor , dreptul de a le controla și critica fap­tele. “ Cari sunt dor tradițiunile pe cari le-a perdut Francia? acelea d’a fi cine­va născut cu dreptul d’a guverna?! ace­lea ca nimene să nu cuteze d’a con­trola faptele guvernului? Acestă tradi­­țiune a vechilor monarh­iî a lepădat-o în adever Francia, păstrând numai pe a­­ceia de la 1789, ca fie­care să fie fiul muncei sale. Da, ea a lepădat tradițiunea ca omul să găsescă în legănul sca­ră coronă pentru a fi rege și un nume pentru a fi creat i­­mediat om de Stat. Acesta nu mai ajunge acum în țara care a procla­mat egalitatea cetățianilor. Astă­zi se cere ceva mai mult: se cere capaci­tate, iubire de țară și de adevăr și iu­bire de omeni; și când pe lângă aceste tate un om mai este bun avocat, bun medic sau bun corector de ga­zetă — fie și de gazetă liberală — nu vedem ce-l pute împedica să fie și bun ministru. Colbert și Turgot, au fost­ cel din urmă staroste al ne­gustorilor supt Ludovic XV, or cel d’anteia era fiul unui negustor de stofe și vinuri; el s’a distins mai cu semă ca intendent al cardinalului Mazarin. Disraeli, creat Lord Beaconsfield, a început prin a fi simplu clerc d’a­­voué, Thiers a fost gazetar și Glad­­stone nimici Și toți acești omeni au fost mari, ș’au adus servicii țărei lor, omenirii întregi, întrebăm pe confrații noștri de la timpul, dacă omenii noștri de Stat conservatori — ori­ce proporțiune fiind păstrată — diferă de actualii miniștri ai Franciei ? Afară de dom­­séu trei boiari, ca Lascar Catargi, Mavrogheni, Teodor Rossetti, toți ceî­­l­alți’sunt parveniți — cum dlic cei de la Timpul,—fii; muncei lor, cum dicem noi. Noi îi felicităm și­ î stimăm pen­tru acesta și nu se dicem, ca con­­frații noștrii de la Timpul, că sunt incapabili fiind-că nu s’au născut mi­niștrii învățați ca d. Lascar Catargi. Ast­fel der Francia s’a ținut de tradițiunile rei, însă de cele gloriase, de cele bune, de cele de la 89, cari au devenit tradițiunile lumii civilisate, tradițiuni de libertate, de egalitate și de frăție între ómeni. Ș’acesta supără pe diarul conser­vator ! Ceva mai mult, întocmai ca lupul, care ori ce ar face trebuie să-și arate năravul, așa și cei de la Timpul când să ’narmezii ca să lupte pentru idei, pentru principii, pentru a face ca țara se le dea de voin iei guvernul, le scapă strigarea în contra contro­lului, și ’n contra venirii la guvern a ori­carui om va fi fiul muncei sale er nu coconașul fostului mare vornic, sau cel mai puțin al fostului vătaf de curte al vr’unui vechiu boiar! Pentru ca sé sfîrșim cum începu­răm, dicem confraților noștrii. Fran­cia are tradițiuni, ânsă tradițiunile vieței er­au tradițiunile uciderii. SERVICIUL TELEGRAFIC AI­ AGENȚIEI HAVAS Suez, 21 August.—Uă­ luptă a avut loc ade între Englesî și o­ parte din Arabiqtt tare de 600 Omeni, la Ch­aius, stație de drum de fer de la Suez la Ismailia, la 25 kilometri spre miază-noapte de Suez. Ara­­biștii au­ fost bătuți și au avut vrouă sută morți și răniți. Berlin, 21 August.­Canoniera germană „Ciclopul“ a plecat, la 19 August, de la Kiel spre a se duce în Mediterana. Lemberg, 21 August. Inundațiele aii causat mari pagube în mai multe părți ale Galiției. Drumurile de fer vor trebui se în­ceteze pentru căt­va timp serviciul lor pe unele linii. Gazeta ofcială publică un comunicat des­­mințind scomptele privitore la ivirea h­o­­lerei asiatice în districtele învecinate cu Podolia, Pesta, 21 August.—Produsul net al băn­­cei creditului funciar unguresc, pe f­iul se­mestru 1882, a fost de 384.652 fiorini. Citim următorele în edițiunea de seră a ziarului Neue freie Presse de la 19 August: In Bucuresci sosesc necontenit scrii din Dobrogea despre visite bănuitore ale ofi­cialilor ruși și bulgari prin orașele române de garnisonă de la Dunărea de jos. Acești oficiali își consacră mai cu deosebire tim­pul la studiarea împregiurimilor acestor gar­­nisone forte importante pentr­u uă even­tuală trecere a Dunării de câtre Ruși. A­­cest dus și venit nu-i place nici de­cum guvernului român; pare că acesta va face ca el se se apropie mai mult de Austria și să se arate mai împăciuitor în cestiunea dunăreană. Pe cât suntem informați, putem afirma că partea antâia a acestei re­­lațiuni este ne-exactă, cât pentru par­tea a doua, o așteptăm de la vecinii noștri austro-ungari, ca unii ce sunt a­tot­puternici. DIN AFARA FRANCIA In Francia, la Montceau-les-Mines, a isbucnit uă răscolă anti-clericală, fară mare gravitate. S’au făcut ares­tări. Guvernul a trimis trupe și or­dinea a fost restabilită. GERMANIA Se telegrafiază urmă­­­ta­rele din Ber­lin, cu data de 16 August, câtre Kölnische Zeitung . Pe totă linia presei ultramontane întâm­pină cine­va afirmațiunea, că principele de Bismarck este nemulțămit de succesele re­purtate de d. de Schlözer în negocierile cu Curia romană și că trimisul a înțeles a­­cesta. Contrariu cu acesta scrie se pate a­sigura că principele a fost forte mulțămit de atitudinea d-lui de Sch­özer față cu Cu­ria romană și că trimisul, la ducerea sea la Varzin, a fost primit cu multă bună­voință de cancelarul imperiului. Déca este adevărat—și din nenorocire se pare a fi așa—că guvernul prusian n’a dobândit de 1.4 Curie nici cea mai mică concesiune mă­car, apoi vina pentru acesta nu este câtuși de puțin măcar a trimisului prusian. El a făcut tot ce ’i-a stat prin putință spre a a­dana conflictul, dar s’a isbit pene acum de îndărătnicia Curiei. Pe aici se speră că viitorele negocieri vor da un resultat mai favorabil; acesta ne-o dovedește cel puțin faptul că voesc a urma negocierile. Totuși este forte mică partea acelora cari cred in­trăm succes. AU­STRO-UN­GARIA Neue freie Freise află că în Bos­nia mulțime de funcționari au comis abusuri colosale de bani. Acest­­ ziar, după ce arată sumele de bani ce fie­­care funcționar a luat, adaugă : Cifra totală a acestor sume ne face a vedea că abusurile se comit de multă vreme. De aci se pute vedea causa relei disposi­­țiuni a poporațiunii bosniace față cu admi­­nistrațiunea austriacă. Numai acestor domni trebuie se mulțum­ască monarc­ia, daca este nevoită se împrăștie acesta rea disposițiune cu forța armelor. ENGLITERA recunosc pasportele rumefiate, fiind­că ele nu portă semnătura Sultanului, și provin­cia perde printre acesta un isvor de venit. Multe alte asemene punte au fost puse na­­inte de principele Vogoride. întrebarea este acum daca Rumelia Orientală va lua de fapt acesta atitudine amenințatore și va mic­șora tributul care aparține Bondholderilor. Daca ea va avea acest curagiu, apoi în momentul de față acesta va fi uă nouă în­curcătură, și sunt omeni cari urmăresc ces­tiunea ei uă mare atențiune, fiind-că cred — pe drept sau pe ne­drept — că la spatele unei asemene atitudini a Rumeliei Orien­tale trebue să fiă uă influință străină, en­gleză sau rusă. EGIPETUL Corespondentele din Berlin al fost Kölnische Zeitung, care este bine ve­dut de cancelariul imperiului, încheia cu următorii termeni uă considera­­țiune asupra Egipetului : Neviolabilitatea Egipetului este deci oă parte integrantă din tratatele europene încă existende. De aceea se pote prevedea că nici uă putere nu necunosce acesta justă situațiune sau că sa găndesce măcar a o necunosce. Deca Statul, a cârui navigațiune este forte însemnată, se va încerca prin mesurî provisorii se-și apere propriele sale avantage, întru­cât acestea fac parte din cestiunea Egipetului și a Canalului ■— a­­vantage care sunt mai însemnate de­cât ale ori­carui alt Stat, totuși el nu va voi se necuniscă adevărata situațiune. Precum propunerea italiană din Conferință nu pu­tea avea alt scop de­cât stabilirea unui serviciu de siguranță, care trebuia să pro­­tdgă navigațiunea pe canal contra vre­unui atac al bandelor arabe,tot ast­fel și din măsu­rile resboinice luate de Englitera în Egipet se pote deduce că ele n’au­ alt scop de­cât a apăra pentru moment interesele engleze de acolo. .. . BULGARIA Se anunță din Varna că principele Alecsandru a semnat un decret care dispune înființarea unei armate bul­gare de reservă, care se se com­pună din 24 druzine de infanterie, două regimente cavalerie, uă baterie și două batalione de saperî. DANEMARCA Regele Danemarcei a ratificat pro­iectele de lege adoptate de Altingul insulei Islanda, între altele acela care acordă femeilor islandese dreptul de alegere pentru consiliul municipal și consiliul presbiterian, și care fusese adoptat în unanimitate de câtre cele două Camere ale Parlamentului. Articolul de fond, care se ocupa de cestiunea egipteană, al diarului Neue freie Freise de la 19 August, edițiunea de dimineță, a fost scos din pagine de autoritățile vieneze. Acest fapt face pe citatul chiar să scrie ur­­mătorele în edițiunea sea de seră din aceia­și zi : Observatorul atentic, care compară în­tre densele sistemele după care sunt guver­nate ambele State ale monarh­­iei austro­­ungare, trebuie fară voie­ i s’ajungă la con­­clusiunea că unul din cele două sisteme este reu, într’atât sunt ele de contrarii. In Ungaria, vă libertate asolută a presei — în Austria, confiscări pe tóta cliua. In Unga­ria, stricta centralizare și maghiarizare — în Austria, egalitate ceh­ă și slavonă. In Un­garia... dar nu, se nu ne mai oprim la a­­semene reflecsiuni, se trecem la fapte. După ce lupta pentru așa numita egali­tate în Boemia și Moravia a repurtat vic­toria după victoria, este natural acum să se ivescă la orizonte și egalitatea silesiană.­­*e scie că sforțările în acestă privință ale Recentele declarațiuni­ ale sitelui Ch. Dilke la Camera comunelor din Englitera, în privința relațiunilor cu totul cordiale ale cabinetului din Berlin cu acela din Londra, au cau­sat că óre­care impresiune în Ger­mania și aci chiar nu prea au fost credute de unii, în centrurile unde șovinismul domnesce. Ast­fel Tageblatt, din Berlin, dicând că șirele Ch. Dilke a avut dreptate se laude escelența procederilor guver­nului german față cu cabinetul din Londra în cestiunea egipteană, o sili­se facă se redsa contrastul ce pre­sintă aceleași procederi cu atitudinea celei mai mari părți a foilor ger­mane independinte car­e condamnă în acestă afacere politica engleză ca e­­goistă, violentă și meritând reproba­rea Europei întregi. Corespondenții oficioși ai acestor foi sunt de acord pentru a exprima temerea ca puterile să nu fie jucate de Englitera la Conferință. Deutsches Tageblatt, organ ultra­­bismarkian, se întrebă dacă declara­­țiunile de desinteresare ale cabine­tului britanic se pot lua ca­lasă, și decă vă dată implantată în Eui­ropa în același mod cum face astă­zi cu Turcia, adică reținând cu­ră mână ceea ce pare a voi să dea cu cea­l­altă. Gazeta națională crede că șirele Ch. Dilke n’a definit cu esactitate rolul actual al cabinetului din Ber­lin față cu acela din Londra. „Ore la trecut seu la viitor a voit se vor­­bescá șirele Ch. Dilke ?“ crice fata berlineză, și ea se îngrijesce de e­­fectul ce vor putea să producă la Paris cuvintele membrului cabine­tului englez. Ele pot lăsa a se cre­de că daca Francia este cu totul go­nită din Egipet, fosta sea aliată n’a făcut acesta de­cât în înțelegere cu Germania. Gazeta națională conchide că limbagiul sirelui Ch. Dilke trebue să ascundă vre-uă enigmă, a cărei soluțiune o va aduce viitorul. In cercurile diplomatice germane lumea se află mai liniștită și urmată a crede într’uă repetire a istoriei tra­tatului de la San Stefano, care pre­cedă cu puțin pe acela din Berlin. E sigur, în adevăr, că arangjamentul final, ori­ care va fi, se va supune sancțiunea diplomației europene; de­­clarațiunile d-lui Gladstone nu lasă nici să îndouială în acestă privință. Va fi vorba numai de a vedea în ce condițiuni Europa va fi cbrămată a delibera și daci nu va exista vre­oă arangiare prealabilă care va face de prisos deliberațiunea, precum în con­gresul de la Berlin arangjamentul încheiat între lordul Salisbury și co­rnițele Șuvalof stabiliseră soluțiunea de chat la puntele cele mai însemna­te, fără a vorbi de convențiunea an­­glo-turcă privitore la insula Cipru. Ab și paton din Pei­ jlesralb ab fost, y Englitera nu va precede cu El întrerupte prin închiderea sesiunii. Acum énse ele dobendesc ajutare din țară și este mai mult ca sigur că­ șî vor avea efectul lor. Mai multe comune din districtul Trop­pau au­ presintat guvernatorului Silesiei, mard­asul de Bacqueliem, un petițiune care cuprinde următorele cereri : 1) Se va ad­mite limba ceh­ă pe la autorități și func­țiuni, și mai ales diarul oficiale al distric­tului Troppau să fie redactat și î n limba cehă; 2) scalele poporale, observându-se ar­ticolul 19 din Constituțiune, să nu fie abă­tute de la misiunea lor legală; 3) institu­tul din Troppau pentru formarea de învă­țători va fi ast­fel arangiat, în­cât candi­dații să fie instruiți în limba aceea în care vor trebui ei însu­și se predea instrucțiu­nea ; 4) pentru poporațiunea cehă se va înființa în Troppau un gimnasiu ceh și ’n acela­și timp se va lua disposițiunea ca șco­larii se dobândescă u­ cunoșcință funda­mentală a limbei germane. Totu­șî acesta nu este de­cât egalitatea cehă. Mai rămâne încă de satisfăcut cea polonă, și suntem curioși a sei deca și acolo tote limbile vor fi primite prin tote autoritățile. In Ungaria domnesc cu totul alt­fel de vederi asupra acestor lucruri Ministrul ungur al instrucțiunii, d. Trefort, a trimis trei decrete districtului evangelic bisericesc Theiss, cari sunt caracteristice în felul lor. Cel d’anteia a fost provocat de articolii apăruți în diarul Orlice din Brünn, cari somau pe slovacii unguri se adopte limba cehă pentru scris, pentru­ ca se se pute pune cu un mult mai mare greutate față cu elementul ungur, căci atunci ar fi un p­o­por nu de un milion și jumătate, ci de opt milione. Ministrul ungur al instrucțiunii dispune să se supravegheze cu uă mare atențiune aceste agitațiuni și ori­ce încer­cări s’ar face în acest sens să fie năbușite chiar în genuine. Prin al douilea decret, șase școlari din institutul pentru formare de învățători din Eperjes fiind­ că făceau agitațiuni panslaviste se esclud nu numai din tote institutele ungare, dar ministrul mai comunică încă, că a găsit de trebuință să cera de la ministrul cultelor din Viena es­­pulsiunea acestor indivizi și de prin tote instituțiunile austriace de învățământ, și că a declarat forte neted acestui ministeriu că, întru­cât acesta cerere nu va fi satis­făcută din ori­ce motive, diplomele acordate în Austria nu vor avea nici uă val­ore în Ungaria. Cel de al treilea decret este pri­vitor la o­ societate ungaro-slavă la Uni­versitatea din Praga. Scólelor ungare supe­­riore și centrale li se interdice cu cea mai mare asprime ori­ce relațiuni cu acesta societate a­nume Detwan. Vom publica în întregul lor aceste decrete, care prezintă un comentariu în privința capitolului ega­lității. Citim în Deutsche Zeitung de la 18 August : Pe orizontele financiar al Porții s’a ră­dicat un nor prin amenințarea principelui Vogoride, că Adunarea provincială rume­­liată va reduce tributul Rumeliei Orientale la 100.000 lire, deca Turcia nu va ceda cele opt­spre­ dece­date din muntele Rodope și deca nu va regula mai ales și alte pre­­tențiuni. Principele Vogoride a accentuat aici față cu primul ministru și cu amba­sadorii, că Rumelia Orientală s’a purtat în­tr’un chip forte real, a stârpit tâlharii ș’a respins tóte șopu­rile ce i-au venit din păr­țile panslaviste. In interesul pacii Rumelia n’a voit se ia cu forța cele opt­spre­<z­ece sate ș’a contat pe Portă. Acesta a sprijinit case resistința d’acolo ș’a trimis funcționari cari au rădicat tacsele, păstrându-le pe sema lor. Autoritățile din Adrianopole nu TURCIA SCIRI­I ALE DILEI Astă­zi 10 August, termometru casei Menu (Succr. de Shuer), calea Victoriei, 75, arătă grade Réaumur . La 12 ore noptea —1—.12­5 La 7 ore dim. La amiedi înălțimea barometrică 755 mm. Cerul senin. Citim în Vulcanid: La 1 August, orele II a. m., s’a oficiat în orașul nostru deschi­derea casei de credit agricol. Cu acesta o­­casiune d. Carabatescu, administratorele ca­sei, a arătat prin căte-va cuvinte, impor­tanța acestor instituțiuni și avantajele ce oferă tuturor agricultorilor aceste case de credit, în desvoltarea și propășirea muncei agricole. D-sea a terminat adresând tutu­ror d-lor agricultori un apel in sensul es­­pus, și arând prosperitate atât agriculturei, cât și acestor instituțiuni atât de folositore în viitor. Cât pentru noi, suntem convinși că prin descinderea acestor case de credit se va inaugura că nouă eră în agricultura terei. * * * D. C. Al. Orescu, inspector silvic clasa II, și Al. Moroiu, cap al secției silvice în serviciul statului, se numesc membri în consiliul teh­nic al pădurilor, în locul d-lor M. Râmnicenu și P. S. Antonescu Rem­uș. -14.5 -23.5 tt A. scrisore D. Andrei Ubicini, oficial în regi­mentul 104 de infanterie de linie franceză, fiu­ al eminintelui publicist și filo-român A. Ubicini, ne trimite următorea scrisore, pe care o inse­răm cu uă vie plăcere. Mulțămim cu acésta ocasie d-lui Andrei Ubi-

Next