Romanulu, aprilie 1889 (Anul 33)
1889-04-01
ANUL AL XXXIII-LE Voiesce și vei putea. A NUNCIU fil Linia de 30 litere, petit pagina IV.........................40 bac 0etto.v > » 111............2 113Î ., liBcrciuiji și încluce pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: SK ROMANIA, la administrațiunea (JiarHau îN PARIS, la Pava*, Parfite et Onne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-riii liaasenstein et Vogler, (Otto Maas«) LA íRANCFORT, S M ia — G. L. Oufffe et Cuit, pentru Germani», Belgia, Olanda, Elveția si Avarie* — Scrisorile nefraratte se refusâ —» ESEMPLARUL 15 BANI Fund store: C. A. ROSETTI Directori î VINTILÄ. C. A. ROSETTI Edițiunea de dimi*l€ț& ßgOtRESOI, 31 MĂRȚIȘOR Deși am fi dorit să se maresca numeral incompatibilităților, astfel ca nimeni se nu pota ocupa mai mult decât un funcțiune, totuși suntem datori să recunoscem că prin legea asupra cumulului, votată de adunarea deputaților, s’a făcut un mare progres, și că uă aspră și meritată secțiune s’a dat liberalilor de către camera actuală. Cu uă vie plăcere constatăm că și presa conservative, în frunte cu V Indépendance Roumaine, a înțeles că trebuie să se curmeză dată cu funesta sistemă de a cumula 5 sau 6 slujbe, neocupându-se de nici una, numai spre a îmbogăți câțiva privilegiați, cu vie satisfacțiune vedem pe confrații noștri ridicându-se în contra microbului puterei, care ne face să găsim bun, când devenim miniștri, ceia ce găseam forte roți când eram în oposițiune. Din fericire acest microb care a intrat deja în câțiva din membrii majorității, cari încep de acum a aspira la 5 slujbe, din fericire acel microb n’a îmbolnăvit pe întrega cameră care a votat legea asupra cumulului. Ea a completat chiar articolul I, spre a face să reiasă că intră în categoria stabilimentelor publice și instituțiunile de credit, puse supt controlul Statului. Din parte ne aprobăm acea disposițiune și așteptăm cu nerăbdare ca proiectul de aici să devie legea de mâne. Dar mărturisim că încă ne este temă ca până să ajungă legea la Senat, acel miciob, de care ne vorbea V Indépendance să nu dobândescă adânci rădăcini printre senatori și legea să nu fie cu totul schimbată, prin amendamentele maturului corp séu să nu fie amânată pentru sesiunea viitore. Stim că multe nu s’au făgăduit de guvernele trecute, ne amintim că tote partidele au uitat, când au venit la guvern, făgăduelile lor și nu am uitat că multe proecte de legi au fost votate deuă Cameră, spre a da în aparență satisfacțiune opiniunei publice, pe când a doua cameră a tot amânat votarea; guvernul, spunându-ne mereu, se va vota, dar se votăm mai întâi budgetele și apoi ne vom ocupa de acea lege. Și budgetele se votau... Camera se închidea, pe când noi tot fără lege rămâneam. Spre a face să dispară acesta temere, pe care mulți o împărtășesc, ar fi bine ca legea asupra stârpirea cumulului să fie adusă în senat de urgență și să fie prima lege care se va vota. Astfel și numai astfel, vom fi convinși că majoritatea nu e încă bolnavă de acea molimă pe care a numit-o un confrate microbul puterei, pe care o numea Rochefort, cunoscutul fjiarist frances, putregaiul oamenilor și la care făcând alusiune fostul președinte al republicei Francese, Thiers, spunea că în oposițiune suntem presbiți, iar când venim la guvern ne facem miopi. Fie ca adunarea actuală se dovedescă că a rămas presbită, și că dobândind puterea n’a devenit miopă. In nenumărate rânduri ne-am ridicat contra purtărei unor consilieri comunali, cari au primit acel mandat și cari nu vin nici uă dată sau mai nici uă dată, spre a combate măsurile ce le par rele și spre a susține pe cele bune. A primi un mandat pe care nu poți, sau nu vrei să’l îndeplinesc, ni s’a părut că este uă mare greșală, ca sé nu spunem mai mult. Am regretat că cel cari arată mai multă nepăsare sunt tocmai liberalii, și printre conservatorii tocmai cei tineri, ca d. N. Filipescu, care nm vine nici uă dată la ședințele consiliului comunal. Cu plăcere vedem atun că și Națiunea, vorbind de greva măcelarilor, a început să va<facă datoria consilierilor comunali este să se ocupe de afacerile comunei. „Tóte rele, observa confratele nostru, dar care e datoria minoritate! consiliului Comunal în acesta circumstanță ? Negreșit ca liberalii din consiliu nu pot face nimic în contra unei majorități compuse din generalul Florescu, Patruris, Bratescu și consortium. Dar, pentru acesta, trebue ei se păstreze tăcerea, sau să se țină într’o reserva prudentă cum fac unii ? Credem câ la întrunirea viitóre, care pote fi diserá, consilierii din minoritate trebue să se afle la locul lor și să interpeleze pe primar asupra agitațiunei periculose pe care o provoacă el și cu agenții lui.“ Sperăm că în urma acestei categorice declarațiuni, amicii Națiunii, cari fac parte din consiliul Comunal, vor eși din rezerva prudentă în care s’au ținut până acum.. Sf. 3e peste munți Luminătorul s’a supărat roa pe noi pentru cele ce am publicat cu privire la alegerea din Caransebeș. Nu ne am îndoit și nu ne îndoim nici atjl că confrații noștri de la Luminătorul, în ceea ce privesc aceasta viitore alegere, vor lucra în interesul causei românismului de dincolo, lucrare în care îi rugăm să ne crede alăturea. Dacă totuși am făcut unele observații referitore la modul cum Luminătorul ar fi trebuit să contribue la crearea unui curent favorabil adevăratei cause naționale, aceste observații le am făcut pentru că : credem că iluminatorul, mai mult ca oricare altu,iar de dincolo, ar fi trebuit să se pronunțe asupra principiului cel puțin după care se va efectua alegerea, dacă n’a vroit să numesca persone, și astfel să pună cumva un scut contra tendințelor ce sau manifestat prin presa maghiară de dincolo. De aceia nu vom respunde la rândurile confraților noștri referitore la acesta cestiune. Sunt însă alte pasaje în Luminătorul de 15/27 Martie pe cari trebue să le relevăm. , «Se tractază réți în Romanul cestiunele ce ne privesc pe noi... Pe slabe mâni a ajuns acestă rubrică a valorosului Românul,» aceste sunt cuvintele Luminătorului. Și pentru a dovedi acesta, Luminătorul cu uă plăcere deosebită citeza un pasagiu din articolul «De peste munți» publicat de noi la 9/21 Martie, unde spunem că , numai atunci când în camera maghiară cel puțin 30—40 deputați vor striga după dreptate, sorta românilor de peste munți se va ameliora și că până atunci în primul rând el inșilor au să-și impute pentru cele ce îndură. «Auzil lume, aurji glas de frate... iar cuvânt acesta într’o fere de calibrul Românului» esclamă Luminătorul citând scrisele nostre. Confrații noștri ori în adevăr nu înțeleg ori se fac numai naivi. Dar bine, cei de la Luminătorul nu cumva vor tăgădui că este semn de puțină bărbăție când comitate curat românesc nu pot să alegă un singur deputat român, vor afirma d-lar că nu e nimic când protopopul Popovici cade în cercul Șiriei unde d. Mocionyi naiie vreme era ales cu majoritate mare, că la Oravița în loc d’a se lupta pentru a scote pe d. Babeș, românii privesc cum administrația scote deputat pe cine a poruncit d. Tisza. A. dar Luminătorul ne va observa aci: Dar despre administrația și tot felul de persecuțiuni ale guvernului actual nu vorbiți nimic ?! Cunoscem și isprăvile administrației, dar am putea întreba atunci la rândul nostru . Dar în Caraș-Severin este altă administrară, aici fispanul este român și totă adminstrația devotată causel d-lui general Doda? Așa că nu. Și cu tote aceste Caransebeșenii au format cel mai frumos episod în epopea vieții românilor transcarpatii. Și când am scris despre acei 30—T0 români cari ar trebui se intre în dieta ungară, nu ne am gândit că ei, prin voturile și glasul lor au să dobândescă drepturile ce revin fraților noștri de peste munți, ci ne am exprimat mai multă credință, pe care credem că vor ințelege-o și cei de la luminătorul, când majoritatea cercurilor electorale române vor fi atât de bine educate politicește și moralicesce încât să potă înfrânge cetele guvernelor, când actele săvârșite la Caransebeș se vor repeta în 30—40 de locuri, desigur că nimeni nu va mai puce în camera ungară că «Românii sunt duși de subprefecți la vot ca oile,» ci Românii din regatul Statului Ștefan vor forma atunci uă falangă înaintea cărei se va opri și cel mai tare guvern maghiar. Ori cel de la Luminătorul știu alte mijloce de îndreptare? Să ni le spună. Și să ne mai spună dacă au citicum însăși Tribuna (firea că pasivitatea de până acum a adus pe romnul aprope la uă absolută neactit vitate și dacă în privința acesta organul din Temișora al partidului național diferă în vederi de organul Sibian ?! Asupra părței unde «Luminătorul» ne răspunde într’un condeiu răspundând și «Tribunei», vom reveni după ce vom citi ce dice și «Tribuna». Din parlamentul Francez Ia ședința de la 28 curent a Camerei franceze s-a discutat asupra concursului ce este a se deschide pentru facerea unui monument al centenarului revoluției celei mari și proiectului de credit ce guvernul cere pentru facerea acelui concurs. Ședința a fost forte furtunosă. D. Cassagnac a vorbit contra proectului de credit deorece, a <jis dânsul, nu trebue a se face nici planul nici acel monument. Intuiti pentru că costă mult, a doua pentru că acel monument ar fi vă aducere aminte a unor timpuri forte triste. LUNI, 1 APRILIE (20 MARTE st. v.) 1889 Lo iminéza-te si vei fi. r ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un lună 4 lei pntru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: PS ROMANIA,la administrațiunea ziarului și ofieiele poștala LA PARIS, la Havas, Laffite et C nic, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. I. G. Popovici, 15. Pleisehmarkt. IN ITALIA, la d dott. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — După un scurt discurs pronunțat de ministrul cultelor, Camera admise însă urgența cu 249 voturi contra 221, dar în același timp s’a hotărît ca discuția pe articole să se începa mai tensiv. Partida din stânga a protestat apoi energic contra acestei hotărîrî și cere u nouă votare. Cei din drepta nu se învoiesc la acesta și amenință că vor părăsi sala. Partida stângă cere atunci a se vota pe față și făcându-se acesta votare, se decide cu 2T7 voturi contra 116 ca discuția să se încapă imediat. După u scurtă discuție să primescă întreg proiectul cu condițiunea însă cu cheltuelile acestor lucrări să nu treca peste două milione. Nouă mișcări de trupe foi Rusia In Rusia se semnaleza nouă mișcări de trupe. In jurul Porickului companiile cazace s’au mărit fiecare cu câte 150 persone, li s’a dat fiecăror cal și trupele au primit și ordin d’a fi gata in fiecare moment de plecare. Afară de aceste tote trupele cazace au fost puse în cunostința ordinului dat celor mai sus amintiți, și din fiecare regiment de cazaci s’au trimis câte T ofițeri superiori și patru subofițerî în părțile despre Don pentru a inrola pe cazacii de acolo în armată. Misiunea comitelui Bismarck Asupra misiunei diplomatice cu care comitele Herbert de Bismarck a fost însărcinat în Englitera se scriu cele mai variate lucruri. Corespondența politică în fața atâtor diferite sclcl <fice că este autorizată a declara că deși nu se póte tăgădui însemnătatea politică a acestei călători, în care cornițele a avut ocasie a conveni cu deosebite personaje politice, cu tote aceste călătoria n’a făcut’o decât din punct de vedere igienic, doctorii îl recomandaseră a schimba aerul. Dornitele Bismarck va sosi de altfel în curând la Berlin deorece pe z hua de 1 Aprilie, când se va serba ,Ziua nasterii cancelarului, părintele său, el voeace să fie față la serbările ce se vor face în sînul familiei și a prietenilor intimi. Gestiunea Papala Din Roma se scrie că în curând episcopii vor provoca oă întrunire a convenitului în care se vor lua decisiuni importante în ceia ce privesce puterea lumesca a papei. Tot în acest sfat ce se va ține de către arhiereii întruniți se va discuta și asupra cestiunei ce este de făcut în privința acelor arhierei și episcopi cari au fost numiți de la Papa Leon XIII încpol și cari n’au depus jurământul că vor lupta pentru recâștigarea drepturilor și puterei politice a Sfântului scaun, jurământ pe care ceilalți prelați, sfințiți de către predecesorul actualului papă l’au făcut. Pentru a se împiedica deci ca prelații cari nu au depus acel jurământ să nu cumva voteze pe viitor pentru alegerea unui papă care nu voiesce a-și revendica drepturile din trecut, se zice că în întrunirea ce se va face se va discuta și hotărî chiar ca și acești prelați să facă jurământ pentru susținerea drepturilor politice ale papei. Alte cestiuni ce preocupă pe cel din Vatican sunt și declarațiile generalului Boulanger ce a făcut referitor la cestiunile religiose, declarațiuni ce au plăcut forte mult prelaților de prin jurul Sfântului scaun. Pe de altă parte Ziarul «Pungalo» din Neapol scrie că guvernul italian a cerut lămuriri guvernului austriac asupra congresului bisericesc care se va ține de către prelați la Viena. Guvernul vienez a răspuns celui italian că nu scie ceia ce vor prelații, dar că ’1 asigură că nu va permite ca cu acestă ocasiune să se ia hotărîri ce ar fi de natură a jigni pe Italia. 8CIRI D’ALE PILEI Cu începutul lui 1 Aprilie se va înființa in Bucuresci la agenția națională telegrafică. Scrrea o dă R. liberă. * * * D. Ștefan Pop, profesor a fost numit subdirector al școlei de agricultură de la Herăstrău. * * * Stagiunea teatrală s'a închis la Iași cu piesa Hamlet, în care d-na Aristița și d. Manolescu au avut un mare succes. * * * Tóte șoselele dimprejurul Bucureștilor au primit u subvențiune extraordinară de la minister. Ele, scrie Re liberă au să fie grabnic reparate prin îngrijirea circumscripțiunii. Șoseaua Kisseleff, între rondurile 2 și 3, adică în porțiunea de la școla de agricultură, are să fie replantată cu trei șiruri de arbori. Se răspândise zgomotul despre furturi întâmplate la banca națională. Scirea nu era întemeiată, nu lipsesc decât câteva piese de 5 lei. * * * * * * FOIȚA ROMANULUI 1 APRILIE CÂNTĂREȚII" Micul sat Korolovka a fost odată proprietatea unei dame bătrâne, căreia pentru caracterul ei răutăcios și avid, i se dăduse porecla de jupuiere. Acum orășelul e al unui neamț, din Petersburg. Așezat pe uă movliță, orășelul e tăiat în două de un șanț, care se întinde în mijlocul uliței. Apele primăverăi și ale lemnei despart astfel orășelul în două părți apropiate, dar bine deosebite. Adâncimea acestui fel de buleț e destul de mare, fundul său e luios și cu greu se pate așeza să punte peste el. Priveliștea orășelului nu e de loc plăcută, dar nu e niminea în împrejurimi, care să nu -l cunoscă și să nu vină adesea ori pe aici. La capătul șanțului se află uă căsuță cam depărtata de celelalte case din sat. Pe acoperământul ei de trestie se rădică coșul; singura ei ferăstră da in partea despre șanț, iarna când lumina străbate „Leg oîlattteurs russes“ par I, Tourghénieff prin geamurile sale, pare un ochiu cu privirea pătrunzătore. Lumina ei se pote vedea din depărtare și servă de multe ori calatorilor ca punct de îndreptare pe vreme de plaie și piață. Că tabla albastră e așezata deasupra ușei căsuței, care nu e decât uă cârciuma. Rachiul nu e aici nici mai bun, nici mal eftin decât alocurea, dar ceia ce face ca jupân Nikolai Ivanitsch să aibă întotdeauna mulți mușterii, e că provana sa e totdeauna mai bine prevădutâ cu deosebire decât tote celelalte cârciumi de prin prejur. Nicolai Ivanitsch e un om saravan, cu obrajii rumeni. Cam burtos, cu perul albit, fața umflată de grăsime, are totul un aspect binevoitor. E stabilit în sat de mai bine de douăzeci de ani, e forte priceput și știe să-și atraga mușterii, fără a fi prea îndatoritor. Oamenilor le place a ședea la el mai mult sub privirea sa dulce parintesca. E cât se pate de fin cercetător. Gunoște bine viața și traiul tuturor celor de prin prejur, dar se păzește de lauda sau de a vorbi cineva de reu, ci șade liniștit lângă tejghea. Când cârciuma e deșartă se așeză pe un scăunel la ușe și schimbă câte un vorba cu trecătorii, Multe a verjut Nikolai Ivanitsch. Cei câți boeri nu veneau pe acum se-și cumpere puțin din rachiul lui. Câți boeri nu s’au ruinat, câți n’au murit ! Stăpânirea îl respectă pe Nikolai Ivanitsch și Stanovoiul nu trece nici ua data pe dinaintea lui fără a nu-i da buna ziua. Ce-i drept ca și el aduce stăpânire! servicii. Mai deună zi a pus mâna pe un hoț și I-a făcut se întorcă lucrurile furate. Ivanitsch e și însurat. Femeia lui altă data mititică și ușurică s’a îngrășat acum. A știut să capete încrederea lui Ivanitsch, care de multe ori ’i da cheia tejghelei și o lasă chiar singura în cârciuma cu mușterii. Și ea știe să facă să fie respectata ca și Ivanitsch ! Intr’un zi mergeau de a lungul șanțului, era în iulie și căldura torida. Praful umplea aerul și le înăbușea. Corbii cu penele lăsate in jos, cu ciocurile deschise păreau ca cer mila oamenilor, numai vrăbiile își urmau jocurile, sburând, urmărindu-se și ciripind. Nu mai putem de sete. Fântâni nu sunt prin prejur și oamenii se mulțumesc cu apa grodesa dintr’un iaz din vecinătatea satului. Cum acésa băutura nu mi placea de loc, mé hotârât se intra la Nicolai pentru a lua un pahar cu ceas (băutura rusesca) sau bere. Priveliștea satului care de obiceiu nu e atragatare, e slută de tot în acest anotimp. Lumina orbitore a sorului arată în totă urâcimea lor aceste acoperișuri de stuf. Gârla cea murdara, locușorul din apropierea unde umblă câteva pasări, mai departe iazul murdar înconjurat două parte de noroi iar de cealalta de rămășițele unui dig; ceva mai departe la stâncă cu câteva oi, care caută în zadar un fir de iarbă. Intrare în sat. Copiii o priveau cu mare mirare, deschizând ochii mari, iar căinii începură a lătra cu totă puterea. Ajunsese îndată la cârciumă. Un țăran înalt se arătă de uă dată pe prag. Era cu capul descoperit, și mantaua lui de lână se ținea numai de cîngătorea ce-i înconjura mijlocul. Parea un dvorovi. Era slab la față și fruntea sbârcitâ era mărginită de un pér des și aprope cărunt. Chema pe cineva și nu era tocmai în totăl firea căci trăsese cam mult la măsea. — Ei vin’ouă dată, strigă el strângend sprincenile. Ai spune cineva că nu te poți mișca. Aide frate mai iute. • Cela cui erau adresate aceste vorbe, era un om mic de stat, plin și șchiop ; el venea din partea drepta a casei. Purtau o tunică lungă și curățită, uă șapcă dată peste frunte, cea ce i dădea aerul de șiret. Buzele aveau un zâmbet fin, drăgălaș și nesfârșit. — Baca viu, răspunse omul apropiinduse de cârciumă. Ce mă chemi ? Ce e nou ? — El, frate, ce se face la cârciumă. Te aștăptă oamenii, laici Iacka Turcu’, Diki Barine și antreprenorul din Jisdra. E uă prin țara cineva cântă mai bine. Desigur Jacka, zise noul venit căruia ’i zicea Morgatsch. — Ași frate, păcat de vorbă. — Ei, zise Obaldou*, nu să caute toți bine, căci e vorba de prinsare. — Aidena înăuntru, și încovoiându-se trecură pragul cârciumei. Acesta intre vorbire ne interesă, căci de multe ori auzisem vorbindu-se de Iacba Turcul, ca de un bun cântâreț. Putini oameni din oraș intră prin cârciumele sătești afară doar de vânătorii cari au obiceiul de a intra pretutindenea. Acest soio de stabilimente se compun de obiciei dintr’o tindă întunecosâ, apoi nă odae mai mar e despărțită în două printr’un paravan; mușterii nu trec nici oâ dată dincolo de paravan, care de altmintrelea are câteva ochiuri prin care se pote vedea tot ce si petrece în partea cealaltă a odăei. U masă de stejar se affa în mijlocul odăei pe care cârciumarul servește beuturle. In fața paravanului se află câteva butelii cu ehosps (ligesă) bine închise. De obiciu se află și câteva butee deșerte bănci etc., pe părete sunt atârnate câteva icóne proste. Când apusesü, se strânsese deja multă lume. Nikolai era lângă tejghea, ca ia totdeauna cu fața veselă, ocupat de a da două pahare cu rachiu noilor veniți. la mijlocul odaei se află Iacka Turcul, un om ca de 25 ani cu fața palidă și slabă, cu trupul slăbănog și lung. Nu părea de loc un om sănătos ; obrajii trași și umerii feței ieșiți afară arătau un suflet forte pasionat. El era în prada unei mari emoțiuni, mâinele și piciorele ’e tremurau; suflarea era îngreunată și simțea emoțiunea ce o au de obiceiu toți cei ce aua vorbi sau a cânta în public. Lângă el se afla un om ca de 40 de ani, mare și sdravan, și care tocmai contrarul lui Jocka. Umerii săi largi se potriveau de minune cu brațele-l puternice și vinjose. Culorea feței ’i era cam arămie, asemănătore cu acea a Tătarului și la prima vedere fisionomia sa părea cam cruda. El nu rădica ochii decât forte rar și atunci arunca uă privire grăbită împrejur, ca și un taur sub jug. Surtucul sau cel vechi, era cam jerpelit și legătura de la gât nu mai era decât un cârpă. Acesta era Diki Barine, cum îl numea Obaldoni. In fața sa era așezat antreprenorul, rivalul lui Jaeka. Acesta era un om de stat mijlociu, dar bine făcut. Fața ’i era ciupită, pérul creț, nasul rădicat, ochii mici și ciocuri și barba neteda. Vorbea puțin , stătea cu mâinele băgate între picióre și dădea când din piciorul drept, când din cel sting, căutând a arăta ciubotele sale roșii, cari aveau órecare eleganța. Purta uă haină de postav cenușie pesteuă cămașe roșie, bine închisă la gât. Cu tóte că razele sorelui strâbăteaîî prin ferestra, umezeala și întunericul, făceau ca să nu poți vedea nimic. î (Va urma)»