Romanulu, martie 1890 (Anul 34)

1890-03-02

ANUL AL XXX1V-LE Voiesce și vei putea. A­NU­NCIURI Linia de 30 litere, petit pagina IV ............40 « P#*K© » * * «I..............2 lei — R Iwețțiijfl' și retOanje pj^jna UI și IV linia . 2 „ — „ < 1 A ac «dresa: ■ \‘U\ IX UQ^ASLA, la ^d«wistra}lu»ea, (^arnlal. ’ Ia LABiS, ia Havas, Lattiw et C-nie, 8, Place «ie la Eotjme, LA \TEXA, la d-nfl Haarens Mán et Vogler, (Otto Alááss! A* ;h\ "A IN ELVEȚIA, la „ Din țările cele site direcția adai­errtrațiunea­­ paraiii. — Scrisorile nefrapeate se refusă — ESEMPLARUL 150 ANI DUMINECA, 2 MARTE (18 FEBR. st.v.) 18b0 L­uminéza­ te și ¥ Qî .fl. •­­ ■­­ ABONAMENTE in Os­pi­tal 5 și­ districte, tip aș 48 teui; ș­ esc Juni 24á,ei. Iunt 12 lei; vă lunii 4 lei. Pentru Preoți, și turgisttpul din s*to abonam­en­tul este re­­• du# 1» SO iei pe an Teatu» íoste tărie Hatasai postaié, trimestrul 16 lei A­pa adasta. I ® ROMARIA, k­adodaiștrapu»iși ^iaruțși ri șiciolo no«iift!» LA PARiS, la Havas,­­Laffirs c* Otite, 8. Plătct« fie k BouWus. I» SELSFAHIA, AUSTRIA, ITALIA, in BELGIA, la biu­­• întâifie poatela. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. 18 Fundatore: 0. A. ROSETTI Directorei: VINTILA C. A. ROSETTI — Articolele nepu­­bl­ieite se ard — BUL.UKKM, 7. MURAU Prin votul dat de Camera deputa­ților, în două ședințe consecutive, s’a făcut un act de dreptate și de constituționalism. Precum se scie, era vorba de a se pune un frîu abusului ce se face cu mandatul de deputat și cu func­țiunile publice. Primul foc a fost tras de d. Gh. Pallade, prin numirea d-lui T. Nica de comisar al guvernului pe lângă Banca Naționala. Represintatele Bârladului a arătat cum, după Constituțiune, d. Nica a încetat de a mai fi deputat, din mo­mentul în care a priimit u­ func­țiune salariată de la guvern. Atât însă d. P. Carp, leaderul constituționalilor, cât și d. Menelas Ghermani, ministrul Anticelor, au susținut că numirea d-lui Nica de comisar al guvernului pe lângă Banca Națională nu pute să ridice nici oă centiune de incompatibilitate față cu mandatul său de deputat. S’ar­e crezut că apărarea d lor Carp și Ghermani avea se smulgă Camerei un vot prin care să se con­firme oă călcare flagrantă de Con­­stituțiune. Dar, mărturisim, de astă dată Ca­mera s’a arătat mai presus de în­­rîurir­e esercitate asupra’i, și a dat uă mare lovitură leaderului consti­tuționalilor și un adevărat vot de blam ministrului de finance! Pentru d. Carp, trăcă, mărgă, dér, pentru d. Ghermani, votul care s’a dat de Cameră, în ori­ce altă țară constituțională, ar fi avut consecin­țele sale imediate. Și, cu tote acestea, ca și cum ni­mic nu s’ar fi petrecut, d-nul Gher­mani, ca și intrega bancă ministe­rială, s’a făcut că nu pricepe însem­nătatea acestui vot și a rămas rece și nepăsător tet fața simțimântului manifestat de majoritatea Camerei în contra actului săvârșit ! O spunem acesta numai în tracăt, căci, de almintrelea, puțin ne importă să se im, în cestiunea fie­care ne ocupăm, dacă banca ministerială, și în­­deosebi d. Ghermani, crede că votul care s’a dat are sau nu vr’uă însemnătate și că lovesce séu nu în încrederea de care trebue să se bu­cure un guvern în fața Parlamen­tului. Acesta este, cum s’ar dice, cestiune de temperament, séu, décà voim, vă urmare firescá a judecății despre sine, supusă mai în­tot­dea­una slă­biciunilor omenesc!, ș'a modului cum voesce cine­va să înțelegă corectitu­dinea constituțională. Votul Camerei însă, dacă n’a a­­tins nici uă susceptibilitate și n’a produs nici oă mișcare pe banca mi­nisterială, a avut ca urmare bine­­facätere trebuința ce se simte d’a se pune să dată capăt unui altul din­tre cele mai strigătore. Și, din acest punt de vedere, tre­­bue să recunoscem că însemnătatea lui este mare și netăgăduită. Simțimântul pe care’i arătați ma­joritatea Camerei, prin votul ce a dat cu privire la numirea d-lui Nica ca comisar al guvernului pe lângă Banca Națională, a fost și mai pu­ternic manifestat în ședința de Joia trecută, când s’a votatat cu mare majoritate, propunerea d-lui C. Arion, tinjind ca deputații cari au primit funcțiuni să’și reguleze posițiunea lor. Printre aceștia sunt mai mulți, și s’a citat chiar în Cameră numele d-lor N. Blaremberg, dr. Severeanu și dr. Ștefănescu. Ne așteptam, eram în tot dreptul să ne așteptăm, ca votul Camerei să aibă u­ sancțiune imediata, și ne întrebam : Ce vor crede să facă deputații cari au fost numiți în diferite funcțiuni ? Ce va crede să facă biuroul Ca­merei ? Ce va crede, în fine, să facă în­­săși Camera, în caz când votul ei n’ar avea sancțiunea cerută ? El bine­ cine ar mai fi credut că Adu­narea deputaților, votând propunerea d-lui G. Arion, care se întemeia a­­nume pe coșurile d-lor Blaremberg, dr. Severeanu și dr. Ștefănescu, avea să se contrazică a doua di, dând un­­ vot prinsoare să declare că, prin vo­tul din ajun, n’a ținuit nici în d-nul Blaremberg, nici în d-nul dr. Seve­reanu și că nu e incompatibilitate între funcțiunile lor și mandatul de deputat! Negreșit că nimeni , și, cu tote acestea, era că și un asemenea lu­cru s’a putut întâmpla ! După noi, ori­care ar fi votul de ieri al Camerei, cu privire la d-nii Blaremberg și dr. Severeanu, depu­tatul care a primit uă funcțiune, aide ca ori­ ce nume și fiă sub ori­ce formă, a perdut mandatul ce i s’a încredințat de alegătorii lui. Locul lui deci deci nu mai pate fi în Parlamentul țărei, și cei cari, numiți fiind ca deputați în diferite funcțiuni, au luat și iau ancă parte la lucrările Camerei și’și au dat și’și dau voturile lor, n’au avut și nu au dreptul să facă acesta, ci voturile lor au fost, sunt și vor fi privite ca nule și neavenite. Indițiunea de dimineții» Represintanții Rusiei însă s’au ținut de cele ce le-a lăsat prin limbă de morte țarul Alecsandru II, n’au primit ca bulgarii să mai plutescă. Astfel deci până la 21 a­l unei cu­rente întrega acestă afacere a rămas în situația de la 1886. Nimeni, de atunci, nu s’a mai ocupat de ea. La 21 ale curentei de consul al Germaniei a înaintat ministerului de externe unnat prea adresă : sus ceruta sumă. Nu stia de sigur că guvernul bulgar dispune în pre­sent de u­ sumă ce trece peste 20 milione. Nu se ascunde însă nicăid­ bucuria ce se simte vejénd că Ru­sia cere bani unui guvern despre care zicea că nu are dreptul să facă plăți séu datorii. Rusia și Bulgaria Cu privire la negociațiunile pe cari le ar fi început cu guvernul bulgar, în numele Rusiei, agentul Germaniei Wangenheim, se depeșază din Sofia următoarele rânduri, comentate forte mult de foile din Austro-Ungaria: Datoriile pe care Rusia cere să i le plătesc. Bulgarii sunt aceie cari i s’au acordat Rusiei ca despăgubiri de resbel în congresul de la Viena. Suma acesta se urcă la 10,618,250 ruble în hârtie și 43 copeici. Contractul pentru plata acestor bani s-a iscălit de d-nii Giers și Zan­­coff la anul 1883, luna iulie 16. Chiar în acel an bulgarii au plătit 400.000 ruble. Contractul era încheiat ast­fel : în fie­care an bulgarii se platescá 800 mii, din cari jum. la 1 ianuarie or a doua jum. la 1 iulie, Pene la 1886, luna iulie, așa s’a și urmat. Pe acest timp fiind vorba la curtea­ imperială din Petersburg despre plata banilor, țarul însărcina pe principele Donducow-Korzacow să aducă la cu­­noscința guvernului bulgar că de aci încolo banii ce au să-I plătescă drept despăgubire, să-i folosescă guvernul întru ridicarea economică și cultu­rală a țărei. Consilierul de stat Iomini a reco­­mandat atunci, în numele guvernu­lui rus p­ricipelui Alexandru de Ba­­temberg ca­­ din acești bani 4—5 m­i­­siune să-l întrebuințeze pentru a ri­dica fortărețe în țară. Princip­le de Battemberg a refu­­zat însă acest lucru. . Br­d. Nacevici, care pe atunci era deputat, a propus în Sobrania ca guvernul bulgar se intre în tratări pentru a plăti toată d doria, d’od­ată, rușilor. Sofia, 1890 Februare 20. Sub-semnatul, agent, diplomatic al Germaniei, care are însărcinarea de a represinta și interesele Rusiei în Bulgaria, are onorea a aduce la cunoștința d-lui doctor Stransky, mi­nistru­ de externe al Bulgarii, urmă­­torele: Guvernul rus încă la 13 Februare a anului curent a rugat pe guvernul german­ ca prin representantul său la Sofia se percapă de la Bulgari restul din suma ce ’l datoresce drept despăgubiri in urma resbelului de la 1877—78, rest ce trebui plătit până acum. Eră proiectul de plată întocmit de guvernul rus. Guvernul bulgar se obligase a plăti Rusiei 10.618.250 ruble și 43 copeici. Acestă datoriă trebuia s’o achite­­ în rate de câte 400 mii ruble la fie­care jumătate de an. De­ore­ce ultima rată era să se platescă la 1 ianuarie 1885, și d’a­­tunci nu s’a mai plătit nimic, Bul­garia are să platesca acum ruble 3,600,000. Afară de acesta ministerul de res­bel rus cere guvernului bulgar și suma de 572,988 ruble și 97 copeci pentru armele și tóte provisiunile militare ce a dat, la diferite oca­­siuni, pentru armata bulgară. Sub­semnatul, având ordinul gu­vernului meu, am on d­e a întreba pe Escelența Vostră să bine-voiască a’mi aduce la cunoscință în ce mod guvernul bulgar doresce sĕ plátéscá acésta sumă, décà voesce s’o plă­­téscä d'a dreptul sub-semnalului, prin mijlocirea băncei germane scu în alt chip. Profit de acastă pentru a mă esprima, Escelență, deosebita mea stimă. Yagenheim, prim consul al Germaniei . In urma acestei adrese, consiliul de miniștrii a ținut numai de­cât șe­dință și în deacord cu principele domnitor, a hotârît să plătescă Ru­siei acesta sumă. In cercurile guvernamentale forte mulți cred că prin acesta Rusia a voit să încurce guvernul bulgar, ne­­crezând ca dânsul să dispună de Situațiunea guvernului Tirar. De când guvernul actual francez a declarat că aderă în principiu la congresul internațional de la Berlin, prin unele cercuri parisiane se vor­­besce despre o eventuală și apropiată cădere a guvernului numai din pri­cină că vrea să represinte țara la congres. Boulangiștii au și început deja se agite. Ei vor să provoce mai multe întruniri pentru a protesta contra participării la congres. Din partea sea guvernul a căutat și el se vadă întru­cât pute să se sprijine pe majoritate. La 26 curent primul-minist­ru Tirard a convocat pe aderenții săi într’uă adunare, în care le-a e spus ce voieste guvernul să facă pe viitor, care este linia con­duitei sale politice. Membrii presenți, în număr de 191 deputați au asigurat pe mini­stru de sprijinul lor. -----------,mwm- -m- -eanamm----------------­ Principele de Orleans Asupra transferărei principelui de Orleans la închisorea din Clairvaux, se dau urmatorele amănunte : Principele a fost transferat din Cob­iergerie la Clairvaux Luni nop­­tea, la ora 11 și 40 minute. Principele dută Oic »3â­uj,Licită, era agitat, aștepta cu mare nerăbdare să vadă ce se va face cu el. Spera să fie grac­at. Prietenilor săi le spunea mereu că nu a venit în Francia din cause politice. Luni după améțil, ca de obicei, el a primit pe prietenii săi. Seara se desbrăca tocmai pentru ca să se cul­ce, când intră în camera sa direc­torul penitenciarului și-i spune că are să plece la Clairvaux. Principele se îmbrăcă atunci repede de ple­care. Hârtiile sale le pecetlui și le a­­dresă principelui Luynes: însoțit apoi de două agenți, el co­borî în curtea mică a penitenciaru­lui unde se urcă într’o trăsură mare închisă, înainte d’a pleca, mulțumi fórte călduros directorului penitenciarului pentru gentileța cu care l’a tratat. I’a su­s: «De­și în închisore, nu vom­ uita fidele petrecute la Gonciergerie. Ai fost bun cu mine. Dă-mi mâna, Iți mulțumesc.» Personalului inferior i-a dat mai multe cadouri.* Trăsura trecând peste Pont-Neuf, se îndreptă spre gara de­­ Pantin. Ca să nu se grămădescă lume multă la gară, nu s’a dat nimănui de știre că principele va sosi acolo. Ba înainte d’a pleca principele din curtea penitenciarului fu trimisă uă altă trăsură la gara de Lyon, în care era asediat un domn tânăr în­­vălit în blană despre care lumea crede­a că e principele și ast­fel l’a luat dupa trăsură. Ast­fel principele putu ve plece fără ca să’i vadă lumea. Sumarul Românului de mâine Societatea Săteanului­ (revistă). Sofia Nădejde Năpustea (critica) D. Miresei­: Despre calendar. Ion Nenițescu: Domina Stanca (poesie). George Coșube : Numai una (po­esie). Al. Macedonski: Cronica bucu­resceanu. Dr. Grigorescu: Medicina popu­lară. I X. Stri literare. G. C. Anacreontica (poesie). M. C. : Stiri musicale, De la Sighica­­ (schiță), Corespondențe, Felurimi, D’ale fii­­lor, Ultime telegrame, Ultime ir­for­­mațiuni etc. etc. SCI­RI DIN AFARA DuP& n3 denesă sosită din Berlin, socialiștii vor fi susținuți m zile parțiale chiar de liberalii na­ționali. Ast­fel la Mainz unde va fi lupta intre un socialist și clerical, național­­liberalii s’au hotărît să se abțiă de la vot în care cal succesul socialiș­tilor este asigurat. Asemeni hotărîre s’a luat și în alte șapte cercuri electorale. Karieiul are să sufere lovituri și d’aci încolo. * Tot din Berlin se scrie că în ade­văr, înainte de alegerile generale a fost vorba de retragerea d-lui Bis­marck. Acum însă în urma înfrângerei suferite de Kartei, ca să nu i se atri­­bue acestei căderi retragerea, prin­cipele Bismarck va continua ,de a mai remâne la minister.­­ Nu se adeveresce scirea respân­­dită că d. Sadi Carnot a fost rugat să presideze un juriu care să se pro­ FORȚA ROMÂNULUI 2 MARTIE 3 Domnița vi­teză și INELUL SMEOAICEI (POVESTE) Apoi tot ca și sfânta Luni, o întreba și sfânta Mercuri despre pricina călătoriei ei, prin «așa locuri ne «as­amblate de picior de «om, și domnița îl «puse și ei ca a ple­cat să aducă inelul smuóteei. «Grea sajhcina ribai luat fata­­ t»ea, și mă tem eé ,eu ’ți p­er fii viața» răspunse sfânta Marcuri. «Apoi măicuța Marcuri, «cina fata de împărat, nâdâjduesc cât cu stăruința ce am pentru acesta treba și cu ajutorul lui Dum­­fieü, voi isbuti, și voi face bucuria tatei, care se topesce pe piciore și ’l aprope de mormânt.* Diminața când domnița fu se plece, sfânta Marcuri îi spuse ca se apuce tot drumul de mia dâ nopte, câci acela crede ea că va fi de folos. Fata cea vitéza ascultă de învățătura smăicuței și acesta o bine­cuvânta și îl ură călătorie și isbândă bună. După ce se depărta de coliba sfintei­­Mercuri, avu a străbate biată domniță pă cale grea, grea de tot, câci peste văi și deluri, munți și păduri grozave avu a trece, vreme de trei fiile, până ce zări departe, scrie departe un palat cu totul și cu totul de aur, care strâlucia de-ți lua vederile. Calul spuse stăpânei sale că în acele palatui minunate locuesc trei smei așa de rar, ca se tem și petrece de el. Când sunt mânioși și nu-și pot râsbuna ,se bat intre dânșii până se sângera. Aufiind acestea, domnița întreba pe ca­lul ei cel nasdravan, ca la ce întâmplări trebue să se aștepte acolo, și el îi spuse ca înnaintea pătaturilor cale de ua asvâr­­litura de buzdugan se afla un pod. Peste acel pod trec smei, cari vin : cel mai mare la amurgul ser­ei, cel mijlociu la miez de nópte și cel mai mic în zori. «Se nu te temi stăpână, îi mai fu­se ca­lul, câci nadajduesc se râpunem pe smei mâcar ca sunt așa de voinici.» «Se ne grăbim iisa, ca sĕ ajungem la pod înnainte de amurgit și se așteptam a­­colo pe smei.* Ast­fel și focura, își grăbiră mersul și cât ai clipi, fura sub podul smeilor. Domnița făcu focul, întinse merindele ce le avea de la sfânta Mercuri, mânca îm­preuna cu calul și se puseră să se odih­­­­nesca puțin. N’apucară bine se ațipesca și au fu­ră un­­ tropot de cal așa de puternic, ca credeai ca se cutremura pământul. Domnița își lua paloșul în mână, se urcă pe cal­e și de sub pod și pleca ca un ful­ger spre partea de unde venea tropotul. De la dată se vertu în fața smeului, care venea în galop și fără se-i lase a-și da sema de ce se petrece în jurul lui, se repede asupra-i. Se începu­ră lupta grozavă. Ce e drept și ișpacul se lupta vitejesce dar pe dim­i­­neța nu o întrecea și când era aprope să fie răpus voi­sé ’și încerce puterile pentru cea din urma data, case,fata de împărat nu ’i dădu răgaz, ci cu un mișcare iute îi reteza capul. Dupa îsbânda, stăpâna și calul său se întorsera sub pod și începură a se pre­găti pentru a doua lupta ce ’l ascepta. Către miezul nopței au fu­ra tropotul ca­lului ce aducea pe sm­eul cel mijlociu. Eșira numai­de­cât înaintea lui și ’l u­­cise ca și pe cel dinainte. Cu­­te că calul spuse ca a aufiit cu smeul cel mic este mult mai voinic de­cât cei­l­alți, domnița cu mâna ei cea voinică 11 ucise și pe acesta, îndată ce venirea zo­rilor îl aduse spre pod. «Acum calul meu, năsdravanul meu, fi­se domnița, sé plecăm spre palaturile smeilor». Ca stăpână, respinse calul, acum e tim­­pul sé plecăm fara tema spre cuibul ace­lor nelegiuiți, pisera și făcură. Mai repede de­cât ai gândi ei fură la­ palaturi. Dar... Dumne­­zicule! ce mândreți le râpi vederile în a­­cele locuri. Nici la împărăția împăratului, tatăl dom­niței, care era cel mai bogat, nu ve­­ii ura așa frumuseți. Ce mai gradin avea ssneți! Copacii erau toți cu pomele de aur. Brio­­rile cantau. Zefirul adia așa de dulce ! cr un rîu­ cu apă ca cristalul murmura voios bucurându-se in vederea pescișorior aurii, care se jucau drăgălaș la rasele calde ale söreiul, ce patrundeau pene in fundul de mam­ura al riului. Domnița găsi cheile de la odăi, atârnate într-un cui bătut în cei din urma copac din fundul gradinei. Se lua plina de vese­lie și deseue prin tóte cameriie. De acolo tote lucrurile erau numai de aur și de pietre scumpe și tóte vorbiau și se rân­­duiau singure. Tocmai cercetase tóte cameriie și potri­vise tote cheile la fie­care ușă, când pri­vind în colțul unei cameri, fiori dupâ­nă perdea de mâiase, capetele unor drugi de fier. O cuprinde mirarea și dând perdeaua într’ua parte privi plina de spaimă la un ușă ce era acolo ferecată cu drugi mari de fier. Cercă să împingă drugii și din fericire ei câ fiură; ușa se deschise. Domnița intră înăuntru, privi în tóte părțile, dar în acea cameră era un întune­ric grozav. Numai un candelă ardea în­tr’un colț și la slaba lumină a razelor sale, fata putu vedea pe un lespede mare de piatră, culcat cu fața în jos un om ce pă­rea a fi mort. Tânăra domniță plină de milă, se apro­pie de el și îl ridică. După fața lui fru­­mósa și nobilă, după îmbrăcămintea lui, cea strălucită ea îl recunoscu îndată ca este un tener fin de împărat. Intr’un suflet alerga la calul ei, ce pășeea prin gradina omenilor și îl chemă în aju­torul tenerului nenorocit. Calul îl lua cu gura de haine, îl scose­ în gradină la facerea fiefirului și cum suflă asupra lui un aer căldicel din marea cea înfocată, feciorul de împărat își veni în simțiri. Domnița era lângă dânsul. Când el deschise ochii și o vefiu, striga apucându-i mâinele : «O, frumosă fiînd ca fiară din sare, tu ești care mi-ai scăpa­ vieța!» «Nu sunt frîna, respinse fata, și cu atât mai vârtos nu sunt căfiară din sere, ci aceea ce ți-a scăpat viața este o biată fata, ce cautâ a -și împlini datoria de fiică» și așa mai departe tinera domniță începu a povesti prietenului ei, iată pricina călăto­riei sale și cum ea a omorât pe smei. Feciorul de impărat asculta și privea plin de uimire la acesta creatura atât de fragetă și atât de viteza. Apoi își povesti și istoria s­a. Spuse ca părintele său este un imperat forte puter­nic și vestit mai cu semn în resbóe. Că acești smei blestemați voiră sǎ-i prade, se t ropéscá averele dar Impératul se luptă cât de voinicesce în­cât pe acești smei ro­­și puternici îi făcu să fugă plini de rușine. Neftind ei acesta, se înfuriară gras­­nic și căutarâ ca sé ’și răsbune amar. Știam ca eu sunt unicul copil al Impe­­ratului și câ mă iubesce ca pe sufletul meu, se fâcurâ luntre și punte, mă răpiră,­­ mĕ duseră aci în palaturile lor și mă închi­seră ca sĕ mĕ chinuescu cumplit, acolo in cămara unde am fost găsit de d-ta. Pe* Urmă plânse fie­care de nenorocirele celui­lalt și se pregătiră de plecare, făgă­duind domnița fiului de ímpărat că nu-l va părâsi pe cé nu-l va conduce la tatăl lui. Căutare în grajdul smeilor și luară calul cel mai voinic și frumos. Feciorul de îm­părat încalecă pe el și împreuna cu dom­nița ce se urca pe Vrednicul ei cal, luară calea spre locuința smericei. (Vă urma).

Next