Romanulu, mai 1889 (Anul 33)
1889-05-01
i T t í ■M. A t je: \ ANUL AL XXXIII-LE Yoiesce și vei putea. aNunciuri , 40 bani 2 lei „ 2 „ — „ Linia de 30 litere, petit pagina IV ..... betto .. 15 vm.......... biscțiuw și redone pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea Jianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8. Place de la Bourse LA VIENA, k duR Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORT, S M. la — Q. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate s © refusă — FufiAatore: C. A. R08ETTI ESEM PL ARUL 1 g BAN EIBAUȚIA STEAUA DOAMNEI 2, ADMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ 7, Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESGI, 30 PRIER Nă foiță dintr’unul din județele nóstre ocupându-se de d. D. Brătianu și de disidenții liberați, nu se im prin ce asociațiuni de idei, amestecă Românul în acea polemică. Faia cu pretențiuni liberale spune că noi, după ce am insultat atât timp partidul liberal-național, după ce am lăudat guvernul junimist, acum venindu-ne păcatul și mărturisindu-ne greșala, începem cu voiniciă lupta contra reacționarilor de la putere. Atâtea rânduri atâtea neadevăruri. Insultele nu’și au găsit loc, nici uă dată, în colonele Românului și acesta tocmai a făcut tăria sea, acesta silesce pe cel mai rău voitori să ne respecte. Cum am fi putut ore insultată partidă, când n’am adresat insultă nici chiar unei persone! Am combătut, e drept, pe unele persone care se intitulau de liberali naționali, cari pretindeau că fac parte din partida liberal națională și cari, dupâ noi, făceau parte numai din colectivitatea guvernamentală, și ne am ridicat contra precederilor acelei pretinse partide liberale. Am fost protivnici ai acelui regim tocmai pentru cuvântul, că el era contrar aspirațiunelor vechiilor liberali. Am făcut acesta însă în mod cuvincios și din acea causă ni se spunea de unii că lăudăm guvernul colectivist, precum ni se spune am fii că am lăuda guvernul junimist fiind că am avut aceiași atitudine în fața mea, fiindcă am criticat numai ceia ce ni se părea rea, fără a face casö oposițiune sistematică, dar n’am insultat nici pe d. Carp, precum n’am insultat nici pe d. Ion Brătianu. Insultele despre care vorbesc e fața în cestiune n’au esistat decât în creerii redactorilor ei ca și păcatul pe care l’am veglut și greșita pe care am mărturisit’o. Cititorii noștri scrü că nici uă dată n’am vorbit de păcatul ce ni se atribuie și el neexistând, n’am avut nevoie să mărturisim greșala noistră. Daci am avea ceva de spus asupra linii de purtare pe care am urmat'o, asupra celor ce am scris, asupra guvernelor trecute, modestia ne-ar opri, căci ar trebui să ne aducem laude să ne fălim de oposițiunea ce am făcut celor cari lucrați în sens opus aspirațiunelor nóstre naționale și democratice. Ceia ce ensé este surprinzător și trist, pentru nisce persone cari au pretențiunea de a fi gazetari, e că tocmai acum ele au băgat de sâmă că ne luptăm cu voiniciă contra reacționarilor de la putere. Sunt 33 de ani de când Românul se distinge prin bǎrbatesca luptă ce încinge contra reacționarilor de la putere și, gazetarul din provincie, deci ar fi aruncat ochii pe un singur număr al Romanului, fie el din 1857, din 1864?, din 1868, din 1885, din 1888 sau din 1889, ar fi vézut de sigur că cu aceeași tărie combăteam guvernele reacționare ale d-lor Barbu Catargiu, Asachi, Crețulescu, cu care am combătut pe reacționarii cari înconjurați pe d-nii M. Cogălniceanu și Ion Brătianu, cu aceași tărie cu care combatem a<jli guvernul reacționar al d-lui Lascar Catargiu. Din nenorocire, gazetarul care ne atribue lucruri ce n’am făcut și n’am cugetat, n’a putut, din causa numeróselor sale ocupațiuni, sau din causa nepăsărei séle, n’a putut citi nici un număr din Românulu, spre a putea șei că nu noi am avut nevoie să ne «lovim de pragul de sus ca să vedem pe cel de jos», că nu noi am așteptat să «vie ciocoii la putere ca să ne reamintască că suntem organul liberalismului», ci cel cari au insultat pe șeful partidei liberale, cei cari s’au aruncat în brațele adversarilor lui, cei cari erau alături de sugrumătorii libertății presei, pe când noi demascam pe falșii liberali, pe când luptam pentru resturnarea lor și reînvierea partidei democratice. Am combătut pe cei cari s’au despărțit de C. A. Rosetti zicend că «programarea era mult prea înnaintată și că nu corespundea gradului de desvoltare în care ne aflăm» dupăum a pretins Voința Națională, și am urmat lupta începută de fondatorele Românului contra reacționarilor cu firma liberală, crezând că programa nostru nu e prea înnaintată și că corespunde gradului de desvoltare în care ne aflăm, lucru care numai azi a fost observat de mulți dinamicii gazetarului din provincie. Și nu erau óre reacționari cei cari pretindeau că nu suntem copți pentru reformele cerute de Rosetti? Nu recunosc el óre, azi prin lupta ce întreprind contra reacționarilor, că dreptatea a fost cu noi, că suntem copți pentru acele reforme, Ziațele de peste munți despre aniversarea morței lui C. A. Rosetti Tribuna după ce spune că Românul a apărut la 8 (20) într’un număr extraordinar, și vorbesce despre gravura numărului nostru festiv, anunță că va reproduce câteva articole din el. Până acum a reprodus articolul d-lui I. Russu despre «Revoluționarii români și cei maghiari». —6— Gazeta Transilvaniei de asemeni reproduce acest articol, după ce mai înainte anunță aniversarea. Telegraful Român scrie : A patra aniversare a ilustrului român G. A. Rosetti a eternisat-o și în anul acesta fiarul întemeiat de densul prin arbeli, cari ne arată cu câte greutăți și lupte înverșunate se póte câștiga adevărata libertate. Numărul din 8 Aprile e un număr de lues și n’ar trebui să lipsesca din casa acelora, cari au auzit vre ua dată de C. A. Rosetti. ---------——«——|«»HB— ■ ——--- C. A. ROSETTI Sub acest titlu Ialomiținul scrie urmâtorele : Ca în toți anii Romanulu, acest decan al presei române, a publicat cu ocasiunea aniversarei morții ilustrului său fondator un număr estraordinar conținând estrade din scrierile lui G. A. Rosetti și câteva articole relative la el. Acest număr purta data de 9 (21) Aprile 1889. Siguri că satisfacem să vie dorință a cititorilor noștril, —mai cu semn a acelora cari, răspândiți în unghiurile județului n’au avut ocasiunea d’a ceti acest numer escepțional al Românului— reproducând în Ialomiținul estradele lui G. A. Rosetti relative la șcală, armată și la preoții de mir, dorind cu ideile și solicitudinea patriotului român pentru aceste instituțisă însuflețască și să stimuleze pe toți aceia cari doresc binele țărei lor. Reproducem și una din ultimele convorbiri ce el a avut cu un redactor al Ziarului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI" Viena, 28 Aprilie Mai multe Ziare vieneze, relatând numirea d-lui Hitrovo ca maestru al curțiimperiale, spun ca acest diplomat primesce MERCURI, 1 MAI (19 APRILE st. v.) 1889 Luminetate și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului și oficieie poștale: LA PARIS, la Havas, Laffite et Cune, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN IALIA, la d. dort. Cav. Gustave Croce, Via San Francesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — astfel uă recompensă pentru succesul politic ce a repurtat în România. Agram, 28 Aprile. Eriséra s’a simțit un cutremur de pământ destul de tare, care a ținut patru secunde, ceasurile erau 8.35. Viena, 28 Aprile. Pricipele Waldemar și principesa Maria de Orleans au fost primiți în audiență la amiază de către împăratul, care le-a înapoiat visuta după amiazi. Principele și principesa au descins la ducele și ducesa de Cumberland. Viena, 28 Aprilie D-nii Tisza și Weckerle vor sosi mâine la Viena pentru a lua parte la deliberările miniștrilor comuni în privința stabilirii bugetului ce se va supune delegațiunilor. Nimic de positiv nu se cunosce âncâ în privința cererilor ministerului de resbel pentru 1890 dar se pretinde câ aceste cereri sunt esorbitante. Lumea nu se așteptă la un cerere de credit estraordinar, ci lasă urcare de cifre asupra oricâror capitole ale bugetului ordinar al ministerului de resbel, urcare motivată de noua lege militară. Aserțiunile oricâror ziare unguresci cari spun ca după sesiunea delegaților, d. Tisza va înlocui pe cornițele Kalnoky la afacerile străine, nu merită a fi crezute. Hamburg, 28 Aprile. Doctorii declarând că d. Geffken e sănătos de spirit, s’a renunțat de a’l pune în tutela. Petersburg, 28 Aprile. Căsătoria marelui duce Paul , fratele împăratului, cu principesa Greciei e ficiată într’un mod definitiv pentru 16 Iuniu. Roma, 28 Aprile. Cu ocasiunea apropiatei călătorii a regelui Italiei la Berlin, deputatul Cavaliotti a cerut ca în aceiași zi, să se trimăra în Francia, din tote puntele Italiei, un depeșă care să afirme simpatiile poporului italian pentru poporul francez. Belgrad, 28 Aprilie. Orecare cercuri religiose cred că regele Milan va renunța de a grăbi data întorcerii sale. Ele cred de asemenea că regina Natalia se va intorce la Belgrad îndată după reinstalarea mitropolitului Monsenior Mihail, pe tronul pontifical de órece nu voiesce să aibă cea mai mică relațiune oficiala cu mitropolitul actual, Monsen. Teodosiu, care ratifică cererea de divorț. Paris, 29 Aprile. Se asigură că alegerile generale vor avea loc la 22 Septembre pentru primul rând de scrutin, iar la 6 Octombre pentru al 2-lea rând. Paris, 29 Aprile. «Presse» desminte că un întrevedere va avea loc în curând între generalul Boulanger și comitele de Paris. Paris, 29 Aprile. Un banchet a avut loc la restaurantul Bonvalet cu ocazia a 52-a aniversare a generalului Boulanger. D. Laguârre a citit un scrisore în care generalul Boulanger e spune că a trebuit să pârăsască Francia pentru că refusa să se înfățișeze în fața Senatului, constituit în înaltă Curte de justiție, și că recunoște țara ca singurul său judecător competinte. Nici un incident nu s’a întâmplat. Paris, 29 Aprile. Uă perchisiție s’a făcut ieri la Caudebac la ex-primatul Olivier care organisase la 7 Aprile oă conferință bulangistă. Hârtiile confiscate sunt fără însemnătate. Londra, 29 Aprile. Ducele de Edimburg a sosit ieri. Starea sa de sănătate s’a îmbunătățit într’u mod simțitor. Berlin, 29 Aprile, împăratul și impératesa, vor merge la Kiel la 4 Iunie, pentru a asista la botezul fiului principelui Enric, Berlin, 29 Aprile. Bundesrattul va relua ședințele sale săptămâna viitare. Legile care modifică codul penal și legislația asupra presei, au fost amânate, deorece interesul guvernului e îndreptat esclusivamente asupra legilor uvbere. Berlin, 29 Aprile. «Börsen-Zeitung». Zice că la 30 Aprile imperatul va adresa un mesagiu Landtagului, motivând retragerea proiectului dimpozit asupra venitului, cu tota aprobarea data planului ministrului de finance. Fraga, 29 Aprilie. intr’un adunare ce s’a ținut azi, marii proprietari germani au refuzat compromisul propus de bătrânii cehi, pentru ca aceștia le oferiră 15 scaune în Landstag în loc de 30. Disposițiunile celor două partide fac să se prevadâ uă luptă electorală forte vie. Tinerii cehi speră că vor câștiga vr’uă 30 de scaune. Viena. 29 Aprilie Trupa d’nel Judic sfârșește mâine represintațiile sale prin «Décoré» deorece piesa s’a interzis piesa «Le grand Casimir». Trupa va fi la București săptămâna viitóre. Viena, 29 Aprilie. Congresul catolic austriac s’a deschis ieri; numărul membrilor participanți e cu mult mai puțin considerabil decât se credea. Subiectele principale ale discuțiunei vor fi cestiunea școlară și cea relativă la restabilirea puterei temporale a Sfantului scaun. Londra, 29 Aprilie Corespondentul Ziarului «Times» la Petersburg menține ca marele duce George al doilea fiu al Țarului, va lua un cuirasata într-un port francez în timpul exposiției. Londra, 29 Aprilie. Se semnaliza din Alexandria Ziarului «Times» că Kartum ar fi fost luat din mâinile Mahdiului care a fugit. Agenția Havas. Un mare fraudă în Rusia din St.Petersburg se telegrafiazâ urmǎtorele : Uâ fraudă colosală s’a descoperit la administrațiunea drumurilor de fer din Finlanda. Nisce negustori de lemne se plângeau de mult timp de escedentele enorme în greutățile espedițiunilor, astfel cum erau tacsate de compania, plângerile rămânând fără resultat, interesații, convinși ca exista neregularizați, organizarau o supraveghere activă care făcuse sâ descopere faptele urmâtore . Tóte cumpănele cariservă la cântâritul vagonelor de lemne, erau false; fiecare cântărire era mărită cu mai multe sute de ehilograme. Compania încercă sâ explice faptul, punând de comptul întâmplării, și acuzând reua stare a vechilor sale cântare. De altă parte, se încercă în timpul nopții să se distrugă cu ajutorul unor lucrători amăgiți cu salarii mari, probaj fraudei, dar parchetul interveni la timp, cântarele fură puse sub pecete, și se ordonă uâ anchetă. Emoțiumea e considerabilă în lumea comercială, sumele scose prin înșelăciune de 9 ani de când ține fraudă se urcă la mai multe milione, compania a oferit principalilor interesați sé se ințelega într’un mod pacinic pentru plata sumelor percese din erore. Zi ce ea, Cherestegii au depus să plângere colectiva de escrocherie și cer daune interese considerabile.] Acest scandal înspăimântător se complică prin cestiunea de naționalitate a Finlandei care se lăudase prea mult cu onestitatea sa, zicând că a putut sâ scape de corupțiunea administrațiunei ruseșci. Presa din Finlanda reclamă lumina complectă și cere pedepsirea esemplarâ a vinovaților. Organele rusești iau notă de acest fapt pentru a reîncepe campania lor în contra stării politice, speciale a Finlandei, ele cer suprimarea autonomiei sale și transformarea în provincie rusescă. Aceste evenimente vor avea consecințe mari; ele vor pregăti înghițirea țerii care cu tote că este unită personal minte cu Rusia, se bucură de un libertate aprope nemărginită, și a conservat legile sale, limba sea, moneda sea, instituțiunile sale constituționale și se distinge în calea progresului. CESTIA PAPALĂ La ordinea Zilei in marea politică europena pare a fi azi cestiunea papală. Se scie că atât în Austria cât și în Ispania, urmeză a se ține așa numitele congrese catolice, la cari afară de prelați ai bisericei catolice au mai aderat și uă mulțime de aici FOIȚA ROMÂNULUI 1 MAI 35 CRIMA din GARCHES DE JULES MART PARTEA ÎNTÂIA Dina. Inlățiteriî — Cu tote acestea, domnule de Moraines, ast voi să cugetați puțin. Au are unor serroane fete ca noi ar fi putut să le vie în gând ca să abuseze de justiție ? Credeți că am fi putut avea atâta cutezare, noi nisce copile părăsite, nișce mici cerșetore luate de pe drumuri și crescute de milă, încât să ne ducem, fară a ne fi simțit tari de dreptul nostru și de dreptatea causei nostre, să căutăm pe un ministru mai întâia la minister, apoi la Cameră și chiar la operă,—și, daca ar fi trebuit, am fi fost în stare, domnule, să mergem până și la împaratul! Care ar fi fost scopul nostru ca sa mințim? Sa mai intârziem esecuțiunea. Dar mințind, me-am fi făcut aprope acuzatorele lui Doriat!... A întârzia esecuțiunea, fără a o împiedica cu desăvârșire, ar fi fost a face ca acesta esecuțiune să fie și mai sigură, și am fi prelungit numai cu câteva zile de durere supliciul sărmanului meu tată. Presupuneți că am fi voit să mințim, dar atunci înțelegeți forte bine că trebuia sa ne așteptăm ca minciuna nostra sa fie descoperita și ca justiția sa nu fie mult timp înșelata de noi! Și atunci, la ce am fi ajuns? Nu e așa, domnule, că ar fi trebuit să ne acoperim fața de rușine!... Oh ! văd în ochil d vostru că mă ascultați, domnule de Moravies. Daca am fi voit sa mințim, nu ne era ore ușor? N’am fi putut sa luăm tóte garanțiile posibile pentru a face să apară lucrul ca adevarat ?... Prima ideia care a venit în mintea acelora cari ne-au auzit povestind acesta istorie a fost că fraza sângerasa n’a putut să fie scrisă de degetele lui Bourreille... ci de noi... El bine, domnule, tocmai acesta este să probă.... daca am fi voit să mințim până la sfârșit și să ne facem să cădeți mai sigur în cursa nostra, am fi scris noi acea frasă, și acum ați putea s’o citiți. D-nul de Moraines o ascultase cu atențiune. Nu, aceste junerete, nu puteau să face oă comedie odiosa. Totul dovedea acesta, lacrămile lor, suspinele lor, desperarea și spaima lor d’a nu fi crezute. Totul pleda în favorea lor. — Cu tote acestea, Zieel> presupuind că spuneți adevărul, cum explicați disparițiunea acelei frase ? — Oh ! domnule, omul pe care ea o acasa este inteligent. El e capabil de tot căci a omorît!... Frasa aceia îl pierdea. El a isbutit s’o facă sa dispară... Magistratul rămăsese pe gânduri. Suspinele și rugămintele înfocate ale Lucianei îl convinsese ca ea era de bună credința. Ar fi trebuit ca junele fete să fie nebune pentru a aduce justiția dinaintea acelui zid pe care nu era scris nimic ; ele erau în tote mințile lor, ochii lor plini de lacrâmi străluceau de inteligență. Desigur ca frasa existase... Și d. de Moraines ajunse la un conclusiune neașteptată, și, cu tote acestea, forte logica. — Disparițiunea frasei, neputința pentru junele fete de a dovedi că ea a esistat sunt garanții de adevăr. Este evident câ Bourreille a adus lui Montmayeur un acusațiune îngrozitore, precum este evident ca Montmayeur este omorîtorul. Dar sunt desarmat. Nu pot se fac nimic în contra lul. Timpul, vicleșugul, va supraveghere constanta, pare că’l vor ajuta la oricare indicii. A’l aresta, este că neputință. A’l lua interogatoriu, este imprudent, căci acesta ar fi a’l arăta că este bănuit, ar fi a’l pune pentru tot d’auna in ponțiune d’a se padi. — El bine ! domnule, ,repetă Luciana, ne credeți? — Da, ve cred, sărmană copila. Din nenorocire... Și îi spuse apoi neputința în care se afla d’a lua vr’uă măsură în contra lui Montmayeur. Luciana îl asculta, cu fruntea încrețită și cu ochii întunecați. — Și ce are să se întîmple cu tatăl meu? întrebă ea, căci e singurul care, în tote acestea, mă interesază... Mai ântâiu trebue să dați libertate celui nevinovat și apoi să vă ocupați de cel vinovat. — Vai domnișoră, dea Dumnezeu ca acesta să se facă așa de lesne după cum doresel. — Dar de ce vă temeți ? — Nimic nu s’a schimbat în situațiunea lui Doriat. El este condamnat la marte Recursul sa este respins, ca și cererea sa de gradare. Nimic pe lume nu pate să’l mai scape. Trebue să moră. — Dar prin acesta legea comite uă atrocitate. — N’are nimeni puterea s'o opresea. . — Cu tote acestea, déca adevăratul vinovat este descoperit... Déca probele par índestulatare, déca, de exemplu, el mărturia, see... — Acesta este singurul mijloc de scăpare pentru Dorint... — Astfel, domnul, sunteți convins— căci sunteți — despre nevinovăția tatălui meu, și cu tote acestea lăsați să fie trimis la ghilotină ? — Nu pot să fac nimic. — Avem uă amânare de trei Zile... în trei Zile nu vom putea să probăm vinovăția lui Montmayeur... Gândiți-vă bine, domnule judecător, trei Zile nu se treca repede. — Prin urmare, domnișoră, nu mai sunt decât trei Zile. — Ce vreți să ziceți ? — Voi se zic că voi face tot ce va depinde de mine, pentru a prelungi acest termen. Me voiü duce chiar azi se găsesc pe procurorul general. Daca va trebui, me voiu duce chiar până la ministru, pentru a obține u nouă amânare. — Nehotărâtă ? — Nu. Acesta nu va fi cu putință!... — Oh ! domnule, faceți acesta și ne vom ruga pentru d-vostră. — Vai ! domnișoră, o voi face, dar nu cred ca acesta are să serve la ceva... Poliția este îndestul de puternică, dar câtevă data nu isbutește la nimic... Și acesta afacere îmi pare că are să întâmpine mari greutăți... — Căutați să obțineți acesta amânare... numai câteva luni, și chiar de ar trebui să mor, voi scăpa pe tatăl meu.... — Ai deci vr’uo speranță secretă... — Ați spus ea dineori ca poliția nu este in stare se descopere pe vinovat... — Ți-o repet și acum. Luciana luă pe d. de Moravies de mână, îl trase spre dânsa și, aplecându-se, îi zise încet: ScrU uă putere mai mare decât poliția. — Și care este acea putere. Și Luciana, cu nările umflate și cu ochii scânteindi, superbă de ură și de energie, ii respinse : — Amorul! Fără îndoiala că judecătorul înțelese cela ce Luciana voia săT Zică, căci nu mai ceru deslușire. Privirea se asprimase numai puțină surprindere și multa adminiirațiune. El se închiria respectuos dinaintea ei, și tot încet Si zise: — Doresc din sufletul meu se isbutesc.! D. de Moravnes se duse chiar în acea zi la Paris la procurorul general căreia îi spuse resultatul unei sale anchete. Ministrul prelungi termenul și acordă 6 luni. Esecuțiunea nu trebuia deci să se facă decât pe la sfârșitul anului. Judecătorul anunță a doua zi acesta scrie Lucianei: — Pene atunci Zise ea) Doriat va fi scăpat, omorâtorul va fi descoperit, sau voi muri. — Pâné atunci, adaogă judecătorul de instrucțiune cu totul gânditor, nu să se petrecă evenimente forte grave, caci ne aflăm în ajunul unui resbel cu Prusia. In adever, după câteva, zile se și declară resbelul. Desastrele, caii urmară unul după altul, avea să îngrozescâ tete inimile, și două luni după declarațiunea de resbel. Germanii avea să asedieze Parisul,—Parisul mare ânca în vedere, Parisul superb, Parisul care avea se merite, ca și Francia Intréga, a’esta laudă dintr’uă scrisore a principelui Eugeniu către comitele de Mercy, din 1734 : «Caută, scumpul meu comile, caută se »bați pe generalul frances, căci, în ceiai privesce pe soldații acestei națiuni, nu «spera că ai săl învingi!» Finale părțeî ântâi fi