Romanulu, august 1891 (Anul 35)

1891-08-01

-s y * F V a > 4 ANUL AL*XXXV-LE Yoiesce și vei putea.­ , ANUNCIURI , Linia de 30 litere, petit pagina IY......................40 ban Detto „ „ „ „ III ...... 2 leî — „ lnserțiuni și reclame pagina III și IV linia .2. — A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea diarului. IN PARIS, la Havas- Laffire et C-nne, 8, Place de la Bourse LA VIENA, la d-niî Haacenstein et Vogler, Otto Maass) IN ELVEȚIA, la Din țerile cele alte direct la administrațiunea­­ ziarului. — Scrisorile nefrancate se refusa — E­s­e­m­p­larul 15 bani Fundator: C. A. HOBE­RT! REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, No. la SAMBATA, DUMINECA, 1, 2 AUGUST (20, 21 IULIU st. v.) 1891 JL. Llumineza­te și vei fi.­­ 1 fel ABONAMENTE 3 ț»*apitale și districte, un an 48 lei; sése luni 24 lei, trei luni 12 lei; uă lună 4 lei. entru Preoți și învețătorii din sate abonamentul este re­dus la 30 lei de an. Pentru tote țările Uniunei poștale, trimestrul 15 lei. A se adresa: IN ROMANIA, la administrațiunea farului și oficiele postale LA PARIS, la Havas, Laffite et C­ nne, 8. Place de la Bourse IN GERMANIA, AUSTRIA, ITALIA, și BELGIA, la bi­­rourile poștale. — Articolele nepublicate se ard. — .J BUCURESCI, 31 CUPTOR Noi înțelegem laudele: când cine­va este obligat se susție guvernul, el trebue sa-1 apere, trebue să-1 lau­de. Inse laudele trebue să aibă și ele uă măsură, se conție cel puțin o­ mică aparință de adevăr, ca să nu cau­tă in domeniul ridicolului. Se vede însă că foia oficiosă și directă a miniștrilor principali din cabinetul generalului Florescu nu în­țelege ca noi misiunea s­a, căci să dă câte uă dată la niște laude așa de exagerate, că de multe ori face pe cit­torii săi se mi­flă cu hohote. Pe noi numărul de an­ii ne-a făcut fórte mult să petrecem. Intr’un arti­col, intitulat sorta țăranului, a gă­sit cu cale se trântăscă ua tar­tină d-lui Catargiu că s’o fi mirat și cel care a scris de atâta cute­zanță. Ar fi fost destul ca să pue numele d-lui ministru de interne a­­lături cu numele de țăran ca se pum­im de ris, dar organul oficios merge mai departe. «Déca s’a văzut vre să dém­ în țăra acesta — zice oficiosul — vre­un sfeșnic care să se fi preocupat mai cu căldură de sorta țăranului, acela nu pate fi altul de­cât onora­bilul d. Lascar Catargiu. «Și sciți de unde acestă pornire ? De acolo că nimenea dintre bărbații noștrii de stat nu iubesce mai mult pe țăran, fiind-că mai nici un altul ca d-sea n’a stat în contact mai continuu cu micul agricultor, și déja niminl altul până la d. Catargiu n'a ajuns să cunoscă, pănă în cele mai mici amănute, păsurile sătâ­­nului.» Noi stim că d. Catargiu a stat multă vreme intre săteni, că pute si cunosce din dar averile ce a avut cu el, dar că îl iubesce, ne indouim cu desăvârșire. Când cine­va iubesce pe un altul,­­I-o arată prin fapte, îl ajută și îl dă dreptate. Ce a făcut d. Catargiu pentru țăran ? Cari sunt legile ce a creat în curs de cinci ani cât a stat la guvern, de la 1871 până la 1876 ? Ce disposițiuni a luat pentru ca să îmbunătățescă sorta lui ? Ori­câtă bună­voință am avea să găsim ce­va, ne este peste pu­tință. Afară de modificarea legei co­munale, în care săteanul era pus la disposițiunea fie­cărui ciutac din cur­tea boerescă, in care servitorii erau însărcinați să voteze pentru boer și să’l represinte în consiliul comunal,nu găsim nimic, absolut nimic. Punerea în posesiune a drepturilor lui cetățenesci, a fost făcută de liberali , împroprie­tărirea însurățeilor, legea răn<slării bunurilor, înființarea de școle, împăr­țirea de producte în vreme de lipsă creare de spitale rurale, scăderea bi­rului de la 18 lei la 6, și ori­ce bine de care se bucură pre­cum ar fi să­­tănul, se datoresce partidului în ca­pul căruia se aflau C. A. Rosetti și Ion Bratianu. Prin urmare cea­ ce ne spune o­­ficiosa despre d. Catargiu nu este de­cât oă laudă neîntemeiată, de care s’o fi mirat și chiar d. ministru de interne singur de atâta fum ce ’l-a Înălțat din cădelnițele lor cel de la fata sea. Lor póte să iubăscă cine­va și fără a da, și fără a ajuta, și fără a considera ! Negreșit. Rusia nu a­­rătă că ne iubesce pe noi, până a ne lua de păr și a ne băga ln sîn, cum­­ ju­ce poporul ? Aren­dașul nu spune ore țăranului: «bre, eu te iubesc pe tine,» dar în reali­tate toți seim cum N­ e sploatăzâ penă t­e lasă sa sapă de lemn. Sunt iubiri și iubiri. Acestea însa sunt de ace­lea cari te sărută în bot și îți ia din pungă tot. Noi nu considerăm pe d. Catargiu în rândul acestor iubitori. D-sea pate să ție la țăranii după moșia sea Go­lașei, pate chiar se-i iubăscă, făcând ceva pentru dânșii. Dar acesta nu dă drept oficios el se revindice pen­tru ministru de interne titlu de bine­făcătorul țăranilor. Locuitorii din Go­lașei nu sunt totâ­d éra. Pentru cei­lalți d. Catargiu, ne­făcând nimic, nu este de­cât un om indiferent care vede numai de gospodăria lui și puțin îl pasă de alții. Dar oficiósa, déci nu ne spune ce a făcut până acum, fiind­că n’are ce se spue, arătă că ar fi vorbit în favorea țăranului și că are sé pro­­pue în sesiunea viitore a parlamen­tului proiecte de legi cari vor fi menite de a garanta viața, averea și onerea tălpii casei. Noi nu ne aducem aminte nici măcar să fi vorbit d. Catargiu în favorul țeranului, căci acela care vorbesce și face ceva. Cât pentru tagaduiala că e hotărât să se ocupe de sórta sătănului în sesiunea vui­­tóre, la tomnă, seim toți ce insem­­neza acesta: cuvinte, cuvinte, cu­vinte­­ cum c^ice autorul lui Hamlet. Cu alte cuvinte deșârtăciune, fum, nimic în adeveratul său sens ! A­­cela care In curs de cinci ani n’a putut aduce nici uă îmbunătățire sortei țăranului, este peste putință să facă ceva intr’uă tomna. Pe urmă purtarea guvernului fă­­cia cu legea pentru îmbunătățirea soției preoților ne probeza că dăm­ mai mult ca cel de la putere sunt cu desăvârșire contra ridicării clasei de jos pana la el. Dânșii voesc să o lase acolo unde se află, să nu-i dea nici uă mână de ajutor pentru ca să o guverneze mai cu înlesnire, să o conducă de dindărăt cu biciul. Insă forte mult se înșala dăcă cred că poporul de la țără este tot acela din timpurile când domnea boerimea. El s’a schimbat mult, mai cu sumă de la campania din 1877 — 1878. Dăcă nu i se va da, el va lua singur și drepturi și învățământ. Telegrame Petersburg, 30 Iulie. Consiliul municipal a orânduit asera lu onarea ofițerilor escadrei franceze un raout măreț (adunare de bărbați însemnați) la Primăria. — Ua mulțime enorma staționa în strade ; ea a făcut să primire entusiasta­­speților.—Casele era erau splendid deco­rate.—Miniștrii de resbel, de interne și de comunicațiuni au asistat.—Primarul avea la drepta sa pe ambasadorul Franciei, la stânga sa pe amiralul Gervais și in față pe comandanții francesi.­Municipalitatea a dat cupe de argint cu cadouri. Ambasadorul francez a ridicat un toast in sanatatea țarului. Primarul și amiralul Gervais au rostit discursuri. Viena, 30 Iulie. Împăratul a conferit marelui vizir Kiamil Pașa marele cor don al Sf. Stefan. Petersburg, 30 iulie. La prânzul de la primăria în onorea ofițerilor escadrei francese, bustul d-lui Carnot a fost așezat în sală; în timpul toasturilor, în sanatatea țarului și a d-lui Carnot, musica a căutat lim­nul rusesc și marseillesa. — D. de Laboulaye, amiralul Gervais, primarul și miniștrii de interne și de comunicațiuni au beut cu cupa de ar­gint oferita de oraș ofiterilor francezi. Moscova, 30 iulie. Regele Sârbiei a sosit In timpul sării; a fost primit cu onorurile militare; a tras la Kremlin, Berlin, 30 Iulie. Monitorul Imperiului publică numirea íídițiunoA de sora d-lui Gossler ca președinte superior al Pru­siei occidentale. Londra, 30 Iulie. D-nis Dillon și O’Brien au fost puși în libertate; ei au rostit discursuri contra d-lui Parnell. Londra, 30 iulie. La banchetul dem­erl, de la Manssouhau­­se lordul Salisbury a rostit un discurs in care a­­ zis că nici uă data situația politi­că exteriora nu a presentat mai puține di­ficultăți. Chestia orientului, care este uă dificul­tate permanenta, nu este încă resolvata, dar repedea desvoltare a Bulgariei și a Egiptului face se se spere ca aceste două țeri cari, forme de centruri de civilisație, vor avea un influența, care trebue sa adu­că un soluțiune trainica a chestiunei ori­entale. Progresele îndeplinite de Bulgaria și de­ Egypt, sub raportul civilisației, sunt demne de admirație; pentru Egypet ele se dato­­reza mai cu sema caracterului medi­­vului. Atitudinea și caracterul poporului bul­gar merită admirație, dar nu trebue se se uite rolul jucat de principii săi, cari inspi­ra respect pentru talentele lor politice, cu­­ragiul și persistența lor in îndeplinirea da­toriilor lor. Bulgaria a sărit tote fasele copilăriei. Engliteza vede in Bulgari, in caracterul și principii lor aleși, cele mai mari garan­ții ale unei soluțiuni finale in sensul civi­­lisațiunei și a progresului chestiunei ori­entale. Bom­a, 30 Iulie. Proprietarul și directorul litografiei Fus­­timoni din Como au fost puși in libertate. Paris, 30 Iulie Uâ ordonanța de neurmarire s’a dat în favorea d-lor Canet și Triponnet in afa­cerea eroii fara fum. Paris, 30 Iulie. Generalul Ondimr, duce de Reggio, a murit. Afara de vice­amiralul Vignes, alți 3 funcționari ai ministerului Marinei au pri­mit ordine rusești. Paris, 30 iulie. D. Bourgesis, ministru al instrucției pu­blice, a emis, in discursul ținut la distribui­rea premiilor concursului general al licee­lor din Paris, ca Francia nu cere de­cât se tratasea în pace cu tote poporele. Ace­lora cari ne acusa ca suntem ua amenin­țare pentru pacea lumei, se le răspundem ca Francia crede ca starea militară ac­­tuela este contrarie tuturor ideilor sale, ea nu vrea sa pue puterea sea de­cât la serviciul dreptului. Paris, 30 iulie. Siécle, respunjénd țarului Grajdanine, fi­ce ca Francia nu va cere nici un data Rusiei de a se espune pentru ea . Rusia pate se maresca trupele pentru ea însași. Alianța morală, esprimata in telegramele schimbate Intre Țar și d. Carnot, face mai mult de­cât un convențiune militară. Paris, 30 iulie. Representanții congresiștilor chilieni la Paris declara, intr’un notă, câ el considera ca nulă alegerea președintelui Vicuna. Toulon, 30 iulie. Bastimentul chilian «President« Pinto» a fost scos din apă ; a fost condus la la Seyne pentru a repara stricăciunile; nu va putea fi pus pe mare de­cât peste cât­va timp. Toulouse, 30 iulie. Greva tramvaiurilor și a omnibusurilor se înrăutățește ; trupele au ocupat bule­vardele. Comisarul central a fost lovit cu pumni și bastone, dragonii au tras ; la femeia bătrână a fost grav rachita, mulți­mea a aruncat cu pietre contra trupei. Pentru a evita uă ciocnire sângerosa, s’au făcut să se retraga trupele și tramvaiu­­rile să intre în gară. Greviștii armați de sape și târnacope au distrus atunci mai multe chioșcuri, apoi au ars dărâmăturile; trupele s’au întors sa ocupe bulevardele. Port-Said, 30 Iulie. Două preoți al misiunei Haschkoff au sosit de la Obock pe bordul unui vapor al Mesageriilor franceze și vor pleca in Rusia. Numai Maschkoff și femeia sa au plecat de la Ban­gibal la Choa prin Harrar. Agenția Română Haas. Căsătoria Moștenitorului Directorele Românului ne trimite urmă­tarele ronduri: Poiana țapului 1, 8 iulie. Citind numai acum articolul din Koelnische Zeitung, privitor la căsă­toria Principelui moștenitor cu d-ra Văcârescu, am resimțit scârbă și in­dignare. Articolul în cestiune atribuindu-se d-lui Dimitrie Sturza, corespondinte obicinuit al főei germane, cred că este de datoria mea, înainte de a răspunde la infamiile și calomniile ce se aruncă presei și țerei, se aș­tept desmințirea ce, de­sigur, d-nul Sturza va tace prin gliaLele liberale. Dăcă acea desmințire nu va sosi, vom­ fi .»irevoit se consider pe președintele clubului liberal drept autorul artico­lului din Koelnische Zeitung. In acel caz este de datoria sea se scrie și pe românesce, cea ce scrie pe nemțesce, se denunțe țărel care sunt fiarele vândute și se do­­vedăscă afirmațiunile sale. Ori­care bun român este dator se facă acesta. Aștept. Vintilă Rosetti. -----— ■ mmm III---------­ Catastrofa de la Sint-Marné Telegramele ne-au făcut cunoscut durerosă catastrofă de la Saint-Mandă în Francia, fiarele cari ne-au sosit erî ne aduc și amănunte. Reprodu­cem aci partea principală din ele, după Le Tamps. Un concurs de musică la Joinville­­le Pont și vremea frumosa de afare, atrăsese în acest orășel frumos multă lume curiosa. Săra tote trenurile e­­rau pline de omeni. Interiorul vago­­nelor, imperialul erau ocupate, așa că nu se mai găsea nici un loc. Toți­­ acești pansieni, îmbrăcați în haine de sarbatore, se intorcea acasa forte veseli, încântați de Ziua cea frumosa care au petrecut’o. Ce con­trast lugubru intre acesta plecare de la Joinville și sosirea la bamt-Man­­dăl Câte­va minute au fost de ajuns pentru a face din acesta caravană veselă, un cortegiu funebru. Do­uă data se simți ua sguduitură îngrozitore. Era un tren suplimentar care cășlu în spatele trenului din gară, lung de două­zeci și trei de va­­gone. Rîsetele au făcut loc imediat strigătelor de durere, horcăitului mu­rinzilor, strigătelor desperate ale ră­niților. Trei vagone au fost făcute praf. Pasagerii din năuntru au rămas acoperiți de fărâmăturile de lemn și de fier. Ln lucru sinistru luminăza de­uă data scena acesta ingrozitare. Lo­comotiva, răsturându-se, a comunicat focul fărâmăturilor de vagone. Focul se propagă cu un iuțălă ne mai po­menită. Călăorii cari au scăpat ca prin minune, se aruncă afară pe por­tiere. Dă desordine la culme. Totă lumea alergă să ajute pe răniții cari sunt amenințați de focul care se lă­țește tot mai mult și mai iute. Copil caută părinții, și vice-versa. Spectacol îngrozitor ! Toți își pierd capul și cu­­ragiul! Desnădejde generală ! Se exa­­gerăză pierderile care nu sunt de­cât forte crude... Astfel este scena de orore care ne-o înfâțișază gara de la Saint Mandé la 26 iunie, ora 9 și jumătate săra. Iacă și amănunte despre acestă catastrofa . Trenul care se afla la gară, purta numărul 116, compus după cum am zis din 23 de vagone. Era atât de plin de călători, încât mulți dintre cei care asistaseră la serbarea de la Saint-Mandă—fiind­că printr’uâ iro­­aiă lugrubă, Saint-Mandă era în ser­­bătore și încă stranie erau împodo­bite de steaguri naționale—și care vroiau să se întorcă la Paris, n’au putut găsi loc acolo. Un mare nu­măr dintre aceștia, s’au hotărât să aștepte un alt tren. Nici vorba că grămădirea călă­torilor în trenul 116 nu s’a făcut fără multe protestări și certuri.­­ La Sain-Mandă se povestesc multe istorii contraZicătăre. Se cităză mai cu sămă cazul unui tată de familie care, urmat de cinci fii, după ce au căutat locuri prin toate vagoanele, făcând—se zice—să se întârzie ast­fel signalul de plecare, n’a găsit loc de­cât In trăsura cea de pe urmă. Intră mai intâiu unul dintre cei doi fii, pe urmă al doile și tocmai când era să intre și el se produse izbitura și nu a mai scăpat de­cât un singur fiu. Trenul 116, de­și era acoperit de disc și semaforii care trebuiau sa o asigure de ori­ce accident, a fost lovit violent în spate de trenul 116 D, care venea tocmai atunci de la gara Vin­cennes. Izbitura fu înfricoșătoare. Locomotiva trenului 116 D, pătrunse în vagonul de la coada trenului 116, unde se găsea călătorii cel mulți. A mai nimicit două vagoane, dintre care unul de clasa I-a și altul de clasa 11-a. Locomotiva cazu pe coastă. De alt­mintrele a cele 3 vagoane sfărâmate s’au făcut praf în adevăratul înțeles al cuvântului. Spectacolul era în­grozitor. Alt motiv de uróre, a fost, după cum am mai spus, focul pe care lo­comotiva resturnată l’a comunicat rămășițelor și fărâmăturile de lemn și de fer, care se gaseau grămădite pe tata linia. Focul a crescut ast­fel încât amenința cu uă marte sigură pe toți aceea cari au scăpat de ur­mările nenorocite ale izbiturei teri­bile. Nici nu se póte descrie tezorea și groza care -i a cuprins pe toți, scena aceea, de frică și des­nădejde generală, a devenit și mai sfășietore, când vre-uă două mii de omeni, că­lătorii celor douâ trenuri râmași in­tacți, săriră afară din vagone unul peste altul și o rupseră d­e fuga în tote părțile, temându-se pare ca ca nenorocirea întâmplată să nu-l ur­­mărască și pe el. Dar nu trecu mult și tot interesul celor prezenți și scăpați se concen­­tră în j­urul celor 3 vagone nimi­cite. Imposibil de exprimat și de des­cris răcnetele și țipetele celor răniți, părinților care ’și căutau copil, ure­­rea scosă în relief mai cu sămă de­­ focul cel mare. S’a organizat mijloce de ajutor pentru nenorociții, dar lățirea ne’n­­cetată a focului nu permitea de a continua înainte tentativele eficace de ajutor. Numai câți­va au putut fi scoși de sub dărămături, cel­ l’alți sunt condamnați de a fi ași de vii. încetul cu încetul insă, ajutorele se organiseză cu mai multă ordine. Răniții sunt transportați pe la spi­tale. Morții sunt aduși la primărie, unde sunt culcați pe mese, bănci și pe jos. Și acolo au fost recunoscuți de prieteni, de părinți și de rude. Și acuma tota orarea se repetă din nou cu mai multă groză în cele două săli ale școlii comunale, unde s’au espus morții, acoperiți cu lin­țoliu Rudele, părinții și prietinii, vin se recunoscu pe al lor. Și acuma încep scene sfâșietore. Iacă­tă un bărbat, care, cu mâ­­nere tremură ore, palid și eșitând, ridică una câte una pânzele cele albe; înaintea unui corp mic se o­­preșce, evita un moment, ridicând apoi lințoiul, descoperă uă față de copil. «Copilița mea!» . . strigă eh Bietul om ae clatină un moment, dar . . n’a sfârșit încă. Mai umblă­m prin sală, căutând și cercetând alte corpuri. Toți stau tăcuți, cuprinși de uă milă profundă și așteptă. Nenorocitul se opreșce înaintea unui trup desfigurat, ars de flăcără și, mai mai mult șoptind, zice sim­plu : «Nevasta mea !» Pe urmă is­căli machinalicesce uă declarație : «M-me Hardy, 35 ani, rue Ghapon 5 , Irma Hardy, 9 ani.» ... și se duse... Toți cei de față îl fac loc să trăcă și scot pălăriile. Mai cităm încă un caz crud: Un lucrător, care asistase la concursul musical de la Joinvile-le-Pont, nepu­tând găsi loc în compartimentul unde se afla femeea sa cu duci copil, a intrat în vagonul precedente. Și ast­fel a scăpat cu viață. Sărmanul om a alergat totă noptea, nebun de du­rere, oprind pe toți pe care ’I întâl­nea și ’I întreba de femeea și de copii lui. A așteptat semnalul până când s’a scos ultimul cadavru, —un bărbat din care n’a rămas de­cât scheletul carbonisat—și atunci a ple­cat. Se duse­se reincapă­­ cercetările pe la spitale. Unul dintre cele dintâi cadavre ce au fost scose de sub dărămături, a fost al unei femei tinere, desfigurate, piciorele arse, ținând în mână u­n bu­chet mare de flori de câmp, mar­­gherite și violette, pătate de puțin sânge. In­­ci*ma­țiuni Erî a fost primit In audiahța de către M. S. Regele, d. Lascelles, fostul ministru al Angliei, la noi, care a presentat M. S. scrisorile gu­vernului său de rechi­mare. D. Lascelles, a și părăsit țara aseară. D. Lowther, a fost însărcinat a gira afacerile legațiunei până la so­sirea noului numit. —x— Guvernul Bucovinei a ordonat ma­gistratului din Cernăuți că, pănă la cel mult 3 săptămâni se expul­­seze pre toți evreii imigrați din Ru­sia, cari nu se pot legitima și sunt fără mijloce de subsistență. —x— , D-nii general Anghelescu și căpi­tan Averescu, care a reprezentat gu­vernul român, la înmormântarea ma­relui duce Nicolae, au fost decorați de guvernul M. S. Țarul Rusiei cel d’întâi cu ordinul Sf. Ana casa I și cel d’al doilea cu ordinul Stanislau clasa a II-a. —x— Serviciul filoxerei a isprăvit cu distrugerea viilor de la Cotnari, a­­tinse de filoxeră. S’a reușit a se isola cu desăvâr­șire viile neatinse de acea bela. —x— Cancelarul Mazesky din­ Galiția a sosit în București, cu fiul său muș­cat de un câine turbat, pentru a fi căutat la institutul d-lui Babeș. b. —X—„ Aflăm că ministerul de resbel a mai trimes soldați bolnavi, pe lângă cei trimiși la Olănești, la Govora și Balta­ albă. —x— Uă comisiune compusă din d-nii D. A. Sturdza, Gr. Tocilescu și Io­­nescu-Gion, a fost numită de minis­trul instrucțiunei publice spre a ex­­­amina actele de corespondență ale principelui N. Șuțu cu cavalerul de Gentz, precum și alte documente care interesază istoria modernă a României. —x— In casele Negroponte din Galați, dăruite M. S. Regelui, cu ocasiunea serbărilor jubileului, se va instala în curând un institut de bine­facere. —x— Sâmbătă și Duminecă, vor fi săr­bători populare de Lacul Sărat pen­tru construirea unui spital. Ni se scrie că aceste sărbători vor fi maestose. —x— Timpul află că d-nul efort al spi­talelor civile, presenți în capitală, pre­pară un memoriu care va fi publi­cat în Ziaie și va fi înmânat și ministrului de Interne, prin care se vor apăra de acuzațiunile ce li s’au adus, în urma neregularităților des­coperite la spitalele din București. —x— D. Prim-procuror Sfetescu, însoțit de d. medic legist Minovici și îm­­preuă cu d. judecător de instrucție Stătescu, au plecat în comuna He­­rești spre a desgropa un cadavru, de­ore­ce e bănuială de uă crimă. —x— Naționalul ne spune că afacerea tânărului Naumescu, mort la spital, se complică. Bănuiala, că a murit o­­trăvit, ia din ce în ce mai multă

Next