Romanulu, mai 1889 (Anul 33)

1889-05-01

i T t í ■M. A t je: \ ANUL AL XXXIII-LE Yoiesce și vei putea. aNunciuri , 40 ba­ni 2 lei­­ „ 2 „ — „ Linia de 30 litere, petit pagina IV ..... betto .. 15 v­m.......... b­iscțiuw și red­on­e pagina III și IV linia A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea­­ Jianului. IN PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8. Place de la Bourse LA VIENA, k d­uR Haasenstein et Vogler, (Otto Maass), LA FRANCFORT, S M. la — Q. L. Daube et C-nie, pentru Germania, Belgia, Olanda, Elveția și America — Scrisorile nefrancate s © refusă — FufiAatore: C. A. R08ETTI ESEM PL ARUL 1 g BAN EI­BAUȚIA STEAUA DOAMNEI 2, A­DMINISTRAȚIA STRADA NOUĂ 7, Directore: VINTILĂ C. A. ROSETTI BUGURESGI, 30 PRIER­ Nă foiță dintr’unul din județele nóstre ocupându-se de d. D. Brătianu și de disidenții liberați, nu se im prin ce asociațiuni de idei, amestecă Ro­mânul în acea polemică. Faia cu pretențiuni liberale spune că noi, după ce am insultat atât timp partidul liberal-național, după ce am lăudat guvernul junimist, acum ve­­­nindu-ne păcatul și mărturisindu-ne greșala, începem cu voiniciă lupta contra reacționarilor de la putere. Atâtea rânduri atâtea neadevăruri. Insultele nu’și au găsit loc, nici uă dată, în colonele Românului și acesta tocmai a făcut tăria sea, acesta si­­lesce pe cel mai rău voitori să ne respecte. Cum am fi putut ore insulta­tă partidă, când n’am adresat insultă nici chiar unei persone! Am combătut, e drept, pe unele persone care se intitulau de liberali naționali, cari pretindeau că fac parte din partida liberal națională și cari, dupâ noi, făceau parte numai din colectivitatea guvernamentală, și ne am ridicat contra precederilor acelei pretinse partide liberale. Am fost protivnici ai acelui regim tocmai pentru cuvântul, că el era contrar aspirațiunelor vechiilor libe­rali. Am făcut acesta însă în mod cu­­vincios și din acea causă ni se spu­nea de unii că lăudăm guvernul colec­tivist, precum ni se spune am fii că am lăuda guvernul junimist fiind că am a­­vut aceiași atitudine în fața mea, fiind­că am criticat numai ceia ce ni se pă­rea rea, fără a face casö oposițiune sistematică, dar n’am insultat nici pe d. Carp, precum n’am insultat nici pe d. Ion Brătianu. Insultele despre care vorbesc e fața în cestiune n’au esistat de­cât în creerii redactorilor ei ca și păcatul pe care l’am veglut și greșita pe care am mărturisit’o. Cititorii noștri scrü că nici uă dată n’am vorbit de păcatul ce ni se atribuie și el ne­existând, n’am avut nevoie să mărturisim greșala noistră. Daci am avea ceva de spus asu­pra linii de purtare pe care am ur­­mat'o, asupra celor ce am scris, a­­supra guvernelor trecute, modestia ne-ar opri, căci ar trebui să ne a­ducem laude să ne fălim de opo­­sițiunea ce am făcut celor­­ cari lu­crați în sens opus aspirațiunelor nós­tre naționale și democratice. Ceia ce ensé este surprinzător și trist, pentru nisce persone cari au pretențiunea de a fi gazetari, e că tocmai acum ele au băgat de sâmă că ne luptăm cu voiniciă contra re­acționarilor de la putere. Sunt 33 de ani de când Româ­­nul­ se distinge prin bǎrbatesca luptă ce încinge contra reacționarilor de la putere și, gazetarul din provincie, deci ar fi aruncat ochii pe un sin­gur număr al Romanului, fie el din 1857, din 1864?, din 1868, din 1885, din 1888 sau din 1889, ar fi vézut de sigur că cu aceeași tărie combă­­team guvernele reacționare ale d-lor Barbu Catargiu, Asachi, Crețulescu, cu care am combătut pe reacționa­rii cari înconjurați pe d-nii M. Co­­gălniceanu și Ion Brătianu, cu ace­­ași tărie cu care combatem a<jli gu­vernul reacționar al d-lui Lascar Ca­targiu. Din nenorocire, gazetarul care ne atribue lucruri ce n’am făcut și n’am cugetat, n’a putut, din causa nume­­róselor sale ocupațiuni, sau din causa nepăsărei séle, n’a putut citi nici un număr din Românulu, spre a putea șei că nu noi am avut nevoie să ne «lovim de pragul de sus ca să ve­dem pe cel de jos», că nu noi am așteptat să «vie ciocoii la putere ca să ne reamintască că suntem orga­nul liberalismului», ci cel cari au insultat pe șeful partidei liberale, cei cari s’au aruncat în brațele adver­sarilor lui, cei cari erau alături de sugrumătorii libertății presei, pe când noi demascam pe falșii liberali, pe când luptam pentru resturnarea lor și reînvierea partidei democratice. Am combătut pe cei cari s’au despărțit de C. A. Rosetti zicend că «programa­rea era mult prea în­­naintată și că nu corespundea gra­dului de desvoltare în care ne aflăm» după­­­um a pretins­ Voința Na­țională, și am urmat lupta începută de fondatorele Românului contra reac­ționarilor cu firma liberală, crezând că programa nostru nu e prea în­­naintată și că corespunde gradului de desvoltare în care ne aflăm, lu­cru care numai azi a fost observat de mulți din­amicii gazetarului din provincie. Și nu erau óre reacționari cei cari pretindeau că nu suntem copți pen­tru reformele cerute de Rosetti? Nu recunosc el óre, azi prin lupta ce întreprind contra reacționarilor, că dreptatea a fost cu noi, că sun­tem copți pentru acele reforme, Ziațele de peste munți despre ani­versarea morței lui C. A. Rosetti Tribuna după ce spune că Românul­ a apărut la 8 (20) într’un număr ext­raordi­­nar, și vorbesce despre gravura numărului nostru festiv, anunță că va reproduce câte­va articole din el. Până acum a reprodus articolul d-lui I. Russu despre «Revoluționarii români și cei maghiari». —6— Gazeta Transilvaniei de asemeni repro­duce acest­ articol, după ce mai înainte a­­nunță aniversarea. Telegraful Român scrie : A patra aniversare a ilustrului român G. A. Rosetti a eternisat-o și în anul a­­cesta­­ fiarul întemeiat de densul prin ar­beli, cari ne arată cu câte greutăți și lupte înverșunate se póte câștiga adevărata li­bertate. Numărul din 8 Aprile e un număr de lues și n’ar trebui să lipsesca din casa a­­celora, cari au auzit vre ua dată de C. A. Rosetti. ---------——«——|«­»HB—­ ■ ——---­ C. A. ROSETTI Sub acest titlu Ialomiținul scrie urmâ­­torele : Ca în toți anii Romanulu, acest decan al presei române, a publicat cu ocasiunea aniversarei morții ilustrului său fondator un număr estraordinar conținând estrad­e din scrierile lui G. A. Rosetti și câte­va articole relative la el. Acest număr purta data de 9 (21) A­­prile 1889. Siguri că satisfacem să vie dorință a cititorilor noștril, —mai cu semn a ace­lora cari, răspândiți în unghiurile județu­lui n’au avut ocasiunea d’a ceti acest nu­mer escepțional al Românului— reprodu­când în Ialomiținul estrad­ele lui G. A. Rosetti relative la șcală, armată și la preoții de mir, dorind cu ideile și solicitudinea patriotului român pentru aceste instituți­­să însuflețască și să stimuleze pe toți a­­ceia cari doresc binele țărei lor. Repro­­­­ducem și una din ultimele convorbiri ce el a avut cu un redactor al Ziarului. SERVICIUL TELEGRAFIC AL „ROMANULUI" Viena, 28 Aprilie Mai multe Ziare vieneze, relatând nu­mirea d-lui Hitrovo ca maestru al curții­mperiale, spun ca acest diplomat primesce MERCURI, 1 MAI (19 APRILE st. v.) 1889 Lumineta­te și vei fi. ABONAMENTE In Capitală și districte: un an 48 lei; sase luni 24 lei; trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. Pentru tóte țările Europei, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la adm­inistrațiunea diarului și oficieie poștale: LA PARIS, la Havas, Laffite et C­une, 8, Place de la Bourse, LA VIENA, la d. B. G. Popovici, 15, Fleischmarkt. IN I­­ALIA, la d. dort. Cav. Gustave Croce, Via San Fran­cesco de Paola (N. 0 ) 15, Geneva. — Articolele nepublicate se ard — ast­fel uă recompensă pentru succesul po­litic ce a repurtat în România. Agram, 28 Aprile. Eri­séra s’a simțit un cutremur de pă­mânt destul de tare, care a ținut patru secunde, ceasurile erau 8.35. Viena, 28 Aprile. Pricipele Waldemar și principesa Maria de Orleans au fost primiți în audiență la amiază de către împăratul, care le-a îna­poiat visuta după amiazi. Principele și prin­cipesa au descins la ducele și ducesa de Cumberland. Viena, 28 Aprilie D-nii Tisza și Weckerle vor sosi mâine la Viena pentru a lua parte la deliberările miniștrilor comuni în privința stabilirii bu­getului ce se va supune delegațiunilor. Nimic de positiv nu se cunosce âncâ în pri­vința cererilor ministerului de resbel pentru 1890 dar se pretinde câ aceste ce­reri sunt esorbitante. Lumea nu se așteptă la un cerere de credit estraordinar, ci la­să urcare de ci­fre asupra ori­câror capitole ale bugetului ordinar al ministerului de resbel, urcare motivată de noua lege militară. Aserțiunile ori­câror ziare unguresci cari spun ca după sesiunea delegaților, d. Tisza va înlocui pe cornițele Kalnoky la aface­rile străine, nu merită a fi crezute. Hamburg, 28 Aprile. Doctorii declarând că d. Geffken e sănă­tos de spirit, s’a renunțat de a’l pune în tutela. Petersburg, 28 Aprile. Căsătoria marelui duce Paul , fra­­tele împăratului, cu principesa Greciei e ficiată într’un mod definitiv pentru 16 Iuniu. Roma, 28 Aprile. Cu ocasiunea apropiatei călătorii a re­gelui Italiei la Berlin, deputatul Cavaliotti a cerut ca în aceiași zi, să se trimăra în Francia, din tote puntele Italiei, un depeșă care să afirme simpatiile poporului italian pentru poporul francez. Belgrad, 28 Aprilie. Ore­care cercuri religiose cred că re­gele Milan va renunța de a grăbi data în­­torcerii sale. Ele cred de asemenea că regina Natalia se va intorce la Belgrad îndată după re­instalarea mitropolitului Monsenior Mihail, pe tronul pontifical de óre­ce nu voiesce să aibă cea mai mică relațiune oficiala cu mitropolitul actual, Monsen. Teodosiu, care ratifică cererea de divorț. Paris, 29 Aprile. Se asigură că alegerile generale vor a­­vea loc la 22 Septembre pentru primul rând de scrutin, iar la 6 Octombre pentru al 2-lea rând. Paris, 29 Aprile. «Presse» desminte că un întrevedere va avea loc în curând între generalul Boulan­ger și com­itele de Paris. Paris, 29 Aprile. Un banchet a avut loc la restaurantul Bonvalet cu ocazia a 52-a aniversare a generalului Boulanger. D. Laguârre a citit un scrisore în care generalul Boulanger e spune că a trebuit să pârăsască Francia pentru că refusa să se înfățișeze în fața Senatului, constituit în înaltă Curte de jus­tiție, și că recunoște țara ca singurul său judecător competinte. Nici un incident nu s’a întâmplat. Paris, 29 Aprile. Uă perchisiție s’a făcut ieri la Caudebac la ex-primatul Olivier care organisase la 7 Aprile oă conferință bulangistă. Hârtiile confiscate sunt fără însemnătate. Londra, 29 Aprile. Ducele de Edimburg a sosit ieri. Starea sa de sănătate s’a îmbunătățit într’u mod simțitor. Berlin, 29 Aprile, împăratul și impératesa, vor merge la Kiel la 4 Iunie, pentru a asista la bote­zul fiului principelui Enric, Berlin, 29 Aprile. Bundesrattul va relua ședințele sale săp­tămâna viitare. Legile care modifică codul penal și le­gislația asupra presei, au fost amânate, de­ore­ce interesul guvernului e îndreptat es­­clusivamente asupra legilor uvb­ere. Berlin, 29 Aprile. «Börsen-Zeitung». Zice că la 30 Aprile imperatul va adresa un mesagiu Landta­­gului, motivând retragerea proiectului d­­impozit asupra venitului, cu tota aproba­­rea data planului ministrului de finance. Fraga, 29 Aprilie. intr’un adunare ce s’a ținut azi, marii proprietari germani au refuzat compromi­sul propus de bătrânii cehi, pentru ca aceștia le oferiră 15 scaune în Landstag în loc de 30. Disposițiunile celor două partide fac să se prevadâ uă luptă electorală forte vie. Tinerii cehi speră că vor câștiga vr’uă 30 de scaune. Viena. 29 Aprilie Trupa d’nel Judic sfârșește mâine re­­presintațiile sale prin «Décoré» de­ore­ce piesa s’a interzis piesa «Le grand Casimir». Trupa va fi la București săptămâna vii­tóre. Viena, 29 Aprilie. Congresul catolic austriac s’a deschis ieri; numărul membrilor participanți e cu mult mai puțin considerabil de­cât se credea. Subiectele principale ale discuțiunei vor fi cestiunea școlară și cea relativă la res­tabilirea puterei temporale a Sfantului scaun. Londra, 29 Aprilie Corespondentul Ziarului «Times» la Pe­tersburg menține ca marele duce George al doilea fiu al Țarului, va lua un cuira­­sata într-un port francez în timpul expo­­siției. Londra, 29 Aprilie. Se semnaliza din Alexandria Ziarului «Times» că Kartum ar fi fost luat din mâinile Mahdiului care a fugit. Agenția Havas. Un mare fraudă în Rusia din St.­­Petersburg se telegrafiazâ ur­­mǎtorele : Uâ fraudă colosală s’a descoperit la ad­­ministrațiunea drumurilor de fer din Fin­landa. Nisce negustori de lemne se plângeau de mult timp de escedentele enorme în greutățile espedițiunilor, ast­fel cum erau tacsate de compania, plângerile rămânând fără resultat, interesații, convinși ca exista neregulari­zați, organizara­u o supraveghere activă care făcuse sâ descopere faptele ur­­mâtore . Tóte cumpănele cari­servă la cântâritul vagonelor de lemne, erau false; fie­care cântărire era mărită cu mai multe sute de ehilograme. Compania încercă sâ explice faptul, pu­nând de comptul întâmplării, și acuzând reua stare a vechilor sale cântare.­­ De altă parte, se încercă în timpul nop­ții să se distrugă cu ajutorul unor lucră­tori amăgiți cu salarii mari, probaj fraudei, dar parchetul interveni la timp, cântarele fură puse sub pecete, și se ordonă uâ an­chetă. Emoțiumea e considerabilă în lumea co­mercială, sumele scose prin înșelăciune de 9 ani de când ține fraudă se­­ urcă la mai multe milione, compania a oferit principalilor interesați sé se ințelega în­tr’un mod pacinic pentru plata sumelor percese din erore. Zi ce ea, Cherestegii au depus să plângere colectiva de escroche­rie și cer daune­ interese considerabile.] Acest scandal înspăimântător se com­plică prin cestiunea de naționalitate a Fin­landei care se lăudase prea mult cu o­­nestitatea s­a, zicând că a putut sâ scape de corupțiunea administrațiunei ruseșci. Presa din Finlanda reclamă lumina com­plectă și cere pedepsirea esemplarâ a vi­novaților. Organele rusești iau notă de acest fapt pentru a reîncepe campania lor în contra stării politice, speciale a Finlandei, ele cer suprimarea autonomiei sale și transforma­rea în provincie rusescă. Aceste evenimente vor avea consecințe mari; ele vor pregăti înghițirea țerii care cu tote că este unită personal minte cu Rusia, se bucură de un libertate aprope nemărginită, și a conservat legile sale, limba sea, moneda sea, instituțiunile sale constituționale și se distinge în calea pro­gresului. CESTIA PAPALĂ La ordinea Zilei in marea politică europena pare a fi azi cestiunea papală. Se scie că atât în Austria cât și în Ispania, urmeză a se ține așa nu­mitele congrese catolice, la cari a­­fară de prelați ai bisericei catolice au mai aderat și uă mulțime de aici FOIȚA ROMÂNULUI 1 MAI 35 CRIMA din GARCHES DE JULES MART PARTEA ÎNTÂIA Dina. Inlățit­eriî — Cu tote acestea, domnule de Morai­nes, ast voi să cugetați puțin. Au are unor serroane fete ca noi ar fi putut să le vie în gând ca să abuseze de justiție ? Cre­deți că am fi putut avea atâta cuteza­re, noi nisce copile părăsite, nișce mici cerșe­­tore luate de pe drumuri și crescute de milă, în­cât să ne ducem, fară a ne fi sim­țit tari de dreptul nostru și de dreptatea causei nostre, să căutăm pe un ministru mai întâia la minister, apoi la Cameră și c­hiar la operă,—și, daca ar fi trebuit, am fi fost în stare, domnule, să mergem până și la împaratul! Care ar fi fost scopul nos­tru ca sa mințim? Sa mai intârziem ese­cuțiunea. Dar mințind, m­e-am fi făcut a­­prope acuzatorele lui Doriat!... A întârzia esecuțiunea, fără a o împiedica cu desă­­vârșire, ar fi fost a face ca acesta esecu­­țiune să fie și mai sigură, și am fi prelun­git numai cu câte­va zile de durere su­pliciul sărmanului meu tată. Presupuneți că am fi voit să mințim, dar atunci înțe­legeți forte bine că trebuia sa ne aștep­tăm ca minciuna nostra sa fie descoperita și ca justiția sa nu fie mult timp­ înșelata de noi! Și atunci, la ce am fi ajuns? Nu e așa, domnule, că ar fi trebuit să ne a­­coperim fața de rușine!... Oh ! văd în o­­chil d vostru că mă ascultați, domnule de Moravies. Daca am fi voit sa mințim, nu ne era ore ușor? N’am fi putut sa luăm tóte garanțiile posibile pentru a face să apară lucrul ca adevarat ?... Prima ideia care a venit în mintea acelora cari ne-au auzit povestind acesta istorie a fost că fraza sângerasa n’a putut să fie scrisă de degetele lui Bourreille... ci de noi... El bine, domnule, tocmai acesta este să probă.... daca am fi voit să mințim până la sfârșit și să ne facem să cădeți mai sigur în cursa nostra, am fi scris noi acea frasă, și acum ați putea s’o citiți. D-nul de Moraines o ascultase cu aten­țiune. Nu, aceste june­rete, nu puteau să face oă comedie odiosa. Totul dovedea acesta, lacrămile lor, suspinele lor, desperarea și spaima lor d’a nu fi crezute. Totul pleda în favorea lor. — Cu tote acestea, Z­ie­el> presupuind că spuneți adevărul, cum explicați dispari­țiunea acelei frase ? — Oh ! domnule, omul pe care ea o acasa este inteligent. El e capabil de tot căci a omorît!... Frasa aceia îl pierdea. El a isbutit s’o facă sa dispară... Magistratul rămăsese pe gânduri. Suspinele și rugămintele înfocate ale Lu­cianei îl convinsese ca ea era de bună credința. Ar fi trebuit ca junele fete să fie ne­bune pentru a aduce justiția dinaintea a­­celui zid pe care nu era scris nimic ; ele erau în tote mințile lor, ochii lor plini de lacrâmi străluceau de inteligență. De­sigur ca frasa existase... Și d. de Moraines ajunse la un conclu­­siune neașteptată, și, cu tote acestea, forte logica. — Disparițiunea frasei, neputința pentru junele fete de a dovedi că ea a esistat sunt garanții de adevăr. Este evident câ Bou­rreille a adus lui Montmayeur un acusa­­țiune îngrozitore, precum este evident ca Montmayeur este omorîtorul. Dar sunt de­­sarmat. Nu pot se fac nimic în contra lul. Timpul, vicleșugul, va supraveghere con­stanta, pare că’l vor ajuta la ori­care in­dicii. A’l aresta, este că neputință. A’l lua interogatoriu, este imprudent, căci acesta ar fi a’l arăta că este bănuit, ar fi a’l pune pentru tot­ d’a­una in ponțiune d’a se padi. — El bine ! domnule, ,repetă Luciana, ne credeți? — Da, ve cred, sărmană copila. Din nenorocire... Și îi spuse apoi neputința în care se afla d’a lua vr’uă măsură în contra lui Montmayeur. Luciana îl asculta, cu fruntea încrețită și cu ochii întunecați. — Și ce are să se întîmple cu tatăl meu? întrebă ea, căci e singurul care, în tote acestea, mă interesază... Mai ântâiu trebue să dați libertate celui nevinovat și apoi să vă ocupați de cel vinovat. — Vai­ domnișoră, dea Dumnezeu ca acesta să se facă așa de lesne după cum dor­esel. — Dar de ce vă temeți ? — Nimic nu s’a schimbat în situațiunea lui Doriat. El este condamnat la marte Recursul s­a este respins, ca și cererea s­a de grad­are. Nimic pe lume nu pate să’l mai scape. Trebue să moră. — Dar prin acesta legea comite uă a­­trocitate. — N’are nimeni puterea s'o opresea. . — Cu tote acestea, déca adevăratul vi­novat este descoperit... Déca probele par índestulatare, déca, de exemplu, el mărtu­ria, see... — Acesta este singurul mijloc de scă­pare pentru Dorint... — Ast­fel, domnul, sunteți convins— căci sunteți — despre nevinovăția tatălui meu, și cu tote acestea lăsați să fie tri­­mis la ghilotină ? — Nu pot să fac nimic. — Avem uă amânare de trei Zile.­.. în trei Zile nu vom putea să probăm vino­văția lui Montmayeur... Gândiți-vă bine, domnule judecător, trei Zile nu se treca repede. — Prin urmare, domnișoră, nu mai sunt de­cât trei Zile. — Ce vreți să ziceți ? — Voi se zic că voi­ face tot ce va de­pinde de mine, pentru a prelungi acest termen. Me voiü duce chiar azi se găsesc pe procurorul general. Daca va trebui, me voiu duce chiar până la ministru, pentru a obține u­ nouă amânare. — Nehotărâtă ? — Nu. Acesta nu va fi cu putință!... — Oh ! domnule, faceți acesta și ne vom ruga pentru d-vostră. — Vai ! domnișoră, o voi­ face, dar nu cred ca acesta are să serve la ceva... Po­liția este îndestul de puternică, dar câte­vă data nu isbutește la nimic... Și acesta afacere îmi pare că are să întâmpine mari greutăți... — Căutați să obțineți acesta amânare... numai câte­va luni, și chiar de ar trebui să mor, voi­ scăpa pe tatăl meu.... — Ai deci vr’uo speranță secretă... — Ați spus ea dineori ca poliția nu este in stare se descopere pe vinovat... — Ți-o repet și acum. Luciana luă pe d. de Moravies de mână, îl trase spre dânsa și, aplecându-se, îi zise încet: ScrU uă putere mai mare de­cât po­liția. — Și care este acea putere. Și Luciana, cu nările umflate și cu ochii scânteindi, superbă de ură și de energie, ii respinse : — Amorul! Fără îndoiala că judecătorul înțelese cela ce Luciana voia săT Zică, căci nu mai ceru deslușire. Privirea se a­­sprimase numai puțină surprindere și multa admi­­niirațiune. El se închiria respectuos dinaintea ei, și tot încet Si zise: — Doresc din sufletul meu se isbutesc.! D. de Moravnes se duse chiar în acea zi la Paris la procurorul general căreia îi spuse resultatul un­ei sale anchete. Ministrul prelungi termenul și acordă 6 luni. Esecuțiunea nu trebuia deci să se facă de­cât pe la sfârșitul anului. Judecătorul anunță a doua zi acesta scrie Lucianei: — Pene atunci Zise ea) Doriat va fi scăpat, omorâtorul va fi descoperit, sau voi­ muri. — Pâné atunci, adaogă judecătorul de instrucțiune cu totul gânditor, nu să se petrecă evenimente forte grave, caci ne aflăm în ajunul unui resbel cu Prusia. In adever, după câte­va, zile se și de­clară resbelul. Desastrele, caii urmară unul după altul, avea să îngrozescâ tete inimile, și două luni după declarațiunea de resbel. Germa­nii avea să asedieze Parisul,—Parisul mare ânca în vedere, Parisul superb, Parisul care avea se merite, ca și Francia Intréga, a­’esta laudă dintr’uă scrisore a principelui Eugeniu către com­itele de Mercy, din 1734 : «Caută, scumpul meu comile, caută se »bați pe generalul frances, căci, în ceia­i privesce pe soldații acestei națiuni, nu «spera că ai săl învingi!» Finale părțeî ântâi fi

Next