Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)
1971-01-22 / nr. 531
V _ • Din însărcinarea Consiliului de Stat, Comisiile pentru politică externă, pentru problemele de apărare şi juridică ale Marii Adunări Naţionale, întrunite în ziua de 20 ianuarie 1971, sub preşedinţia tovarăşului Mihail Dalea, preşedintele Comisiei pentru politică externă, au examinat şi avizat proiectele de decrete prezentate de guvernul român privind ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Socialistă România şi Republica Populară Polonă, semnat la Bucureşti, joi 12 noiembrie 1970, şi a Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria, semnat la Sofia, la 19 noiembrie 1970, în vederea ratificării acestora de . siei de redactare, constituită de Comitetul Executiv al C.A.E.R., pentru pregătirea materialelor recomandate de sesiunea a 23-a (specială), și de-a 24-a sesiune a Consiliului. • La propunerea Prezidiului Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria, comisia permanentă de politică externă a Adunării Populare a examinat miercuri Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Populară Bulgaria şi Republica Socialistă România, semnat la 19 noiembrie 1970, la Sofia, şi aprobat de Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria. Comisia a totarît, în unanimitate, să propună Prezidiului Adunării Populare să ratifice tratatul. SATEL SI CIMISI ANUL III Nr. 531 VINERI 22 IANUARIE 1971 4 pagini — 30 bani către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. • Tovarăşul Gheorghe Râdulescu, vicepreşedinte Ы Consiliului de Miniştri, preşedintele în funcţiune al Comitetului Executiv al Consiliului de Ajutor Economic Reciproc, a plecat la Moscova pentru a prezida lucrările Comi Obiectivele de realizat în perioada următoare de către consiliile intercooperatiste sînt analizate cu multă atenţie de organele agricole ale judeţului Argeş Pe ordinea de zi a urgenţelor în agricultură , RĂSADURI DE CALITATE , SI LA TIMPUL OPTIM ! : 5 . Este binecunoscut că, anul trecut, în numeroase unităţi, planul producţiei de legume nu a fost îndeplinit, ceea ce a determinat nerealizarea veniturilor prevăzute in această importantă ramură, producindu-se dereglări în aprovizionarea populaţiei in unele perioade. Printre cauzele acestei situaţii a fost şi aceea că răsadurile nu s-au asigurat la timp, în cantităţi suficiente şi de can- ф tate corespunzătoare. Dacă luăm in consideraţie numai una dintre consecinţe — întîrzierea apariţiei trufandalelor — faptul că nu au putut fi realizate preţurile medii prevăzute, ne apar cu claritate gravele consecinţe economice ale neglijării unuia dintre factorii principali ai producţiei legumicole — răsadul. Iată de ce este necesar ca în această perioadă fiecare unitate care deţine suprafeţe mai mici sau mai mari de grădină să-şi asigure la timp răsadurile necesare, acordînd toată atenţia calităţii acestuia. Pe lingă serele înmulţitor şi răsadniţele cu încălzire tehnică, centre moderne care vor produce o mare parte din materialul săditor, este necesar să fie puse în stare de funcţionare toate răsadniţele cu biocombustibil, existente în unităţile producătoare de legume, în acest scop asigurarea cu materialele necesare, repararea tocurilor şi a ramelor răsadniţelor, procurarea seminţelor pentru legumele ce se vor planta în prima urgenţă sunt lucrări ce nu pot suferi nici o întîrziere. Ridicăm aceste probleme întrucît în multe unităţi lucrările amintite sunt neglijate aşa cum rezultă şi din raidul întreprins recent în două din principalele bazine legumicole ale ţării aflate în judeţele Buzău şi Ialomiţa. In cooperativele agricole din Buzău există circa 30 de hectare de răsadniţe iar în unităţile din Ialomiţa, nu mai puţin de 56 de hectare. Pentru ca ele să producă cît trebuie, este nevoie de cantităţi însemnate de graniţă, pămînt de ţelină şi turbă. S-a calculat şi s-a planificat de pildă pentru cooperativele din Buzău un necesar de 8 000 de tone de mraniţă şi 9 000 tone de pămînt de ţelină. La această dată, însă nu sunt asigurate decit 4 800 tone de mraniţă (circa 60 la sută) şi 3 200 de tone de pămînt de ţelină, ceea ce reprezintă mai puţin de 36 la sută. Este adevărat că în unele cooperative agricole unde factorii de conducere, specialiştii s-au ocupat de pregătirea producţiei legumicole, materialele necesare au fost asigurate integral. Este cazul cooperativelor din Gherăseni, Bălăceanu şi Movila Banului din judeţul Buzău, Slobozia Nouă, Iazu şi Ograda din Ialomiţa. In aceste unităţi toate materialele sunt depozitate gospodăreşte în grămezi acoperite cu paie, în apropierea răsadniţelor iar tocurile şi ramele sunt reparate, îngrijit stivuite, gata pentru a fi folosite. Şi din punct de vedere al organizării muncii lucrurile sunt clare : au fost stabilite echipele specializate pe tipuri de lucrări care-şi vor desfăşura activitatea în fermele legumicole, au fost precizate tehnologiile, s-a făcut instruirea oamenilor. Dar, din păcate, spiritul gospodăresc, grija pentru recolta de legume a anului 1971 lipseşte în multe alte unităţi. Cooperativele Robească şi Amaru, din judeţul Buzău, mai au nevoie de 500 şi respectiv, 700 de tone de Ing. C. ONOFREI (Continuare în pag. a 4-a) PE MAGISTRALELE (LVCLVALNAI VIZITA DE LUCRU a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU 7 7 in întreprinderi industriale din municipiul Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, însoţit de tovarăşii Paul Niculescu- Mizil, Ilie Verdeţ, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Marinescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, a făcut, joi dimineaţa, o vizită de lucru prin cîteva întreprinderi industriale din Capitală. Muncitorii, inginerii şi tehnicienii uzinelor Timpuri Noi, prima unitate vizitată, l-au întîmpinat pe secretarul general al partidului, într-o atmosferă însufleţită, entuziastă exprimînd dragostea şi ataşamentul faţă de partid, faţă de conducerea sa. Directorul general al uzinei, Gheorghe Ionescu, a invitat pe oaspeţi în sala de consiliu unde cu ajutorul graficelor şi planurilor era prezentată dezvoltarea acestei unităţi care produce o gamă largă de motoare moto şi electrocompresoare. A avut loc o amănunţită discuţie despre perspectivele întreprinderii. Specialiştii uzinei au informat că în anii cincinalului pe care l-au început, valoarea producţiei uzinei va creşte de la 215 milioane de lei în acest an, la 420 milioane în 1975. Din acest spor, aproape 90 de procente se vor obţine prin creşterea productivităţii muncii. S-a arătat de asemenea, că se va acorda în continuare o atenţie deosebită autoutilării şi folosirii cît mai bune a spaţiilor de producţie. Noile investiţii prevăzute vor permite construirea unei sculării noi şi a unui atelier de supape. Au fost vizitate apoi turnătoria, secţia prelucrare mecanică, standul de probe, forja. Secretarul general al partidului a fost informat că toate produsele vechi ale uzinei fabricate între anii 1949—1966 au fost înlocuite de altele noi, cu un nivel tehnic superior competitive pe piaţa internaţională. Produsele marii uzine bucureştene sunt cunoscute în prezent în 26 de ţări ale lumii. în curtea uzinei, în mijlocul a sute de muncitori, a avut loc o îndelungată discuţie. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a apreciat preocupările colectivului uzinei, îndreptate spre economisirea metalului, reproiectarea produselor şi obţinerea unor parametri tehnici tot mai înalţi, preocuparea pentru folosirea spaţiilor disponibile în (Continuare in pag. a 4-a) în ultimii cinci ani s-au extins și diversificat lucrările mecanizate la culturile cerealiere, prin dotarea, între altele, cu combina autopropulsată de recoltat cereale „GLORIA C-12", aptă să fie folosită la strînsul a 36 de culturi variate ; combina de recoltat porumb R-9, echipată cu depănuşator, semănătoarea S.P.C.-6, maşina de împrăştiat îngrăşăminte chimice şi amendamente, plug purtat, cu patru trupiţe, cultivator pentru cultivare totală la culturile de cîmp, presă de balotat paie, de mare productivitate, noul tip de avion agricol I.A.R.-822, utilizat la stropiri cu substanțe insecto-fungicide, la administrat îngrășăminte chimice etc. ши MECANIZAREA _ AGRICULTURII Ing. EMIL LUCA, adjunct al ministrului agriculturii și silviculturii Eficiența economică a agriculturii este influențată de o serie de factori în rîndul cărora materialul biologic valoros, mecanizarea, chimizarea şi irigaţiile deţin un loc de seamă. Mecanizarea lucrărilor la toate culturile şi în toate sectoarele producţiei agricole reprezintă condiţia de bază pentru introducerea tehnologiilor avansate. Ea stimulează organizarea întregii structuri a agriculturii pe baze moderne, permite utilizarea cît mai deplină a condiţiilor natural-economice şi a forţei de muncă, accelerează procesul de profilare şi specializare a unităţilor, ceea ce duce, în final, la o productivitate ridicată a muncii. Partidul şi statul nostru s-au preocupat consecvent de continua dezvoltare a bazei tehnico-materiale a agriculturii, de extinderea şi diversificarea mecanizării. In consecinţă, sectorul de mecanizare al agriculturii a cunoscut, în anii ultimului cincinal, o dezvoltare puternică. Investiţiile alocate de stat au dus la creşterea şi modernizarea parcului de tractoare şi maşini agricole, la sporirea gradului de mecanizare a lucrărilor, la executarea cu mijloace mecanice a noi categorii de lucrări din toate ramurile agriculturii. Astfel, în 1970, pe ogoarele patriei au lucrat circa 106 000 tractoare, cu aproape 25 000 mai multe decit la sfîrşitul anului 1965. Forţa mecanică a sporit, la suta de hectare, cu circa 24 CP, iar încărcătura pe tractor fizic s-a redus de la 121 hectare la aproximativ 92 în 1970. în aceeaşi perioadă a sporit numărul tipurilor de tractoare, gama maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor. Orientarea dată construcţiei de maşini agricole a asigurat, in principal, sporirea productivităţii agregatelor prin creşterea vitezei de lucru şi efectuarea simultană a mai multor lucrări, extinderea folosirii maşinilor autopropulsate, îndeosebi a celor pentru recoltat, automatizarea proceselor de muncă în zootehnie, horticultura, irigaţii etc. Impunîndu-se producţiei de echipament agricol direcţiile de dezvoltare amintite, s-a reuşit să se reducă consumul de muncă vie la unitatea de produs şi, totodată, au putut fi mecanizate numeroase lucrări care pînă în perioada 1966—1970 se efectuau manual. Ne referim, în special, la lucrări din legumicultura, pomicultură, viticultură, cultura plantelor tehnice, zootehnie. Aşa cum spuneam, diversificarea şi creşterea cantitativă şi calitativă a parcului de tractoare şi maşini agricole au creat condiţii pentru introducerea de tehnologii noi, pentru organizarea superioară a procesului de (Continuare în pag. a 3-a) eo • © © ф © © • A început febra pregătirilor pentru examene în învăţâmîntul superior. Bibliotecile universităţilor şi institutelor sunt pline toată ziua de cei care miine vor avea să răspundă prin munca lor de înaltă calificare exigenţelor unei continue şi puternice dezvoltări a ţării AL. COSTACHE inginer şef al cooperativei agricole din Bascov Unitatea noastră s-a specializat în îngrăşarea taurinelor şi cultura legumelor, ramuri de producţie prin excelenţă intensive şi — la nivelul nostru de mecanizare — mari consumatoare de muncă vie. Dacă ţinem seama şi destinarea cooperativei în preajma unor puternice obiective industriale ce acţionează ca un magnet asupra forţei de muncă, precum şi de necesitatea ca fiecare unitate să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de rentabilitate, avem astfel întruniţi toţi factorii care ne obligă să acţionăm cu maximum de atenţie în privinţa stabilirii consumului de muncă vie. Pe baza considerentelor enunţate am calculat că pentru producţia anului în curs, consumul de muncă, exprimat în norme convenţionale, se cifrează la 70 000. Cu această cantitate de muncă va trebui să obţinem o producţie globală de 5 813 000 de lei. La stabilirea necesarului de muncă am avut în vedere atit normativul orientativ elaborat de M.A.S. cît şi situaţia existentă în prezent în cooperativa noastră. Pentru că în grajdurile îngrăşătoriei nu avem dotări care să ne permită mecanizarea vreunei lucrări, norma de deservire este de 40 de bovine la un îngrijitor. El este retribuit zilnic cu o normă de muncă de categoria a patra. La Bascov se acordă norme numai pentru îngrijire, vor spune unii dintre cei care citesc (cititorii) (cititorii) răspund aceste rînduri. într-adevăr, acordăm norme pentru îngrijire, dar cooperatorul este obligat să obţină la fiecare animal un spor mediu zilnic de creştere în greutate de 650 de grame, înmulţind ultima cifră cu numărul a(Continuare în pag. a 2-a) ©o © © o CUM CALCULAŢI VALOAREA MANOPEREI ? ÎNTREBAREA A FOST PUSA UNOR CADRE DIN COOPERATIVELE AGRICOLE DIN JUDEŢUL ARGEŞ f De cite ori aud rostindu-se vorbele proverbiale „meseria-i brăţară de aur", mi se infăţişează în minte silueta unui bătrin fierar din satul meu. Era un om de la munte, scund şi îndesat, făurit parcă numai din muşchi şi tendoane, care lucra gol pînă la brîu şi avea pielea lucioasă din cauza sudorii şi ieşeau aburi din el ca din crupele unui cal pornit iarna la un drum lung. Ce om era acel fierar ! Din zori pînă seara tîrziu Hăul din atelierul său modest suna ca un clopot de bronz şi era o plăcere să-l vezi cit de repede şi de frumos ascuţea un fier de plug, cum aşeza şina pe-o roată de car, ori cum scotea dintr-un trabuc de fier înroşit o potcoavă de toată mîndreţea. La el mă gîndesc nu numai cînd aud rostindu-se vorbele de înţelepciune şi proverb Verbul s făuri „meseria-i brăţară de aur", ci şi atunci cînd admir la oţelăriile din Reşiţa şi Galaţi măiestria oţelarilor, cînd văd cum se lansează un nou cargou la Olteniţa, cînd privesc pe cîmp mişcarea harnică şi solemnă a combinei de cereale şi cînd văd silueta puternică a unuia din tractoarele braşovene trăgînd după el o brazdă care-mi vine pînă la genunchi. In toate aceste creaţii tehnice, în uriaşa gamă de maşini şi utilaje pe care le produce tînăra industrie socialistă românească îmi place să recunosc ca un hrisov de nobleţe şi vocaţie profundă imaginea bătrînului fierar care era capabil să-ţi facă numai din bătaia ritmică a ciocanului chiar şi o igliţă subţire de croşetat. Mă uit uneori în numeroasele muzee de istorie din ţară cu o mare atenţie şi cu o neţărmurită uimire la colţarii, vîrfurile de săgeţi, lăncile, secerile, spadele şi buzduganele veacurilor trecute şi mă gîndesc că tot nişte fauri ca şi covaciul din satul meu le va fi făurit, dintr-o adîncă şi tulburătoare dragoste de ţară. Iată de unde vine verbul „a făuri", de la faur, de la fierarul pe obrazul căruia se reflectă flăcările forjei. Iată ce sens profund are verbul „a făuri". Poporul nostru căruia i-a plăcut totdeauna să înnobileze adevărul cu o metaforă, a ales profesia fierarului şi incandescenţa fierului spre a denumi ideea de creaţie şi construcţie şi nimic nu i se potriveşte mai bine acestei idei ca imaginea unui faur în obișnuita, cotidiana sa PETRU VINTILA (Continuare în pag. a 4-a) 44