Saptamina, 1975 (Anul 5, nr. 213-264)

1975-01-03 / nr. 213

O ISTORIE POLEMICA SI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI PINA IN PREZENT AVENTURA LIMBII ROMÂNE Numai că feciorii lui Laban au băgat de seamă că Iacov (Iacob) a ales din turme tot ce era mai bun. Acesta din urmă văzu derept aceasa obrazul lui Laban și inca nu era așa către el ca ieri și inantte. Ceea ce-l făcu și la sfatul lui Dumnezeu să gră­bească întoarcerea în pămîntul lui taică­­său și a rudelor sale. Trimise după Rahu­la și după Liia care pășteau oile și le ară­tă că nici Laban nu fusese cinstit cu el. Rahu­la și Liia dziseră lui , iaca, nu e noao nice parte, nice ocină la casa tătini-nostru. Iaca, așa au ținut noi ca nește strimni, că Im­preț ne-au vindut și prețul nostru au amistuit (foarte frumos spus !). Derept acea Dumnezeu au luat a tătini-nostru bogățiia lui și noao și ficiorilor noștri au dat­­ derept aceasa să aceasca toate ce Dumnezeu au dzis ție. După care Iacov puse feciorii și muierile pe cămile, luă toate dobitoacele și toată marea pregătindu-se să plece în păminturile lui Canaan. Laban iară era mers a tunde oile lui și Rahila pre idolii tătăni-său furase. Laban află abia după trei zile că Iacov a fugit, își strînse frații și goni șapte zile după el, alungindu-i pre muntele Gheli­adului. Iacov era întins in cortul lui pe deal. Laban, cu frații lui, ii reproșează că a fugit fără știrea lor, pen­tru că altfel l-ar fi petrecut cu veselie și cu cîntece. N-ai neci lăsat să sărut feciorii și featele meale, dzău, nebuneaște ai făcut. Dar Laban este necăjit că i s-au luat lu­crurile casei pe care le-a furat Rahila și face, cu alte cuvinte, o percheziție, însă fata, mai hoață, le ascunde sub paiele că­milelor, așezîndu-se deasupra, așa incit tatăl său nu găsește nimic. Iacob îi repro­șează că i-a slujit 23 de ani și că el me­reu i-a schimbat simbria. Cearta se ter­mină cu o împărțire a pămînturilor mar­cate printr-o grămadă de pietre, după care mlrcară împreună. După ce Laban iși să­rută feciorii și­ i blagoslovi, Iacov iară mearse pre calea lui și îngerii Domnului vineră înaintea lui. Iacov trimise lui Isav un sol spunîndu-i că vine încărcat de do­bitoace, oi, asini, slugi și slujnice, cerîn­­du-i iertare înaintea ochilor săi. Isav îi tri­mise și ei sol care-l anunță pe Iacov să vină înaintea sa cu 400 de bărbați. Auzind acestea, Iacov se roagă lui Dumnezeu ce­­rlndu-i milostivniciia. Asta nu-l împiedică să împartă și turmele cu insoțitorii săi. Cînd apare Isav îi dăruiește 200 de capre, 20 de țapi, 200 de oi, 20 de areți (berbeci), 30 de cămile sugătoare, cu mînzii de preună, 40 de vaci și 20 de mîcicole (catîri), cu 10 mînzi depreună și deade la mina slugilor lui toate cîrdurile usebi (separat) și zise lor : duceți-vă înaintea mea și lăsați foc mijloc intre cîrdure. Dar, cu toate aceste daruri, Isav nu iartă pe frate-său și tri­mise la Iacov un bărbat care luptă­ se iară cu Iacov, tocma pină la revărsatul zorilor. Și cînd văzu cum că nu poate învince lovi lui Iacov osul cliciului (coapsei) și osul cliciului în luptare scrindu­-se. Și zise , la­­să-mă, că se răvarsă zorile. El iară răs­punse : nu te voiu lăsa numai deaca mă vezi blagoslovi. Și el zise : cum te chia­­mă ? Răspunse : Iacov mi-e numele. El iară zise : după aceasta nu fie ție Iacov nu­mele, ci Izdrail, că spre Dumnezeu ai în­vins, cu cit mai tare invince-veri oamenii. Consecința acestei lupte este că feciorii lui Izdrail până în ziua de astăzi nu mănîncă vina cficiului. Apare Isav cu 400 de băr­bați. Cele două cete se salută. Cei doi frați să sărutară și plînseră și Isav văzînd fetele și feciorii întrebă : cine sunt aceastea cu tine ? Răspunse : feciorii cu carii Dumne­zeu au dăruit pre sluga ta. Isav ar cam refuza darurile, dar Iacov il roagă să le ia. In cele din urmă pornesc la drum și Iacov ajunge în Sohot și făcu casă șic și dobitoacelor poicii (adăpost pentru anima­le), de unde chiamă numele acelui loc Subot. In capitolul 34, ca într-o mare Sagă, cum e această Bitlie, Dina, fata Liei mearse afară, cum să vadză featele acelui pămînt. Dar il văzu pe Sikhom Heteuș, ficiorul lui Hemor, care le era domn acelui ținut. Acela apucă-o pre ea și dormind cu ea o rușină. Și se lopi inima lui către Dina... și iubita pe acea fată. Sikhem îl anunță pe Hemor că o ia pe fata Liei să-i fie mutare. Nu­mai că audzi iară Iacov că fata lui Dina ar­ fi rușinată și feciorii lui era în cîmp la dobitoc și făcu mul com­pină vineră aca­să. Și cînd ară fi auzind aceasta, cu greu luară aceștia bărbați și foarte se mî­­niiară, cum acest lucru spurcat el ară fi fă­­cind pre Israil, dormind cu fata lui Iacov, că acestui lucru n-au vrut trebui să fie (ob­servați barocul limbii !). Hemor văzînd că se îngroașă gluma, le spuse celor mimați : ini­ma ficiorului mieu­lui Sikhem i se-au lopit cătră fata voastră, rogu-vă, dați-o lui să-i fie muiare. Să tocmim între noi cuscrie, dați noao featele voastre și featele noastre luați voi, și lăcuiți cu noi a cest ținut fie în putoarea voastră, lăcuiți și tîrguiți intr-insul și-l biruiți. Nu cad la înțele­gere pentru că rușinarea Dinei nu le con­vine. Numai că a treia zi, apucară doi ficiori ai lui Iacov, Simeon și Levi, frații Diniei, cine arma sa și cu mare hrădorie (desfrînare) intrară înlăuntru în oraș și pre toți bărbații omorîră. Omorîră și pre Hemor și pre feciorul acestuia Sikhem, cu arme ascuțite și afară aduseră pre­dina din casa lui Sikhem și se dusetră. Orașul e prădat. Iacov îi ceartă pe Simeon și pe Levi că au făcut răzmeriță cu locuitorii acelui pămînt și ar fi trebuit să se gîn­­dească că ei sunt puținei și că aceia se vor aduna, îl vor bate și el va pieri cu toată casa lui Aceia îi răspunseră , însă așa au vrut trebui să facă cu sora­ noastră ca și cu o curvă ? Dumnezeu îl sfătuiește pe Iacov să plece de acolo. Mergînd în Ver­­icenliu, Iacov își strînge familia, îi pune pe toți să-și schimbe veșmintele, leapădă toți domnedzeii striini care era la ei, în acela chip și cerceii despre urechile sale și le îngropă aceasta Iacov supt un lemn de cer. După care Iacov se stabili în Luz, în pămîntul Canaanului, numit Vetheal. Și mearseră den Veticalm­ și cînd ară fi de­părtați de la Efrata cîtu-i lungul unui pă­mînt arătoriu, născu Rahila și în naștere mare dureare pățiia. Rahila muri născîndu-l pe Veniamin și fu îngropată lingă calea Efrateei, căriia-i acuma numele Vetleaem. In același timp, Israil ducîndu-se întinse cortul său den turnul Ederului. Și fu­cind lăcui la Israil pre acel pămînt, mearse Ru­­ven și dormi cu Vilha, cu mutarea de pat a tătini-său ; și auzise Izdrail. Trecem peste înmulțirea acestui neam, descrisă la capitolul 36 care, din punct de vedere literar, nu prezintă interes. Sînge­­roasa istorie insă continuă. Israil, dintre toți feciorii săi mai vîrtos iubita pre Iosif prince că născuse pre el la bătrîneațele sale și făcu un veșmint de multe fetițe, pestriț. Văzînd frații lui cum tatăl lor pre el are mai vîrtos a iubit decit toți frații lui, urîia pre el și nice un cuvînt bun lui nu da. Asupră de aceasta Iosif văzu un vis și cînd l-ară fi spuiul fraților săi, de-abiia mai vîrtos începură a-1 urî. Ce visase ? Lega snopi în cîmp și snopul său fusese ridicat mai sus, iar snopii celorlalți se plecară înaintea snopului lui Iosif. Dar lău­dăroșenia lui Iosif nu încetează. El se mai laudă că a mai avut un vis , că soarele și luna plus 11 stele se plecaseră Înaintea sa. Tatăl lui Iosif îl ceartă și-l trimite du­pă frații săi care erau cu oile. Cînd de departe ară fi văzînd frații lui pre el,­ainte de ce ară fi mers la ei, pre moartea lui se sfătuiia și aceasta ziseră unul cătră alau­ : iaca, muov vine văzătoriul de vise. Blați, să-l omorîm pre el și să-l aruncăm în cea fîntînă veache, și ceasta să dzicem cum că l-au mîncat o fiară sălbatecă și vom vedea apoi ce va folosi visul lui. Ru­­ven, auzind astea, le spuse să nu-i omoa­re , nu-i vărsareți sîngele, ce-i aruncați în fintina veache, carea iaste în pustie și vă țineți mîinile de către el, că vrea să-l slobodzească den mințile lor, cum iară să-l ducă tătini-său. Iosif sosește la frații lui, aceștia trag de pe el veșmîntul pestriț, îl aruncă în o fîntînă deșartă și fără apă, după care ședzură la mîncare. Numai că se ivește o gloată de izmailiteani sosind din Ghiliad, cine aducea pre cămile aro­mat și mir, și zmirnă și mergea în Eghipet. Fraților le veni ideea să-l vîndă acelor negustori pre cel din fîntînă , ceea ce și făcură, căpătînd pe el 20 de bani de ar­gint. La întoarcerea lui Ruven acesta nu-1 mai găsi pre Iosif. Ca să ascundă vînza­­rea fratelui tăvăliră veșmîntul lui Iosif în singe de ied înjunghiat. Cînd Israil (Iacov) văzu veșmîntul feciorului său, își rupse hainele, se îmbrăcă în sac și-l prinse amar pe feciorul său. In acest timp negustorii il vîndură pre Iosif în Eghipet lui Putifar, comornicul lui Faraon și vornicului. (va urma) eugen barbu pe scurt din anul 19 • LA MULȚI ANI I & LA MODĂ LUMINĂRILE ȘI BICICLETA • UN BUN DE PREȚ: HTRTIA VECHE • SECRETUL LONGEVITĂȚII : MINIJUPA ® SĂRUTĂRILE DĂUNEAZĂ SĂNĂTĂȚII • ȘI ... ÎNCĂ O DATĂ LA MULȚI ANI I Situîndu-se, prin­ descoperirile sale de o însemnătate fundamentală, printre cei mai mari oameni de știință ai lumii în domeniul biologiei celulare, savantul american de origi­ne română, George Emil Palade, se numără printre cei trei laureați ai Premiului Nobel pen­tru medicină pe anul 1974 — în Franța, la mare vogă e reclama unei fabrici de luminări . Sortiment variat, rezolvă toate problemele de iluminare, sunt decorative. Cumpărați, deci, luminări î — După Brigitte Bardot, Sophia Loren a trecut și ea zîmbind granița celor 40 de ani. Nici milioanele soțului său nu au sal­vat-o de asta ! — O vacă de rasă Matis bru­nă, domiciliată în Călimăneși, a dat naștere la doi viței gemeni siamezi,­ cu două capete, 6 piciorușe și două codițe . Ca urmare a crizei mondiale de energie, transportul de mărfuri ar putea fi asigurat în următorii 10 ani cu ajutorul dirijabilelor, apreciază organi­zatorii primei Conferințe internaționale asupra dirijabilelor — Nu mai cumpărați animale exotice. S-a constatat că panterele atacă pe la spate, crocodilii au insomnii în baie, pito­nul vrea numai păsări vii. Așa că... râmineți la pisici ! — s-a deschis la Chicago un cinemato­graf numai pentru femei. în program figu­rează exclusiv filme de dragoste. Ce-or avea femeile cu dragostea ? — între voluntarii ca­­re-și donează corpul facultăților de medicină, in Franța femeile depășesc bărbații în pro­porție de 2 la 1. Ele și după moarte se do­vedesc mult mai generoase — Fabrica de cio­rapi din Timișoara mulțumește și pe cei mai capricioși clienți : vinde perechi de ciorapi flansați în care unul e trei sferturi și altul șosetă . — Prințesa Anne și căpitanul Marck Philips au fost expuși la celebrul muzeu Tussaud : cuplul binecunoscut a fost fidel executat în ceară — Faraonii au fost niște morți din­­ viață , studiați cu lupa și Röntgen, s-a constatat că erau putrezi­tare de bolnavi și mureau de tineri. Morți însă, țin mai mult . S-a gîndit ce s-a gîndit ciobanul Vasile Ailincăi (Bacău) și și-a*zis : Dacă cu un glonte omor un lup, cu 18 bucăți de dina­mită și 17 capse pirotehnice electrice cîți voi omorî ? Era să-și omoare întreaga turmă dacă nu interveneau autoritățile . Deținuții unei închisori conduși de condamnatul pentru fal­sificarea de cecuri, Pierre Baulet, au cerut ex­tinderea îmbrăcămintei vărgate in afara zidu­rilor închisorii. Ei vor să fie lansată moda pijamalelor în dungi peste tot ! Pentru unii moda asta ar fi bună ca antrenament — Ma­rile case de modă pariziene au adevărate ca­mere secrete în care sunt păstrate desenele modelelor unicat. în privința acestui gen de secrete, spionajul are foarte vechi tradiții fe­minine — Profitul mic răstoarnă limuzina mare, este noua „zicală“ creată în America datorită penuriei de carburanți — Doi cetă­țeni din Petroșani au furat un autobuz. Nu mai întrebăm la ce le-o fi folosit ? — Promisiunile ITB-ului ce ne dădeau spe­ranțe multiple s-au dovedit doar... pro­misiuni —■ La vîrsta de 118 ani, a murit Polly Mason din Louisiana. Secretul longevi­tății sale , mînca multă fasole și orez și bea zilnic doi litri de Brandy l — Cei ce vorbesc mult trăiesc mai mult, afirmă profesorul Williams de la Institutul de psihologie din Ohio. Tăcerea nu mai e de aur ! — Toxinele fabricate de un om intr-o zi pot omorî 5 ie­puri, anunță o reclamă pentru apă minerală. Fuga după ape minerale prin alimentare poa­te scoate cîteva suflete de om ! —■ Ocrotiți animalele și copiii î — Dacă e să credem pe fiziologul american Roland Ericsson, incertitu­dinea fatală va putea fi înlăturată , părinții iși vor alege sexul copilului chiar înainte de conceperea lui. Ca o condiție : acceptarea în­­sămînțării artificiale. Acceptați condiția ? — Pentru a face economie de apă caldă, engle­zii au găsit de cuviință să lanseze moda de a face baie doi câte doi. Celibatul se dove­dește neeconomicos și de astă dată . Ținînd pasul cu moda, un bijutier de frunte din New York și-a amenajat vitrina cu următoa­rele elemente decorative : brățări, inele, colie­re, cercei de preț expuse printre canistre de benzină. Firesc, nu ? Magazinul ținea doar obiecte de preț . Specialiștii presupun că penuria de petrol va reduce poluarea apelor și va spori cantitatea de pește — Procurați-vă repede un cal ! E un îndemn tot mai des auzit în ultima perioadă în S.U.A. Este eco­nomicos, nu poluează, iar gunoiul... reprezintă un prețios îngrășămînt natural — Secretul ti­nereții fără bătrînețe este exercitarea perma­nentă a activității cerebrale pînă la adînci bătrîneți. Aceasta este concluzia unei echipe de psihologi vest-germani. Psihologii erau ti­neri . — Cu ajutorul fumatului și al timpului se poate crește în greutate. Docentul Keibel din Viena afirmă că un fumător inhalează în 20 de ani 6 kg. de granule solide care atacă continuu plămînii . Cîțiva înalți funcționari americani au reușit să demonstreze că se poate fura orice. Ei au sustras 6 kg de uraniu îmbogățindu-se și dorind poate să-și fabrice o bombă atomică proprietate personală. Vor­ba ceea­­ de-a cădea în ogradă la mine... — în capitala Kazahstanului, Alma-Ata, a fost creată o bază experimentală unde pot fi re­produse cutremure de orice grad — importate din S.U.A. în Franța conservele dietetice pen­tru pisici și cîini garantează un regim ali­mentar adecvat. Medicii veterinari americani continuă însă să consulte numai la cabi­net . Departamentul poștelor din Australia a lansat un sortiment de gumă de mestecat destinată patrupezilor lătrători. Ea folosește în primul rînd poștașilor care, aruncînd mo­meala, își pot face datoria în liniște. Cîinele care mestecă nu mușcă ! — Cercetătorii Uni­versității din Virginia (S.U.A.) au demonstrat că cele mai facile posibilități de răspîndire a unor boli sun­t strîngerile de mînă și sărută­rile. Nu vă mai pupați atita ! — Londonezul David Blisset a cerut desfacerea căsătoriei sale, argumentâl d­in instanță că rufele spălate de soția sa sunt mai puțin albe decât cele spălate de el. Judecătorul a respins acțiunea pe motiv că... rufele se spală în familie — Cunoscutul regizor Tostonogov, de la Teatrul Mare de Dramă din Leningrad, a fost decorat cu Ordinul Lenin — Bufnița zburătoare, șeful catolic al triburilor pieilor roșii, a fost primit de Papa Paul al VI-lea — în fața avalanșei fil­melor violente, cronicara Barbara Tzec­er scrie cu ironie în New York Post . Vă voi mal­trata trupurile, vă voi fura banii, vă voi scurge singele — Cea mai grea grindină din lume, 1,9 kg, a fost semnalată în Kazahstan — în Franța sunt condamnați anual peste 160 de in­cendiatori din care o treime sunt iresponsabili. Majoritatea lor acționează sîmbăta și dumi­nica — își desfășoară o prodigioasă activitate, în R.F.G., Clubul oamenilor înalți și Clubul oamenilor scunzi. Fiecare cu lumea lui — După cum merg lucrurile, hîrtia veche va de­veni mai scumpă decit bancnotele... așa își încheie Le Figaro o relatare arătînd amploa­rea acțiunilor de recuperare a hîrtiei vechi în Franța. Atenție la noua optică asupra hîrtiei — Pentru cei ce au nevoie, se introduce pe scară din ce în ce mai largă pielea artificială pentru grefe. Nu se grefează la obraz — La Atena s-a bucurat de succes o expoziție de obiecte pierdute. Să nu vă închipuiți că re­vendicatorii le-au primit înapoi ! — Un cîmp funerar, datînd din a doua perioadă a epocii de fier, a fost descoperit în Tirolul austriac — Cine poartă minijupă sau șort trăiește mai mult, a concluzionat Comisia­­ europeană pen­tru siguranța circulației, întrucît conducătorii auto reduc viteza și devin mai prudenți de îndată ce zăresc niște picioare . Academia Franceză de Arte Frumoase a dat în jude­cată firma de biciclete Tillmore pentru că aceasta a oferit publicității o reclamă cu o fotografie a Gînditorului lui Rodin, însoțită de acest text : Mă gîndesc, mă gindesc, mă gîn­­desc... că ar trebui să-mi cumpăr o bicicletă . De 15 ani, profesorul Ivan Kadiev din R.P. Bulgaria colecționează fosile, a strîns pînă în prezent 7 000 de exemplare. Poate mai găsește și altele — Economia britanică pier­de, din cauza efectelor alcoolismului, 500 mi­lioane anual — Unul din cei mai celebri cro­nicari gastronomici francezi (există și din ăștia !), James de Coquet, se plinge de faptul că arta cartofilor prăjiți se duce de rîpă. Da, dom’le ! — Meșteșugarii cerșitului din Franța au strîns prin mila oamenilor intr-un an 4 milioane de franci. La prețul ăsta, nu-ți mai e milă de nimeni ! — în Rhodesia a dat rod încrucișarea dintre o zebră și un cal. Patru­pedul rezultat n-are nume pentru că nu-i nici cal nici zebră — Banii mărunți constituie acum un mijloc de tezaurizare. în raportul dintre cu­pru și lira sterlină cîștigă cei care depozitează monede de 1 penny a căror greutate în cupru este mai scumpă decît valoarea înscrisă pe ele. Cîteva tone la ciorap și afacerea e gata. Numai ciorap să fie . Savantul american Harvey Brenner a ajuns, după numeroase stu­dii, la concluzia că lipsa banilor poate fi una din cauzele maladiilor psihice . La mai mulți, mulți ani, și nu vă mirați că­­ apărem astăzi 31 și pe copertă scrie 3 ianuarie 1975... ciclop cartea literară ’74 Anul 1374 a fost un an festiv, un an de bi­lanțuri politice, economice, culturale. S-au îm­plinit 30 de ani de la Eliberare, a avut loc Congresul al XI-lea al Partidului. A fost un an de meditație asupra unei etape parcurse și de perspectivare, de organizare a viitorului, și literatura s-a angajat în această sinteză, în această meditație, redescoperindu-și, fără să renunțe la cuceririle de ordin estetic, vocația socialului. Era natural ca acest an să fie un an de dezbateri, în special în presă, de teore­tizare a materiei literare, a vieții, discutată ca temă literară. Din acest punct de vedere, do­meniul criticii și istoriei literare a fost reac­­tivizat prin discutarea și rediscutarea unor concepte ca realismul (Conceptul de realism în literatura română) sau ca misiunea scriito­rului contemporan. Contemporaneizarea criticii N e­marcată prin cîteva apariții : Scriitori ro­mâni de azi de Eugen Simion, Metonimii de Aurel Martin, Rondul de noapte de Mircea Iorgulescu. S-au operat două sinteze asupra perioadei interbelice, pentru poezie Ov. S. Crohmălniceanu și pentru proză N. Balotă (De­­ la Ion la Ioanide). Biblioteca critică a Editurii Eminescu a abordat pe contemporani prin Eugen Barbu comentat de... In materie de edi­ții se pot reține cîteva : Blaga (poezia) la Ed. Dacia­ Minulescu (versuri), G. M. Zamfirescu (teatru și eseuri), C. Negruzzi (volumul I), i­adu Ionescu (col. restitutio), toate la Ed. Mi­nerva, B. Fundoianu — Priveliști și inedite la Ed. Cartea Românească etc. Din domeniul exe­gezelor pot fi citate : Reviste românești la sfîr­­șitul sec. al XIX-lea, Ed. Academiei (elaborată de cercetători de la Institutul ,,,G. Călinescu“), Udriște Năsturel de Dan Horia Mazilu și Vasile Pârvan de Al. Zub. Este remarcabil debutul Domnicăi Filimon cu Tinărul Maiorescu. S-au publicat Cărțile populare ale lui N. Cartojan. Pe cînd Istoria literaturii române vechi ? A apărut al doilea tom din Caietele Eminescu (sub îngrijirea lui Marin Bucur). Lipsesc încă marile sinteze de istorie literară, evenimente iminente în 1975, dacă e să ne orientăm după preparative (Eugen Barbu, Al. Piru). Lipsesc încă edițiile de clasici , nu se anunță conti­nuarea ediției Odobescu, n-a fost reluată edi­ția Alexandrescu, nu s-a făcut prea mult pen­tru Dosoftei, deși a fost sărbătorit în acest an. Editura Eminescu a publicat trei panorame, asupra romanului, nuvelei, reportajului, ră­­minîndu-ne datoare pentru anul ce vine cu restul, în domeniul teoriei literare o singură mențiune . Critica ideilor literare de Adrian Marino, în poezie, cea mai comentată apariție este Repetabila povară a lui Adrian Păunescu, care a obținut premiul revistei „Săptămâna“. Gustul simburelui de Dumitru Popescu, carte de un evident modernism, vine să afirme poezia drept o condiție a lucidității omului contemporan. Alte succese ale anului : Poeme de Vasile Nico­­lescu,­ Scut de etern de Nicolae Dragoș și Sonete de Petre Ghelmez. Geo Dumitrescu reconstituie în Jurnal de campanie ve­chea sa aventură lirică, din anii 1940—1945, reabilitind cîteva variante viabile, Ion Caraion apare într-o selecție în colecția „Cele mai fru­moase poezii“. Interesante și inedite ca for­mulă sunt Scrisorile bizantine ale lui Dan Mu­­tașcu, axate pe linia debutului poemele lui Dan Verona din Zodia măslinului, în aceeași manieră continuările lui Leonid­­ Dimov (La capăt), Ioanid Romanescu (Lavă), Emil Bru­­maru (Julien ospitalierul). Mai convenționale Pastelurile Constanței Buzea. Se militează pen­tru formele fixe (Adrian Beldeanu), se caută un insolit elevat (Sile Purcaru), o nouă for­mulă a liricii patriotice (Victoria Ana Tăușan), un neoclasicism modern (Barbu Cioculescu) etc. In rest, poeții scriu o poezie de un­ anu­mit nivel estetic, dar inconcludentă ca origi­nalitate.­­ în acest an, Editura Eminescu, revenind la bună tradiție, a dat trei premii de poezie pentru debutanți : "Mircea Florin Șandru, Carolina Ilica, George Florin Cosma. Un alt debut la Iași : Paul Balhaur. Proza n-a dat apariții de anvergură, cu ex­cepția Caietelor Princepelui (continuare) și cu ediția de lux a Princepelui lui Eugen Barbu. Surpriza anului e Dinu Săraru cu romanul Niște țărani, dovedindu-ne un spirit narativ spontan de facondă oltenească. Reapare Ion Lăncrănjan (cu Drumul câinelui), Fănuș Neagu își strînge nuvelele într-un volum, ca și Vasile Rebreanu . D.R. Popescu oferă o carte din ciclul inaugurat cu romanul F, carte mult dis­cutată (O bere pentru calul meu), Augustin Buzura abordează o problemă acută in Fețele tăcerii, dar nu oferă și o rezolvare concludentă, Bujor Nedelcovici își continuă prin Noaptea ciclul început, Corneliu Ștefanache descoperă narațiunea ca o condiție a epicii (Așteptarea aproapelui și Speranța ce ne rămîne), Al. Iva­­siuc se obiectivează (în Apa), Mircea Micu își extinde romanul de debut (în. Semnul șarpe­lui), Radu Theodora își încheie tetralogia isto­rică (Vulturul), Mircea Horia Simionescu își publică cea mai bună carte de pînă ac­um (După 1900, pe la amiază) etc. S-ar putea ca anul 1975 să fie un an al prozei, se anunță Frica și Ianus ale lui Eugen Barbu, se vor­bește de un nou roman al lui Marin Preda, e sub tipar o carte a lui Ion Lăncrănjan etc. Cea mai bună carte de reportaje ne-a dat-o Octavian Paler în Drumuri prin memorie , menționăm, de asemenea, Rapsodia în iad de Mihai Negulescu și Afirm de loan Grigorescu. In domeniul teatrului, prea puțin, piesele lui D. R. Popescu, Paul Everac și Ion Băieșu. S-a scris mai mult critică de teatru (Amza Săcea­­nu, Radu Popescu, Valentin Silvestru, Ion Zam­firescu etc.). Dar bilanțurile sunt incomplete prin vocația lor... emil mânu 2

Next