Romanulu, august 1886 (Anul 30)

1886-08-01

anul al xxx-le Yoience și vei putea anunciuri Linia de 80 litere petit, pagina IV..........................40 bani Deto „ n „ „ m .... 2 M-r- „ Inaerținnl și reclame pagina m și IV Unta . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA­.FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nne, pentru * v* 5 Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America. ■t î Scrisorile nefrancata se refusa — 20 BANI EXEMPLARUL REDACT­UNEA SI ADMINISTRAT­UNEA, CALEA VICTORIEI, 10 Fondatore: G. A. HOSETTL KLUTI­Ux> KA ( B) Directore: VINTILA C. A. EOSETTL BUGURESCI, 31 CUPTOR De când Bulgaria, in frunte cu principele ei Alecsandru, a inaugu­rat noua stare de lucruri peste Du­năre, Românulu a urmărit cu fră­­țască atențiune diferitele peripeții ale acestei nuor stări. Încă de la început, înregistrând noi vederile puterilor europene asu­pra evoluțiunei naționale din Rume­­lia și din Bulgaria, noi­­ ju­ceam că succesul acestei evoluțiuniî va depinde mai cu sumă de la înțelepciunea cu care conducătorii ei precum și prin­cipele Alecsandru vor­bei să se des­­lege cu timpul și sa priincióse oca­­siuni de tote legăturile de vasalitate, de recunostință și de altele, cari o­­priau libera mișcare a activităței bul­­garo-rumeliote. Doriam atunci și vom dori fără încetare creațiunea în Bulgaria cea noue a unei puternice partide na­ționale care să nu lucreze de­cât întemeiându-se cu prudență numai și numai pe puterile interne ale țării, pe ceia­ ce póte numai și numai Bul­garia, fără amestecul nici al veci­nilor, nici al altor puteri mai de­părtate. Cât de mari și cât de multe ftă legăturile Bulgariei cu imperiul Ța­rilor și cât de pornite fiă tote par­titele din Bulgaria a deferi la tote voințele Rusiei, va veni un timp,— Ziceam noi în fața evenimentelor ce se petreceau în Balcani,—când Bul­garii nu vor putea să se mai su­pună la aceste voințe de­cât cu ris­cul de a-și vedea silințele lor națio­nale cu desăvârșire paralizate. De la tractatul din Berlin și până în Septembre 1885, Rusia nu a fă­cut alt­ceva de­cât a strînge în tote felurile și a îmulți prin tote mijiulo­­cele legăturile cari înlănțuiau­ Bul­garia de puternicul imperiu al Nor­dului. Până la uă vreme, Bulgarii, principe și națiune, tăcură, se su­­puseră, ascultară tote ordinele, jic­­nindu-și, adesea dacă nu tot­dea­una, chiar și demnitatea lor națională. Cu cât tânărul principat gusta din bunătățile libertăței, cu atât epitro­­pia absolută a Rusiei îi devenia din ce în ce mai greu de suferit. De altă parte, atunci ca și acum, presa europenă constata și constată cu stâruitare mirare următorul fapt: omenii de stat din Petersburg cred că regimul constituțional, inaugurat în Bulgaria prin tractatul din Berlin, trebue să dea aceleași rude ca și regimul despotic din Rusia. Pornind de la acestă credință, Ru­sia a considerat, de la 1879 ficace, ori­ce efect logic și firesc al acestui regim constituțional în Bulgaria ca încercări revoluționare, menite a tul­bura ordinea stabilită în peninsula balcanică,­ordine nenaturală, silită și prin urmare condamnată de la în­ceput a nu fi de­cât că anarh­ia la­tentă. Ast­fel fiind, dacă din 1879 și până în 1885, Rusia și omenii ei de stat au considerat până și cele mai neînsemnate și inofensive efecte ale libertăței bulgare ca încercări revoluționare, cu atât mai mult is­torica evoluțiune a Rumeliei și a Bulgariei de anul trecut trebue să fi fost judecată ca atare de cabinetul din Petersburg, obicinuit până în 1885 a nu găsi în Bulgaria de­cât supunere, ascultare și umilință. De aceia, în fața evenimentelor petrecute, Rusia, încurcată și înce­­tată în tóte așteptările sale, necre­­zând că întreg poporul bulgar nu va voi să­­să atât de curând de sub greva ei epitropiă, rămase mai ântâia într’uă atitudine care nu se putea defini. Apelul la sentința Eu­ropei, pe care Rusia ’l făcu la ’n­­ceput, nu era de­cât uă prefacere diplomatică, scose la m­­ăsă pentru a câștiga timp. A­tr­ânsă, Rusia părăsește atitu­dinea sea de «supărată espectativă» și atât guvernul din Petersburg cât și întraga presă rusă din Moscova și din capitala Țarilor lasă să se în­­țelegă pe față și forte deslușit că nici uă dată Rusia nu va permite Bulgariei a se desvolta singură du­pă voința și puterile ei; că nici uă dată, cum s’a­­ zis, «umbra tutelară «a marelui imperiu nu va lăsa so­­«rege bulgar să lumineze singur.» Pentru a hotărî bine acastă nouă atitudine și a nu lăsa să mai pla­neze nici uă îndoială asupra inten­­țiunilor sale, Rusia reeditată față cu Bulgaria «Politica amenințărilor», a­­tât de des practicată în prima ju­mătate a acestui secol în Moldova și în Țara­ Românască. Ca și atunci în țările române,— ba încă și mai mult, mulțumită ci­­vilisațiunei care e mai mare în O­­rient de­cât acum 50—60 de ani— politica amenințărilor rusești a avut în Bulgaria un efect tocmai contra­rii­ aceluia ce guvernul și presa rusă așteptau să se producă. Amenințările ce se fac Bulgariei, incalificabilele insulte ce se aduc principelui Alecsandru la Petersburg și la Moscova au făcut ca acea par­­teă națională, a cărei ființă noi o iam farte în Bulgaria încă de la începutul nouei stări de lucruri, să căștige din ce în ce mai mulți aderenți. Articolele publicate în „Nezavisi­­most“ de d. Stoianoff ca răspuns la atacurile furiose ale presei mosco­vite în contra Bulgariei și principe­lui Alecsandru au afirmat și mai mult credințele partitei naționale, «ridicarea și civilisațiunea Bulgariei prin Bulgari»; au demonstrat că e­­pitropia rusască, pe lângă bunurile ei, a avut și rele îndestule cari ni­­miciau aprope tote aceste bunuri; au pus în vră lumină contradicțiu­­nea ce semnalăm mai sus, ameni de stat din Petersburg așteptau de la regimul libertății în Bulgaria a­­celeași efecte ce așteptă și primesc de la regimul despotismului în Rusia. Nu credem să fie mulți Bulgari cari, dorind adevăratul progres na­țional al patriei lor, să nu împărtă­­șască vederile d-lui Stoianoff, privi­­tore la Rusia, la planurile ei precum și la politica de urmat a națiunei bulgare. Aceia cari mai stăruiesc a crede că epitropia rusască, cu colosalele și sugrumătorele-i proporțiuni de mai înainte, va continua a n folositóre Bulgariei, sau nu vor să credă evi­dența, sau sunt ambițioși de aceia cari pun interesele pasiunei lor mai presus de sântele interese ale pa­triei. Fiă ânsă cât de multe intrigele acestora din urmă, noi stăruim a crede că în Bulgaria singura partită cu frumos viitor este partita națio­nală. Ea singură pricepe viitorul pe­ninsulei balcanice, legăturele firesci ce va trebui să lege între densele, fără amestec străin, poporele din Balcani; ea deci merită atențiunea Europei și sprijinul tuturor adevă­raților viitori de bine ai Orientului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Petersburg, 30 Iuliü. — Se asigură că d. de Giers, a cărui călătorie e întărâiată pentru motive de ordine privată, va visita pe principele de Bismarck în cursul lunei lui August. Atena, 30 Iuliü. — Regele se va îm­barca la Pireu pentru a merge la Genua, de acolo se va duce la Paris, unde va sta căte­va zile în incognito înainte de a merge la Wiesbaden. Regele va evita de a se întâlni cu Suveranii Europei centrale din causa ultimelor evenimente. Roma, 30 Iulie. — In privința scriilor privitore la călătoria comitelui Robilant la Viena, (Ziarul «Opinione» spune că rapor­turile între Italia, Austria și Germania, precum și cele ce existâ între miniștrii a­­facerilor străine ale acestor trei tări sunt așa de cordiale, în­cât ideia unei întreve­deri ar fi primită cu plăcere într-un mod reciproc. «Opinione» adaugă că eventua­litățile sunt în favorea unei întrevederi, remăne de regulat numai cestiunea de o­­portunitate. SCRISORE DIN VIENA Corespondință particulară a Românului Fața cu furtuna care face atâta zgomot in fiarele maghiare asupra trecere! la pen­sie a generarului Edelsheim și asupra îna­­intărei generarului Iansky. Românii din Un­garia și din Transilvania păstrazâ uă ținu­tă de tot demnă și patriotică. Și în oca­­­siunea acesta ca și în­tot­dea­una s’a a­­rătat arăși că elementul românesc nutres­­ce intențiuni amicale față de monarh­ia autriacă, și de aceea e uă dorință sinceră a tuturor cercurilor patriotice ca Românii care trăiesc în Ungaria și în Transilvania se obțină u­ satisfacere a justelor lor do­­rinți, și ca­ră se puie capăt resbelului va­mal cu România. Din nefericire, se află în­tre Maghiari prea mult șoviniști la care vecea rațiune­ nu e accesibilă, dar în cer­curile guvernamentale de aci acest șovi­nism nu află nici uă Incuragiare. Printre Maghiarii însuși s’a ridicat vocea adesea deja că Românii sunt aliații naturali a Un­gurilor. Dar din partea lor puțin s’a făcut că se realiseze acesta ideiă. Interesele mo­­narh­iei înse stau mai presus de­cât pre­­tențiunile fără limite a șovinismului ma­ghiar, și de aceea nu e de temut că po­mii are sc creseu sus pene spre cer. Călătoria arh­iducelui Carol Ludovic în Rusia e ținută universalmente de un eve­niment de un mare importanță politică. Ori­care ar fi causa directă a acestei că­lătorii, totuși rămâne subt ori­ce condi­­țiune un fapt, că va influința asupra re­­lațiunilor între Austria și Rusia în sensul cel mai amical. Intimitatea cu Germania pate să devie pentru Austria periculosă, când în același timp ea nu găsesce în re­­lațiuni asemenea bune cu Rusia un con­trabalansare convenabilă. Pe tărâmul po­liticei internaționale adesea se pare că in­timitatea cu un singură putere să devie un pericol serios. Influința Germaniei este destul­­ de mare, și politica austriacă este condusă de considerațiuni de tot juste, când se gândesce la alianțe, care fine în limite acesta influinta, așa in­cât pastreza acțiunea diplomatice a Austriei indepen­­dința sea. Noul ministru­­ de comerciu al Cislei­­thaniei marchizul­ de Becquehem a­ emis uă circulară către oamerile de comerciu, prin care se arată că e un aderent al sistemu­lui de convențiuni comerciale. Nu prin un tarif autonom ci prin convențiuni co­merciale trebue să reguleze Austria rela­­țiunile sale comerciale cu țările­­ vecine. Acesta ideie a noului ministru de co­merciu este salutată cu atâta mai mare bucuria, cu cât se nutrește speranța că va reuși pe baza acesta să ajungă și în Ro­mânia la o înțelegere. Totuși nu trebue omis ne la oUa­strucțiune al con­vențiunilor cu România stă în mâna mi­nistrului de afaceri streine și că ministru Becquehem trebue mai intena de tóte să ajungă la oă înțelegere cu ministrul de co­merciu unguresc, încercarea autorităților vamale triestine să împedice intrarea provenienților române în portul franc de Triest a avut ca re­­sultat un protest energic din partea celor mai respectabile firme­ comerciale triestine. Se speră că acesta încercare nu se va mai reînoi. Bine ar fi dacă ar căuta am­bele părți să astupe golul în loc să-l mai largescá. TISZA-IANSKI Sub­­ acest titlu a apărut în Pesta uă broșură, scrisă de un ziarist gu­vernamental și iscălită cu pseudo­nimul Tristant. Autorul, drept răs­puns la atacurile oposițiunei ma­­ghiare. Zice că nu Tisza ci minis­trul de resbel din Viena, cornitele Eylandt-Rheidt trebue să cadă. Că­derea acestuia ar fi un satisfacțiune indispen­sabilă pentru liniștea na­țiune!. . După­ cum vedem,­­jice „Fremden­­blat“, celor din Pesta le place va­­riațiunea; în fie­care­­ zi se ivesce­uă nouă cerere de satisfacțiune, uă nouă c«fre de demisiune. Nu’I vorbă, broșurii în cestiune nu presintă cine scie cer însemnătate politică, dar ar fi timpu­­l suprem ca cel din Pesta să încă ezte că dată cu asemenea J ° d­jNfafr Publicitate­ Ș* afacerea Ianski jRreJree să se sfârșască uă dată, deși timpul în care ne găsim îl este forte favorabil. + statu­tul organic al rumeliei Estregem urmatorele dintr’un articol al diarul­ui«Le Temps» cu privire la starea lucrurilor din Balcani : Principele Alecsandru va trebui acum­ se se consacre operei de re­vizuire a statutului rumeliot. In sco­pul acesta, delegații turci, Abro-Ef­­fendi și Madjid­ Pașa, sunt așteptați din Zi în Zi la Sofia, pentru a se înțelege cu guvernul bulgar în pri­vința baselor acestei revizuiri. După Ziarele rumeliote, cari nu se­­ îndo­iesc că acestă operă are să fie în curând întreprinsă, plenipotențiarii turci cer menținerea celor mai mul­te disposițiuni din statut, cum de exemplu compunerea Adunării pro­vinciale din Filipopol, validitatea le­gilor turcești în Rumelia, participa­rea acestei provincii, cu trei părți din zece din veniturile ei, la con­­tribuțiunile datorite Turciei, drept pentru acestă­ putere de fabricare a ar­melor și a prafului de pușcă, de a im­pune Rumeliei tratatele încheiate cu străinătatea, și, în fine, stipulațiu­­nea după care acesta provincia să rămâne subordonată puterei politice și militare a Sultanului. Porta nu vo­­eate să introducă vre uă schimbare de­cât în articolele privitore la pro­­tecțiunea Rumeliei în cas de resbel și în cazul privitor la numirea prin­cipelui ca guvernator general. Evident că aceste case nu pot să fie primite de guvernul bulgar. Prin­cipele va trebui să consacre acestei afaceri totu solicitudinea sea. El va putea să facă cu atât mai bine a­­cesta, cu cât pare că se va des­chide din nou în Balcani uă peri­­ada de liniște și cu cât posițiunea sea față cu Rusia, fără a fi devenit mai bună, nu este cu tote acestea mai rea, grațiă mai cu sumă aface­­rea Bătu­mului, în care guvernul din St. Petersburg a găsit forte la timp un derivativ la nemulțămirea sea. DIN SERBIA Partida radicală din Serbia s’a desfăcut cu desevârșire de cea liberală. Intr’un ar­ticol publicat în programul partidei radi­cale, intre altele, se zice la adresa libe­ralilor : In zadar umblați ca să vă înti­neriți pe socotela nostră, nu vă vom da noi puterile nóstre tinere. Nu ne face nici vă plăcere U­tt luu parte la spălarea rufelor vostre mur­dare. Nici­­ era n’are poftă de voi, nici noi nu căutăm sprijinul vostru. Dați-ne pace pentru ca să ne pu­nem tóte puterile nóstre în serviciul patriei. Noi trebuie să lucrăm mai departe pentru realisarea programei nostre, și anume pentru esecutarea hotărîrilor luate la Niș de către de­legați partidei radicale. TURBURARILE DIN AMSTERDAM țarului „Neue Freie Presse“ i se telegrafiază, cu data de 28 iulie, ur­­mătrele : Trburările, al căror teatru a fost Ams­terdam s’au început în Iordan (nume de la ordinile («jardins») din timpul lui Na­­poleo I) care se afla la nordul orașului. Acel cartier este locuit de vr’uă 60.000 de­­ îeni; cel mai mulți sunt lucrători, creați în ideile sociale democratice. Dunnecă se duseră mai mulți tineri ca DUMINECA, 1 AUGUST 1886. Lluminéta­te și vei fi. ABONAMENTE Ln Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard­ — să se desfateze la vechiul joc olandez «a trage tiparul» , care este de mult oprit. Un agent al poliției, însărcinat cu ocroti­rea animalelor, a interzis «tragerea tipa­rului», și după ce publicul n’a voit să se supună, a tăiat firul. Din nenorocire firul a lovit pe un om în față. De aci a luat nastere tota încăerarea. Publicul a înce­put se strige și se arunce cu pietre , cu olane și cu ele, și pentru ca zapacela să fie și mai mare fură stinse și lampele. Casele in care se adăpostea vra un agent de poliție, fură bombardate ; un inspector a fost bătut de morte și altul aruncat în apă. Poliția a arestat oă mulțime de lu­crători, dar mai pe urmă, după ce mai mulți agenți au fost răniți și unii au ră­­mas fără arme, a trebuit să se retragă. Mulțimea, îmbătată de acest succes, se strînse Luni în mare număr cu stindarde roșii și negre înaintea biuroului poliției. Organele poliției au fost batjocorite și in­sultate. S’au ridicat baricade. Pe la orele 6 sera au sosit 300 de soldați de infan­terie și cavalerie. Mulțimea fu de trei ori provocată se se se împrăștie, dar în evadar. Un lucră­tor se urcă pe baricadă cu stindardul roșu în mână, un al doilea aruncă cu petre și un al treilea trase cu revolverul. Se în­cinse o luptă ingrozitore. Peste­uă oră, pe lângă soldați cari se aflau au mai venit și soldații de artilerie și marină; cu toții erau acum 600 de soldați. Abia pe la miezul nopței s’a făcut liniște. Soldații bivuacară înaintea bisericei, un pluton se așeza înaintea palatului și un altul îna­intea băncei țurilor de jos. La spital s’au transportat 16 morți și 40 răniți, dintre cari 6 au murit pe drum Un număr întreit de răniți se află pe la casele lor. Din ce în ce se cunosc tot mai multe detalii ingrozitore. Un reporter de ziar a fost aruncat în apă de pesca­­rese. Un funcționar de poliție a fost omo­­rit de un tânăr, al cărui tată a fost lovit Duminică de un glonț. Eri sora iarăși s’a aruncat cu petre în localul poliției. Astăzi este liniște. Vineri se vor conduce la mormânt 22 de morți. Pentru cei rămași în suferință se strâng băni. Uă voce desperată în urma resbelului vamal. Citim în «Siebenb.-Deutsches Tageblatt» urmatorele: Un trist aspect al stărei create prin resbelul vamal cu România ne arată un memorial al fabricei de fer din Szent­­keresztbanya în comitatul Udvarhely adre­sat ministerului de agricultură, industrie și comerciu. In acel memorial citim urmáto­rele : «In decursul esistențel er de șase ani fabrica nóstra s’a luptat cu greutăți neîntrerupte, căci din lipsa de căi ferate și alte mijloce de comunicațiune a fost cu totul imposibil comercial cu lumea mare și numai cu cea mai mare încordare a puterilor a isbutit a se susține și a-și crea în Moldova și peste tot în România un debușeu a produselor sale. Legăturile nós­tre cu România le-au susținut pene acum posesorii depositelor de fer și mărfuri de fer din Brașov, cu deosebire firma frații Stanescu. Firma Stănescu a desfăcut pene acum jumătate din produsele fabricei nós­tre și de­și a cumpărat tot cu bani gata, în lunile de vară, când afacerile stagneza de multe ori, a ajutat fabrica cu avansuri de mai multe mii florini péne tomna. Stă­­ne»uu i­­„A­­ m mai produsele nós­tre de tomna și iarna, dar comandera le făcea tot­dea­una în jumătatea primă a a­­nului. Comandele lui consistau din cup­­tare, mașini de fort, cloune și tipsii de fer, apoi fer de făurit, șnul de fer și așa nu­mitul fer bosniac și turcesc, din care tre­buința anuală trecea peste valorea de 70.000 florini. «Și cei­l­alți neguțători de fer din Bra­șov și giur cumpärau numiții articoli în mase mari, căci îl puteau desface ușor în România. De present toți și-au­ sistat comandele. Urmarea este, că ne mai având fabrica nostră pentru cine lucra, a trebuit să demitem a patra parte din lucrători. «Lucrătorii noștril mai buni, care de la înființarea fabricei sunt ocupați într’ensa, ’l-am reținut sperând, că ne vom putea susținea cu fabricarea articolilor trebuitori. In țară. Dar și în direcțiunea acesta avem forte slabă speranță și așa putem deveni în posițiunea neplăcută, de a fi siliți să demitem cea mai mare parte din lucră­tori. «Acesta împregiurare ar avea influență era asupra desvoltării ulteriore a fabricei nóstre, déci calamitățile presentului n vor fi delăturate, căci lucrătorii noștri cu toții sunt Secul sau Bucovineni maghiari­­zați, care au crescut în fabrică, sunt lu­crători ascultători și cu purtare, bună, cu­nosc împregiurările locale și­­ și-au ago­nisit și ceva avere. Décá énse îl vom de­­porta, cu greu vom mai putea acuiza lu­crători așa solidi. «Partea cea mai mare a lucrătorilor de­miși— cu deosebire turnătorii — s’au dus la Bucuresci. Și cei ce se vor duce de acuma înainte, tot acolo vreau să se ducă, cu atât mai vertos, că două turnători de ai noștri s’au dus la fabricele de fer din Banat, dar fiind că nici acolo nu au că­pătat lucru, s’au întors iar înapoi. Acesta împregiurare a deprimat cu totul pe lu­crătorii noștri. Singura lor speranță este că vor căpăta lucru în cele două turnă­torii mai mari din Bucureșci. Aceste două turnătorii din Bucureșci vor face treburi minunate. Nefiind în stare să esecute tóte comandele primite, ne-au întrebat pe noi, că nu am fi aplicați să le dăm tóte puterile de lucru. Noi case peste măsura indignați am hotărît să nu spunem nimic lucrătorilor noștri despre aceste. Din contră am insistat pe lângă lucrători sé nu mergá în România, căci acolo impregiurārile sunt fórte schimbă­­ciose. Dar insuințele nóstre vor rămâne cu timpul zadarnice, căci agenții și seri seducétóre tot vor îndemna pe lucrători se merg­ în România. Astt­fel personalul fabricei nóstre care acuma este de 500 omeni, va scădea la numărul minimal, căci în proporție cu comerciul de mai nainte, deci vom fi avisați numai la trebuințele cumpărătorilor interni, nu vom avea lipsă de­cât de a patra parte din producțiunea de pene acum. «In împregiurări normale fabrica nos­tră a produs în tot anul 600—700 mii chilograme de fer versat în valore de 56.000 fi. și 400,000 chilograme fer co­­vecit în valore de 44,000 fi., instrumente s’au fabricat 40,000 chilograme, iar strun­­găria a produs mărfuri în valore de­­ 2,000 fi. Dintre mașini agricole am produs nu­mai taiatóre de paie, vertegiuri pentru mașini purtate cu cai și grape de fer și nu am putut plasa de­cât în valore de 2.000 ft. pe an. «Tóte aceste mărfuri s’au fabricat și vândut cumpărătorilor noștri din țară și străinătate în modul cel mai solid. Acum ne mai primind comande și ne mai având capital destul pentru a fabrica spre ma­­gazinare, vom fi siliți a produce numai pentru comandele făcute per casa, iar de aceste fiind forte puține, producțiunea nos­tră, după cum am zis» va scădea la a pa­tra parte. Ast­fel puterile nóstre de lucru se vor împrâșcia, iar paguba economică, care resultă din acesta decadență pentru întreg ținutul, este evidentă. «Decadența ensé numai așea s’ar putea evita, dacă fabrica nóstra, care posedă 400 jugere de pamént, 80 locuințe pen­tru lucrători, 4 pentru amplaiați și maga­­zinuri și mașinerii bine instalate ar că­păta un împrumut ieftin si au un ajutor de stat. In cursul acesta etablisementele nóstre și 500 de persone, câte numera familiile lucrătorilor, ar fi salvate. «Binevoiască înaltul minister de co­mercia­m se convinge despre cele espuse prin unul sau două bărbați de specialitate extiși la fața locului, care ar fi de dorit să cunoscá specialitatea montanistică pre­cum și mecanica și agronomia.» Atragem încă să dem­ atențiunea ono­raților noștri colegi de la «Siebenb.-De­utsches Tageblatt» asupra lândurilor de mai sus.­­Tribuna­. CE SUFERE­S­ATI AN­II D. Gr. Peucescu, directorele «Epocei» vorbind despre sătiani povestesce urmă­­torele : Marina lui Radu Turcu a fost crescută din fașe de Marin Căciulă Grosă. El a măritat’o și a luat pe gineri­ séu în casă. Când a venit legea rurală, s’a dat pământ și lui Marin. La mortea lui Marin a che­mat pe primar, pe popă și pe logofăt și cu mulți martori a făcut testamentul prin care lasă averea lui fii­ si. Ea a plătit pă­mântul, ea a plătit și plăteșce fonciera. Dar un frate al tata-sea se seólase’i ia pământul și s’o dea afară din casă, vâduvă împovoratâ de șase copii din cari uă fată orba. Se începe proces, perde la Tribunal și face apel. Părțile se împacă , sé’i lase vé-

Next