Romanulu, decembrie 1895 (Anul 39, nr. 270-291)

1895-12-01 / nr. 270

r VOESCE ȘI VEI PUTEA 1 nnxt 1 minuna ABONAHEHTE, Bucurescu și Buzeu 18 lei de an ::::Ș“ ;; Preoții, învățătorii rurali și muncitorii de la sate și orașe se bucură de aceiași reducere ca abonații din Capitală. ANIMNHIIAT­­ Pagina IV linia 10 bani, III 20 bani liliUlililii­l I pag­ina II bani, inserții și reclame , lefi Anunciuri și alt.Vlîhîte se primesc la tipogra­fia „Românul“ st­r. Știr­bei Vodă (Hotel Manu) 3 Corespondința și mandatele se vor adresa d-lui Vintilă Rosetti, 91. Calea Dorobanților ANUL AL 39-LEA Mo. 270.— EDIȚIA INTEZA numerai 5 bani afreetor: VIMTILA G. A. ROSETTE­ I LIBERTATEA ALEGERILOR Fostul­i regim, căci numai ast­fel se poate numi înjghebarea­­ guvernamentală de e­i, ea ne­fiind representarea la a unul partid politic de putere sine stătător, care să aibă rădăcini în popor și să trăiască prin pro­pria lui forță, acum în cariera de opoziționist în care la a­­runcat slăbiciunea lui și înce­­tarea încrederei Regale, se în­cercă prin piesa sa, a aproba lumea că acea înjghebare, pe care nu o stabilește de­cît nu­mai forța de atracțiune a pu­terei, se prezintă încă sub o deplină unire, și sub o com­plectă întregime. Mai mult, așa cum se gă­­­­sește astă­zi cînd fondurile sleite ale tuturor administrațielor mai umple încă buzunarele ce­lor retrași (?) el vin a cere din nou^încrederea țărei, [poate spre a pune la loc fondurile șterpe­lite cu atîta lăcomie. In setea nesfîrșită de­ putere, acei cari sunt deprinși prin e­­reditate, și mediu cu alegerile lui „Conu Lascăr“ se reped cu furia lui de Don Quichote a­­supra ministrului de interne, căci nu le vine lor să crează, cum în țara romînească s’ar putea face alegeri libere. E prea recentă sistema con­­­­servatore-junimistă- de a domni și cum știut este că lucrurile în lume pe calea normală merg în mod evolutiv, el se miră și rămîne nedumeriți, cum fără nici o revoluție, fără nici un catacbism se poate rupe cu un trecut atît de frumos, inerent u­­nui stat păduros ca al nostru. Căci va, și întreba la ce s’ar mai întrebuința atîtea bâte de corn ce furnisează cu abundență legendari noștri codri. Noștrrii sunt cei din opozi­ție, ei spun nici mai mult, nici mai puțin, de­cît că : „Guver­nul liberal dacă ar fi corect,­­ ar trebui să urmeze înainte pe calea reformelor și îmbunătă­țirilor reale încept­­e de miș­mașul conservator“. Aci ’mi-a plăcut părerea o­­poziției, și spue oricine? dacă nu sunt basici conservatori, mai ales cînd sunt în opoziție. Trebue să fi gînsac de tot la cap ca să poți spune ast­fel de gogumănii cu subități de a vorbi serios. Eu cred că e numai o farsă, căci alt­fel nu ’mi pot explica cum într’un articol de fond să te apuci nici una, nici două, și să-ți dați joc de tine însuți, ba ^ chiar să faci de rîs și pe cel ce vrei să-I aperi. O ast­fel de apărare e a susține, cum susține fuiDgbia pe spânzurat. Dar e pare de vorbit că li­berali să complecteze opera începută de conservatori căci mai întîiii de toate trebue stabilit un lucru : Începută conserva­­vatorii oare­cari reforme? Inaugurat-a el o cale nouă spre progres ? Stabilit-a ei cel puțin punctele primordiale ale unui program politic bine definit ? Eu cred că nu! In acest caz ce poți continua cînd nu ai nimic început, ba mai mult chiar, cînd vii la putere în urma unor oameni, cari din nepricepere și rea vo­ință­ au desorganizat totul, au ruinat, țara și a dat­eama în ba­nul public . Ce continui în a­­cest caz ? Nu nu numai că viitorii nu au început conser­nimic bun și sănătos, din contra ei au cătat să strice și ceia ce era clădit de aici, în­tocmai ca niște chiriași rei, cari neplătind chiria la termen se apucă să strice și casa spre a face râu proprietarului. Cestiunea de care se am­ăn mai cu osebite opoziții de astăzi e libertatea alegerilor. Bieții conservatori, nu le poate intra lor în cap că se pot face alegeri libere. Și au drep­tate căci „obiceiul devine o a doua natură“, dar mai ales cînd și prima natură era la fel cu obiceiul. Acesta fiind calul de bătae al conservatorilor presa opozi­ționistă a încălecat dea binele pe el și îl tot dă la pinteni pînă ce o crăpa. „Epoca“ care apăre numai la epoci cînd planeta conser­vatoare ese din orbita planetei mame, adică a puterei, se sbate mai rău ca un pește pe uscat, și țipă că libertatea alegerilor nu e de­cît un moft,—că țara geme sub cea mai infamă pre­­siun­e electorală, că ingerințele administrației curg cu găleata și a ilustra cu exemple, nevro­patele svîrcoliri ale moților, a­­duce pe tapet o pretinsă scri­soare a prefectului de Bacău. El zic că: „dacă d-l Leca care e bogat, din familie mare, cu trecere în județ, se dresează prin scris alegătorilor și -i poftește cu blîndețe a-și exercita sfintele lor drepturi elective fără a re­comanda ce atitudine trebuesc să ea, ce trebue să fie în restul sferei, și cu cei­lalți prefecți, cari nu se bucură de o pozițiune ca a d- lui Leea, fară de aci trag de păr concluzia că alegerile li­bere nu se pot face în țara romînească. De așa a fi fost cît timp a stat la putere d-nu Catargiu noi nu zicem ba, dar lucru se schimbă cînd în capul minis­terului de interne este d. Fleva. D. L. Catargiu nu a renun­țat și nu va renunța nici o dată la obiceiurile sale dar dacă o mai veni din nou la putere, va găsi atunci un lucru dejă împli­nit pe care nu ’1 va mai putea desființa și aceasta va fi „depli­na libertate a alegerilor”­1. Suntem de altmintrerea pe de­plini convinși că cu toată li­bertatea ce d-1 Fleva, a asigurat exercitări dreptului de alegetor conservatori vor țipa înainte, și vor contesta fără rușine ve­­rsatea unui ast­fel de pas spre progres și civilisație dar ce să le faci: «Găini latră, caravana trece*­ patriei-mume. De atunci și până în prezent ea s­a asimilat succe­siv mai în totul cu organizațiunea legală a țerei. De atunci și până în prezent, toate organele de pu­blicitate din cele două capitale de județ, au atins la timpuri opor­tune necesitatea dreptului electo­ral în Dobrogea. Delegațiunile celor două județe, în diferite o­­caziuni legale au supus la cu­noștința Majestăței Sale Regelui între altele, și legitima dorință ca Dobrogea să fie reprezentată în Corpurile Legiuitoare. Sub tote guvernele de ori­ce culoare po­litică, rezultatul a fost defavorabil. Considerațiunile cele mai prin­cipale, care au făcut pe cei de la putere să amâne rezolvarea aces­tei capitale cestiuni, au fost pe de o parte că, populațiunea a­­cestei provincii nu era încă bine preparată cultural, pentru excer­­citarea acestui drept constituțio­nal, iar pe de alta că, ea fiind compusă din diferite elemente de naționalitate, dintre care unele de o egalitate numerică, exerci­tarea dreptului electoral, s-au con­stitui o armă politică periculoasă. Astă­zi aceste considerațiuni nu își mai au valoarea; ele devin divizate pentru ori­cine cunoaște starea culturală a dobrogenilor Ei nu mai sunt astă­zi ceea­­ce au fost; s’au făcut destul de capabili pentru a’șî exercita cu demnitate acest drept sacru, d­e place a crede că însăși Majesta­­tea Sa Regele, cu ocaziunea ina­­ugurărea podului și a vizitărei o­­rașului Constanța, să’și fi format o bună opiniune despre propăși­rea acestei provincii, din toate­­ punctele de vedere. Dobrogea a progresat simțitor dintr’un timp relativ scurt, sub toate raporturile ; ea este demnă prin urmare a-și oc­ua porțiunea cuvenită în reprezantațiunea na­țională. E nedrept și chiar revoltător, ca dobrogenii fiind impuși la toate obligațiunile legilor țerei (până și tributului de sânge), să fie de­­considerați și înlăturați de la dreptul electoral. Suntem în ajunul deschiderei sesiunei anului curent ; printr’o lege specială, bine precugetată, s’ar putea da și acestei cestiuni o soluțiune îmbucurătoare. In spe­ranță că actualul guvern, care manifestă o deosibită libertate le­gală în exercitarea drepturilor cetățenești, va da atențiunea cu­venită acestei legitime dorințe a dobrogenilor o depunem la cu­noștință prin publicitate. Fie ca mărețul pod ce s’a ridicat cu a­­tâta fală peste Dunăre, să lege în viiitor pe dobrogeni cu Românii de dincolo și politicește , și a­­tunci asimilarea acestei provincii cu patria-mamă, se poate consi­dera ca terminată. N. A. DOHGU 81 DREPTUL ELECTORAL Sunt 17 ani de când această provincie este conexată la sânul mAPEL Membri partidului liberal național din jud. Neamțu, adresează un apel către alegătorii din acel județ, apel din care extragem pasagile urmă­toare : „In ce privesce sistemul con­vențiilor comerciale, vom da spri­jinul nostru guvernului în toate înpregiurările, de câte ori va reuși să dobândească foloase reale, pen­tru esportarea produselor solului nostru, fără a compromite indus­tria națională răspândă. Suntem pentru răspândirea «in­strucțiune! obligatoare și gratuită» în toată masa poporului și nu vom înceta de a lucra în tot timpul mandatului nostru, ca aceste prin­cipii să devie o realitate. Vom stărui pentru organizarea unui „învățământ primar unic, în scopul de a da posibilitatea tutu­ror inteligenților să se desvolte până și în școalele cele mai su­perioare.—Vom cere ca guver­nul să aviseze la resurse, pentru crearea de școale profesionale cât mai numeroase spre a da putința celor săraci de a-și putea forma o carieră onestă și independentă. Experiența trecutului ne-a pro­bat cu prisosință că învățămîntul secondar și acel superior au ne­­voe de serioase reforme. Vom stărui și în această pri­vință, a face ca din aceste două comori intelectuale, să profite toții fiii și fetele române. In privința legei electorale, vom susține ca, sistemul electoral să se modifice ast­fel, în­cât o mai mare parte a națiunei să poată participa direct la alegerile repre­­zentării naționale. Sistemul actual al impozitelor condamnate de toți economiștii noștri cel mai însemnați, de­ore­­ce apasă în mod nedrept mai mult asupra claselor sărace, va fi com­bătut de noi; de aceea v­a da tot concursul nostru de imposite, în scop ca ele să atingă mai mult pe cei ce au de unde da. Legea maximului fiind făcută numai în scop de a procura co­munelor mijloace de înflorire sub toate raporturile, în loc să produ­că rescirate fericite, a dat naștere la proteste unanime, resculări, pe alocurea. Și apoi, apelul sfârșit ast­fel: Guvernul central, fiind compus din fruntașii partidului Național Liberal, a venit la putere cu de­viza de a face o administrație d­ ’estă și a lăsa alegerile libere;— solicitându-ve încrederea, ne în­sușim datoria și respunde ca de a deveni niște colaboratori devotați și conșcienți, pentru a reda nați­­unei domnia legilor și putința de se bucura pe deplin de toate drep­turile sale constituționale. Veniturile comunelor rurale sub conservatori. In județul­ Brăila sub­ conserva­­tori, veniturile comunelor rurale ajunsese un jaf îngrozitor. Tote serviciile bietelor comune erau desorganizate, din cauza lipsei de fonduri. Comune cu venituri si­gure 4—6 mii lei anual, înscriși în budget, nu încasau, de­cât cel mult 1000 sau 2000 de lei. Și de ce? Când s’a înființat le­gea maximului etc? Pentru că guvernul conservator și din veniturile comunelor rurale ca și din multe altele, nu căuta de­cât să-și procopsescă omenii sei și să-și creeze agenți electo­rali și iată cum operau: Contra legei, la tote comune­le, din acel județ, veniturile din taxa avilului, se căutau în regie. Acestă taxă sub liberali se dau în antreprinsă cu sume bunicele, dar acum cu tóta legea maximu­lui, căutate în regie, nu dau nici pe jumătate. Care e causa ?­­ .. Iat-o! Subprefectul da ordine primarilor ca să fure din taxa avilului și să-I dea și­ lui o bună parte. Să lase și cârciumarului ceva căci el fiind sau alegători direcți sau ca mai bogați, eî vor veni în timpul alegerilor, în ajutoul gu­vernului. De cei mandate de plată în suferință, cu nanii neplătite iar dacă se găsia căte-o dată cineva, să reclame aceste jafuri ?!, Apoi atunci îndată ?. S’au re­­sculat țăranii !!.. Adu armată !!.. Și ucide pe aceste canalii!!... DUMINICA 1 DECEMBRE s. n.­­19 NOEMBRE st. v. 1895 KIM­ STREINATATE anunclurile se primesc; la pAriS­ta d-niî Lorette rue Caumartin 61—Havas 8 place de la Bo­­urse—Tones 31 bis rue Faub, Montmartre.—Adam 37 rue de Varennes. IN GeRMANiA la d. Rudolf Mosse Berlin Munich* Leipzig k. Steiner, (Hamburg Berlin) și d. H. L. Daube Eranțfort. KZDRiCh, Rudolf Mosse. La gEneYA, la Hasenstein șl Vogler. gfAUSTRlA, Viena, Rudolf Mosse, 1. Seilerstatte. Duke* I. Wollzeille 6—8 Viena Scrisorile nefrancaze se refuză.—Articole ne­ publicate se ard. LUMINEAZA-TE ȘI VEI FI !Abonamentele se pot face la toate biurourile poștale din țară și din străinătate să! Pentru consiliu sanitar superior Nu știi ce se mai crezi. La sate, populația noastră rurală se stinge cu miile, din cauza lip­sei de ajutor medical, la orașe, avem ce e dreptul model, cărora satul și comunele le plătesc lofuri grase de tot, și totuși nenorociții ce au nevoe de un ajutor medical gratuit mor cu zile, cari medicii puș­i în servicul public, nu au buna voință a se deranja pentru sără­­cime de și sunt plătiți, și încă bine, pentru acestea. Săf ilustrăm însă cu exemple triste de alt­fel adevărul celor ce spunem. Mai zilele trecute, sosește la otel Orient o biată, nenorocită Maria Maricha de fel din Caracal, care, însărcinată, în a doua sau a treia lună avortează în niște împre­jurări despre care justiția sesizată, a început serioase fiind cer­cetări. Avortul sa întâmplat la ora sau 5 spre seară. Imediat apoi s-a­­ declarat o emoragie care punea în pericol viața nefericitei. Pe la ora 8 sa trimes după doctorul, Andronescu, care a răs­puns că va veni mai târziu. Nu a venit însă de­și concursul său a fost reclamat de urgență de mai multe ori în aceiași o napte de­cât la orele 7 dimineața, când nenorocita nu mai era de­cât un cadavru. E tristă constatarea ce facem, dar adevărată. Nu ne facem nici o iluzie de starea în care se află bolnavii, poate că ea era con­damnată dar erăși poate că ar fi scăpat dacă ar fi avut la timp a­­jutorul medical reclamat de îm­prejurări. In atari cașuri, responsabilita­tea doctorilor cari refuză con­cursul lor,­este mare, nespus­ă de mare și nu există pedeapsă în codurile noastre, cari, să li se poată aplica. O visită medicală jla timp, și este de ajuns adese­ori ca să sca­pe o viață pomenească. Da, o viață omenească care pentru unii medici e așa de puțin lucru, dar care e scumpă unei fa­milii, unor copilași ce rămân în urmă și a căror singur sprijin și ajutor în lume era acea ființă ca­re a căzut jertfă morței numai și num­ai din cauza nepăsărei unor medici lipsiți de scrupul, lipsiți de conștiință.Atragem serioasa atenție a con­siliului sanitar superior asupra a­­cestor fel de cazuri și am fi de părere ca ori de câte noi se va constata un caș de asemena na­tură să fie retras dreptul medici­lor care au refuzat la timp con­cursul lor medical de a-­și mai executa pe un­ timp oare­care pro­fesiunea lor. M­artirii rominl In numărul nostru de Joi am anunțat că girantul c­respunzător, editorul ziarului Tribuna din Sibiu și d-na Smara, autoarea unei poezii patriotice, au fost dați în jude­cată de tribunalele ungurești­ Publicăm astă­zi acea poezie, spre a aprecia și cititorii noștri vinovăția celor încriminați. M­artirilor de la Cluj Martiri aî libertăței, închiși în temnițî veci Fiți mândri, căci dreptatea și acolo e cu voi Mărirea voastră fi-va icoană ’n veci de veci La fiii voștri cari vor fi viteji eroi! Cătînd «pre voi, vor pune cruzimelor hotar: Căci mic cu mare fi­ vor însuflețiți d’un gând invinge-vor dușmanul cumplit, fioros, barbar Și lupta ce ’neepurzați,o vor sfărși ’n cvrînd La trîmbița dreptăței, popor dupe popor Va alerga s’ajute pe cel ce’a subjugat. Vor plânge atunci barbarii. D­e nimeni pîînsufle De nimeni n’o să fie în lume ascultat. Mărirea voastră fi-va icoană ’n veci de veci La fiii noștri cari vor fi viteji eroi Martiri al libertăței închiși în temniți reci Fiți mândri căci dreptatea și acolo e cu voi! Smara Un botez singular Parchetul din Ambert (Franța) a deschis o anchetă în orășelul Massettonre, provocată de urmă­toarele împrejurări : In timpul din urmă femeia Gro­llet, care era însărcinată, căzu bolnavă, declarându-se un înce­put de scurgere; doctorul Girau primar și consilier general din Olliergues fu chemat pentru a-i da ajutor.— D. Girau văzu pe bolnavă și prescrise o ordonanță. A doua zi dimineața el fu primit în grabă că îi este mai rea. Pre­­văzând o cauză de eclampsie, doc­torul se grăbi a pleca la Masse­­tteri Prevenit în acelaș timp, prin doctor. Abatel : Gilbertas, vicar la Ollierques, se duse asemenea și el pentru a da împărtășanie bolnavei, și sosi cel­ d’Intuin. — Bolnava a murit, spuse ci­­ne­va preotului. — Și copilul a fost­ a el scăpat ? repetă acesta. — Poate că mai este încă timp, trebuie să-l botezăm' Soțul, tatăl și mama nenoroci­tei bestiaii- dar fără a se ajunge hotărât la operațiunea care tre­buie să permită a fi botezat un făt de șease sau ș­apte luni. — Lăsați-me, zise Abatele. Și el rămase în camera mortei, cu un singur martor, o bătrână femeie de șease-zeci și două de ani . Apoi, fără a mai întârzia, vicarul își scoase cuțitul din bu­zunar și începu operația. Dar cu acel cuțit nu putea tăia în de­ajuns. Abatele ceru femeii unul mai ascuțit. Aceasta se duse să caute un cuțit mai mare și mai ascuțit—cuțitul bărbatului, după cât se pare—și preotul putu să continue operația. O tăietură de la patru­zeci la patru­zeci și cinci centimetre permise de a scoate fătul mort. Abatele îl boteză și după ce se spălă pe mâini se grăbi a pleca la parod­ie. Pe pragul camerei, vicarul în­tâlni pe doctorul Giraud căruia îi zise : „ Știți că bolnava a murit, dar s’a făcut. Și el plecă. Se poate judeca mirarea medicului, când înțelese după ce vezu moarta, înțelesul acestor două cuvinte­, s’a făcut. In aceeași zi, d. Girand se duse la Ambert unde în cunoști­­ință parchetul. Acesta a deschis o anchetă, a cărui rezultat nu se cunoaște încă. Nu se știe încă pentru un moment dacă Abatele Gilbertas a practicat operația ce­­sariană asupra unei­ moarte sau asupra unei femei care trăia încă aruncată însă într’o criză de e­­clampsie, atare care seamănă cu moartea. In consecință nu se știe dacă va fi urmărit pentru omuci­dere prin imprudența sau tradus în fața justiției pentru exercițiul ilegal al medicinei. «*»*-*w-v/\AAAAAAAAA/VVS^*«--« Zilele trecute doui agenți ai poli­ției de moravuri arestară la Paris o tînără fată Berthaon Rugemont, care ieșea din­tr’un magazin de încălță­minte unde lucrase pînă la* 10 ore seara. » Condusă la post, tînăra fata pro­testa cu energie contra măsurei co­munale a căreia victimă ea era. Dou! amici al familiei sale care eșiră cu dînsa o urmăreau­ la distanță. Văzînd actul neomenos al acestor agenți, alergară și o puseră in liber­tate. Acest fapt condamnabil al acestor doi agenți de moravuri spun ziarele parisiane, a fost adus la cunoștința prefectului de poliție, care pedepsi pe agenții lui cu 15 zile de suspen­­siune și mutarea din despărțirea în care au comis acest nemotivat a^dus de putere.

Next