Romanulu, aprilie 1889 (Anul 33)

1889-04-01

ANUL AL XXXIII-LE Voiesc­e și vei putea. A N­U­NCIU fil Linia de 30 litere, petit pagina IV.........................40 bac 0etto.­­v >­ » 111............2 113έ­ ., l­iBcrciuij­i și­ încluce pagina III și IV linia . 2 „ — „ A se adresa: SK ROMANIA, la admini­strațiunea (JiarHau î­­­N PARIS, la Pava*, Parfite et O­nne, 8, Pla­ce de la Bourse LA VIENA, la d-riii liaasen­stein et Vogler, (Otto Maas«) LA í­R­ANCFORT, S M­ ia — G. L. O­ufffe et C­uit, pen­tru Germani», Belgia, Olanda, Elveția si Avarie* — Scrisorile nefraratte se refusâ —» ESEMPLARUL 15 BANI Fund store: C. A. ROSETTI Directori î VINTILÄ. C. A. ROSETTI Edițiunea de dimi*l€ț& ßgOt­RESOI, 31 MĂRȚIȘOR De­și am fi dorit să se maresca numeral incompatibilităților, ast­fel ca nimeni se nu pota ocupa mai mult de­cât un funcțiune, totuși sun­tem datori să recunoscem că prin legea asupra cumulului, votată de a­­dunarea deputaților, s’a făcut un mare progres, și că uă aspră și me­ritată secțiune s’a dat liberalilor de către camera actuală. Cu uă vie plăcere constatăm că și presa conservative, în frunte cu V Indépendance Roumaine, a înțeles că trebuie să se curme­ză dată cu funesta sistemă de a cumula 5 sau 6 slujbe, neocupându-se de nici una, numai spre a­­ îmbogăți câți­va privilegiați, cu vie satisfacțiune ve­dem pe confrații noștri ridicându-se în contra microbului puterei, care ne face să găsim bun, când devenim miniștri, ceia­ ce găseam forte roți când eram în oposițiune. Din fericire acest microb care a intrat deja în câți­va din membrii majorității, cari încep de acum a as­pira la 5 slujbe, din fericire acel microb n’a îmbolnăvit pe întrega ca­meră care a votat legea asupra cu­mulului. Ea a completat chiar articolul I, spre a face să reiasă că intră în categoria stabilimentelor publice și instituțiunile de credit, puse supt controlul Statului. Din parte­ ne aprobăm acea dispo­­sițiune și așteptăm cu nerăbdare ca proiectul de aici să­­ devie legea de mâne. Dar mărturisim că încă ne este temă ca până să ajungă legea la Senat, acel mici­ob, de care ne vor­bea V Indépendance să nu dobândescă adânci rădăcini printre senatori și legea să nu fie cu totul schimbată, prin amendamentele maturului corp séu să nu fie amânată pentru se­siunea viitore. Stim că multe nu s’au făgăduit de guvernele trecute, ne amintim că tote partidele au uitat, când au venit la guvern, făgăduelile lor și nu am uitat că multe proecte de legi au fost votate de­uă Cameră, spre a da în aparență satisfacțiune opiniunei publice, pe când a doua cameră a tot amânat votarea; gu­vernul, spunându-ne mereu, se va vota, dar se votăm mai întâi­ bud­getele și apoi ne vom ocupa de a­­cea lege. Și budgetele se votau... Camera se închidea, pe când noi tot fără lege rămâneam. Spre a face să dispară­­ acesta te­mere, pe care mulți o împărtășesc, ar fi bine ca legea asupra stârpirea cumulului să fie adusă în senat de urgență și să fie prima lege care se va vota. Ast­fel și numai ast­fel, vom fi convinși că majoritatea nu e încă bol­navă de acea molimă pe care a nu­­mit-o un confrate microbul puterei, pe care o numea Rochefort, cunos­cutul fjiarist frances, putregaiul oa­­menilor și la care făcând alusiune fostul președinte al republicei Fran­­cese, Thiers, spunea că în oposițiune suntem presbiți, iar când venim la guvern ne facem miopi. Fie ca adunarea actuală se dove­­descă că a rămas presbită, și că do­bândind puterea n’a devenit miopă. In nenumărate rânduri ne-am ri­dicat contra purtărei unor consilieri comunali, cari au primit acel mandat și cari nu vin nici uă dată sau mai nici uă dată, spre a combate măsu­rile ce le par rele și spre a sus­ține pe cele bune. A primi un mandat pe care nu poți, sau nu vrei să’l îndeplinesc­, ni s’a părut că este uă mare greșală, ca sé nu spunem mai mult. Am regretat că cel cari arată mai multă nepăsare sunt tocmai liberalii, și printre conservatorii tocmai cei tineri, ca d. N. Filipescu, care nm vine nici uă dată la ședințele con­siliului comunal. Cu plăcere vedem atun­ că și Na­țiunea, vorbind de greva măcelarilor, a început să va<fa­că datoria consi­lierilor comunali este să se ocupe de afacerile comunei. „Tóte rele, observa confratele nostru, d­ar care e datoria minoritate! consiliului Comunal în acesta circumstanță ? Negreșit ca liberalii din consiliu nu pot face nimic în contra unei majorități compuse din ge­neralul Florescu, Patruris, Bratescu și con­sortium. Dar, pentru acesta, trebue ei se păstreze tăcerea, sau să se țină într’o re­­serva prudentă cum fac unii ? Credem câ la întrunirea viitóre, care pote fi diserá, consilierii din minoritate trebue să se afle la locul lor și să interpeleze pe primar a­­supra agitațiunei periculose pe care o pro­voacă el și cu agenții lui.“ Sperăm că în urma acestei cate­gorice declarațiuni, amicii Națiunii, cari fac parte din consiliul Comunal, vor eși din rezerva prudentă în care s’au ținut până acum.. Sf.­­ ­3e peste munți Luminătorul s’a supărat roa pe noi pentru cele ce am publicat cu pri­vire la alegerea din Caransebeș. Nu ne am îndoit și nu ne îndoim nici atjl că confrații noștri de la Lu­minătorul, în ceea ce privesc a­c­easta viitore alegere, vor lucra în interesul causei românismului de dincolo, lu­crare în care îi rugăm să ne crede alăturea. Dacă totuși am făcut unele observații referi­tore la modul cum Luminătorul ar fi trebuit să contri­­bue la crearea unui curent favorabil adevăratei cause naționale, aceste ob­servații le am făcut pentru că : cre­dem­ că iluminatorul, mai mult ca ori­care alt­u,iar de dincolo, ar fi trebuit să se pronunțe asupra prin­cipiului cel puțin după care se va efectua alegerea, dacă n’a vroit să numesca persone, și ast­fel să pună cum­va un scut contra tendințelor ce sau manifestat prin presa ma­ghiară de dincolo. De aceia nu vom respunde la rân­durile confraților noștri referi­tore la acesta cestiune. Sunt însă alte pasaje în Lumină­torul de 15/27 Martie pe cari trebue să le relevăm. , «Se tractază réți în Romanul ces­­tiunele ce ne privesc pe noi... Pe slabe mâni a ajuns acestă rubrică a valorosului Românul,» aceste sunt cuvintele Luminătorului. Și pentru a dovedi acesta, Lumi­nătorul cu uă plăcere deosebită ci­­teza un pasagiu din articolul «De peste munți» publicat de noi la 9/21 Martie, unde spunem că , numai a­­tunci când în camera maghiară cel puțin 30—40 deputați vor striga după dreptate, sorta românilor de peste munți se va ameliora și că până atunci în primul rând el inși­lor au să-și impute pentru cele ce îndură. «Auzil lume, aurji glas de frate... iar cuvânt acesta într’o fere de ca­librul Românului» esclamă Lumină­torul citând scrisele nostre. Confrații noștri­ ori în adevăr nu înțeleg ori se fac numai naivi. Dar bine, cei de la Luminătorul nu cum­va vor tăgădui că este semn de puțină bărbăție când comitate curat românesc­ nu pot să alegă un singur deputat român, vor afirma d-lar că nu e nimic când protopopul Popovici cade în cercul Șiriei unde d. Mocionyi na­i­ie vreme era ales cu majoritate mare, că la Oravița în loc d’a se lupta pentru a scote pe d. Babeș, românii privesc cum ad­ministrația scote deputat pe cine a poruncit d. Tisza. A. dar Luminătorul ne va observa aci: Dar despre administrația și tot felul de persecuțiuni ale guvernului actual nu vorbiți nimic ?! Cunoscem și isprăvile administra­ției, dar am putea întreba atunci la rândul nostru . Dar în Caraș-Severin este altă administrară, aici f­ispanul este român și totă adminstrația de­votată causel d-lui general Doda? Așa că nu. Și cu tote aceste Ca­­ransebeșenii au format cel mai fru­mos episod în epopea vieții români­lor transcarpatii. Și când am scris despre acei 30—­T0 români cari ar trebui se­ intre în dieta ungară, nu ne am gândit că ei, prin voturile și glasul lor au să dobândescă dreptu­rile ce revin fraților noștri de peste munți, ci ne am exprimat mai mult­­ă credință, pe care credem că vor ințelege-o și cei de la luminătorul, când majoritatea cercurilor electorale române vor fi­­ atât de bine educate politicește și moralicesce în­cât să potă înfrânge cetele guvernelor, când actele săvârșite la­ Caransebeș se vor repeta în 30—40 de locuri, de­sigur că nimeni nu va mai pu­ce în camera ungară că «Românii sunt duși de subprefecți la vot ca oile,» ci Ro­mânii din regatul Statului Ștefan vor forma atunci uă falangă înaintea că­rei se va opri și cel mai tare gu­vern maghiar. Ori cel de la Luminătorul știu alte mijloce de îndreptare? Să ni le spună. Și să ne mai spună dacă au citi­­cum însăși Tribuna (firea că pasivi­tatea de până acum a adus pe ro­­m­nul apro­pe la uă absolută neactit vitate și dacă în privința acesta or­ganul din Temișora al partidului na­țional diferă în vederi de organul Sibian ?! Asupra părței unde «Luminătorul» ne răspunde într’un condeiu răspun­­dând și «Tribunei», vom reveni după ce vom citi ce dice și «Tribuna». Din parlamentul Francez Ia ședința de la 28 curent a Ca­merei franceze s-a discutat asupra concursului ce este a se deschide pentru facerea unui monument al centenarului revoluției celei mari și proiectului de credit ce guvernul cere pentru facerea acelui concurs. Ședința a fost forte furtunosă. D. Cassagnac a vorbit contra proec­­tului de credit de­ore­ce, a <jis dân­sul, nu trebue a se face nici planul nici acel monument. Intuiti pentru că costă mult, a doua pentru că acel monument ar fi vă aducere aminte a unor timpuri forte triste. LUNI, 1 APRILIE (20 MARTE st. v.) 1889 Lo iminéza-te si vei fi. r ABONAMENTE In Capitală și districte, un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; un­ lună 4 lei pntru tote țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: PS ROMANIA,la administrațiunea­­ ziarulu­i și ofieiele poștala LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nic, 8. Place de la Bourse, LA VIENA, la d. I­. G. Popovici, 15. Pleisehm­arkt. IN ITALIA, la d dott. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­­cesco de Paola (N. 0) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — După un scurt discurs pronunțat de ministrul cultelor, Camera admise însă urgența cu 249 voturi contra 221, dar în același timp s’a hotărît ca discuția pe articole să se începa mai tensiv. Partida din stânga a protestat a­­poi energic contra acestei hotărîrî și cere u­ nouă votare. Cei din drepta nu se învoiesc la acesta și amenință că vor părăsi sala. Partida stângă cere atunci a se vota pe față și făcându-se acesta vo­tare, se decide cu 2T7 voturi contra 116 ca discuția să se încapă imediat. După u­ scurtă discuție să primescă întreg proiectul cu condițiunea însă cu cheltuelile acestor lucrări să nu treca peste două milione. Nouă mișcări de trupe foi Rusia In Rusia se semnaleza nouă miș­cări de trupe. In jurul Porickului companiile ca­zace s’au mărit fie­care cu câte 150 persone, li s’a dat fie­căror cal și trupele au primit și ordin d’a fi gata in fie­care moment de plecare. Afară de aceste tote trupele cazace au fost puse în cunostința ordinului dat celor mai sus amintiți, și din fie­care regiment de cazaci s’au tri­mis câte T ofițeri superiori și patru subofițerî în părțile despre Don pen­tru a inrola pe cazacii de acolo în armată. Misiunea comitelui Bismarck Asupra misiunei diplomatice cu care com­itele Herbert de Bismarck a fost însărcinat în Englitera se scriu cele mai variate lucruri. Corespondența politică în fața atâ­­tor diferite sclcl <fice că este autori­­zată a declara că de­și nu se póte tăgădui însemnătatea politică a acestei călători, în care cornițele a avut o­­casie a conveni cu deosebite perso­naje politice, cu tote aceste călătoria n’a făcut’o de­cât din punct de ve­dere igienic, doctorii îl recomanda­seră a schimba aerul. Dornitele Bismarck va sosi de alt­fel în curând la Berlin de­ore­ce pe z­ hua de 1 Aprilie, când se va serba ,Ziua nasterii cancelarului, părintele său, el voeace să fie față la serbările ce se vor face în sînul familiei și a prie­tenilor intimi. Gestiunea Papala Din Roma se scrie că în curând episcopii vor provoca oă întrunire a convenitului în care se vor lua de­­cisiuni importante în ceia ce privesce puterea lumesca a papei. Tot în acest sfat ce se va ține de către arh­iereii întruniți se va discuta și asupra cestiunei ce este de făcut în privința acelor arh­ierei și episcopi cari au fost numiți de la Papa Leon XIII încpol și cari n’au depus jurământul că vor lupta pentru recâștigarea drepturilor și pu­terei politice a Sfântului scaun, ju­rământ pe care cei­l­alți prelați, sfin­țiți de către predecesorul actualului papă l’au făcut. Pentru a se împiedica deci ca prelații cari nu au depus acel jură­mânt să nu cum­va voteze pe viitor pentru alegerea unui papă care nu voiesce a-și revendica drepturile din trecut, se zi­ce că în întrunirea ce se va face se va discuta și hotărî chiar ca și acești prelați să facă ju­rământ pentru susținerea drepturilor politice ale papei. Alte cestiuni ce preocupă pe cel din Vatican sunt și declarațiile ge­neralului Boulanger ce a făcut refe­ritor la cestiunile religiose, declara­­țiuni ce au plăcut forte mult prela­ților de prin jurul Sfântului scaun. Pe de altă parte Ziarul «Pungalo» din Neapol scrie că guvernul italian a cerut lămuriri guvernului austriac asupra congresului bisericesc care se va ține de către prelați la Viena. Guvernul vienez a răspuns celui italian că nu scie ceia ce vor pre­lații, dar că ’1 asigură că nu va per­mite ca cu acestă ocasiune să se ia hotărîri ce ar fi de natură a jigni pe Italia. 8CIRI D’ALE PILEI Cu începutul lui 1 Aprilie se va înființa in Bucuresci la agenția națională tele­grafică. Scrrea o dă R. liberă. * * * D. Ștefan Pop, profesor a fost numit subdirector al școlei de agricultură de la Herăstrău. * * * Stagiunea teatrală s'a închis la Iași cu piesa Hamlet, în care d-na Aristița și d. Manolescu au avut un mare succes. * * * Tóte șoselele dimprejurul Bucureștilor au primit u­ subvențiune extraordinară de la minister. Ele, scrie Re liberă au să fie grab­nic reparate prin îngrijirea circumscripțiunii. Șoseaua Kisseleff, între rondurile 2 și 3, adică în porțiunea de la școla de agricul­tură, are să fie replantată cu trei șiruri de arbori. Se răspândise zgomotul despre furturi întâmplate la banca națională. Scirea nu era întemeiată, nu lipsesc de­cât câte­va piese de 5 lei. * * * * * * FOIȚA ROMANULUI 1 APRILIE CÂNTĂREȚII" Micul sat Korolovka a fost odată proprie­tatea unei dame bătrâne, căreia pentru ca­racterul ei răutăcios și avid, i se dăduse porecla de jupui­ere. Acum orășelul e al unui neamț, din Petersburg. Așezat pe uă mov­liță, orășelul e tăiat în două de un șanț, care se întinde în mijlocul uliței. Apele primăverăi și ale lemnei despart ast­fel orășelul în două părți apropiate, dar bine deosebite. Adâncimea acestui fel de b­uleț e destul de mare, fundul său e luios și cu greu se pate așeza să punte peste el. Priveliștea­ orășelului nu e de loc plăcută, dar nu e niminea în împrejurimi, care să nu -l cunoscă și să nu vină adesea ori pe aici. La capătul șanțului se află uă căsuță cam depărtata de cele­lalte case din sat. Pe acoperământul ei de trestie se rădică coșul; singura ei ferăstră da in partea despre șanț, iarna când lumina străbate „Leg oîlattteurs russes“ par I, Tourghénieff prin geamurile sale, pare un ochiu cu pri­virea pătrunzătore. Lumina ei se pote ve­dea din depărtare și servă de multe ori calatorilor ca punct de îndreptare pe vreme de plaie și piață. Că tabla albastră e așezata de­asupra ușei căsuței, care nu e de­cât uă cârciuma. Rachiul nu e aici nici mai bun, nici mal eftin de­cât alocurea, dar ceia ce face ca jupân Nikolai Ivanitsch să aibă în­tot­deauna mulți mușterii, e că provan­a sa e tot­deauna mai bine prevăd­utâ cu deose­bire de­cât tote cele­lalte cârciumi de prin prejur. Nicolai Ivanitsch e un om saravan, cu obrajii rumeni. Cam burtos, cu perul albit, fața umflată de grăsime, are totu­l un as­pect bine­voitor. E stabilit în sat de mai bine de două­zeci de ani, e forte priceput și știe să-și a­­traga mușterii, fără a fi prea îndatoritor. Oamenilor le place a ședea la el mai mult sub privirea sa dulce parintesca. E cât se pate de fin cercetător. Gunoște bine viața și traiul tuturor celor de prin prejur, dar se păzește de lauda sau de a vorbi cineva de reu, ci șade liniștit lângă tejghea. Când cârciuma e deșartă se așeză pe un scăunel la ușe și schimbă câte un vorba cu trecătorii, Multe a verjut Nikolai Ivanitsch. Cei câți boeri nu veneau pe acum­ se-și cum­pere puțin din rachiul lui. Câți boeri nu s’au ruinat, câți n’au murit ! Stăpânirea îl respectă pe Nikolai Ivanitsch și Stano­­voiul nu trece nici ua data pe dinaintea lui fără a nu-i da buna ziua. Ce-i drept ca și el aduce stăpânire! servicii. Mai de­ună­ zi a pus mâna pe un hoț și I-a făcut se întorcă lucrurile furate. Ivanitsch e și însurat. Femeia lui altă data mititică și ușurică s’a îngrășat acum. A știut să capete încrederea lui Ivanitsch, care de multe ori ’i da cheia tejghelei și o lasă chiar singura în cârciuma cu muș­terii. Și ea știe să facă să fie respectata ca și Ivanitsch ! Intr’un zi mergeau de a lungul șanțului, era în iulie și căldura torida. Praful um­plea aerul și le înăbușea. Corbii cu penele lăsate in jos, cu ciocurile deschise păreau ca cer mila oamenilor, numai vrăbiile își urmau jocurile, sburând, urm­ărindu-se și ciripind. Nu mai putem de sete. Fântâni nu sunt prin prejur și oamenii se mulțumesc cu apa grodesa dintr’un iaz din vecinătatea satului. Cum acésa băutura nu mi placea de loc, mé hotârât se intra la Nicolai pen­tru a lu­a un pahar cu ceas (băutura ru­­sesca) sau bere. Priveliștea satului care de obiceiu nu e atragatare, e slută de tot în acest anotimp. Lumina orbitore a sorului arată în totă urâcimea lor aceste acoperișuri de stuf. Gârla cea murdara, locușorul din apropierea unde umblă câte­va pasări, mai departe iazul murdar înconjurat do­uă parte de noroi iar de cea­lalta de rămășițele unui dig; ceva mai departe la stâncă cu câte­va oi, care caută în zadar­ un fir de iarbă. Intrare în sat. Copii­i o priveau cu mare mirare, deschizând ochii mari, iar căinii începură a lătra cu totă puterea. Ajunsese îndată la cârciumă. Un țăran înalt se arătă de uă dată pe prag. Era cu capul descoperit, și mantaua lui de lână se ținea numai de cîngătorea ce-i înconjura mijlocul. Parea un dvorovi. Era slab la față și frun­tea sbârcitâ era mărginită de un pér des și aprope cărunt. Chema pe cine­va și nu era tocmai în totăl firea căci trăsese cam mult la măsea. — Ei vin’o­uă dată, strigă el strângend sprincenile. Ai spune cineva că nu te poți mișca. Aide frate mai iute. • Cela cui erau adresate aceste­ vorbe, era un om mic de stat, plin și șchiop ; el venea din partea drepta a casei. Purta­u o tunică lungă și curățită, uă șapcă dată peste frunte, cea ce i dădea aerul de șiret. Buzele aveau un zâmbet fin, drăgălaș și nesfârșit. — Baca viu, răspunse omul apropiindu­­se de cârciumă. Ce mă chemi ? Ce e nou ? — El, frate, ce se face la cârciumă. Te aștăptă oamenii, laici Iacka Turcu’, Diki Barine și antreprenorul din Jisdra. E uă prin țara cine­va cântă mai bine.­­ De­sigur Jacka, zise noul venit că­ruia ’i zicea Morgatsch. — Ași frate, păcat de vorbă. — Ei, zise Obaldou*, nu să caute toți bine, căci e vorba de prinsare. — Aidena înăuntru, și încovoiându-se trecură pragul cârciumei. Acesta intre vorbire ne interesă, căci de multe ori auzisem vorbindu-se de Iacba Turcul, ca de un bun cân­târeț. Putini oameni din oraș intră prin câr­­ciumele sătești afară doar de vânătorii cari au obiceiul de a intra pretutindenea. Acest soio de stabilimente se compun de obiciei­ dintr’o tindă întunecosâ, apoi nă odae mai mar e despărțită în două prin­­tr’un paravan; mușterii nu trec nici oâ dată dincolo de paravan, care de altmin­trelea are câteva ochiuri prin care se pote vedea tot ce si petrece în partea cea­laltă a odăei. U­ masă de stejar se affa în mij­locul odăei pe care cârciumarul servește beutur­le. In fața paravanului se află câte­va butelii cu ehosps (ligesă) bine închise. De obiciu se află și câte­va butee deșerte bănci etc., pe părete sunt atârnate câte­va icóne proste. Când apusesü, se strânsese deja multă lume. Nikolai era lângă tejghea, ca ia tot­deauna cu fața veselă, ocupat de a da două pahare cu rachiu noilor veniți. la mijlocul odaei se află Iacka Turcul, un om ca de 25 ani cu fața palidă și slabă, cu trupul slăbănog și lung. Nu părea de loc un om sănătos ; obrajii trași și umerii feței ieșiți afară arătau un suflet forte pasionat. El era în prada unei mari emoțiuni, mâinele și piciorele ’e tremurau; suflarea­­ era îngreunată și simțea emoțiunea ce o au de obiceiu toți cei ce au­a vorbi sau a cânta în public. Lângă el se afla un om ca de 40 de ani, mare și sdravan, și care tocmai contrarul lui Jocka. Umerii săi largi se potriveau de minune cu brațele-l pu­ternice și vinjose. Culorea feței ’i era cam arămie, asemănătore cu acea a Tătarului și la prima vedere fisionomia sa părea cam cruda. El nu rădica ochii de­cât forte rar și atunci arunca uă privire grăbită împrejur, ca și un taur sub jug. Surtucul sau cel­ vechi, era cam jerpelit și legătura de la gât nu mai era de­cât un cârpă. Acesta era Diki Barine, cum îl numea Obaldoni. In fața sa era așezat antreprenorul, ri­valul lui Jaeka. Acesta era un om de stat mijlociu, dar bine făcut. Fața ’i era ciupită, pérul creț, nasul rădicat, ochii mici și cio­­curi și barba neteda. Vorbea puțin , stătea cu mâinele băgate între picióre și dădea când din piciorul drept, când din cel sting, căutând a arăta ciubotele sale roșii, cari aveau óre­care eleganța. Purta uă haină de postav cenușie peste­uă cămașe roșie, bine închisă la gât. Cu tóte că razele sorelui strâbăteaîî prin ferestra, umezeala și întunericul, făceau ca să nu poți vedea nimic. î (Va urma)»

Next