Romanulu, octombrie 1886 (Anul 30)

1886-10-01

\ 'V V r ANUL AL XXX-LE Voiesce și tuî putea. ANUN CITIRI Linia de 30 litere petit, pagina IY..........................40 bani ?et0 n . * „ „ HI .... 9 le! - „ lnserțiuni și reclame pagina HI și IV linia . 9 „ — „ A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Harului, LA PARIS, la Haras, Laffîte et O­nie, 8. Place de la Bourse. LA VIENA, la d-nil Haasenstein, et Vogler, (Otto Maass). LA FRANCFORT, S. M. — la Q. L. Danbe et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olandja, Elveția și America. — Scrisorile nefrancate se refusa — REDACTIUNEA SI ADMI Fundatore, C. A. ROSETTL EIUT BUCURESCI, 30 BRUMAREL Tratările pentru încheiarea unei convențiuni comerciale între Fran­cia și România au reînceput. Scirea acesta ne umple de bucu­ria, și bucuria va produce de­sigur pretutindeni In țară. c Intr’adevĕr, nu numai legăturele de sânge, legături ale căror efecte se traduc prin simțimintele de iubi­re ce Românii portă Franciei, nu numai legăturile de recunos­­cință pentru binele ce Francia a fă­cut României în vremi, și care de ajuns ar fi spre a ne sfătui să cău­tăm a reînoda, a păstra și restrînge relațiuni de amid­ă cu Francia, ci—în împregiurările de față mai ales— interesul bine înțeles al țe­­rei, interesul d’a dobândi alte debu­­șeuri pentru cerealele române, de­­bușeuri care se ínlocuiesc­ pe cel austro-ungar, ne índatoreza a re­da relațiunilor nóstre comerciale cu Francia acea siguranță pe care o pot găsi într’uă convențiune co­mercială. Acestea fiind din partea Românilor simțimintele de care suntem cu toții animați la reînceperea negocierilor, de altă parte, fiind acum dovedit, cum spune Moniteur officiel du com­merce, 1) că chiar convențiunea pro­­visorră esistentă aduce Franciei în­semnate folose, și cunoscând ideile și simțimintele ce eminenti!' mi, ' ’ al Franciei la Bucuresci are reînodarea unor relațiunî amic­­tre Francia și România; sperăm că. negocierile­­ vor repede, și, fără seriose dificultăți, că interesele reciproce vor fi de a­­mândouă părțile bine cântărite și respectate și că ast­fel vom avea fe­ricirea d’a anunța în curând că con­vențiunea s’a încheiat, pentru anii ce mai sunt până la espirarea celei cu Germania și Elveția, și că prin urmare cele două națiuni ’și-au în­tins mânele cu iubirea ce natural este să fiă între dânsele. cele două cestiuni la ordinea «jliler cari preocupă spiritele în Bulgaria. Guvernul bulgar este chiămat să se pronunțe asupra unor puncte în privința cărora Rusia pare că este cu totul hotărâtă a nu ceda întru nimic, și a se impune pe fără la ori­ce dorință sau aspirațiune a poporului bulgar, care ar tinde să’i slâbască întru cât­va in­fluența sea în Bul­garia. Ast­fel, Rusia cere ca poporul bul­gar să hotărască décá trebue se tră­iască prin el însu’și și să’și pregă­­tască singur calea pe care are să mârgă în viitor, sca décá trebue sâ’și înăbușască ori­ce simțiminte de in­­dependință și să’și dea ensu’și lovi­tura de morte. Trimisul Țarului spuse poporului bulgar ce voesce Rusia, și cuvintele sale pătrunseră adânc în mintea și în anima tuturor. Din aceste cuvinte reiese că Ru­sia voiesce­ră Bulgariă care să nu se potă mișca de­cât în sfera de acțiune ce i se va prescrie din St. Petersburg, uă Bulgariă care să nu trăiască de cât prin bunele grații ale Țarului, uă­ Bulgariă care în loc de vasala Turciei să fie vasala Ru­siei, uă Bulgariă în fine fără voință și fără individualitate națională. «împăratul Rusiei — glise genera­­lele Kaulbars—reclamă din partea guvernului cea mai deplină încre­mp înțelegem a­peri deficitele ce resultă din espk drumurilor de fer ale statului, de la 1885. D. Heilsberg (stânga) interpeleza verii ,și întrebă daca președintele fiului este dispus a desminți prin d­tinul neechivoce scirile ce circulă viața alianței cu Germania. Sofia, 29 Septembre. — Represi puterilor au avut cunoștință numai­­ oficios a circularii ce a trimis gem Kaulbars represintanților Rusiei în una și nu al puterilor, cum c­i cea­­ precedentă. Acesta circulară zecol represintanților Rusiei să dea ce mare publicitate vederilor guvernul­­esc, cari sunt urmatorele: 1. Imperatul speră că în moment tual top Bulgarii, după ce au lăsat parte luptele lor de partide, se vor pia într’un mod sincer și amical de cu deplină încredere și că se vor­­ Țarului ca unicul lor liberator, cai in vedere binele Bulgariei. 2. Timpul vorbelor și a manifesta lor gole fiind trecut. Țarul așteptă și care Bulgaria va precede fără îndoit devotament, și numai atunci Țarul o­mite se se susțin progresul (ori­ atât terior cât și în esterior. 3. Rusia nu doresce nici nu voies­ticirea Bulgariei; din contra, ea de desvoltarea teri­ supt tote raportul numai apropiindu-se de frații lor. Bulgarii pot să se baseze pe aceea c fi pe deplin susținuți în cestiunile atât de intim cu existența lor și cu­zul lor. 4. Circularea ejice că ultimele lap probează încrederea ce ar avea d Rusia să aștepte din partea Bulgari face să reiasă mai cu sema faptul nu fi dat publicității depeșa de mult. a Țarului. 1, 5-lea Distrugerea drapelurilor a p tristă impresiune asupra ori­cărui c­resbel. A distruge un drapel,­­țice­i sarea, este un fapt grosolan și necur în istorie și un atentat contra tuture timentelor militare și contra ori­care de disciplina. Drapelul e în adest templu dat în păstrarea unui detași­­o cu f­ri ~~­­Nota oficială remisă guvernului bul­gar de generarele Kaulbars și limba­giul ce acesta ținu membrilor guver­nului și personelor cari veniseră sĕ’l cdlnfo la cinam voo qoîi la Qrvf în anul *** UUOll­OW. OWl* ALA. UUXJi­l 1) Reproducem mai jos, supt titlul: «Scriî econo­mice, » articolul la care facem alusiune, cut péne adî vor areta guruim »,« cale în care trebue să intre Bulgaria». Declarațiunea trimisului Țarului este îndestul de categorică: noua cale în care trebue sa intre Bul­garia este calea ce i se va dicta din St.-Petersburg, și numai urmând acesta cale va putea să se aștepte la buna-voința Țarului. Guvernul și poporul bulgar ce da­­vor unei asemeni amenințări și ur­­ma-vor calea ce li se indică ? E că ceia ce numai viitorul ne pote spune. SERVICIUL TELEGRAFIC AL AntN­l­u­i HAVAS Viena, 29 Septembre. — Camera depu­taților. — Ministrul de comerciu presintă nisce credite suplimentare, pentru a aco­­ l0 B pu; -Jő &c iiașaoaent dr-’â ^ iEA, CALEA VICTORIEI, 10­11 Directori: VINTILA C. A. ROSETTI VINERI, 1 OCTOMBRR 1886 Lumineza­te și vei fi. ABONAMENTE Capitală și districte, un an 48 lei; șése luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. -----■­­^’’Pentru tóte fenie Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa : IN ROMANIA, la administrațlunea «Jiaralnl și ofioiele poștale. I*A PARIS, la Havas, LafSte et C-ule, 8, Place de la Bourse. LA VIENA, la d. B. G. Popovka, 16, Fleisohmarkt IÄ ITALIA, la d. dott Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­oeseo da Paola (N. 0.) 16, Geneva. — Artloolele nepublioat® es ard — mAnamSmi 1 moral de a judeca si de a urmări partid politic. In fine, sfătuim pe toți patrioții Bul- 3 a uita trecutul, să nu se gândirea la viitor și să se dispue într’un mical și unanim la noua viata de a se va deschide înaintea lor, și se isca ast­fel un teren curățit de ori-i Gtn O nonfpii nnul ion An­ d­­n n» Bulgariei. D. Tisza va răspunde mâine interpelările privitore la acesta ces­ 8, 29 Septembre.—­D. de Freycinet it la Montpellier. île republicane laudă discursul pre­­lui consiliului« ional Zeitung» din Berlin îndem­­e Francia se ocupe Tripoli, «Jour­­­ Débats» și alte­­ ziare răspund că nimic de făcut la Tripoli­dor că aspectul drepturilor franceze în E­rsburg, 29 August. — «Journalul Off­­ice că guvernul rusesc considerând era s’a răspândit în Europa, toți­­ vor fi supuși la un esamen de- Sosnowitza, Granca, Radziwillbn,­­ Novosița, Ismail, Lipkany, Palicha, I.Kilia, Vielkovo și la îmbucătura apraveghere e asemenea stabilită corăbiile ce vin la Reni, Ismail și ------ ■ [UNK] [UNK] —I ---------­ ■i'lW­­i .• • •­­ •* • . Comisiunea din 1883 le-a consta­tat, în cea mai mare parte. Și—ca să cităm un pont—la Slă­­nic (Bacäu), chiar comisarii unguri s’au véijlut siliți nu numai a recu­­nosce călcarea, ci au propus ca imediat pajurele să fie schimbate­ din padina Nucului pene în hotarul Ru­­sevei și al Vodin­el cât și Tierovatiul: 3) hrisovul lui Mircea Voevodul din anul 7­ 055 Iunie 2, în care se dice : «si Du­nărea din padina Nucilor (Orsiave­) péne în podul de sus și Vodin­a mare de amân­­două părțile, cu nuci și cu line, n­vechile și 6. Déca e adevărat că decorațiunea or. George a fost nimicită pe drapelul bulgar, a fost în acest a uă lipsă de convenințâ internațională. 7. Circularea trateza de inconsecință ri­­diculă, care aruncă oă umbră desavanta­­giosă asupra deputaților adunării, faptul trimiterii în același timp a celor două de­­peși adresate Țarului și principelui Alec­­sandru. 8-lea. Atât prințul de Battenberg cât și frații săi nu vor putea sub nici un pretext să se întorca pe tronul Bulgariei. 9 lea. Rusia cere ca întrunirea marei A­­dunari să nu se faca de­cât după nisce alegeri fără presiune și libere. 10- lea. Considerăm deci ca neapărat și cerem se se ridice starea de asediu, să se libereze imediat ofițerii ce au luat parte la revoluție, și ca intervalul de la data ridi­cării stării de asediu și péné la alegeri se fie de 2 luni. 11- lea. In sprijinul cererii nóstre privi­­tore la liberarea ofițerilor, am spus că din punctul nostru de vedere nu recunoscem guvernului actual compus dintr’un partid politic și fără un guvern legal și stabil, INTARIILE NOSTRE I­­ ele austro-ungare afirmă că tea fruntarielor între Austro­­a și România se va regula în mai adaugă că guvernul ro­ . .. se ocupă acum a rechipe instruc­ti<­>f «>5lgn^i np comisarii afirmă că, 0.6 oaia actreia, un 00 discuta de cât fruntaria dintre Ro­mânia și Transilvania. Nu e destul. Și credem că represintăm simți­­mentul unanim al poporului român, declarând că el nu se mulțumesce a a i se arunca praf în ochi. Intr’adevĕr, în tot lungul frunta­rielor, pajurele austro-ungare au sbu­­rat în interiorul pământului Româ­niei, purtate pe brațele soldaților pu­­terei vecine. Pretutindeni deci revendicări avem de făcut și daca e vorba de a ni se da dreptate, o solicităm ca întrâgă și deplină să fiă. Cu praf în ochi, încă vă dată, nu ne mulțumim, nu se pote mul­tX vM r­ v-­ rv ,in | v» /­I­wi­n v»­­.ai-Lit­ul J LuixiciLJL. In partea din spre Transilvania chiar, călcări mari și vădite s’au comis. vAmun și a acesta înota, ne tăcem să datoriă d’a formula revendicările României în privința fruntarielor, și începem d’acolo unde călcarea este nu numai vădită, ci și mai costisi­­tare. începem cu partea din­spre Ver­­ciorova. Aci ni s’au răpit nu numai munți, nu numai rîuri, ni s’au răpit chiar vestitele ape, care au făcut reputa­ți­unea europeană a băilor Mehadiei. Se revendicăm deci și — spre a dovedi dreptatea ce avem — punem supt ochii țărei și supunem la a el judecată documentele ce dovedesc acastă răpire, începem cu uă hotărniciă din a­­nul 1851, făcută de d. ingeniar C. N. Romniceanu, hotărniciă care se găsește în dosarul din acel an al Tribunalului de Mehedinți, supt nu­mărul 307. D. Romniceanu era însărcinat a ficsa hotarele moșiei Breșnița, moșie a statului, în partea ei despre Aus­tria, căci acesta moșiă era moșia de fruntariă. Ecă ce a constatat numitul d. ingeniar : «De către frontiera Austriei se mărgi­­nesee acum înființa hotarul moșiei Bres­­last­rl Tismana prin sem­­nume :­ânteiul semn este ogașului Terovătiul, de ■sura­­ Terovetiului în jos, ... „r­­­ •­tia mare ce-l efice și apa Bahnei, pe plan supt litera (N) și aci a­­pucă pe matca apei pene în jos pene în Dunăre pe plan supt litera (0). Observație. Frontiera Austriei se află a­­șociata pe pamântul terei Românesc, cu călcare de patru scü­einet mii stânjeni în moșia sfintei monastiri Tismana (esacta câtime a stânjenilor n’am putut’o estima, fiind­că, cu mari greutăți, abia­­ mi­ s’au per­mis de către Austrieni se me apropiu nu­mai pene în­semnele celei, de acum în ființă frontieră, fără ca se trec peste densa la vechile semne de hotar ale moșiei sfintei monastiri) dovedita acesta calcare: 1) din hrisovul lui Mircea Voevod, (data nu i s’a pus că era bănuială) prin care se arată hotarul moșiei sfintei monastiri despre Du­năre (fic­nd : și Dunărea din padina Or­SJÜV61 p6 QG in poCiul u6 SU» «Care aCeSte semne sunt acum pe pamântul Austriei: 2) hrisovul lui Vlad Voevod din anul 6947 August 2, în care se­­ fice : «și Dunărea de către Turcii din Rusiava, acest patriot și vrednic de pomenire Domnii îndată după suirea sea pe tronul domniei tari, a făcut cu sfatul tuturor patrioților boerî, reclamare la înalta Pórta despre călcarea făcută pământului Românesc de către Turcii din Rusiava învecinați cu moșia Bresnitia a sfintei monastiri Tismana; merg chiar unii din patrioții boerî cu reclamația a­­cesta la Constantinopole , în urmarea că­reia s’a trimis un aga împărătesc dimpre­ună cu trei cădii, carele cercetând hota­rele țerei în partea moșiei Bresnitia, cu mai multe mărturii de turci betreni măr­ginași, ómeni de cinste, au înființat iarăși vechile hotare ale țarei, arătând despre moșia Bresnitia semnele acestea,­­ficând )și hotarele sé se scie de către Rusiava (ținutul turcecc )—1, unde se începe scur­sura Tierovetiului d’asupra, unde a fost hotar piatra bătrână, și de acolea drept la băile calde din sus în apa Cernei, și au pus acum trei cădii, iar piatra hotar, și iar pre­cursura Tierovețiului în jos, pâne în apa Vodiții, și pe Voditia în jos pene în Dunăre.» Acum băile calde și apa Cerni este pe pământul Austriei, și în depăr­tare de pământul României sau al fontierii de acum ca la patru sau cinci mii stân­jeni ;—a 5) ca în tractatul de la Șiștov din anul 1791 August 21 între înalta Portă și Impăratul Austriei (ve­zi istoria universală Miliet, tomul grece fața 88 în 12) prin care se dă Orșova veche de înaltă Porta impé­­ridaéais”ce~;a fost­ al Austriei se cormanse și acesta ,ca frontiera între pamântul Ro­mâniei și Orșova veche, se se cunoscu pe apa Cerne, care acesta apă Cerna este a­­cum în depărtare de hotarele moșiei sfin­tei monastiri și de actuala frontiera a ța­rei Românesci ca de patru cinci mii stân­jeni.» Din citirea acestor documente Austriace se vede lămurit și fără nici uă îndoială că granița Austriei este înființata pe pămân­tul României cu călcarea în moșia Bres­nitia a sfintei monastiri Tismana 1). E că unul din documentule care dovedesce nu numai că fruntaria ro­mână a fost călcata în partea de la Verciorova, ci și că băile Mehadiei ale nóstre erau, ale nóstre trebuie să fiă, căci numai prin răpire ni s’au luat. 1) V se vedea «Agricultura română din județul Me­hedinți» de d. Ion Ionescu. >ela CRONICA TEATRALA V. Repetițiunile continuă cu deplina activi­tate la Teatrul Național; programa stagiu­­nei s’a publicat; am vorbit despre cele ce conține acesta bogata și variată pro­gramă, demnă de uă scenă mare ca acesta a Teatrului National, direcțiunea, conform obligațiunei ce luase în fața publicului de a angagia și pe artiștii de talent neangagiați, și-a îndeplinit obligațiunea angagiând pe d-na Aristița Roman.-Manolescu care, după cum ni se anunță în mod oficial, reintră în teatru cu drepturile și datoriile de socie­tară de cl. I. Se speră că, mulțumită stă­ruințelor direcțiunei, artiști ca Anestin și Hagiescu vor fi angagiați la Teatrul Na­țional și scutiți de a mai retaci pe scene infime și fatale adevăratelor talente. So­cietatea dramatică se presintă deci cu on trupă în care figureza mai tote talentele cunoscute de public, precum și acelea cari nu doresc de­cât a se afirma prin muncă staruitare și prin seriositatea îndeplinirei datoriilor. Astfel fiind situațiunea Teatrului Națio­nal în ajun de a începe stagiunea 1886— 1887, și astfel fiind silințele ce Societatea Dramatică în unire cu Direcțiunea și-au dat și’și vor da pentru a se presinta în mod demn publicului spectator, nu mai rămâne de­cât on singură condițiune de împlinit pentru ca acesta situatiune a Tea­trului se devină íntr’adevĕr brilianta, și pentru ca silințele societăței și direcțiunei se fiă încoronate cu deplin succes. Acesta condițiune stă în ajutorul ce pu­blicul capitalei, sau mai bine publicul ro­mân va da Teatrului Național. Din 1857 și până asta­­zi — și sunt 29 de ani de atuncea—Românul a făcut apel la publicul român prin păna fondatorului său și prin acelea are colaboratorilor cari s’au succes în scrierea Cronicelor și Ca­rierelor teatrale ale Românului, ziarul nostru a recunoscut totdeuna că firul vie­­ței teatrului stă în mâna publicului, și tot­deuna când a sfătuit pe artiști și pe ar­tiste a munci cu stăruință și a da scenei tot ce au mai frumos ai vieței lor. Româ­nul n’a uitat a se întorce către public și a-i duce­­­fia talentele scenei române cât de mari, fia teatrul cât de bogat în reper­toriul său comic și dramatic, décà tu, pu­blic român, nu vei încuragia prin presința și conșcientele tele aplause silințele aces­tor talente și desfășurarea acestui reper­toriu, talentele vor lânceiji, vor apuca dru­muri greșite, se vor pierde, or frumuse­țile și avuția repertoriilor vor dispare în întunerecul ce, fără voia și numai din ne­păsare, tu singur respândesc­ asupra tea­trului și elementelor sale de viață. Totul depinde de la public. Și déci, nu numai la noi ci pretutindeni, un Teatru e pe cale de a nu merge bine, fiă din causa artiștilor, fiă din causa direcțiunei sau a alegerei și înlocuirea repertoriului, vina nu este numai o direcțiune­, sau a artiștilor, sau a repertoriului, vina se póte cu drept cuvânt arunca în parte și asupra publi­cului, suveranul cu nețărmurită putere care singur, singur mai mult de­cât ori­cine, a­­răta direcțiunei și artiștilor ceala ce tre­bue să urmeze, face tot singur poliția re­­presentațiunilor și a culiselor, și alege re­pertoriul. Numai la Geneva unde artiștii jocă ade­seori pentru băncile sale,­ar nu pentru spectatori și numai—forte adesea—la noi la Bucuresci, direcțiunile și artiștii fac ceia ce voiesc fără a se gândi la public, pe cuvântul că publicul nu se gândesce la el. Resultatul acestei stări de lucruri l’am ve­­dut la noi; el este departe de a fi mul­­țămitor. De vr’o două ani încoce pare-se cnsé că publicul bucurescen nu mai voiesce, cu privire la arta dramatică cel puțin, să fiă pus pe aceiași linie cu puritanii Gene­vei, cu ursuzii descendenți ai lui Calvin. Anul trecut în deosebi, sala Teatrului Na­țional, fia la încercările de operă română, fiă la primele represintațiuni ale societăței dramatice, ni-a înfățișat uă priveliște pe care nu eram obicinuiți în cei­l­alți ani a o vedea de­cât la represintațiunea de gala de la începutul stagiunei. înainte era o dată pe an; în stagiunea 1885—1886 sala plină de un public ales și inteligent s’a presintat de mai multe ori au fost abo­namente mai multe ca în anii dinainte; piesele, mulțumită afluenței spectatorilor, s’au jucat de un numar de ori, care in a­­nalele teatrului nostru se citeza cu succes fenomenal. In tot, cel mai pesimist ob­servator nu ar putea constata, pentru pu­blicul român și pentru Teatrul National, de cât­­uă propășire de bine prevestitore. Pentru ca acesta propășire, pentru artă și viitorul ei de bine prevestitóre, se con­tinue a merge din ce în ce crescând, e mai mult de­cât necesar ca publicul ro­mân se continue și el a visita teatrul ro­mân cu uă frecvență din ce în ce mai mare. Unul se îndemna cu altul. Depinde de la stăruitorii iubitori ai Teatrului a da semnalul abonamentelor, a obști silințele societăței dramatice, a veni la Teatru, a face în fuie se pătrunda, în tóte clasele societatei de la cele mai înalte pene la cele mai modeste, credința aceia că uă su­ra petrecută la uă represintațiune română a Teatrului Național este uă sera bine pe­trecută. Din parte-le, direcțiunea și societatea au făcut—péne ae fi cel puțin—ceea ce se cu­vine a se face la începutul unei stagiuni. Remâne acum ca și publicul să facă ceia ce scie forte bine că este de datoria lui. Să nu uităm că trei din­­ filele septemâ­­neî vor fi date operei italiane ale cărei săli vor fi, ca de obiceiu, tot­deuna pline. Lesne se pate vedea ce depresiune și ce sfâșiare a amorului propriu al artiștilor noștril și prin urmare a amorului nostru proprii vor fi pentru noi toți când sălile societăței dramati­c vor fi gole, triste și tăcute ca un arhondarie de mănăstire in­­ filele neroșite pe calendar. Pentru cuvintele de mai sus, și în ulti­ma liniă pentru acesta, noi am crezut, de cuviință, acum când opt­ nouă­­ lile ne mai separă de prima represintațiune a Tea­trului National (Sâmbătă 27 Septembre), a scri aceste rânduri cari se adreseza nu­mai și numai publicului român, aceluia care, fiă prin abonamente, fia prin asidua visitare a Teatrului Național, vodesce lă­murit că simțimentele artistice și deci pro­pășirea artelor sunt una din însușirile ge­niului nostru național. In Cronica trecută, citând din reperto­riul stagiunei 1886—1­887 numele pieselor ce vor ave să se jace la Teatrul Național, spuneam că, afară de Gaspar-Vodă (Gra­­ziani) dramă istorică a d-lui Slavici, nu văd printre piesele anunțate nici una ine­dită și originală. M’am încetat. Primesc din Oradea-Mare de la d. Iosif Vulcan, proprietarul interesantei reviste Familia, vă prietinósa scrisóre-íntâmpinare cu proba greșelei mele. In acesta scrisóre, valorosul literat român din Ungaria îmi spune ca, printre piesele anunțate de di­recțiune pentru a se juca în stagiunea 1886 — 1887, pe lângă Gaspar-Vodă, se mai afla și un dramă originala a d­uii sele. A doua morte, primita de direcțiunea tea­trelor încă de mult. Nu stiam acésta, caci urmând unui obiceiu vechia la noi, tot­deuna ori­ ce corp constituit caută a se feri de cuviositatea indiscretă — dar mai tot­deuna bine-facotare a presei—și prn urmare direcțiunea Teatrelor nu anunță diarelor primirea, sau respingerea pieselor depuse. Fac acesta rectificare cu atât mai multă plăcere cu cât, după cum mi se spune de unii din prietenii mei de aci. A doua morte, dramă socială a d-lui Vulcan, a avut un deosebit succes de lectură într’un cerc li­terar din Bucuresci, și a meritat intr’alt rând rivnita ineuragiare a poetului de la Mircesci. D nea A doua morte va fi jucată — cum dorim și sperăm—în acesta stagiune, lu­crul va îndemna pe autorul ei a remite direcțiunei Teatrelor și alte două piese, primite de mult încă de comitetul exami­­nator al Teatrului Național și pe care d. Iosif Vulcan le-a luat la d-sea pentru a le mai corecta. Ar fi de dorit, ar fi frumos ca în fie­­care an, pe lângă cap d’operile teatrelor străine, a d R moștenire a nimenui și a tu­turor, Shakespeare, Corneille, Racine, Schl­ier etc., ar fi frumos, die, ca scena nos­tra sa primescá și 2—3 lucrări originale, fia de la tineri, fie de la scriitorii ajunși, care-și dau pe deplin sema de ce va sa efica înjghebarea și desfășurarea unui su­biect cu adevărat comic sau dramatic. Uion

Next