Satul Socialist, ianuarie 1971 (Anul 3, nr. 515-539)

1971-01-22 / nr. 531

V _ • Din însărcinarea Consiliului de Stat, Com­i­­siile pentru politică externă, pentru problemele de apărare şi juridică ale Marii Adunări Na­ţionale, întrunite în ziua de 20 ianuarie 1971,­ sub preşedinţia tovarăşului Mihail Dalea, pre­şedintele Comisiei pentru politică externă, au examinat şi avizat proiectele de decrete pre­zentate de guvernul român privind ratificarea Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Socialistă România şi Republica Populară Polonă, semnat la Bucu­reşti, joi 12 noiembrie 1970, şi a Tratatului de prietenie, colaborare şi asistenţă mutuală între Republica Socialistă România şi Republica Populară Bulgaria, semnat la Sofia, la 19 no­iembrie 1970, în vederea ratificării acestora de . siei de redactare, constituită de Comitetul Exe­cutiv al C.A.E.R., pentru pregătirea materialelor recomandate de sesiunea a 23-a (specială), și de-a 24-a sesiune a Consiliului. • La propunerea Prezidiului Adunării Popu­lare a Republicii Populare Bulgaria, comisia permanentă de politică externă a Adunării Populare a examinat miercuri Tratatul de prie­tenie, colaborare şi asistenţă mutuală dintre Republica Populară Bulgaria şi Republica So­cialistă România, semnat la 19 noiembrie 1970, la Sofia, şi aprobat de Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Bulgaria. Comisia a t­o­­tarît, în unanimitate, să­­ propună Prezidiului Adunării Populare să ratifice tratatul. SATEL SI CIMISI ANUL III Nr. 531 VINERI 22 IANUARIE 1971 4 pagini — 30 bani către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România. • Tovarăşul Gheorghe Râdulescu, vicepre­şedinte Ы Consiliului de Miniştri, preşedintele în funcţiune al Comitetului Executiv al Consi­liului de Ajutor Economic Reciproc, a plecat la Moscova pentru a prezida lucrările Comi­ Obiectivele de realizat în perioada următoare de către consiliile interco­­operatiste sînt analizate cu multă atenţie de organele agricole ale judeţu­lui Argeş Pe ordinea de zi a urgenţelor în agricultură , RĂSADURI DE CALITATE , SI LA TIMPUL OPTIM ! : 5 . Este binecunoscut că, anul trecut, în numeroase unităţi, planul producţiei de legume nu a fost îndeplinit, ceea ce a determinat nerealizarea veniturilor prevăzute in această importantă ramură,­­ producindu-se dereglări în aprovizionarea populaţiei in unele perioade. Printre cauzele acestei situaţii a fost şi aceea că răsa­durile nu s-au asigurat la timp, în cantităţi suficiente şi de can­- ф tate corespunzătoare. Dacă luăm in consideraţie numai una dintre consecinţe — întîrzierea apariţiei trufandalelor — faptul că nu au­­ putut fi realizate preţurile medii prevăzute, ne apar cu claritate­­ gravele consecinţe economice ale neglijării unuia dintre factorii principali ai producţiei legumicole — răsadul.­­ Iată de ce este necesar ca în a­­ceastă perioadă fiecare unitate care deţine suprafeţe mai mici sau mai mari de grădină să-şi asigure la timp răsadurile necesare, acordînd toată atenţia calităţii acestuia. Pe lingă serele înmulţitor şi ră­sadniţele cu încălzire tehnică, cen­tre moderne care vor produce o mare parte din materialul săditor, este necesar să fie puse în stare de funcţionare toate răsadniţele cu biocombustibil, existente în unită­ţile producătoare de legume, în acest scop asigurarea cu mate­rialele necesare, repararea tocu­rilor şi a ramelor răsadniţelor, procurarea seminţelor pentru le­gumele ce se vor planta în prima urgenţă sunt lucrări ce nu pot su­feri nici o întîrziere. Ridicăm aceste probleme întru­­cît în multe unităţi lucrările amin­tite sunt neglijate aşa cum rezultă şi din raidul întreprins recent în două din principalele bazine legu­micole ale ţării aflate în judeţele Buzău şi Ialomiţa. In cooperati­vele agricole din Buzău există cir­ca 30 de hectare de răsadniţe iar în unităţile din Ialomiţa, nu mai puţin de 56 de hectare. Pentru ca ele să producă cît trebuie, este nevoie de cantităţi însemnate de graniţă, pămînt de ţelină şi tur­bă. S-a calculat şi s-a planificat de pildă pentru cooperativele din Buzău un necesar de 8 000 de tone de mraniţă şi 9 000 tone de pă­­mînt de ţelină. La această dată, însă nu sunt asigurate decit 4 800 tone de mraniţă (circa 60 la sută) şi 3 200 de tone de pămînt de ţe­­lină, ceea ce reprezintă mai puţin de 36 la sută. Este adevărat că în unele coo­perative agricole unde factorii de conducere, specialiştii s-au ocupat de pregătirea producţiei legumico­le, materialele necesare au fost a­­sigurate integral. Este cazul coope­rativelor din Gherăseni, Bălăceanu şi Movila Banului din judeţul Bu­zău, Slobozia Nouă, Iazu şi Ogra­da din Ialomiţa. In aceste unităţi toate materialele sunt depozitate gospodăreşte în grămezi acoperite cu paie, în apropierea răsadniţelor iar tocurile şi ramele sunt repa­rate, îngrijit stivuite, gata pentru a fi folosite. Şi din punct de ve­­­dere al organizării muncii lucru­rile sunt clare : au fost stabilite echipele specializate pe tipuri de lucrări care-şi vor desfăşura activi­tatea în fermele legumicole, au fost precizate tehnologiile, s-a fă­cut instruirea oamenilor. Dar, din păcate, spiritul gospodăresc, grija pentru recolta de legume a anului 1971 lipseşte în multe alte unităţi. Cooperativele Robească şi Amaru, din judeţul Buzău, mai au nevoie de 500 şi respectiv, 700 de tone de Ing. C. ONOFREI (Continuare în pag. a 4-a) PE MAGISTRALELE (LVCLVALN­AI VIZITA DE LUCRU a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU 7 7 in întreprinderi industriale din municipiul Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, în­soţit de tovarăşii Paul Niculescu- Mizil, Ilie Verdeţ, Dumitru Popa, Dumitru Popescu, Mihai Mari­­nescu, vicepreşedinte al Consiliu­lui de Miniştri, a făcut, joi dimi­neaţa, o vizită de lucru prin cîteva întreprinderi industriale din Capi­tală. Muncitorii, inginerii şi tehni­cienii uzinelor Timpuri Noi, prima unitate vizitată, l-au întîmpinat pe secretarul general al partidului, într-o atmosferă însufleţită, entu­ziastă exprimînd dragostea şi a­taşamentul faţă de partid, faţă de conducerea sa. Directorul general al uzinei, Gheorghe Ionescu, a invitat pe oas­peţi în sala de consiliu unde cu a­­juto­rul graficelor şi planurilor era prezentată dezvoltarea acestei u­­nităţi care produce o gamă largă de motoare moto şi electrocompre­­soare. A avut loc o amănunţită discuţie despre perspectivele în­treprinderii. Specialiştii uzinei au informat că în anii cincinalului pe care l-au început, valoarea producţiei uzinei va creşte de la 215 mi­lioane de lei în acest an, la 420 mi­lioane în 1975. Din acest spor, a­­proape 90 de procente se vor ob­ţine prin creşterea productivităţii muncii. S-a arătat de asemenea, că se va acorda în continuare o atenţie deosebită autoutilării şi folosirii cît mai bune a spaţiilor de producţie. Noile investiţii pre­văzute vor permite construirea u­­nei sculării noi şi a unui atelier de supape. Au fost vizitate apoi turnătoria, secţia prelucrare mecanică, stan­dul de probe, forja. Secretarul general al partidului a fost informat că toate produsele vechi ale uzinei fabricate între a­­nii 1949—1966 au fost înlocuite de altele noi, cu un nivel tehnic su­perior competitive pe piaţa inter­naţională. Produsele marii uzine bucureştene sunt cunoscute în pre­zent în 26 de ţări ale lumii. în curtea uzinei, în mijlocul a sute de muncitori, a avut loc o îndelungată discuţie. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a apreciat pre­ocupările colectivului uzinei, în­dreptate spre economisirea meta­lului, reproiectarea produselor şi obţinerea unor parametri tehnici tot mai înalţi, preocuparea pentru folosirea spaţiilor disponibile în (Continuare in pag. a 4-a) în ultimii cinci ani s-au extins și diversificat lucrările mecanizate la culturile cerealiere, prin dotarea, între altele, cu combina autopropulsată de recoltat cereale „GLORIA C-12", aptă să fie folosită la strînsul a 36 de culturi variate ; com­bina de recoltat porumb R-9, echipată cu depă­­nuşator, semănătoarea S.P.C.-6, maşina de îm­prăştiat îngrăşăminte chimice şi amendamente, plug purtat, cu patru trupiţe, cultivator pentru cultivare totală la culturile de cîmp, presă de ba­lotat paie, de mare productivitate, noul tip de a­­vion agricol I.A.R.-822, utilizat la stropiri cu sub­stanțe insecto-fungicide, la administrat îngrășă­minte chimice etc. ши MECANIZAREA _ AGRICULTURII Ing. EMIL LUCA, adjunct al ministrului agriculturii și silviculturii Eficiența economică a agriculturii este influențată de o serie de factori în rîndul cărora materialul biologic valoros, mecanizarea, chimizarea şi irigaţiile deţin un loc de seamă. Mecanizarea lucrărilor la toate culturile şi în toate sectoarele producţiei agricole reprezintă condiţia de bază pentru introducerea tehnologiilor avansate. Ea stimulează organizarea întregii structuri a agriculturii pe baze moderne, permite utilizarea cît mai deplină a condiţiilor natural-economice şi a forţei de muncă, accelerează procesul de profilare şi specia­lizare a unităţilor, ceea ce duce, în final, la o pro­ductivitate ridicată a muncii. Partidul şi statul nostru s-au preocupat consecvent de continua dezvoltare a bazei tehnico-materiale a agriculturii, de extinderea şi diversificarea mecaniză­rii. In consecinţă, sectorul de mecanizare al agricul­turii a cunoscut, în anii ultimului cincinal, o dezvol­tare puternică. Investiţiile alocate de stat au dus la creşterea şi modernizarea parcului de tractoare şi ma­şini agricole, la sporirea gradului de mecanizare a lu­crărilor, la executarea cu mijloace mecanice a noi ca­tegorii de lucrări din toate ramurile agriculturii. Ast­fel, în 1970, pe ogoarele patriei au lucrat circa 106 000 tractoare, cu aproape 25 000 mai multe decit la sfîrşitul anului 1965. Forţa mecanică a sporit, la suta de hectare, cu circa 24 CP, iar încărcătura pe tractor fizic s-a redus de la 121 hectare la aproxi­mativ 92 în 1970. în aceeaşi perioadă a sporit numărul tipurilor de trac­toare, gama maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor. Orientarea dată construcţiei de maşini agricole a asigurat, in prin­cipal, sporirea productivităţii agregatelor prin creşterea vitezei de lucru şi efectuarea simultană a mai multor lucrări, extinderea folosirii maşi­nilor autopropulsate, îndeosebi a celor pentru recoltat, automatizarea pro­ceselor de muncă în zootehnie, horticultura, irigaţii etc. Impunîndu-se producţiei de echipament agricol direcţiile de dezvol­tare amintite, s-a reuşit să se reducă consumul de muncă vie la unitatea de produs şi, totodată, au putut fi mecanizate numeroase lucrări care pînă în perioada 1966—1970 se efectuau manual. Ne referim, în special, la lucrări din legumicultura, pomicultură, viticultură, cultura plantelor tehnice, zootehnie. Aşa cum spuneam, diversificarea şi creşterea cantitativă şi calitativă a parcului de tractoare şi maşini agricole au creat condiţii pentru intro­ducerea de tehnologii noi, pentru organizarea superioară a procesului de (Continuare în pag. a 3-a) e­o • © © ф © © • A început febra pregătirilor pentru examene în învăţâmîntul superior. Bibliotecile universită­ţilor şi institutelor sunt pline toa­tă ziua de cei care miine vor avea să răspundă prin munca lor de înaltă calificare exigen­ţelor unei continue şi puternice dezvoltări a ţării AL. COSTACHE inginer şef al cooperativei agricole din Bascov Unitatea noastră s-a specializat în îngrăşarea taurinelor şi cultura legumelor, ramuri de producţie prin excelenţă intensive şi — la nivelul nostru de mecanizare — mari consumatoare de muncă vie. Dacă ţinem seama şi de­stinarea cooperativei în preajma unor puternice obiective industriale ce acţionează ca un magnet asupra forţei de muncă, precum şi de necesitatea ca fiecare unitate să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de rentabilitate, avem astfel întruniţi toţi factorii care ne obligă să acţionăm cu maxi­mum de atenţie în privinţa stabilirii consumului de muncă vie. Pe baza considerentelor enunţate am calculat că pentru producţia anu­lui în curs, consumul de muncă, ex­primat în norme convenţionale, se ci­frează la 70 000. Cu această cantitate de muncă va trebui să obţinem o producţie globală de 5 813 000 de lei. La stabilirea necesarului de muncă am avut în vedere atit normativul orientativ elaborat de M.A.S. cît şi situaţia existentă în prezent în coope­rativa noastră. Pentru că în grajdurile îngrăşătoriei nu avem dotări care să ne permită mecanizarea vreunei lu­crări, norma de deservire este de 40 de bovine la un îngrijitor. El este retribuit zilnic cu o normă de muncă de categoria a patra. La Bascov se acordă norme numai pentru îngrijire, vor spune unii dintre cei care citesc (cititorii) (cititorii) răspund aceste rînduri. într-adevăr, acordăm norme pentru îngrijire, dar cooperato­rul este obligat să obţină la fiecare animal un spor mediu zilnic de creş­tere în greutate de 650 de grame, înmulţind ultima cifră cu numărul a­(Continuare în pag. a 2-a) ©o © © o CUM CALCULAŢI VALOAREA MANOPEREI ? ÎNTREBAREA A FOST PUSA UNOR CADRE DIN COOPERATIVELE AGRICOLE DIN JUDEŢUL ARGEŞ f De cite ori aud rostindu-se vorbele proverbiale „meseria-i brăţară de aur", mi se infăţi­­­­şează în minte silueta unui bătrin fierar din satul meu. Era un om de la munte, scund şi îndesat, făurit parcă numai din muşchi şi tendoane, care lucra gol pînă la brîu şi avea pielea lucioasă din cauza su­dorii şi ieşeau aburi din el ca din crupele unui cal pornit iarna la un drum lung. Ce om era acel fierar ! Din zori pînă seara tîrziu Hăul din atelierul său modest suna ca un clopot de bronz şi era o plăcere să-l vezi cit de repede şi de fru­mos ascuţea un fier de plug, cum aşeza şina pe-o roată de car, ori cum scotea dintr-un trabuc de fier înroşit o pot­coavă de toată mîndreţea. La el mă gîndesc nu numai cînd aud rostindu-se vorbele de înţelepciune şi proverb Verbul s făuri „meseria-i brăţară de aur", ci şi atunci cînd admir la oţelă­­riile din Reşiţa şi Galaţi mă­iestria oţelarilor, cînd văd cum se lansează un nou cargou la Olteniţa, cînd privesc pe cîmp mişcarea harnică şi solemnă a combinei de cereale şi cînd văd silueta puternică a unuia din tractoarele braşovene tră­­gînd după el o brazdă care-mi vine pînă la genunchi. In toate aceste creaţii tehni­ce, în uriaşa gamă de maşini şi utilaje pe care le produce tînăra industrie socialistă ro­mânească îmi place să recu­nosc ca un hrisov de nobleţe şi vocaţie profundă imaginea bătrînului fierar care era ca­pabil să-ţi facă numai din bă­taia ritmică a ciocanului chiar şi o igliţă subţire de croşetat. Mă uit uneori în numeroasele muzee de istorie din ţară cu o mare atenţie şi cu o neţărmu­rită uimire la colţarii, vîrfuri­le de săgeţi, lăncile, secerile, spadele şi buzduganele veacu­rilor trecute şi mă gîndesc că tot nişte fauri ca şi covaciul din satul meu le va fi făurit, dintr-o adîncă şi tulburătoare dragoste de ţară. Iată de unde vine verbul „a făuri", de la faur, de la fierarul pe obrazul căruia se reflectă flăcările for­jei. Iată ce sens profund are verbul „a făuri". Poporul nos­tru căruia i-a plăcut totdeau­na să înnobileze adevărul cu o metaforă, a ales profesia fie­rarului şi incandescenţa fie­rului spre a denumi ideea de creaţie şi construcţie şi nimic nu i se potriveşte mai bine a­­cestei idei ca imaginea unui faur în obișnuita, cotidiana sa PETRU VINTILA (Continuare în pag. a 4-a) 44

Next