Romanulu, noiembrie 1883 (Anul 27)

1883-11-01

ANUL AL XXVII-LE Voiesce și vei putea ANUNCIURI. Linia de 30 litere petit, pagina IV..........................40 bani Doto „ n » j)IU .... 2 lei „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. IN PARIS, la Havas, Lafftte et C nie, 8 Place de la Bourse. LA LONDON, la G. L. Daube et C nie, 130, Fleet Street E. C. LA VIENA, la d-niî Haasenstein et Vogler, Wallfischgasse 10. I.A FRANCFORT, S. — M. G. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America. 22 Scrisorile nefrancate se refasă — 20 BANI ESEMPLARUL REDACTITJNEA. 81 A.DMNYISTRA.TXXJE1A. 14, STRADA DOAMNEI, 14 31 BRUMAREL 1000 12 BRUMAR lOOü Am anunciat în No. trecut cu onorabilele d. Stătescu ne a cerut să-i păstram pentru astă fii un spadîî în Eomcmulü, voind a răspunde însușî la imputările ce i s’au făcut de către d. Chițu în ședința de Vineri a Adunării deputaților. Am priimit cu bucurie cererea domnului Stătescu, căci nimene, mai bine decăt domnia-sea, nu putea lumina publicul în cestiunea ce s’a pus în desbaterea Adunării deputaților. Domnia-sea, ca ministru al justiției, a destituit, supt motive forte grave, pe d. Strămbenu, președinte al tribunalului comercial de la Craiova. Actualele ministru al justiției, d. Chițu, a re’ntregit în funcțiunea sea pe d. Strămbeni. D. judecător Viișorenu a protestat contra acestei re’ntregiri ș’a și demisionat. Pressa a protestat și densa, împreună cu d. Viișorenu, s’a publicat decisiunea ministerială a domnului ministru Stătescu prin care a acuzat și a destituit pe d. Strâmbeni. D. ministru Chițu, fiind interpelat respinse că, conform legii, acea decisiune ministerială nu putea avea alt efect de cătră simplă suspensiune , cu însuși d. Stătescu a recunoscut acesta ș’a fost dechlarat ca cel care va veni în locu-i póte reda funcțiunea d-lui Strămbeni; astfel, adaose d. Chițu, am fost în drept, din tote puntele de vedere , d’a face acesta numire. Cu tóte aceste, dise d. Chițu sfîrșind, voi trimite naintea justiției pe d-nii Strâmbeni și Viișoreanu, pentru ca densa să se pronunțe în cunoșcință de causă. In discursul său, d. Chițu—căruia i s’adresaseră mai multe imputări prin pressă și prin interpelatori — a făcut multe imputări fostului său coleg. Dupe banca ministerială nu s’a dus nimic. Adunarea , dureros impresionată de aceste diferite și forțe triste acusarî, a închis desbaterea ș’a trecut la ordinea ilireî. După ce-am pus supt ochii publicului actele oficiale prin cart d. Strămboi nu fusese acuzat precum și discursurile din Cameră, eram dotori, să spunem și noi impresiunile nóstre. Pentru a vorbi însă, în deplină cunoșcință de causă, ne lipsea, precum lipsește tuturor, întîmpinarea d-lui Stătescu la imputările ce i s’au făcut. D-sea, facîndu-ne onorea d’a ne cere sĕ-i facem un loc la Românul pentru a respunde chiar astăzi, am reservat acestei întîmpinari, care intereseza pe toți, primele colane ale diariului. D. Stătescu énse, negreșit din scăpare de vedere, tocmai astăzi Luni, la orele fiece, ne-a trămis un epistolă prin care ne face cunoscut ca, dintre cari cause, se crede detor a păstra tăcerea, cel puțin pentru acum. Astfel dar, din causă ca nu mai avem nici oă întîmpinare la gravele cuvinte ce se diferă în Cameră, și fiindcâ după ora dece nu mai putem avea timpul trebuitor d’a studia din noű, tóte actele cari s’au publicat și tóte acusurile ce s’au tăcut, cerem ertare publicului ca nu ne-am putut împlini făgăduința dată. Cu tote aceste vom lupta să căutăm să potecă în acesta întunecime și ne vom încerca să ne ’mplinim în altă și datoria d’a vorbi, la rândul nostru, despre acestă cu totul tristă și durerosa cestiune. MARȚI, 1 NOEMBRE 1883. Luminează-te și vei fi. ABONAMENTE. In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului și oficiele poștal. LA PARIS, la Havas-Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustavo Croce, Via San Francesco da Paola (N. D.) 15, Genova. — Articolele nepublicate se ard — Cestiunea rurală e u c cestiune resolvată: împroprietărirea foștilor clăcași și împroprietărirea însurățeilor, au fost cerințele pe d’uă parte ale programei de la 1848, pe d’alta ale legii din 1864. Astăzi, ele sunt realisate. Drepturile castigate și-au găsit satisfacerea dorită și meritată. Nimeni nu mai póte cere astăzi pământ, fiă de la stat, fiă de la particulari, pe temeiul drepturilor care au fost basa împroprietăririlor de la 1864 și 1873. Dar, țara nóstra fiind eminamente agricole și, din causa rărimii poporațiunii și altor cause, menită a rămâne âncă mult timp țară agricolă, era de datoria conducătorilor statului d’a să găndi d’aprope și serios la situațiunea muncitorilor fără pământ. Interesele propășirii adevărate și pacea publică le impuneau acesta gândire și î obligau a căuta mijlocul d’a pune, pe cât cu putință era, acea poporațiune în posițiunea d’a munci liber și pentru sine. Munca liberă, e scitit acum de totă lumea, ca dă resultate mai mari, mai mulțămitore decât ceea care să face pe socotela și în interesul altuia; munca liberă a unui om pe un pământ pe care-1 scie al șeii ș’al familiei sale, e uă muncă care rădică materialminte și moralminte pe... muncitor, îi rădică demnitatea și-i cresce averea. Aceste considerațiuni s’au avut în vedere de partita liberală și ea — singura care necontenit s’a preocupat serios de starea economică a țarei — a votat legea din 1880 privitore la vîndarea bunurilor Statului în loturi. Acea lege prevedea ca se pot vinde sătenilor moșii mici d’ale Statului, cu condițiunea ânsă ca ea se plătască la început a cincea parte din prețul loturilor; ea mai cerea ca sătianii cumpărători de loturi să fie solidar respundătorî pentru plata prețului pământului cumpărat ; ca prețul să se ficșeze luându-se de normă plata pe pogon ce o dau sătianii arendașilor statului. Aceste trei condițiuni au avut de efect ca, în curs de trei ani, abia vre cinci moșii s’au putut vinde. Intr’adevâr, prețul ce se cerea nainte e prea mare, în comparare cu micjlacele de care dispun în genere sătianii noștri; solidaritatea descuragea pe cei mai avuți și muncitori, câci eî se vedeau siliți d’a plăti și pământul celor leneși și chieltuitorî; în sfîrșit, modul de prețuire a pământului era d’uă nedreptate vădită. Intr’adever, după aceeași lege, când să vindeauă moșiă mare prețul iei se fieșa îmulțind cu 15 arenda ce a plătit statului arendașul din ultimul periodl. Cu loturile însă nu să mai urma așa. La prețuirea lor se lua de normă ceea ce sătenii plăteau arendașului, adică oă sumă de duce și trei ori mai mare decât în cașul ăntâi. Acestea sunt, în rezumat, căușele care au făcut ca legea din 1880, inspirată de cele mai bune intențiuni, să nu putá ajunge la scopul în vederea câruia era făcută. Scopul însă trebuie atins, și e în interesul țarei ca să se modifice disposițiunile care au împedecat pe săteni să cumpere. D. ministru al domentilor, prin proiectul depus în sesiunea trecută, propunea modificarea lor. Secțiunile Camerei au admis acest nou proiect, au numit delegați și delegații șî au sfîrșit lucrarea. Dânșii au propus și d. ministru a consimțit ca, pentru loturi să nu se plătască nainte decât a decea parte din prețul lor, adică pe jumătate cât cere legea actuală, cr restul în 24 ani, au adoptat disposițiunea care desființază solidaritatea. Sur în sfîrșit, au primit principiul ,ca, și pentru prețuirea loturilor, să i se ia de normă arenda din ultimul period. <* Cu aceste ușurări, poporațiunea rurală, care n’are pământ, câci acesteia i se da preferință, va putea deveni în curând proprietară. E destulă mică economie, pe care ușor o va dobăndi mai fiăce sătian, pentru ca să devie proprietar. In sânul comitetului delegaților, pe cât aflăm, s’a rădicat cestiunea d’a se feidecă tinerii săteni, cari n’avâncă majoritatea legală, ar putea deveni proprietari prin cumpărarea de loturi. Aceștia muncesc pământul, ca și aoipii de familie, ca și cei majori, ei doresc, și au și putința d’a deveni proprietari, câci brațele lor robuste le sunt un puternic ajutor. * Dar, neavând majoritatea legală, ei nu pot contracta în mod valabile, deci nu pot cumpăra pământ. Ni se pare însă ca ar fi de cel mai mare interes d’a se deschide «.’acestora calea d’a deveni propriety. * »Negreșit, când vor ajunge la majoritate, ei pot cumpăra. Dar atunci, vor fi nevoiți a se depărta de satul în care au fost născuți și se scie cu ce greutate să strămută sătenii noștriî. S’au vădut, între însurățeii împroprietăriți, forte mulți cari și-au părăsit pământul ce li se dedese, numai fiind ca nu-i lăsa inima să se depărteze de locurile unde văduseră lumina, unde s’aflau familiele și osămintele părinților lor. Acest nobil simțimânt, care dovedesce tăria legăturilor familiare în poporul român de la țară, face tăria și puterea lui. Deci, n’ar trebui lovit, câci nu e în interesul țarei, d’a-1 lovi. D’aceea, credem c’ar fi bine a să permite și minorilor săteni, în vârstă de 18 ani, să cumpere locuri pe sema lor. Astfel, ei ar fi încurajați să muncesca mai mult și să economisesca, ceea ce le va fi folositor lor, si va 7i folosi și țârei. Încă uă ideie ne credem datoria supune Camerei. După legea în ființă și după proiectul adoptat de delegați, moșii mari se pot cumpăra, plătindu-se nainte a patra parte. Cu ostenirea capitalelor, acestă condițiune se pote ușor îndeplini. Deci, Statul să e spune a rămăne în curând fară moșii. Nu ne îngrijorăm de acesta decât pentru ca nu celor generațiuni de muncitori nu li se va mai putea da ocasiunea de a deveni proprietari. Și ne îngrijim, fiindca pentru fericirea țarei, dorim ca se n’avem proletariat agricol, să n’avem luptele ce vedem sfîșiând alte State. Ca prevedere dar pentru viitor, credem ca Adunarea națională ar putea, și ar fi hotóre, se opresc vîndarea moșiilor mari, pentru a le păstra, în vederea d’a crea proprietari mici. Supunem represintațiunii naționale aceste duce idei. Intr’un alt articol, vom vorbi despre disposițiunile admise de comitetul delegaților în privința rescumpărarii embaticului și plastinei viilor. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGtENTIEI HAVAS Paris, 10 Noembre. — Camera a respins un amendament la legea municipală, presintat de radicali, prin care cereau ca dreptul comun se fie aplicat și la organisarea municipală a oarșuluifipris. D. de Lesseps telegrafiază din London ca e satisfăcut de escelenta primire ce s-a făcut în Englitera; speră a ajunge la oă înțelegere amicală cu armatorii englezi. Paris, 10 Noembre. — Generarele Appert e numit ambasador al Franciéi la Petersburg. Generarele Logerot e numit comandant șef al corpului de ocupațiune din Tunisia. Madrid, 10 Noembre. — Mareșalul Serrano e numit ambasadore al Spaniei la Paris. Petersburg, 10 Noembre. — Țarul, spre aproba recunoscințarea generărilor Kaulbars și Soboleff pentru misiunea ce au îndeplinit în Bulgaria, a numii comandanți de brigadă. Sofia. 10 Noembre. — Colonelul Kaulbars, adjutant al împăratului Alecsandru, a sosit. Belgrad, 10 Noembre. — Trupele trimise spre a împrăștia pe insurgenții din împregiurimile Cestobrodiței și Benjei, au ocupat Boljevac; insurgenții, pretutindeni bătuți și împrăștiați, își fac supunerea lor; cei care fug sunt urmăriți. Inapoiarea armelor se opereză acum pretutindeni cu ordine; autoritățile din Zaiczar urmeza de a funcționa. Comunicările sunt restabilite între teritoriile ocupate militarește și capitală precum și cu restul țerei. Insurecțiunea e prin urmare cu totul suprimată; în totă țera liniștea e perfectă. Petersburg, 11 Noembre,—D. de Giers plecă astăzi spre a face uă călătorie în străinătate. Diarul de Petersburg desminte formal scomptele mobilizârii trupelor divisiunii Pleskow și al rechemării clasei din 1877. Sofia, 11 Noembre.—Principele Alecsandru a primit în audiență pe colonelul Kaulbars, trimis al împăratului Rusiei spre a regula posițiunea oficialilor ruși servind în armata bulgară. întrevederea a ținut mult timp. Viena, 11 Noembre. Delegațiunea ungară a aprobat bugetele ordinare și estraordinare ale resbelului, precum și creditul pentru armata de ocupațiune a Bosniei și Brzegovinei. Delegațiunea austriacă a adoptat bugetele ministerului afacerilor străine, al marinei, al financelor și al Curții de Corupturi. Berlin, 11 Noembre.—Gazeta Națională află câ legațiunele Germaniei și Spaniei vor fi rădicate la rangul de ambasade. Constantinopole, 10 Noembre. — Uă caravană ducându-se la Van și conținând vre-uă cinci deci de Armeni și câțîva Musulmani, a fost atacată în munți la 3 ore de Erzerum de uă bandă de kenzi, cari după ce au despărțit pe Musulmani, au maltratași despuiat cu totul pe Armeni, și i au părăsit apoi aprope goi pe zăpadă; acei netnorociți s’au întors la Erzerum pe jumătate morți. In urma acestui fapt, ambasadele au făcut îndată demersuri pe lângă Portă spre a cere să anchetă rigurosa și pedepsirea culpabililor. Se asigură ca lordul Dufferin a adresat Porței un notă energică în acestă privință. CONISIUNEA DUNAREANA EUROPEANA Asupra deschiderii sesiunii de anul acesta a comisiunii europene dunărene se scrie următorele din Galați, cu data de 6 Noembre, «Țarului Neue freie Presse : Sesiunea de arin! acest» o "v.îsnsiusnî dunărene, în care președinția o are delegatul austro-ungar consulul general cavalerul de Boleslawski, a fost deschisă ori, la 5 ale cuvintei. Președintele, deschidând sesiunea, saluta pe membrii de față și lua cunostință despre mandatul d-lui Laverturon, noul delegat al Franciei trimis în locul d-lui Barrère. Represintantele Turciei, Karatheodoru pașa, a fost împedicat de bolă de a pleca din Constantinopole și d’a lua parte la deschiderea sesiunii de anul acesta. După ce fură schițate într’un chip amănunțit lucrările care trebuesc desbătute în acesta sesiune și care , după cum se scie, constau mai ales în resolverea afacerilor curente, comisiunea oțărî, ca, îndată după începerea lucrărilor sale, să facă u inspecțiune în brațul Sulina. Toți delegații comisiunii, afară de delegatul german d. Arendt, care este bolnav, vor pleca astăzii, 6 Noembre , însoțiți de ingeniarul Harsley, la Sulina spre a vedea de aprope lucrările de străpungere ce se fac lângă Papadia, precum și îmbunătățirile din brațul Sulina chiar. La Sulina se va uni cu colegii săi și Karatheodoru-pașa, care a plecat deja de la Constantinopole. Delegații se vor reîntorce peste trei zile la Galați și-și vor reîncepe lucrarile lor. CRONICA MUSICALA Opera italiană. — Aida, operă de Verdi. — Sonnambula, operă de Bellini. Opera italiană și-a redeschis porțile și a inaugurat stagiunea prin opera Rigoletto, represintată de noua trupă Sâmbătă, 22 Octombre. Interpretațiunea a fost destul de slabă, după noi, publicul ense s’a arătat indulginte. Și ori și ce s’ar face, publicul care obicinuiesce a frecventa opera nostra italiană, unde de ani îndelungați se repetă aceeași serie de opere, a făcut uă scala seriosă în apreciarea artiștilor și acesta fie prin simțimentul frumosului pe care 1 posedă orice om cultivat, sau fie prin analogie, adică comparând un artist cu altul. Chiemat fiind a judeca în fiecare an unor artiști, gustul său s’a rafinat într’un mod suprem, așa încât a devenit greu de mulțămit, spre marea târnă a artiștilor și disperarea directorilor. Tenorele a fost forte puțin gustat de acest public și se vorbesce de resiliarea angajamentului său. Ne vom abține deci, pentru a fii, a vorbi de acesta primă represintațiune, judecând trupa italiană, după adevăratul ei debut care a fost Aida. De cățîva ani de când mi s’a încredințat condeiul în mână, am scris colane întregi asupra frumusețelor acestei opere, asupra grandiositațiî i ei și asupra subiectului ce a inspirat-o. Intre divinul geniu al lui Meyerbeer și între farmecul musical al lui Rossini, Verdi, cel mai mare compositor al Italiei actuale, ține locul de onore în pleiada artistică și numele séu e scump inimelor cu aspirațiuni înalte și pasionate de ideal. De cei cari în arta musicală nu produc altceva decât vorbe, discusiuni sterile, s’au fis multe și în detrimentul séu. Verdi, cu tóte acestea, mie ’mi place nu numai prin geniul său, ci și prin natura-i nobilă, prin marea-i modestiă și prin credința sea în imensitatea și infinitul artei. Cu tote strălucitele succese ce a obținut în lunga sea carieră, el și pe ne astă fiî, după ce a scris Aida și Requiem, nu crede ca geniul său să fi ajuns la ultima sea evoluțiune și speră ca prin voință și stăruință va ajunge și mai sus. Spre a reveni la Aida, trebuie să fiii ca marele maestru a sciut să conserve, cu tote esigințele unei arte rafinate, calitatea sea predominantă, adică plinătatea și un mare sonoritate în efectele sale, ceea ce atrage chiar pe cei mai indiferenți în artă. Deși din tote operile lui Verdi Aida e mai puțin decât celelalte să operă „da gridare” (în care se strigă) — după cum se esprimă în Italia scepticii culiselor — cu tote acestea. Serghiadi a ales acesta operă pentru ca se presinte pe forțele său tenor, d. Henri Prévost. De la primele note căntate de Radames, represintat prin d. Prévost, gândul meu s’a repurtat spre uă serată parisiană petrecută la „Concert Parisien“, unde am au fiit pentru prima oară vocea acestui căntător. Ea mi-a părut, mai ales în locul unde se pro ducea, estraordinar de puternică, dar cam albă și ascuțită (grele). Fâră a mă ocupa de scomptul ce a putut să facă d. Prévost la teatrul de la Chateau-d’eau din Paris, în Italia și în Austria, țin a-mi da opiniunea asupra talentului d-sale astfel după cum se prezintă acum la noi, opiniune ce cred a fi și aceea a unei mari pârți a publicului ce am auziit discutând cu animațiune în între actele seratei de Vinerea trecută. Descurd, Prévost posedă un organ fericit și puțin comun, notele sale, mai ales cele ascuțite, au un timbru metalic și un plinătate care te miră, și când acestor calități va adăuga și arta de a se servi de ele cu inteligință și măestriă, va fi un minune rară. De uăcam dată d-sea face pompa di voce și deși rolul lui Radames nu conține note mai înalte decât la și si bemol, resonanța puternică ce le da, le face să pară note mai ascuțite, și prin acesta atrage admirațiunea și entusiasmul maselor publicului oricare ar fi el. Publicul nostru asemene l-a aplaudat. Eu me bucur de succesul dluă Prévost deși ași fi dorit, pentru mulțămirea mea propria, se-1 arzi cântând altfel romanța de la începutul operei, altfel scena suzeranului și se nu-l fac și pe d-sea câtuși de puțin responsabil de distonarea generală ce s’a produs în mărețul final al actului al doilea. D-na Montalba, care împlineșce rolul Aidei, este un mare artistă și acesta nu o spun din causa prestigiului ce are ca fostă pensionară a operei din Paris, ci pentru ca sunt convins de realele calități ce posedă. Inițiază la uă înaltă scala, d-sea cunosce și pune în practică tóte intențiunile și finețele unei seriose declamațiuni lirice. Dotată afară de acestea de uă frumosă voce pe care o maniază cu cea mai mare măestriă, și forte plăcută ca personă, d-sea se impune îndată simpatiei publicului. D-ra Mey care asemene ca și d-na Montalba și d. Prévost, aparține sealei francese, este superbă în rolul lui Amnéris. Cu uă prestanță forte frumosă, cu un voce egală de un timbru adorabil și bine condusă, a susținut cu mult talent și fără slăbiciune rolul său de la început până la sfîrșit și s’a distins mai cu deosebire în duetul din actul al 2-lea cu d-na Montalba și în scena judecatei lui Radames. D. Sparapani, în scurtul rol al lui Amonasro, s’a arătat artist distins, dar vocea d-sele mi s’a părut puțin învăluită și nu destul de puternică pentru a exprima accentele sălbaticului etiopian. D. Roveri este asemene un artist conserincios, și ca toți bașii, caută să mărăscă peste măsură volumul vocei sale. Acesta ambițiune face ca căntătorul se distoneze. Astfel, capul preoților Ramphi, a dat Mercuri sora, supralternilor sei, în diferite rânduri un zéu exemplu de armonia între omeni. Sper se aud pe d. Roveri într’un rol mai întins, spre a putea judeca mai bine despre calitățile d-sale. Fără a mai reveni asupra amănuntelor operei Aida, ce toți le cunosc îndestul, voi spune, spre a sfîrși cu acesta represintațiune, ca, atară de vr’uă câteva distonuri bine simțite, de nisce acompaniamente prea tari pentru cântul plin de fineță al d-nei Montalba, ea a fost relativaminte bună, și câ publicul s’a arătat încântat, daca ținem sema de tóte aplausele care s’au auziit. Sâmbătă sera s’a dat prima represintațiune (reprise) a Somnambulei. Acesta operă venind îndată după Aida e intr’adever menită a aduce uă dulce liniște în spiritele surescitate de ultima lucrare. Intr’adever, aci nu mai sunt splendidele mise en scene care distrag atențiunea pe d’uă parte; sentimente violinte esprimate prin înalte combinațiunî de masse corale și orchestrale, cari ocupă mintea și o ostenesc. Aci totul e mai simplu, și spectatorele póte se asculte în tihnă cu dulcea melancolie ce inspiră că reamintire a trecutului, suavele melodii ale acestei idile musicale, pare acum cam naivă pentru generațiunea nostră actuală, avidă de sensațiuni tari. In Sonnambula s’a distins d-ra Lodi. D-sea n’are decât un fir de voce, dar scie să se servescă cu densul de minune. Mai ales în allegro marea arie de la sine, în care s’au introdus mai multe variante, d-sea a dat probe de mare virtuositate. Trebuiense să suprime cât de iute acele grimase, acele sforțări în emiterea sunetului, cari produc în public un sentiment penibil și micșoreză prin urmare tot succesul ce d-sea ar dobândi. D. Figner este un tenor leger care scie se cânte și ar fi mai plăcut déca ar exista uă mai mare egalitate între diferitele registre ale vocei d-sele. En se grija ce aduce în cântul și în jocul lui de scenă fac din d sea un prețuit partenar al d-ș erei Lodi și în multe locuri a fost aplaudat cu drept. De d. Argenti și de d-na Pierdero, voi vorbi puțin;cel d’ăntei a avut un succes de bărbat frumos și de îmbrăcăminte, acestea sunt beneficiele rolului Rudolf; cea d’a doua are oă voce penibilă care sună mai mult înăuntru. Sper ca voi avea ocasiunea se mai revin asupra d-lor. In rezumat, opera Sonnambula n’a fost nici densa rea represintată, grație celor duoi d’ăntâî artiști ce am menționat, grație corurilor și orchestrei ce au escelat în acesta represintațiune. In darea de somn a acestor duoe represintațiuni au defilat supt condeiul meu toți artiștii cari compun noua trupă a operei. Judecățile ce am cercat a da de fiecare nu sunt de sigur definitive. M. C.