Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)
1886-10-01
\ 'V V r ANUL AL XXX-LE Voiesce și tuî putea. ANUN CITIRI Linia de 30 litere petit, pagina IY..........................40 bani ?et0 n . * „ „ HI .... 9 le! - „ lnserțiuni și reclame pagina HI și IV linia . 9 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Harului, LA PARIS, la Haras, Laffîte et Onie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la Q. L. Danbe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olandja, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusa — REDACTIUNEA SI ADMI Fundatore, C. A. ROSETTL EIUT BUCURESCI, 30 BRUMAREL Tratările pentru încheiarea unei convențiuni comerciale între Francia și România au reînceput. Scirea acesta ne umple de bucuria, și bucuria va produce desigur pretutindeni In țară. c Intr’adevĕr, nu numai legăturele de sânge, legături ale căror efecte se traduc prin simțimintele de iubire ce Românii portă Franciei, nu numai legăturile de recunoscință pentru binele ce Francia a făcut României în vremi, și care de ajuns ar fi spre a ne sfătui să căutăm a reînoda, a păstra și restrînge relațiuni de amidă cu Francia, ci—în împregiurările de față mai ales— interesul bine înțeles al țerei, interesul d’a dobândi alte debușeuri pentru cerealele române, debușeuri care se ínlocuiesc pe cel austro-ungar, ne índatoreza a reda relațiunilor nóstre comerciale cu Francia acea siguranță pe care o pot găsi într’uă convențiune comercială. Acestea fiind din partea Românilor simțimintele de care suntem cu toții animați la reînceperea negocierilor, de altă parte, fiind acum dovedit, cum spune Moniteur officiel du commerce, 1) că chiar convențiunea provisorră esistentă aduce Franciei însemnate folose, și cunoscând ideile și simțimintele ce eminenti!' mi, ' ’ al Franciei la Bucuresci are reînodarea unor relațiunî amictre Francia și România; sperăm că. negocierile vor repede, și, fără seriose dificultăți, că interesele reciproce vor fi de amândouă părțile bine cântărite și respectate și că astfel vom avea fericirea d’a anunța în curând că convențiunea s’a încheiat, pentru anii ce mai sunt până la espirarea celei cu Germania și Elveția, și că prin urmare cele două națiuni ’și-au întins mânele cu iubirea ce natural este să fiă între dânsele. cele două cestiuni la ordinea «jliler cari preocupă spiritele în Bulgaria. Guvernul bulgar este chiămat să se pronunțe asupra unor puncte în privința cărora Rusia pare că este cu totul hotărâtă a nu ceda întru nimic, și a se impune pe fără la orice dorință sau aspirațiune a poporului bulgar, care ar tinde să’i slâbască întru câtva influența sea în Bulgaria. Astfel, Rusia cere ca poporul bulgar să hotărască décá trebue se trăiască prin el însu’și și să’și pregătască singur calea pe care are să mârgă în viitor, sca décá trebue sâ’și înăbușască orice simțiminte de independință și să’și dea ensu’și lovitura de morte. Trimisul Țarului spuse poporului bulgar ce voesce Rusia, și cuvintele sale pătrunseră adânc în mintea și în anima tuturor. Din aceste cuvinte reiese că Rusia voiesceră Bulgariă care să nu se potă mișca decât în sfera de acțiune ce i se va prescrie din St. Petersburg, uă Bulgariă care să nu trăiască de cât prin bunele grații ale Țarului, uă Bulgariă care în loc de vasala Turciei să fie vasala Rusiei, uă Bulgariă în fine fără voință și fără individualitate națională. «împăratul Rusiei — glise generalele Kaulbars—reclamă din partea guvernului cea mai deplină încremp înțelegem aperi deficitele ce resultă din espk drumurilor de fer ale statului, de la 1885. D. Heilsberg (stânga) interpeleza verii ,și întrebă daca președintele fiului este dispus a desminți prin dtinul neechivoce scirile ce circulă viața alianței cu Germania. Sofia, 29 Septembre. — Represi puterilor au avut cunoștință numai oficios a circularii ce a trimis gem Kaulbars represintanților Rusiei în una și nu al puterilor, cum ci cea precedentă. Acesta circulară zecol represintanților Rusiei să dea ce mare publicitate vederilor guvernulesc, cari sunt urmatorele: 1. Imperatul speră că în moment tual top Bulgarii, după ce au lăsat parte luptele lor de partide, se vor pia într’un mod sincer și amical de cu deplină încredere și că se vor Țarului ca unicul lor liberator, cai in vedere binele Bulgariei. 2. Timpul vorbelor și a manifesta lor gole fiind trecut. Țarul așteptă și care Bulgaria va precede fără îndoit devotament, și numai atunci Țarul omite se se susțin progresul (ori atât terior cât și în esterior. 3. Rusia nu doresce nici nu voiesticirea Bulgariei; din contra, ea de desvoltarea teri supt tote raportul numai apropiindu-se de frații lor. Bulgarii pot să se baseze pe aceea c fi pe deplin susținuți în cestiunile atât de intim cu existența lor și cuzul lor. 4. Circularea ejice că ultimele lap probează încrederea ce ar avea d Rusia să aștepte din partea Bulgari face să reiasă mai cu sema faptul nu fi dat publicității depeșa de mult. a Țarului. 1, 5-lea Distrugerea drapelurilor a p tristă impresiune asupra oricărui cresbel. A distruge un drapel,țicei sarea, este un fapt grosolan și necur în istorie și un atentat contra tuture timentelor militare și contra oricare de disciplina. Drapelul e în adest templu dat în păstrarea unui detașio cu fri ~~Nota oficială remisă guvernului bulgar de generarele Kaulbars și limbagiul ce acesta ținu membrilor guvernului și personelor cari veniseră sĕ’l cdlnfo la cinam voo qoîi la Qrvf în anul *** UUOllOW. OWl* ALA. UUXJil 1) Reproducem mai jos, supt titlul: «Scriî economice, » articolul la care facem alusiune, cut péne adî vor areta guruim »,« cale în care trebue să intre Bulgaria». Declarațiunea trimisului Țarului este îndestul de categorică: noua cale în care trebue sa intre Bulgaria este calea ce i se va dicta din St.-Petersburg, și numai urmând acesta cale va putea să se aștepte la buna-voința Țarului. Guvernul și poporul bulgar ce davor unei asemeni amenințări și urma-vor calea ce li se indică ? E că ceia ce numai viitorul ne pote spune. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AntNlui HAVAS Viena, 29 Septembre. — Camera deputaților. — Ministrul de comerciu presintă nisce credite suplimentare, pentru a aco l0 B pu; -Jő &c iiașaoaent dr-’â ^ iEA, CALEA VICTORIEI, 1011 Directori: VINTILA C. A. ROSETTI VINERI, 1 OCTOMBRR 1886 Luminezate și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; șése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. -----■^’’Pentru tóte fenie Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațlunea «Jiaralnl și ofioiele poștale. I*A PARIS, la Havas, LafSte et C-ule, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovka, 16, Fleisohmarkt IÄ ITALIA, la d. dott Cav. Gustave Croce, Via San Franoeseo da Paola (N. 0.) 16, Geneva. — Artloolele nepublioat® es ard — mAnamSmi 1 moral de a judeca si de a urmări partid politic. In fine, sfătuim pe toți patrioții Bul- 3 a uita trecutul, să nu se gândirea la viitor și să se dispue într’un mical și unanim la noua viata de a se va deschide înaintea lor, și se isca astfel un teren curățit de ori-i Gtn O nonfpii nnul ion An dn n» Bulgariei. D. Tisza va răspunde mâine interpelările privitore la acesta ces 8, 29 Septembre.—D. de Freycinet it la Montpellier. île republicane laudă discursul prelui consiliului« ional Zeitung» din Berlin îndeme Francia se ocupe Tripoli, «Jour Débats» și alte ziare răspund că nimic de făcut la Tripolidor că aspectul drepturilor franceze în Ersburg, 29 August. — «Journalul Office că guvernul rusesc considerând era s’a răspândit în Europa, toți vor fi supuși la un esamen de- Sosnowitza, Granca, Radziwillbn, Novosița, Ismail, Lipkany, Palicha, I.Kilia, Vielkovo și la îmbucătura apraveghere e asemenea stabilită corăbiile ce vin la Reni, Ismail și ------ ■ [UNK] [UNK] —I --------- ■i'lWi .• • • •* • . Comisiunea din 1883 le-a constatat, în cea mai mare parte. Și—ca să cităm un pont—la Slănic (Bacäu), chiar comisarii unguri s’au véijlut siliți nu numai a recunosce călcarea, ci au propus ca imediat pajurele să fie schimbate din padina Nucului pene în hotarul Rusevei și al Vodinel cât și Tierovatiul: 3) hrisovul lui Mircea Voevodul din anul 7 055 Iunie 2, în care se dice : «si Dunărea din padina Nucilor (Orsiave) péne în podul de sus și Vodina mare de amândouă părțile, cu nuci și cu line, nvechile și 6. Déca e adevărat că decorațiunea or. George a fost nimicită pe drapelul bulgar, a fost în acest a uă lipsă de convenințâ internațională. 7. Circularea trateza de inconsecință ridiculă, care aruncă oă umbră desavantagiosă asupra deputaților adunării, faptul trimiterii în același timp a celor două depeși adresate Țarului și principelui Alecsandru. 8-lea. Atât prințul de Battenberg cât și frații săi nu vor putea sub nici un pretext să se întorca pe tronul Bulgariei. 9 lea. Rusia cere ca întrunirea marei Adunari să nu se faca decât după nisce alegeri fără presiune și libere. 10- lea. Considerăm deci ca neapărat și cerem se se ridice starea de asediu, să se libereze imediat ofițerii ce au luat parte la revoluție, și ca intervalul de la data ridicării stării de asediu și péné la alegeri se fie de 2 luni. 11- lea. In sprijinul cererii nóstre privitore la liberarea ofițerilor, am spus că din punctul nostru de vedere nu recunoscem guvernului actual compus dintr’un partid politic și fără un guvern legal și stabil, INTARIILE NOSTRE I ele austro-ungare afirmă că tea fruntarielor între Austroa și România se va regula în mai adaugă că guvernul ro . .. se ocupă acum a rechipe instructi<>f «>5lgn^i np comisarii afirmă că, 0.6 oaia actreia, un 00 discuta de cât fruntaria dintre România și Transilvania. Nu e destul. Și credem că represintăm simțimentul unanim al poporului român, declarând că el nu se mulțumesce a a i se arunca praf în ochi. Intr’adevĕr, în tot lungul fruntarielor, pajurele austro-ungare au sburat în interiorul pământului României, purtate pe brațele soldaților puterei vecine. Pretutindeni deci revendicări avem de făcut și daca e vorba de a ni se da dreptate, o solicităm ca întrâgă și deplină să fiă. Cu praf în ochi, încă vă dată, nu ne mulțumim, nu se pote multX vM r v- rv ,in | v» /Iwin v».ai-Litul J LuixiciLJL. In partea din spre Transilvania chiar, călcări mari și vădite s’au comis. vAmun și a acesta înota, ne tăcem să datoriă d’a formula revendicările României în privința fruntarielor, și începem d’acolo unde călcarea este nu numai vădită, ci și mai costisitare. începem cu partea dinspre Verciorova. Aci ni s’au răpit nu numai munți, nu numai rîuri, ni s’au răpit chiar vestitele ape, care au făcut reputațiunea europeană a băilor Mehadiei. Se revendicăm deci și — spre a dovedi dreptatea ce avem — punem supt ochii țărei și supunem la a el judecată documentele ce dovedesc acastă răpire, începem cu uă hotărniciă din anul 1851, făcută de d. ingeniar C. N. Romniceanu, hotărniciă care se găsește în dosarul din acel an al Tribunalului de Mehedinți, supt numărul 307. D. Romniceanu era însărcinat a ficsa hotarele moșiei Breșnița, moșie a statului, în partea ei despre Austria, căci acesta moșiă era moșia de fruntariă. Ecă ce a constatat numitul d. ingeniar : «De către frontiera Austriei se mărginesee acum înființa hotarul moșiei Breslastrl Tismana prin semnume :ânteiul semn este ogașului Terovătiul, de ■sura Terovetiului în jos, ... „r •tia mare ce-l efice și apa Bahnei, pe plan supt litera (N) și aci apucă pe matca apei pene în jos pene în Dunăre pe plan supt litera (0). Observație. Frontiera Austriei se află așociata pe pamântul terei Românesc, cu călcare de patru scüeinet mii stânjeni în moșia sfintei monastiri Tismana (esacta câtime a stânjenilor n’am putut’o estima, fiindcă, cu mari greutăți, abia mi s’au permis de către Austrieni se me apropiu numai pene însemnele celei, de acum în ființă frontieră, fără ca se trec peste densa la vechile semne de hotar ale moșiei sfintei monastiri) dovedita acesta calcare: 1) din hrisovul lui Mircea Voevod, (data nu i s’a pus că era bănuială) prin care se arată hotarul moșiei sfintei monastiri despre Dunăre (ficnd : și Dunărea din padina OrSJÜV61 p6 QG in poCiul u6 SU» «Care aCeSte semne sunt acum pe pamântul Austriei: 2) hrisovul lui Vlad Voevod din anul 6947 August 2, în care se fice : «și Dunărea de către Turcii din Rusiava, acest patriot și vrednic de pomenire Domnii îndată după suirea sea pe tronul domniei tari, a făcut cu sfatul tuturor patrioților boerî, reclamare la înalta Pórta despre călcarea făcută pământului Românesc de către Turcii din Rusiava învecinați cu moșia Bresnitia a sfintei monastiri Tismana; merg chiar unii din patrioții boerî cu reclamația acesta la Constantinopole , în urmarea căreia s’a trimis un aga împărătesc dimpreună cu trei cădii, carele cercetând hotarele țerei în partea moșiei Bresnitia, cu mai multe mărturii de turci betreni mărginași, ómeni de cinste, au înființat iarăși vechile hotare ale țarei, arătând despre moșia Bresnitia semnele acestea,ficând )și hotarele sé se scie de către Rusiava (ținutul turcecc )—1, unde se începe scursura Tierovetiului d’asupra, unde a fost hotar piatra bătrână, și de acolea drept la băile calde din sus în apa Cernei, și au pus acum trei cădii, iar piatra hotar, și iar precursura Tierovețiului în jos, pâne în apa Vodiții, și pe Voditia în jos pene în Dunăre.» Acum băile calde și apa Cerni este pe pământul Austriei, și în depărtare de pământul României sau al fontierii de acum ca la patru sau cinci mii stânjeni ;—a 5) ca în tractatul de la Șiștov din anul 1791 August 21 între înalta Portă și Impăratul Austriei (vezi istoria universală Miliet, tomul grece fața 88 în 12) prin care se dă Orșova veche de înaltă Porta impéridaéais”ce~;a fost al Austriei se cormanse și acesta ,ca frontiera între pamântul României și Orșova veche, se se cunoscu pe apa Cerne, care acesta apă Cerna este acum în depărtare de hotarele moșiei sfintei monastiri și de actuala frontiera a țarei Românesci ca de patru cinci mii stânjeni.» Din citirea acestor documente Austriace se vede lămurit și fără nici uă îndoială că granița Austriei este înființata pe pământul României cu călcarea în moșia Bresnitia a sfintei monastiri Tismana 1). E că unul din documentule care dovedesce nu numai că fruntaria română a fost călcata în partea de la Verciorova, ci și că băile Mehadiei ale nóstre erau, ale nóstre trebuie să fiă, căci numai prin răpire ni s’au luat. 1) V se vedea «Agricultura română din județul Mehedinți» de d. Ion Ionescu. >ela CRONICA TEATRALA V. Repetițiunile continuă cu deplina activitate la Teatrul Național; programa stagiunei s’a publicat; am vorbit despre cele ce conține acesta bogata și variată programă, demnă de uă scenă mare ca acesta a Teatrului National, direcțiunea, conform obligațiunei ce luase în fața publicului de a angagia și pe artiștii de talent neangagiați, și-a îndeplinit obligațiunea angagiând pe d-na Aristița Roman.-Manolescu care, după cum ni se anunță în mod oficial, reintră în teatru cu drepturile și datoriile de societară de cl. I. Se speră că, mulțumită stăruințelor direcțiunei, artiști ca Anestin și Hagiescu vor fi angagiați la Teatrul Național și scutiți de a mai retaci pe scene infime și fatale adevăratelor talente. Societatea dramatică se presintă deci cu on trupă în care figureza mai tote talentele cunoscute de public, precum și acelea cari nu doresc decât a se afirma prin muncă staruitare și prin seriositatea îndeplinirei datoriilor. Astfel fiind situațiunea Teatrului Național în ajun de a începe stagiunea 1886— 1887, și astfel fiind silințele ce Societatea Dramatică în unire cu Direcțiunea și-au dat și’și vor da pentru a se presinta în mod demn publicului spectator, nu mai rămâne decât on singură condițiune de împlinit pentru ca acesta situatiune a Teatrului se devină íntr’adevĕr brilianta, și pentru ca silințele societăței și direcțiunei se fiă încoronate cu deplin succes. Acesta condițiune stă în ajutorul ce publicul capitalei, sau mai bine publicul român va da Teatrului Național. Din 1857 și până astazi — și sunt 29 de ani de atuncea—Românul a făcut apel la publicul român prin păna fondatorului său și prin acelea are colaboratorilor cari s’au succes în scrierea Cronicelor și Carierelor teatrale ale Românului, ziarul nostru a recunoscut totdeuna că firul vieței teatrului stă în mâna publicului, și totdeuna când a sfătuit pe artiști și pe artiste a munci cu stăruință și a da scenei tot ce au mai frumos ai vieței lor. Românul n’a uitat a se întorce către public și a-i ducefia talentele scenei române cât de mari, fia teatrul cât de bogat în repertoriul său comic și dramatic, décà tu, public român, nu vei încuragia prin presința și conșcientele tele aplause silințele acestor talente și desfășurarea acestui repertoriu, talentele vor lânceiji, vor apuca drumuri greșite, se vor pierde, or frumusețile și avuția repertoriilor vor dispare în întunerecul ce, fără voia și numai din nepăsare, tu singur respândesc asupra teatrului și elementelor sale de viață. Totul depinde de la public. Și déci, nu numai la noi ci pretutindeni, un Teatru e pe cale de a nu merge bine, fiă din causa artiștilor, fiă din causa direcțiunei sau a alegerei și înlocuirea repertoriului, vina nu este numai o direcțiune, sau a artiștilor, sau a repertoriului, vina se póte cu drept cuvânt arunca în parte și asupra publicului, suveranul cu nețărmurită putere care singur, singur mai mult decât oricine, arăta direcțiunei și artiștilor ceala ce trebue să urmeze, face tot singur poliția representațiunilor și a culiselor, și alege repertoriul. Numai la Geneva unde artiștii jocă adeseori pentru băncile sale,ar nu pentru spectatori și numai—forte adesea—la noi la Bucuresci, direcțiunile și artiștii fac ceia ce voiesc fără a se gândi la public, pe cuvântul că publicul nu se gândesce la el. Resultatul acestei stări de lucruri l’am vedut la noi; el este departe de a fi mulțămitor. De vr’o două ani încoce pare-se cnsé că publicul bucurescen nu mai voiesce, cu privire la arta dramatică cel puțin, să fiă pus pe aceiași linie cu puritanii Genevei, cu ursuzii descendenți ai lui Calvin. Anul trecut în deosebi, sala Teatrului Național, fia la încercările de operă română, fiă la primele represintațiuni ale societăței dramatice, ni-a înfățișat uă priveliște pe care nu eram obicinuiți în ceilalți ani a o vedea decât la represintațiunea de gala de la începutul stagiunei. înainte era o dată pe an; în stagiunea 1885—1886 sala plină de un public ales și inteligent s’a presintat de mai multe ori au fost abonamente mai multe ca în anii dinainte; piesele, mulțumită afluenței spectatorilor, s’au jucat de un numar de ori, care in analele teatrului nostru se citeza cu succes fenomenal. In tot, cel mai pesimist observator nu ar putea constata, pentru publicul român și pentru Teatrul National, de câtuă propășire de bine prevestitore. Pentru ca acesta propășire, pentru artă și viitorul ei de bine prevestitóre, se continue a merge din ce în ce crescând, e mai mult decât necesar ca publicul român se continue și el a visita teatrul român cu uă frecvență din ce în ce mai mare. Unul se îndemna cu altul. Depinde de la stăruitorii iubitori ai Teatrului a da semnalul abonamentelor, a obști silințele societăței dramatice, a veni la Teatru, a face în fuie se pătrunda, în tóte clasele societatei de la cele mai înalte pene la cele mai modeste, credința aceia că uă sura petrecută la uă represintațiune română a Teatrului Național este uă sera bine petrecută. Din parte-le, direcțiunea și societatea au făcut—péne ae fi cel puțin—ceea ce se cuvine a se face la începutul unei stagiuni. Remâne acum ca și publicul să facă ceia ce scie forte bine că este de datoria lui. Să nu uităm că trei din filele septemâneî vor fi date operei italiane ale cărei săli vor fi, ca de obiceiu, totdeuna pline. Lesne se pate vedea ce depresiune și ce sfâșiare a amorului propriu al artiștilor noștril și prin urmare a amorului nostru proprii vor fi pentru noi toți când sălile societăței dramatic vor fi gole, triste și tăcute ca un arhondarie de mănăstire in filele neroșite pe calendar. Pentru cuvintele de mai sus, și în ultima liniă pentru acesta, noi am crezut, de cuviință, acum când opt nouă lile ne mai separă de prima represintațiune a Teatrului National (Sâmbătă 27 Septembre), a scri aceste rânduri cari se adreseza numai și numai publicului român, aceluia care, fiă prin abonamente, fia prin asidua visitare a Teatrului Național, vodesce lămurit că simțimentele artistice și deci propășirea artelor sunt una din însușirile geniului nostru național. In Cronica trecută, citând din repertoriul stagiunei 1886—1887 numele pieselor ce vor ave să se jace la Teatrul Național, spuneam că, afară de Gaspar-Vodă (Graziani) dramă istorică a d-lui Slavici, nu văd printre piesele anunțate nici una inedită și originală. M’am încetat. Primesc din Oradea-Mare de la d. Iosif Vulcan, proprietarul interesantei reviste Familia, vă prietinósa scrisóre-íntâmpinare cu proba greșelei mele. In acesta scrisóre, valorosul literat român din Ungaria îmi spune ca, printre piesele anunțate de direcțiune pentru a se juca în stagiunea 1886 — 1887, pe lângă Gaspar-Vodă, se mai afla și un dramă originala a duii sele. A doua morte, primita de direcțiunea teatrelor încă de mult. Nu stiam acésta, caci urmând unui obiceiu vechia la noi, totdeuna ori ce corp constituit caută a se feri de cuviositatea indiscretă — dar mai totdeuna bine-facotare a presei—și prn urmare direcțiunea Teatrelor nu anunță diarelor primirea, sau respingerea pieselor depuse. Fac acesta rectificare cu atât mai multă plăcere cu cât, după cum mi se spune de unii din prietenii mei de aci. A doua morte, dramă socială a d-lui Vulcan, a avut un deosebit succes de lectură într’un cerc literar din Bucuresci, și a meritat intr’alt rând rivnita ineuragiare a poetului de la Mircesci. D nea A doua morte va fi jucată — cum dorim și sperăm—în acesta stagiune, lucrul va îndemna pe autorul ei a remite direcțiunei Teatrelor și alte două piese, primite de mult încă de comitetul examinator al Teatrului Național și pe care d. Iosif Vulcan le-a luat la d-sea pentru a le mai corecta. Ar fi de dorit, ar fi frumos ca în fiecare an, pe lângă cap d’operile teatrelor străine, a d R moștenire a nimenui și a tuturor, Shakespeare, Corneille, Racine, Schlier etc., ar fi frumos, die, ca scena nostra sa primescá și 2—3 lucrări originale, fia de la tineri, fie de la scriitorii ajunși, care-și dau pe deplin sema de ce va sa efica înjghebarea și desfășurarea unui subiect cu adevărat comic sau dramatic. Uion