Romanulu, august 1886 (Anul 30)
1886-08-01
anul al xxx-le Yoience și vei putea anunciuri Linia de 80 litere petit, pagina IV..........................40 bani Deto „ n „ „ m .... 2 M-r- „ Inaerținnl și reclame pagina m și IV Unta . 2 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea ziarului. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA.FRANCFORT, S. M. — la G. L. Daube et C-nne, pentru * v* 5 Germania, Belgia, Olanda, Elveția si America. ■t î Scrisorile nefrancata se refusa — 20 BANI EXEMPLARUL REDACTUNEA SI ADMINISTRATUNEA, CALEA VICTORIEI, 10 Fondatore: G. A. HOSETTL KLUTIUx> KA ( B) Directore: VINTILA C. A. EOSETTL BUGURESCI, 31 CUPTOR De când Bulgaria, in frunte cu principele ei Alecsandru, a inaugurat noua stare de lucruri peste Dunăre, Românulu a urmărit cu frățască atențiune diferitele peripeții ale acestei nuor stări. Încă de la început, înregistrând noi vederile puterilor europene asupra evoluțiunei naționale din Rumelia și din Bulgaria, noi juceam că succesul acestei evoluțiuniî va depinde mai cu sumă de la înțelepciunea cu care conducătorii ei precum și principele Alecsandru vorbei să se deslege cu timpul și sa priincióse ocasiuni de tote legăturile de vasalitate, de recunostință și de altele, cari opriau libera mișcare a activităței bulgaro-rumeliote. Doriam atunci și vom dori fără încetare creațiunea în Bulgaria cea noue a unei puternice partide naționale care să nu lucreze decât întemeiându-se cu prudență numai și numai pe puterile interne ale țării, pe ceia ce póte numai și numai Bulgaria, fără amestecul nici al vecinilor, nici al altor puteri mai depărtate. Cât de mari și cât de multe ftă legăturile Bulgariei cu imperiul Țarilor și cât de pornite fiă tote partitele din Bulgaria a deferi la tote voințele Rusiei, va veni un timp,— Ziceam noi în fața evenimentelor ce se petreceau în Balcani,—când Bulgarii nu vor putea să se mai supună la aceste voințe decât cu riscul de a-și vedea silințele lor naționale cu desăvârșire paralizate. De la tractatul din Berlin și până în Septembre 1885, Rusia nu a făcut altceva decât a strînge în tote felurile și a îmulți prin tote mijiulocele legăturile cari înlănțuiau Bulgaria de puternicul imperiu al Nordului. Până la uă vreme, Bulgarii, principe și națiune, tăcură, se supuseră, ascultară tote ordinele, jicnindu-și, adesea dacă nu totdeauna, chiar și demnitatea lor națională. Cu cât tânărul principat gusta din bunătățile libertăței, cu atât epitropia absolută a Rusiei îi devenia din ce în ce mai greu de suferit. De altă parte, atunci ca și acum, presa europenă constata și constată cu stâruitare mirare următorul fapt: omenii de stat din Petersburg cred că regimul constituțional, inaugurat în Bulgaria prin tractatul din Berlin, trebue să dea aceleași rude ca și regimul despotic din Rusia. Pornind de la acestă credință, Rusia a considerat, de la 1879 ficace, orice efect logic și firesc al acestui regim constituțional în Bulgaria ca încercări revoluționare, menite a tulbura ordinea stabilită în peninsula balcanică,ordine nenaturală, silită și prin urmare condamnată de la început a nu fi decât că anarhia latentă. Astfel fiind, dacă din 1879 și până în 1885, Rusia și omenii ei de stat au considerat până și cele mai neînsemnate și inofensive efecte ale libertăței bulgare ca încercări revoluționare, cu atât mai mult istorica evoluțiune a Rumeliei și a Bulgariei de anul trecut trebue să fi fost judecată ca atare de cabinetul din Petersburg, obicinuit până în 1885 a nu găsi în Bulgaria decât supunere, ascultare și umilință. De aceia, în fața evenimentelor petrecute, Rusia, încurcată și încetată în tóte așteptările sale, necrezând că întreg poporul bulgar nu va voi săsă atât de curând de sub greva ei epitropiă, rămase mai ântâia într’uă atitudine care nu se putea defini. Apelul la sentința Europei, pe care Rusia ’l făcu la ’nceput, nu era decât uă prefacere diplomatică, scose la măsă pentru a câștiga timp. Atrânsă, Rusia părăsește atitudinea sea de «supărată espectativă» și atât guvernul din Petersburg cât și întraga presă rusă din Moscova și din capitala Țarilor lasă să se înțelegă pe față și forte deslușit că nici uă dată Rusia nu va permite Bulgariei a se desvolta singură după voința și puterile ei; că nici uă dată, cum s’a zis, «umbra tutelară «a marelui imperiu nu va lăsa so«rege bulgar să lumineze singur.» Pentru a hotărî bine acastă nouă atitudine și a nu lăsa să mai planeze nici uă îndoială asupra intențiunilor sale, Rusia reeditată față cu Bulgaria «Politica amenințărilor», atât de des practicată în prima jumătate a acestui secol în Moldova și în Țara Românască. Ca și atunci în țările române,— ba încă și mai mult, mulțumită civilisațiunei care e mai mare în Orient decât acum 50—60 de ani— politica amenințărilor rusești a avut în Bulgaria un efect tocmai contrarii aceluia ce guvernul și presa rusă așteptau să se producă. Amenințările ce se fac Bulgariei, incalificabilele insulte ce se aduc principelui Alecsandru la Petersburg și la Moscova au făcut ca acea parteă națională, a cărei ființă noi o iam farte în Bulgaria încă de la începutul nouei stări de lucruri, să căștige din ce în ce mai mulți aderenți. Articolele publicate în „Nezavisimost“ de d. Stoianoff ca răspuns la atacurile furiose ale presei moscovite în contra Bulgariei și principelui Alecsandru au afirmat și mai mult credințele partitei naționale, «ridicarea și civilisațiunea Bulgariei prin Bulgari»; au demonstrat că epitropia rusască, pe lângă bunurile ei, a avut și rele îndestule cari nimiciau aprope tote aceste bunuri; au pus în vră lumină contradicțiunea ce semnalăm mai sus, ameni de stat din Petersburg așteptau de la regimul libertății în Bulgaria aceleași efecte ce așteptă și primesc de la regimul despotismului în Rusia. Nu credem să fie mulți Bulgari cari, dorind adevăratul progres național al patriei lor, să nu împărtășască vederile d-lui Stoianoff, privitore la Rusia, la planurile ei precum și la politica de urmat a națiunei bulgare. Aceia cari mai stăruiesc a crede că epitropia rusască, cu colosalele și sugrumătorele-i proporțiuni de mai înainte, va continua a n folositóre Bulgariei, sau nu vor să credă evidența, sau sunt ambițioși de aceia cari pun interesele pasiunei lor mai presus de sântele interese ale patriei. Fiă ânsă cât de multe intrigele acestora din urmă, noi stăruim a crede că în Bulgaria singura partită cu frumos viitor este partita națională. Ea singură pricepe viitorul peninsulei balcanice, legăturele firesci ce va trebui să lege între densele, fără amestec străin, poporele din Balcani; ea deci merită atențiunea Europei și sprijinul tuturor adevăraților viitori de bine ai Orientului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AGENȚIEI HAVAS Petersburg, 30 Iuliü. — Se asigură că d. de Giers, a cărui călătorie e întărâiată pentru motive de ordine privată, va visita pe principele de Bismarck în cursul lunei lui August. Atena, 30 Iuliü. — Regele se va îmbarca la Pireu pentru a merge la Genua, de acolo se va duce la Paris, unde va sta căteva zile în incognito înainte de a merge la Wiesbaden. Regele va evita de a se întâlni cu Suveranii Europei centrale din causa ultimelor evenimente. Roma, 30 Iulie. — In privința scriilor privitore la călătoria comitelui Robilant la Viena, (Ziarul «Opinione» spune că raporturile între Italia, Austria și Germania, precum și cele ce existâ între miniștrii afacerilor străine ale acestor trei tări sunt așa de cordiale, încât ideia unei întrevederi ar fi primită cu plăcere într-un mod reciproc. «Opinione» adaugă că eventualitățile sunt în favorea unei întrevederi, remăne de regulat numai cestiunea de oportunitate. SCRISORE DIN VIENA Corespondință particulară a Românului Fața cu furtuna care face atâta zgomot in fiarele maghiare asupra trecere! la pensie a generarului Edelsheim și asupra înaintărei generarului Iansky. Românii din Ungaria și din Transilvania păstrazâ uă ținută de tot demnă și patriotică. Și în ocasiunea acesta ca și întotdeauna s’a arătat arăși că elementul românesc nutresce intențiuni amicale față de monarhia autriacă, și de aceea e uă dorință sinceră a tuturor cercurilor patriotice ca Românii care trăiesc în Ungaria și în Transilvania se obțină u satisfacere a justelor lor dorinți, și cară se puie capăt resbelului vamal cu România. Din nefericire, se află între Maghiari prea mult șoviniști la care vecea rațiune nu e accesibilă, dar în cercurile guvernamentale de aci acest șovinism nu află nici uă Incuragiare. Printre Maghiarii însuși s’a ridicat vocea adesea deja că Românii sunt aliații naturali a Ungurilor. Dar din partea lor puțin s’a făcut că se realiseze acesta ideiă. Interesele monarhiei înse stau mai presus decât pretențiunile fără limite a șovinismului maghiar, și de aceea nu e de temut că pomii are sc creseu sus pene spre cer. Călătoria arhiducelui Carol Ludovic în Rusia e ținută universalmente de un eveniment de un mare importanță politică. Oricare ar fi causa directă a acestei călătorii, totuși rămâne subt orice condițiune un fapt, că va influința asupra relațiunilor între Austria și Rusia în sensul cel mai amical. Intimitatea cu Germania pate să devie pentru Austria periculosă, când în același timp ea nu găsesce în relațiuni asemenea bune cu Rusia un contrabalansare convenabilă. Pe tărâmul politicei internaționale adesea se pare că intimitatea cu un singură putere să devie un pericol serios. Influința Germaniei este destul de mare, și politica austriacă este condusă de considerațiuni de tot juste, când se gândesce la alianțe, care fine în limite acesta influinta, așa incât pastreza acțiunea diplomatice a Austriei independința sea. Noul ministru de comerciu al Cisleithaniei marchizul de Becquehem a emis uă circulară către oamerile de comerciu, prin care se arată că e un aderent al sistemului de convențiuni comerciale. Nu prin un tarif autonom ci prin convențiuni comerciale trebue să reguleze Austria relațiunile sale comerciale cu țările vecine. Acesta ideie a noului ministru de comerciu este salutată cu atâta mai mare bucuria, cu cât se nutrește speranța că va reuși pe baza acesta să ajungă și în România la o înțelegere. Totuși nu trebue omis ne la oUastrucțiune al convențiunilor cu România stă în mâna ministrului de afaceri streine și că ministru Becquehem trebue mai intena de tóte să ajungă la oă înțelegere cu ministrul de comerciu unguresc, încercarea autorităților vamale triestine să împedice intrarea provenienților române în portul franc de Triest a avut ca resultat un protest energic din partea celor mai respectabile firme comerciale triestine. Se speră că acesta încercare nu se va mai reînoi. Bine ar fi dacă ar căuta ambele părți să astupe golul în loc să-l mai largescá. TISZA-IANSKI Sub acest titlu a apărut în Pesta uă broșură, scrisă de un ziarist guvernamental și iscălită cu pseudonimul Tristant. Autorul, drept răspuns la atacurile oposițiunei maghiare. Zice că nu Tisza ci ministrul de resbel din Viena, cornitele Eylandt-Rheidt trebue să cadă. Căderea acestuia ar fi un satisfacțiune indispensabilă pentru liniștea națiune!. . După cum vedem,jice „Fremdenblat“, celor din Pesta le place variațiunea; în fiecare zi se ivesceuă nouă cerere de satisfacțiune, uă nouă c«fre de demisiune. Nu’I vorbă, broșurii în cestiune nu presintă cine scie cer însemnătate politică, dar ar fi timpul suprem ca cel din Pesta să încă ezte că dată cu asemenea J ° djNfafr Publicitate Ș* afacerea Ianski jRreJree să se sfârșască uă dată, deși timpul în care ne găsim îl este forte favorabil. + statutul organic al rumeliei Estregem urmatorele dintr’un articol al diarului«Le Temps» cu privire la starea lucrurilor din Balcani : Principele Alecsandru va trebui acum se se consacre operei de revizuire a statutului rumeliot. In scopul acesta, delegații turci, Abro-Effendi și Madjid Pașa, sunt așteptați din Zi în Zi la Sofia, pentru a se înțelege cu guvernul bulgar în privința baselor acestei revizuiri. După Ziarele rumeliote, cari nu se îndoiesc că acestă operă are să fie în curând întreprinsă, plenipotențiarii turci cer menținerea celor mai multe disposițiuni din statut, cum de exemplu compunerea Adunării provinciale din Filipopol, validitatea legilor turcești în Rumelia, participarea acestei provincii, cu trei părți din zece din veniturile ei, la contribuțiunile datorite Turciei, drept pentru acestă putere de fabricare a armelor și a prafului de pușcă, de a impune Rumeliei tratatele încheiate cu străinătatea, și, în fine, stipulațiunea după care acesta provincia să rămâne subordonată puterei politice și militare a Sultanului. Porta nu voeate să introducă vre uă schimbare decât în articolele privitore la protecțiunea Rumeliei în cas de resbel și în cazul privitor la numirea principelui ca guvernator general. Evident că aceste case nu pot să fie primite de guvernul bulgar. Principele va trebui să consacre acestei afaceri totu solicitudinea sea. El va putea să facă cu atât mai bine acesta, cu cât pare că se va deschide din nou în Balcani uă periada de liniște și cu cât posițiunea sea față cu Rusia, fără a fi devenit mai bună, nu este cu tote acestea mai rea, grațiă mai cu sumă afacerea Bătumului, în care guvernul din St. Petersburg a găsit forte la timp un derivativ la nemulțămirea sea. DIN SERBIA Partida radicală din Serbia s’a desfăcut cu desevârșire de cea liberală. Intr’un articol publicat în programul partidei radicale, intre altele, se zice la adresa liberalilor : In zadar umblați ca să vă întineriți pe socotela nostră, nu vă vom da noi puterile nóstre tinere. Nu ne face nici vă plăcere Utt luu parte la spălarea rufelor vostre murdare. Nici era n’are poftă de voi, nici noi nu căutăm sprijinul vostru. Dați-ne pace pentru ca să ne punem tóte puterile nóstre în serviciul patriei. Noi trebuie să lucrăm mai departe pentru realisarea programei nostre, și anume pentru esecutarea hotărîrilor luate la Niș de către delegați partidei radicale. TURBURARILE DIN AMSTERDAM țarului „Neue Freie Presse“ i se telegrafiază, cu data de 28 iulie, următrele : Trburările, al căror teatru a fost Amsterdam s’au început în Iordan (nume de la ordinile («jardins») din timpul lui Napoleo I) care se afla la nordul orașului. Acel cartier este locuit de vr’uă 60.000 de îeni; cel mai mulți sunt lucrători, creați în ideile sociale democratice. Dunnecă se duseră mai mulți tineri ca DUMINECA, 1 AUGUST 1886. Lluminétate și vei fi. ABONAMENTE Ln Capitală și districte, un an 48 lei; șase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațiunea Ziarului și oficiile poștale. LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN ITALIA, la d. dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. D.) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — să se desfateze la vechiul joc olandez «a trage tiparul» , care este de mult oprit. Un agent al poliției, însărcinat cu ocrotirea animalelor, a interzis «tragerea tiparului», și după ce publicul n’a voit să se supună, a tăiat firul. Din nenorocire firul a lovit pe un om în față. De aci a luat nastere tota încăerarea. Publicul a început se strige și se arunce cu pietre , cu olane și cu ele, și pentru ca zapacela să fie și mai mare fură stinse și lampele. Casele in care se adăpostea vra un agent de poliție, fură bombardate ; un inspector a fost bătut de morte și altul aruncat în apă. Poliția a arestat oă mulțime de lucrători, dar mai pe urmă, după ce mai mulți agenți au fost răniți și unii au rămas fără arme, a trebuit să se retragă. Mulțimea, îmbătată de acest succes, se strînse Luni în mare număr cu stindarde roșii și negre înaintea biuroului poliției. Organele poliției au fost batjocorite și insultate. S’au ridicat baricade. Pe la orele 6 sera au sosit 300 de soldați de infanterie și cavalerie. Mulțimea fu de trei ori provocată se se se împrăștie, dar în evadar. Un lucrător se urcă pe baricadă cu stindardul roșu în mână, un al doilea aruncă cu petre și un al treilea trase cu revolverul. Se încinse o luptă ingrozitore. Pesteuă oră, pe lângă soldați cari se aflau au mai venit și soldații de artilerie și marină; cu toții erau acum 600 de soldați. Abia pe la miezul nopței s’a făcut liniște. Soldații bivuacară înaintea bisericei, un pluton se așeza înaintea palatului și un altul înaintea băncei țurilor de jos. La spital s’au transportat 16 morți și 40 răniți, dintre cari 6 au murit pe drum Un număr întreit de răniți se află pe la casele lor. Din ce în ce se cunosc tot mai multe detalii ingrozitore. Un reporter de ziar a fost aruncat în apă de pescarese. Un funcționar de poliție a fost omorit de un tânăr, al cărui tată a fost lovit Duminică de un glonț. Eri sora iarăși s’a aruncat cu petre în localul poliției. Astăzi este liniște. Vineri se vor conduce la mormânt 22 de morți. Pentru cei rămași în suferință se strâng băni. Uă voce desperată în urma resbelului vamal. Citim în «Siebenb.-Deutsches Tageblatt» urmatorele: Un trist aspect al stărei create prin resbelul vamal cu România ne arată un memorial al fabricei de fer din Szentkeresztbanya în comitatul Udvarhely adresat ministerului de agricultură, industrie și comerciu. In acel memorial citim urmátorele : «In decursul esistențel er de șase ani fabrica nóstra s’a luptat cu greutăți neîntrerupte, căci din lipsa de căi ferate și alte mijloce de comunicațiune a fost cu totul imposibil comercial cu lumea mare și numai cu cea mai mare încordare a puterilor a isbutit a se susține și a-și crea în Moldova și peste tot în România un debușeu a produselor sale. Legăturile nóstre cu România le-au susținut pene acum posesorii depositelor de fer și mărfuri de fer din Brașov, cu deosebire firma frații Stanescu. Firma Stănescu a desfăcut pene acum jumătate din produsele fabricei nóstre și deși a cumpărat tot cu bani gata, în lunile de vară, când afacerile stagneza de multe ori, a ajutat fabrica cu avansuri de mai multe mii florini péne tomna. Stăne»uu i„A m mai produsele nóstre de tomna și iarna, dar comandera le făcea totdeauna în jumătatea primă a anului. Comandele lui consistau din cuptare, mașini de fort, cloune și tipsii de fer, apoi fer de făurit, șnul de fer și așa numitul fer bosniac și turcesc, din care trebuința anuală trecea peste valorea de 70.000 florini. «Și ceilalți neguțători de fer din Brașov și giur cumpärau numiții articoli în mase mari, căci îl puteau desface ușor în România. De present toți și-au sistat comandele. Urmarea este, că ne mai având fabrica nostră pentru cine lucra, a trebuit să demitem a patra parte din lucrători. «Lucrătorii noștril mai buni, care de la înființarea fabricei sunt ocupați într’ensa, ’l-am reținut sperând, că ne vom putea susținea cu fabricarea articolilor trebuitori. In țară. Dar și în direcțiunea acesta avem forte slabă speranță și așa putem deveni în posițiunea neplăcută, de a fi siliți să demitem cea mai mare parte din lucrători. «Acesta împregiurare ar avea influență era asupra desvoltării ulteriore a fabricei nóstre, déci calamitățile presentului n vor fi delăturate, căci lucrătorii noștri cu toții sunt Secul sau Bucovineni maghiarizați, care au crescut în fabrică, sunt lucrători ascultători și cu purtare, bună, cunosc împregiurările locale și și-au agonisit și ceva avere. Décá énse îl vom deporta, cu greu vom mai putea acuiza lucrători așa solidi. «Partea cea mai mare a lucrătorilor demiși— cu deosebire turnătorii — s’au dus la Bucuresci. Și cei ce se vor duce de acuma înainte, tot acolo vreau să se ducă, cu atât mai vertos, că două turnători de ai noștri s’au dus la fabricele de fer din Banat, dar fiind că nici acolo nu au căpătat lucru, s’au întors iar înapoi. Acesta împregiurare a deprimat cu totul pe lucrătorii noștri. Singura lor speranță este că vor căpăta lucru în cele două turnătorii mai mari din Bucureșci. Aceste două turnătorii din Bucureșci vor face treburi minunate. Nefiind în stare să esecute tóte comandele primite, ne-au întrebat pe noi, că nu am fi aplicați să le dăm tóte puterile de lucru. Noi case peste măsura indignați am hotărît să nu spunem nimic lucrătorilor noștri despre aceste. Din contră am insistat pe lângă lucrători sé nu mergá în România, căci acolo impregiurārile sunt fórte schimbăciose. Dar insuințele nóstre vor rămâne cu timpul zadarnice, căci agenții și seri seducétóre tot vor îndemna pe lucrători se merg în România. Asttfel personalul fabricei nóstre care acuma este de 500 omeni, va scădea la numărul minimal, căci în proporție cu comerciul de mai nainte, deci vom fi avisați numai la trebuințele cumpărătorilor interni, nu vom avea lipsă decât de a patra parte din producțiunea de pene acum. «In împregiurări normale fabrica nostră a produs în tot anul 600—700 mii chilograme de fer versat în valore de 56.000 fi. și 400,000 chilograme fer covecit în valore de 44,000 fi., instrumente s’au fabricat 40,000 chilograme, iar strungăria a produs mărfuri în valore de 2,000 fi. Dintre mașini agricole am produs numai taiatóre de paie, vertegiuri pentru mașini purtate cu cai și grape de fer și nu am putut plasa decât în valore de 2.000 ft. pe an. «Tóte aceste mărfuri s’au fabricat și vândut cumpărătorilor noștri din țară și străinătate în modul cel mai solid. Acum ne mai primind comande și ne mai având capital destul pentru a fabrica spre magazinare, vom fi siliți a produce numai pentru comandele făcute per casa, iar de aceste fiind forte puține, producțiunea nostră, după cum am zis» va scădea la a patra parte. Astfel puterile nóstre de lucru se vor împrâșcia, iar paguba economică, care resultă din acesta decadență pentru întreg ținutul, este evidentă. «Decadența ensé numai așea s’ar putea evita, dacă fabrica nóstra, care posedă 400 jugere de pamént, 80 locuințe pentru lucrători, 4 pentru amplaiați și magazinuri și mașinerii bine instalate ar căpăta un împrumut ieftin si au un ajutor de stat. In cursul acesta etablisementele nóstre și 500 de persone, câte numera familiile lucrătorilor, ar fi salvate. «Binevoiască înaltul minister de comerciam se convinge despre cele espuse prin unul sau două bărbați de specialitate extiși la fața locului, care ar fi de dorit să cunoscá specialitatea montanistică precum și mecanica și agronomia.» Atragem încă să dem atențiunea onoraților noștri colegi de la «Siebenb.-Deutsches Tageblatt» asupra lândurilor de mai sus.Tribuna. CE SUFERESATI ANII D. Gr. Peucescu, directorele «Epocei» vorbind despre sătiani povestesce următorele : Marina lui Radu Turcu a fost crescută din fașe de Marin Căciulă Grosă. El a măritat’o și a luat pe gineri séu în casă. Când a venit legea rurală, s’a dat pământ și lui Marin. La mortea lui Marin a chemat pe primar, pe popă și pe logofăt și cu mulți martori a făcut testamentul prin care lasă averea lui fii si. Ea a plătit pământul, ea a plătit și plăteșce fonciera. Dar un frate al tata-sea se seólase’i ia pământul și s’o dea afară din casă, vâduvă împovoratâ de șase copii din cari uă fată orba. Se începe proces, perde la Tribunal și face apel. Părțile se împacă , sé’i lase vé-