Saptamina, 1978 (Anul 8, nr. 370-420)

1978-01-06 / nr. 370

O ISTORIE POLEMICA ȘI ANTOLOGICA A LITERATURII ROMANE DE LA ORIGINI RINA IN PREZENT caragiale (ixxxv) opera Șt. Cazimir merge și mai departe cer­­cetind opera altor comediografi ai timpu­lui, ca C. Halepliu, L Dimitrescu, I. M. Bujoreanu și alții, în Cumplitul amăgit sau izvorul demoralizației de C. Hale­pliu, (București, 1847) acțiunea se petre­ce tot într-o mahala a Bucureștilor. Aci găsim un boer Udrea, cu reminiscențe molierești, cum scrie autorul studiului. Boerul nu dă bani pentru hrana cailor și, cînd moare unul dintre ei, i se iau pot­coavele, pielea i se jupoaie și se vinde în tirg pe 2 galbeni. Pe invitații la masă le hrănește cu fasole. Ca să nu se fure din cașcaval se pune o pecete pe locul din care a tăiat o felie. Cind apare fiică­­sa, Marița, boerul vorbește și el caragia­­lește : „Afurisita de fie­mea, de cînd a venit de la pantion, nu mai va să mă­­nince dumneaei pe taler de lemn ori de pămînt, ci pă farfurie, nici nu va cu tacim făcut de rudari, ci de argint; nu vrea dum­neaei fără canapea și scaune în casă. Oi să fac și eu pe dracu s-o ia, nu-i fac nimic, nu, nu-i fac“. Totuși, cînd trebuie să iasă in oraș cu fiică-sa, cere să se aducă o birjă: „bucaționii tău nu voi să meargă pe jos. — Prea bine, taică — răspunde fata —, eu mă duc să-m­i fac doalela“. Marița pri­mește de la jinele Matei un bilet de amor cu următorul cuprins : „Angelul meu­­ un an și jumătate astăzi de cind ochii mei te-a văzut la pansion, cu pri­lejul venirii mele la soră-mea. Unde este, Angelul meu­­ de cînd sufer aspre loviri de la soartă numai pentru tine ! Astăzi nemaiputind suferi, am rupt tăcerea și am rugat pe iubitul tău frate și scumpul meu prieten a-ți aduce acest bilet, in care mă arunc la zceștile tale picioare. Tu nu ești pentru mine decit un serafim ! Numai tu poți face ferice pe acela ce su­fere pentru tine. Așadar, te rog... Te rog, ai milă de un june și timid adorator și ii hotărăște soarta după voia ta“. Să mai spunem că acest Angelul meu ne trimite la Rică Venturiano ? Ion Dimitrescu, în comedia lui Badea def­ereu ori Voi să fiu actor la Iași (București, 1849) povestește și el cam așa . Cum nu știi, cînd ședeam eu în dealu Spirii, și eram amorezat cu Lina din Cișmegiu, nu țn­ minte cind mi se făcea ziuă prin mahala ; dar într-o seară am pățit-o cu­ de bună, că mă în­­nomolisem intr-un noroi hă­­ hă ! și epistatul cu doi lingă fintînă... vătășei mă gonea să mă prinză și să mă ducă la co­misie , dar surda că n-a putut... Jupî­­neasa Ilinca umblă să-l căpătuiască : „Apoi vezi d-aia zic și eu să te însori ca să agonisești mai bine și să te stringi du­pe drumuri , seara cum inserează să te afli acasă la nevastă, să nu mai colinzi mahalalele pe la mijlocul nopții, că uite, sunt multe întimplări. „O parte a piesei se desfășoară pe fondul sonor al clopote­lor de la mai multe biserici (identificate pe rînd : mitropolia, Radu-vodă, Colțea), care anunță un convoi mortuar. „Trebuie să fie gros la ceafă răposata", exclamă paracliserul, avid de pomană. In final, un marș funebru răsună în apropiere personajele părăsesc scena at cinci . „Hai­și deți și noi să privim nițel la mortu ăsta, pe care ru curta muzica" . Intr-o altă comedie a aceluiași I. Dimi­trescu. O toaletă neisprăvită sau obrăzni­cia slugilor (București, 1852), scrie Șt. Ca­zimir, deslușim chipul unui embrionar Rică Venturiano, tânărul Iorgu Șetrăres­­cu, „scriitor“ (adică conțopist) și domni­șor la modă : „s-a-mbăierat ca un curcan au­rnindu-și și ochelari de gu­leață, că­cică a dobîndit orbu găinilor din pricina pietrilor care numără toată ziulița pă hate poduri !„.“ Sosind în vizită, Iorgu zice : „Mă inchin cu bonjur la cucoana Sultănica.“ Il vedem apoi la picioarele Frusinichii, declarîndu-i intempestiv: „în­ger cu păr galben ieșit acum din pan­sion... înger ce slăvesc, te iubesc !...“ Note similare apar și in unele comedii ale lui Ioan M. Bujoreanu. In Cuconu Zamfira­­che (Teatru, București, 1857), unui perso­naj i se atribuie următoarea epistolă pa­sională : „Angelul meu ! Agreabila-ți fi­zionomie m-a anșantat din momentul se­jurului dumitale in București. Te amez cu ardoare, angelul meu­­ te ador cu pa­siunea cea mai ardinte ca Menelau pe Elena. Ești pentru mine tot ce poate fi mai amflatant și mai suprem. De cînd te-am apersevat, mi-am pierdut rațiunea, simțiciunea și repaosiunea. Nu mai pociu să indur o fiamma care mă brută. Ești beală ca o nimfă, ca o divinitate... în fi­ne pluma mea nu e în etate ca să des­crie tot ce tu posezi. Aibi pietate de pa­siunea și de larmele mele. Atlandez cu impactență o parlelă de consolațiune. Sclavul și adoratorul dumitale, Teodor Bogasierescu“. Autorul scrisorii, după in­dicațiile dramaturgului, „tînăr ridicol, 25 ani“, avind „toate gesticulațiile ridicole“ și purtind — după spusa unui slujitor — „două coarne de cîrpă pe lingă urechi“ (desigur, ochelari), nu este un Îndrăgostit adevărat, ci un escroc în căutare de ex­pediente, gata să simuleze și chinurile amorului : „Ce nenorocit sunt că n-am găsit o inimă care să conrăspunză cu a mea !...“ Scrisoarea lui, nesinceră, rămîne nu mai puțin revelatoare într-o privință ; in manevrele sale, Bogasierescu adoptă stilul de epocă al tumultului sentimental. Adresată unei femei măritate, epistola cade in miinile soțului ei, om de modă veche, rivalizind în candoare cu Jupin Dumitrache. „Scrisoarea asta — conchide el după lectură — nu este nici către ne­vasta mea, nici către mine s este către Angel. Vezi cind să va întoarce să l-o Inapoiezi. Angel nu șade aicii. Destina­tara scrisorii, Florina, seamănă bine cu Zița : „Doresc prea mult să mă văz a dată in București, să merg la teatru, la baluri, la dupuri, la șose, la Cișmigiu. (...) Nu l-am văzut de la ieșirea-mi din pension...* Nemulțumită in căsătorie, tot ea spune : „n-am avut rezon să mă mă­rit ”* După cum se vede, Angelul persecută pe toți scriitori ; se pare că era aproape o apelație comună in societatea vremii. Vine la rind și Al. Depărățeanu cu Dan Gulică sau pantofii miraculoși, scrisă in 1853, dar publicată abia in 1892 de Revis­ta literară, unde Postelnicul Scoarță și soția sa, Pistimița, vorbesc tot in stil ca­­ragialesc . „Eu am stat in pension șapte ani întregi — declară Pistimița —, n-am luat educația și studiul ca d-ta prin fa­langă, ha ! ha ! și panachidă”. Scoarță tocmai făcuse cu multă duioșie teoria panachidei : „iacă o scîndură lățită și spălată bine, in urmă ceruită, toată ziua scriam cu un condei de fier sau de lemn slovele : azi, buche, vede, glagore, dobre, lest, juvete, ziare, kethalipa (—etc.) ; apoi iar o ceruiam, și prin astfel de metod am Învățat o icoană de minune, cine scria ca logofătu Scoarță ? Ei ! ei f­eind­eram la tărăfia ispravnicului județului Slam- Rămnic, scrisoarea mea era ea mărgări­­taru.* Cu asemenea deosebiri in­formația intelectuală, neînțelegerea soților e per­petuă. Postelnicul nu se impacă in rup­tul capului cu straiele nemțești in care l-a îmbrăcat nevasta și tună Împotriva „romanțelor“ din care dinsa ar voi să-i citească la culcare : „cine știe, drăciile care sunt înșirate acolo poate să mă mo­lipsească și pe mine și negreșit aceasta se poate intîmpla, pentru că toți aceia care se scriu sunt niște mireni păcătoși, niște afemeiați, niște ereteci cu coarne !* In generația tinără, o pereche de îndră­gostiți anticipează pe Zița și Rică, Neta, fata lui Chir Mistrie, staroste de zidari, vorbește cu „bonsoar“, „mersi", „ma pa­rol d’oneur monser“ și-l sperie pe taică­­său prin pornirile ei de independență­­.Ce fericit eram să fiu eu de nu te dam in pension ; acolo mi-ai învățat d-ta fi­lozofiile acestea !“) La rîndul său, Gulică declară : „limba franțuzească, cea mai trebuincioasă la noi, o pricep cum se ca­de ; expresii radicale am adunat destule ; asta trebuie la un june, la un tlnăr de gust !* In divergență de opinii cu un amic, se lansează intr-o tiradă : „mi se pare un contrast a întimpina intr-un june abia de 18 ani niște idei așa de vechi ca și părintele său ! niște apucături ale secolilor barbariei ! niște arme ale fanatismului, pîela căruia copleșea inteli­gența oamenilor, timpindu-le rațiunea I­! răpindu-le un depozit așa de prețios !* La vederea iubitei sale Gulică exclamă extaziat : „Angel de candoare ! Silfidă !“ Comedia se Încheie, firește, prin căsăto­ria celor doi. Din această lungă listă de precursori nu putea să lipsească, bineînțeles, Nicolae Filimon. Dar pentru că ceea ce ne pro­pune Șt. Cazimir este prea lung, să pri­vim confruntarea cu textele caragialești. In foiletonul următor. (Va urma) eugen barbu SAPTAMIM pe scurt • TIMPUL A FOST PUS LA PUNCT • CE MAI ZIC VRĂJITOARELE TI • SA BEM MAI MULT LAPTE • UPSA DE Z­APAD­A­M­B.VEȚIA • CASAT­ORIA LUNGEȘTE VIATA • SA STRINGEM BARELE DE PE BULEVARDE ! Cei ce s-au grăbit să se Îmbrățișeze și să-și adreseze urări de bine chiar din pri­ma clipă cind acele i-au suprapus pe ca­dranul ceasurilor lor In noaptea de 31 de­cembrie 1977 n-au știut probabil că au fă­cut gestul nu to anul care tocmai trebuia să înceapă, d— tn cel care de fapt nu se Încheiase ! Pentru că In acest an era ofi­cială pe tot globul a fost dată înainte ca o secundă pentru a permite Pământului să recupereze întirzierea sa față de Timpul Atomic Internațional. Acum putem fi feri­ciți că am recuperat și acest timp. La mulți ani ! — Le ora zero și două minute s-a născut la Capitală primul copilaș al anului SS. Este o fetiță care a privit cu optimism spre anul ce venise odată cu til — Specialiștii ne anunță că in ciuda tutu­ror relelor sale *77 a făcut ți un bine ! Turnul din Pisa nu s-a înclinat In anul ce trecu nici măcar un milimetru. S-au Încli­nat altele In schimb 1 — Ce au zis bucu­­reștenii In 31 . Ne-am dori un I.T.B. care să funcționeze ca In noaptea de Revelion pe tot parcursul anului. Ar fi minunat 1 — Prezicerea vrăjitoarelor din Statele Unite grupate In Centrul lucrurilor stranii, aso­ciație new-yorkeză de cercetări sociale fără scopuri lucrative, cum se autointitulează, este optimistă. In afara faptului că vrăji­toarele prevăd o nouă pană de curent kn New York, că supersonicul Concorde nu va primi autorizație de aterizare pe aero­porturile­­ Un Los Angeles, ele anunță că se va descoperi remediul Împotriva calviției Și cel Împotriva furnicăturilor miinilor. to ce ne privește, prezicerile lor ne lasă in­diferenți . In acest an francezii au fost mai sobri in noaptea de Revelion preferind petrecerilor din marile restaurante pe cele Intime In mijlocul familiei. Gurile rele­ste că este vorba de criza economică. Austriecii In schimb, după cifra violărilor bunurilor alimentare, se pere că au făcut mare risipă în noaptea cea mai lungă . Există doi oa­meni care au sărbătorit de 15 ori Revelio­nul : cosmonauții sovietici Iuri Romanenko și Gheorghi Greciko, care la bordul navei Saliut S și-au spus de 15 ori la mulți ani, intinuindu-se tot de 15 ori cu noul an — Sperăm că odată cu începerea lui *7S vor dispărea de pe marile bulevarde fiarele răz­lețe din jurul pomilor, gărdulețele șchioape care vor fi trimise la marile combinate ca materie primă. Sperăm, de asemenea, că băltoacele ce cultivau broscuțe vor fi și de asanate și în locul lor va crește iarba — Să nu ne mai credem cel mai grozavi din întregul nostru univers. Directorul Institu­tului columbian pentru studierea fenome­nelor extraterestre lansează ideea cum că In Calea Lactee ar exista nici nici mult nici mai puțin de un milion de civilizații cu un nivel tehnologic comparabil dacă nu superior celui atins In prezent de civiliza­ția Terrei. Deci nu suntem­ singuri pe lu­me 1 — La km. 52 in imediata apropiere a comunei Nalpu un șofer a rămas un pană și sărmanul și-a petrecut Revelionul cioc­nind damigeana cu încăpățînatul său auto­turism care ptnă In zori n-a vrut să se ur­nească din loc. Remorcați la ora 0 dimi­neața, șofer și mașină au ajuns acasă — celebrul jucător de fotbal Pele, retras de curînd din activitatea sportivă va Îmbră­țișa... cariera de detectiv. Nu este vorba de o nouă pasiune ci de faptul că Perla Nea­gră este eroul unui film : Pele împotriva crimei. Mulți fotbaliști de-ai noștri ar fi însă cazul să se apuce cu adevărat de altă meserie . Din cauza lipsei de zăpaddă în Elveția stațiunile montane sunt în criză de turiști. Șefii lor nu mai știu ce să inven­teze ca să atragă totuși turiștii și «si nu dea faliment. In cele 19 hoteluri din Qre­­chen, în perioada 2—8 ianuarie s-a hotărtt ca cei ce poposesc acolo să decidă singuri suma pe care o vor plăti pentru cazare. Ca reclamă publicitară ideea e bună, dar nu se știe dacă cele 19 hoteluri nu vor da faliment. Singura soluție ar fi să ningă 1 . Ascultătorilor postului de radio francez Europe ! 11 s-a rezervat o surpriză deose­bită : 12 revelioane Intr-unul singur. Ince­­pind de la ora 12 noaptea corespondenții postului trimiși in 12 capitale ale lumii si­tuate pe fuse orare diferite au transmis din oră in oră ceremoniile marcînd sosirea noului an pe meleagurile respective. Așadar, timp de 12 ore, ascultătorilor li s-a tot­urat de 12 ori la mulți ani de pretutindeni. Oare cum ar fi primit reporterii ordinul unor astfel de deplasări T ! Ce sacrificați au fost 1 — Semnalăm apariția unui foarte frumos supliment de sfirșit de an al ziarului ju­dețean Înainte, intitulat Analele Brăilei, in paginile căruia intaram semnături prestigioase — In Statele Unite numărul telespectatori­lor este In momentul de față în curs de scădere. Cauza s-ar afla în programele care propagă violența, imoralitatea și pornogra­fia. Și în alte țări numărul telespectatorilor este în curs de scădere... — Ziarul New York Times oferă cititorilor săi și în gene­za­ tuturor celor interesați o plăcută pro­punere : contra unei sume mici ei primesc copia reprodusă la xerox a primei pagini a numărului de ziar apărut în ziua în care s-au născut. In felul acesta ei au o origi­nală oglindă a celor mai importante fapte și întâmplări pe plan mondial petrecute în ziua respectivă. Ideea nu e rea dar pre­supune risipă de hîrtie ! . In ziua de 25 decembrie, drept cadou soțului său, Johan­ne Bernaimont din Ales (Franța) a născut 4 gemeni care se simt foarte bine și cînd scriem aceste rînduri concertează pe patru voci spre bucuria părinților lor . Bărbații (­ femeile poartă veșminte antice, rostesc nemuritoarele versuri ale lui Eschil , este vorba de o scenă din piesa Perșii care se joacă în incinta muzeului Pergamont din Berlin, interpreții sînt lucrători ai Muzeu­lui de Istorie și Cultură Veche, iar specta­torii sînt în marea lor majoritate elevi ai școlilor din capitala R.D. Germane. Se pot face multe cînd există bunăvoință . In­tr-un an în Suedia un locuitor consumă în medie 215 litri de cafea și 181 litri de lapte. Asta era pe vremea cînd nu izbuc­nise criza cafelei. Acum e indicat să bem mai mulți litri de lapte ! — La sfîrșitul a­­nului ce trecu una din frumoasele și ta­lentatele ecranului, și anume Ingrid Bergman, a împlinit C0 de ani. Ce repede trece timpul­­ — Printre cadourile pe care suedezii le-au dăruit copiilor lor de sărbă­tori s-au aflat și casete avînd imprimate fragmente din Cartea Junglei. Din greșeală însă, pe unele în locul fragmentelor res­pective, pe bandă erau înregistrate unele texte și melodii interzise celor sub 18 ani. Or și el copiii precoce, dar nici chiar așa! — La librăria M. Sadoveanu s-a lansat prima carte a anului 1978 de către Editura Albatros — De doi ani pe Aleea statuilor din parcul orașului Tîrgoviște au rămas doar socluri­le. Cetățenii propun schimbarea denumirii străzii în Aleea soclurilor. Poate că în a­­nul acesta se vor găsi și statui pentru so­cluri . O înaltă instanță judecătorească din Osaka a respins decizia unui tribunal in­ferior hotărînd că un dentist nu are drep­tul să lovească în față un pacient care nu vrea să deschidă gura pentru tratament. Totuși, și dentiștii sunt oameni ! — O me­todă de combatere a insomniei a fost pusă la punct de cercetătorii de la Institutul so­vietic al higienei muncii și al bolilor pro­fesionale. Este vorba de un fel de aparat care adoarme . la concursul blănarilor din țările socialiste ținut la Ulan Bator colectivul întreprinderii de piele din Timi­șoara a obținut patru distincții pentru con­fecțiile expuse cu acest prilej : o medalie de argint și trei mențiuni. Se pare că erau foarte frumoase blănurile acelea ! — La propunerea Spaniei mai multe țări și-au dat asentimentul în vederea realizării unui film în mai multe serii dedicat cailor an­daluzi renumiți în întreaga lume pentru grația, agilitatea și forța lor. Pe criza a­­ceasta de energie calul continuă să rămînă un prețios mijloc de transport — O cerce­tătoare din S.U­.A. a ajuns la concluzia că cei ce sînt căsătoriți trăiesc mai mult. Ea declară­­ pînă și o căsătorie nereușită e de preferat celibatului — S-a stabilit că meduzele simt apropierea furtunilor cu 10 ore înaintea declanșării acestora. In viito­rul an proprietatea prevestirii furtunilor pe care o au meduzele va fi exploatată — în prag de an nou activitatea vulcanului Etna s-a încetinit. Era obosit! —• In ziua de 3.1.1978 la ora 12 și 45 a fost lansat cîntecul Cas­cadorii de Vasile Veselovski. Ne pare rău că nu cunoaștem și pe autorul versurilor care ilustrează penibila muzică, precum și pe patetica solistă ce recita mai mult peni­bilele cuvinte ale tragicei compoziții — Co­tidianul american Washington Post a săr­­bătorit recent 100 de ani de existență — începînd de mîine Televiziunea ne oferă sîmbătă seara un ciclu Mari filme western, iată o surpriză plăcută. După Kojak­ ne reîntoarcem în Vestul sălbatic. Vizionare plăcută S polifem cronica literară dicționar de literatură română contemporan^ I CL^v -­r4 ^ inie­pen-3. Lipsesc câteva­ reviste importantă pen­tru dezvoltarea literaturii contemporane : Lumea (1945) condusă de G. Călinescu (se­cretar de redacție Ion Caraion), seria nouă a Revistei Fundațiilor (condusă de Al. Ro­­setti și Camil Petrescu), Caietele de poezie ale Revistei Fundațiilor (1946, 1947) Revista Cercului_Literar_de_la__silim----­ian _ iunia-13451 Revista de istorie și teorie literară, Săptamlna etc. S-ar mai putea face obser­vații mărunte privind unele formulări , de ex. Dan Tărcilă a fost medic „la spitalul de pediatrie «Grigore Alexandrescu»“. Gr. Alexandrescu a fost poet și numele său nu putea fi dat unui spital, dar spitalul In cauză se află pe strada Gr. Alexandrescu, ceea ce e cu totul altceva. Greșeala e po­sibilă in cartea de telefon dar nu in căr­țile de critică. La G. Călinescu e menționat Geo Șerban pentru că îngrijește culegerile Ulysse (1967) și Gîlceava Înțeleptului cu lumea (1973, 1974) și nu e menționat Al. Piru care a făcut mai mult chiar pentru Călinescu fiind și el autor al mai multor culegeri. La unii autori ca Ion Potopin, Florea Fî­ran, Vlad Sorianu (Vasile Sporici) etc. ne­­ trece titlul de doctor în științe filologice. In alții ca N. Balotă, D. Micu, N. Ma­nolescu, Emil Manu etc. nu. O mărind altă serie de observații se pot face ur­umurile autorului. Textele despre scriitori sunt inegale, nu ne referim la fap­tul că unele sunt pozitive și altele sunt ne­gative, lucru foarte normal, ci la faptul că unele sunt minimalizatoare, malițioase, dis­tante și altele elogioase nu întotdeauna cu acoperire. Istoria lui G. Călinescu desființa pe unii scriitori, dar nu era distantă. Isto­ria lui Eugen Barbu era polemică dar nu răutăcioasă. Dăm numai citeva exemple. La capitolul Marian Popa se spune osten­tativ „fiul unei spălătorese“ și efectul e pozitiv ; dar cînd se spune la Al. Piru „fiul unui subofițer“, efectul e altul ; mai toții că Piru nu e fiul unui subofițer Cne-a declarat-o el Însuși) și în al doilea rînd la alți scriitori, la cazuri similare, se scrie „din familie de militari“. Nu sună bine să se facă autocaracterizări . Marian Popa dă prima monografie Camil Petrescu , face prima incercare de... . „Comicologia* aspi­ră să fie primul Inventar..., M.P. a dat sin­gur primul Dicționar... etc. și toți, aproape toți criticii, cu excepția lui Romul Muntea­­nu și tocă vreo dțiva, să fie discutați cu alt ton. Activitatea științifică a Institutului de critică și teorie literară „G. Călinescu* este la fel minimalizată, omițtâdu-se citeva lucrări fundamentale elaborate aici. Uneori comentariul critic e confuz, avînd și o improprietate a termenilor, ca de e­­xemplu la Francisc Păcurariu : ....metafo­rica fiind contracarată de tonul deschis și ironia imperceptibilă, angajată ca măsură de precauție”. (Ce fel de măsură de pre­cauție T) La Ana Blandiana , „se folosesc ostentativ, dar fericit, neologisme și locuri comune de limbaj*. (Acest­e Jocuri comune de limbaj* nu sună românește). Am făcut toate aceste observații cu cea mai evidentă și colegială bună credință, fi­­ind sigur că la o altă ediție autorul va ține seama de ele, dacă le va găsi Întemeiate. S-ar mai putea face și altele. In orice caz, Marian Popa este ptnă acum singurul autor al unei asemenea lucrări. Cititorii ar putea spune că In loc să-l criticăm, să-l comple­tăm la Infinit, mai bine am elabora noi un dicționar. Și poate ar avea dreptate. Dar ptnă atunci să Încheiem cu o întîmplare istorico literară, ce dovedește că lumea a luat dicționarul în serios, totîmplarea ne-a relatat-o poetul Constantin Nisipeanu, aflat la o totîlnire cu cititorii la Craiova, unde i se prezenta noul volum, O lăută de frun­ze. Prezentatorul, cineva din Cetatea Bani­lor, a avut năstrușnica idee să scoată din rafturile Librăriei nr. 1 Dicționarul lui M.P. proaspăt apărut și să citească cu aplomb paragraful de la pag. 388 consacrat poetu­lui în cauză. Paragraful, pe alocuri nu-l vorbea de bine pe C. Nisipeanu și publicul, ca și cititorul prezentării, au rămas cam intr-o stare de perplexitate. Cel mai in vîrsta, știind dte ceva despre suprarealis­­mul lui Nisipeanu au crezut că e un colaj regizoral suprarealist foarte reușit, ta ge­nul celor practicate de Tristan Tzara pe la 1920, la Paris ; alții, mai tineri, n-au înțeles nimic, emil manu PJ5. La cronica anterioară , revista „Ca­dran” apare în 1931, 1*39.

Next