Romanul, septembrie 1898 (Anul 42, nr. 170-193)
1898-09-01 / nr. 170
i Anul 42-lea No. 170 Yoesee și vei putea 5 Tostin.iL H->n toată țara Abonamente . In țară 5 lei pe trimistru In Streinătate 10 lei pe trimistru Redacția str. Șelari 17 colț cu str. Carol Fondat de C. A. Rosetti Limi inézate și vei fi 5 le ©.an.i în toată țara Amunciurî pagina IV linia 40 bani Inserții și reclameleî linia Administrația Strada Șelari (colț cu str.t$irol Director Vintila C. A.fi __________ ÍIV Arderea regulamentului organic . Peste câteva zile să împlinesc 50 de ani din ziua în care poporul Capitalei a ars regulamentul organic. Descrierea acelor petrecute în acea Ț o găsim în Pruncul Român din acea epocă, și sigur fiind că va interesa pe cititori noștri, reproducem acea pagină din istoria revoluții din 1848. „Ziua de 6 Septembre este una din acele cjile memorabile, cari rămân neșterse în analele patriei; este o zi de sărbătorre în epoca revoluțiunei nóstre, precum a fost și ziua de 15 Iunie. Poporul aflând că vrăjmași României ar voi să ne împuie iarăși regulamentul, acea leguire care în timp de 17 ani tăcuse nenorocirea țărei, să aducăt de dimineață la 11 ore la ministerul din afară și ceru arderea și anatemisarea regulamentului. O deputăție a trimisă la Locotinența domudscă arătând dorința poporului și cerând regulamentul atât original, cât și tote manuscrisul exemplarele tipărite, de la tote ministerele. Cu densele, puse în pat de mort și învelite cu postav negru, cu stindardele trei colore și în cap cu musică militară, care cânta un marș de înmormântare, poporul să duce în curtea P. S. S. Mitropolitului. Pe unde trecea cortegiul funebru, glasul de aramă al clopotelor anunța creștinilor osînda de marte a vinovatului regulament. O deputăție alesă din popor intră la P. S. S. și-i arătă dorința obștei; în vremea acea se făcu în mijlocul curței o lăditură de lemne și tóte prev gătirile pentru ardere, sub priveghiarea d-lui Cesar Boliac, C. Aristia și a câți-va gardiști naționali. Apoi d. I. Brătianu, care se sui în balcon luă parale și, printr’un cuvânt împovizat, arătă poporului importanța actului ce era să săvrîșescă , după densul vorbi d. C. Boliac în numele poporului, manifestând că toți de obște doresc ca prin arderea acestor exemplare să’și arate voința de a să nimici pentru totdeauna regulamentul. Pe urmă P. S. S. Mitropolitul ese în balcon și dând poporului binecuvîntare, întrebă ce este cererea lui. Toți întru» glas îl răspunseră : „să se ardă regulamentul și arhondologia!“ P. S. S. atunci dete voie să se facă acest auto-de-fe. Un om din popor, un țăran, fu ales să săvârșască acest act solemn. Țăranul a fost acela care a pătimit mai mult decât oricare altu, a fost apăsat de legiuirile cuprinse într’ensul, el dar avea dreptul mai mult decât oricare alt cetățean, să punântând mâna la distracție acestui cod al sclavii. Țăranul ardică în sus regulamentul și’l aruncă în foc, Unde flacărea ca animată de spiritele poporului—’l mistui cu ardere, iar cenușa să ardică neagră în aer și să risipi de vânt. Peste cete mii de mâini aplaudară, peste cinci mii de glasuri exprimară bucuria și mulțumirea poporului după ce regulament se arse și catastișele rangurilor (archondologhia). FOI RĂVĂȘITE — Era ca și acum — Era tot ca și acum, sfîrșit de August, cu dimineți friguroase, cu frunze palide și melancolie în inimi. Mă pogoram de la munte, dint’un orășel anost și liniștit, veneam spre București Unde zidurile unui internat, mă așteptați ca să mă răpească viețea și pentru prima oară îmi realisam visurile închipuitului București. Cu ce poftă de viață și de muncă înaintam la brațul tatii spre școala care—după spusa lui—mă va face fericit, îmi va da bani mulți și îmi va lumina capul. Clădirea măreață cu ceas în frunte, ocoliți de ziduri inalte, în închipuirea mea apărea ca un paradis unde sunt numai fericiri, iar mutrele ss verilor profesori ca niște sfinți blânzi și ertători, risipitor de daruri, cu inimi părintești și cu glasuri de mamă. Și acolo ce de copii... ’Mi era drag să văd în fiecare este un frate iubit uitat acasă, regăsit în singurătatea aduind clocotitor, largând tata m’a lăsat, când a șoptit ceva la urechea directorului și când m’a sărutat ușor pe frunte mi-a venit să plâng, să plec cu el, dar viața nouă, aparența fericirei și dorința de a învinge toate m’au amorțit în loc. O, când am văzut că am fost înșelat am plâns mult, seara am eșit din dormitor și m’am strecurat în grădină unde m’am plâns stelelor. Totul plângea atunci, pe fața mea cadeau lacrămi cerești, stelele se lipeau, luna era tristă, pomii scuturau frunzele a duioșie și în spre orășelul meu cădea îi atâtea stele... Era tot ca și atunci când tata mă aducea iar la școală, după trei luni de vacanță. Tușam și îmi strîngeam nervos pardesiul la piept. Fiori de moarte mă coplesau la vederea marei clădiri cu ceas in frunte și ocolită cu ziduri înalte. Am trecut poarta școalei am lăsat pe fata afară și parcă intram in mormânt. Prin crăpăturile ușei zăvorite am privit lung spre stradă ; când au dispărut tata un val negru mi-a acoperit constanta... Sîgma. Afacerea Dreyfus Paris, 29 Septembrie.— «Figaro» anunță că generalul Zurlinden are nevoe de încă două sau trei zile pentru a termina examinarea dosarului Dreyfus. Pe de altă parte, «le Journal și „l’Eclaire“ cred că generalul Zurlinden a constatat deja neputința revizuirei. El va demisiona dacă opiniunea sa nu se va modifica după examinarea complectă a dosarului. Ediția de seară __________________________________ 1. Brătianu sub presidența cărora s’a și Cesar Boliac ars regulamentul organic. RESCOVA DIN CRETA Londra, 28 August.—Se scrie din Candia jurnalului „Times“ că trupele turcești afi refuzat să sprijinească trupele engleze cari, puțin numeroase, afi fost ușor nimicite. Refugiații, printre cari mai mulți răniți, cari au alergat pe bordul vasului englez Camperdown,fie că circulă svonul că musulmanii au comis măcelul. Canea 29 August. Toți creștinii protejați de turci au fost exportați până la guvernorul turcesc. . Trupele turcești sau unit cu cele engleze deakra otomanilor tulburători. Numărul viei implor e de două sute. Constantinopole 29 August.— Raportul guvernatorului general adresat amiralilor confirmă amănuntele cunoscute ale incidentului din Candia. El adaugă că trupele turcești și-au desfășurat toate forțele pentru a restabili liniștea și a stinge focul. După un raport cesular din Candia 60 de marinari englezi au fost răniți. Zece vase sunt actualmente în Candia. Canea, 28 August. Familiile refugiaților din Candia au sosit la Suda. Comitetul executiv al insurgenților a prevenit pe amirali că îi este imposibil să primească responsabilitatea funcțiunilor sale înaintea de plecarea trupelor turcești și cât timp autoritățile otomane își vor exercita funcțiunilor lor. Atena, 29 August.—Noutățile din Creta zic că creștinii din districtele Candiei și Sehakiului se înarmează, pentru a merge în ajutorul celor din Candia. Amiralii au hotărât de a exige desarmarea bașibuzucilor și de a cere ca principalii instigatori să li se dea pe mână. Ajutoare internaționale au sosit în Candia, unde situația este încă gravă. Canea, 29 August. — Se asigură că amiralii răspunzând protestărilor comitetului executiv al insurgenților au declarat că vor recomanda guvernelor respective soluțiunea definitivă a chestiunii cretane, prin depărtarea trupelor turcești și numirea unui guvernator. Cifra victimelor creștine din Candia este peste 400 țifra victimelor care se găsesc sub dărâmături nefiind încă cunoscută. Printre edificiile dărâmate prin bombardare e și moscheia. Prădăciunile și incendiul continuă. Cronica agricolă Sfînta Maria a trecut și sunt rarități ‘holdele semănate pân’acum. . Timpul propice semănăturilor se scurtează mereu și zorul cultivatorilor va trebui să fie foarte mare,, pentru a semăna grâul și Secara imediat ce o înbelșugătoare ploae va înmuia bine pământul. D’aceia agricultorii prevăzători ’șiau luat toate măsurile ca Octombrie să nu ’i apuce cu semănăturile nesfârșite. Vitele de jug întărite, instrumentele și mașinele agricole de semănat gata nelipsindu-le nici un cui sămânța pregătită, piatra vânătă cumpărată, pentru a se sulfata cu dînsa grâul a nu face măsură. La Ferma din Slobozia-Galbenu de 5 ani doza de piatră vânătă e de 75 grame la 1 kilogram la hectolitru de apă. În acea apă, cu 1 la sută piatră vânătă topită în apă căldicică, se înmoae coșurele cu grâu. Varul, pentru a grăbi uscarea, în loc d’a se presăra peste grâul sulfat,se pune în căzile de sulfat de crupu unde se înmoie grâul, învîrtindu-se mereu a nu se depune în fund. Nu atât secetei din urmă, cât vînturilor într’una, datorăm întărirea în atâta a pământului încât în cele mai multe părți plugul celor mai buni plugari d’abea așează bolovani mari în loc de pământ resfirat. Prin mălăișcî, păuingișcî și ogoare din vreme făcute, d’abea se mai poate ara acum se cuvine. De semănat, însă, puțin cutează până plouă. Se ară pe cât e cu putință, ca lucrarea cea mai de căpetenie a anului să mai înainteze puțin. Ogoare de Mai și Iulie tot sau făcut în țară , numai de-ar avea parte a fi întoarse și semănate la vreme și în bune condițiuni, iar nu numai a se întoarce bolovanii pe cealaltă parte. Acum, mai pretutindeni, câmpul e gol. Și meiurile și fânul s’au cărat. Au rămas numai porumburile pe care secetele din urmă și mai ales furtunile le au copt sau le au pălit. Cele puse timpuriu și prășite la vreme vor da acele recolte de seamă ce făgäduiau după a doua lor săpare. Cele mai tânjii și mai rău cultivate, cum și varietățile tânjii, au suferit mai mult de secetă și vânt și boabele multor ver eși cam și stare, iar știuleții din urmă n’au rodit Orcum, recolta porumbului nu va fi rea dar s’a perdut, la cele târzii, mult din frumoasele speranțe ce dădeau. Culesul lor se va putea începe la cele timpurii pe la începutul lunei Septembrie chiar, la câmp. E boală curată și pagubă, a se recolta prea devreme varietățile tîrdiî și obicinuite , iar pentru a se ara porumbișcele, nu prea văd nevoia în’acest an, cînd sunt destule alte locuri bune de grîu, unde nici pîn’acum nu s’a început semănatul. Apoi e păcat a se „strica“ o porumbișce dacă se seamănă în ea tîrjiu griu ; mai bine e de lăsat pentru a se întoarce la iarnă și a se semăna, la primăvară, orzoaicî, din cari avem acum varietăți cari să poată da cele mai mari recolte, chiar în unele regiuni de Moldova sau cele Chevalier. Și nu e păcat a se pune în porumbișc, chiar prăsurile nouă, a căror producțiune ușor ajunge la 4 la 5 zile mari la la pogon (5670 la hectar). Ca și pentru recoltat și treerat, timpul a fost foarte prielnic adunatului finului și altor nutrețul pentru vite nu va fi. Prin părțile unde e mult fîn natural, cum și nutrețuri semănate, paele vor fi întrebuințate la grajduri, numai pentru așternuturi. Așa am dori să vedem totdeauna folosinduse paele cari, se scie, nu coprind de cît prea puține principiurî hrănitoare. Aiurea, unde vitele se hrănesc cu alimente cu principiurî hrănitoare mai concentrate, paele se pot folosi și ca agenți mecanici. La noi paele de grîu și secară ar trebui să nu le mai vedem întrebuințînduse decît pentru soc și așternut. Paele de orél, dacă se dau mai ales seara, constituesc o hrănire foarte economică și sănătoasă , negreșit vorbesc de paele bune, cele stricate dau diaree vitelor și, cu toată valoarea lor hrănitoare mult mai mare ca aceea a paelor de grâu, paele de ovés nu trebuesc întrebuințate într’una la hrănire și mai virtos la vitele ce muncesc și se pun la îngrășat. Paele de ovés, adunate repede și pe vreme bună, în șire și clăi, dacă se dau alternativ cu cel mai hrănitor fân, de Moha de California și de Fledlă, nutresc de minune de bine vitele. Principiile hrănitoare și mai cu semă materiile azotate, sunt în o mare cătățime la piele de ovés cari, d’apoi, se și mistuesc mai bine, ca cele de grâu. Când selecționatorii vor găsi o varietate de oves care să’șî aibă bobul copt, când paiul va fi încă verde, atunci paele de oves vor fi tot așa de bune ca fînul. Să nu ne surprindă că vom aud și de acest lucru, căci am vădut cum din modestul părîng s’a căpătat varietatea Molia de California a cărui paine cu desăvârșire verde chiar când bobulte trecut din coacere, constituind, fără îndoială, cel mai hrănitor, a căutat și economic fân de plantă semănată anuală. (Sfârșitul mîine). Resbelul Franței cu lpania .Cu o armată lipsită de tote, fara îmbrăcăminte, fără încălțăminte, fară artilierie, adesea fără cartușe, doue-spre-zece -jile fără pâine, însă totdeauna cu curaj, am dobândit aceste isbânzi. «Cu o armată de trei-ijeci și patru la trei-ijeci și șase mii de ostași, «ăci armata nóstra de acum nici o dată n’a fost mai mare, am gonit își am sfărâmat o armată de șăse-deci la șăpte-izeci mii ostași de față cari compuneau acele ale Pienintesilor și ale Austriacilor la un loc. «Numai cu acestă armată am câștigat săse isbânc și hotărâtăre, am omorât sau rănit săse-mii, am luat dușmanilor cincisprezece mii de ostași, am coprin două locuri de resbel, am silit pe regele Sardiniei să ne deschidă porțile Statelor sale, am aruncat rămășițele armatei Austriaca la treizeci și cinci leghe de noi. «Acestă campanie este cea mai frumosă și cea ma stălucită din câte s’a făcut. Ea se cade a fi scrisă și cetită. Ea e te savantă, și acei cari o voi putea ințelga vor trage mari felöse. Eu, baiul meu părinte, fidelul tablou al posițiunei nóstre.>