Scânteia Tineretului, noiembrie 1949 (Anul 4, nr. 179-202)

1949-11-01 / nr. 179

2 CRONICA TEATRULUI A LE L I 1 i E Â*‘ de a. suRov LA TEATRUL MUNCITORESC C.F.R. SIULEŞTI Piesa lui Anatolie Surov „Cele liberă” distinsă cu premiul Stalin 1948 ocupă un loc însemnat in rândul operelor literare care tra­tează tema construcţiei comunis­mului, datorită importanţei proble­melor pe care le ridică cât şi da­­torită înaltului nivel artistic la care a fost realizată. Problema centrală care se des­­prinde cu putere din piesa lui Su­­rov este aceea a contribuţiei inova­torilor la desvoltarea ştiinţei, la grăbirea mersului înainte către so­cietatea comunistă. Cu mulţi ani în urmă, Lenin a stius: „Abia acum se ivesc posibili­­tăţile largi, cu adevărat de masă, pentru manifestarea spiritului în­­treprinzător, de întrecere, de ini­ţiativă îndrăzneaţă”. Adevărul cuprins în cuvintele lui Lenin a fost dovedit din plin de larga mişcare stahanovistă de mase care a luat naştere in Uniunea So­­vietică, mişcare isvorîtă din puter­ v­ica dragoste a poporului muncitor pentru Patria sa şi care a consti­tuit un factor hotărît în desvolta­rea Ţării Socialismului ca cea mai mare putere sn­dustrială din lume. Ce probleme în legătură cu mun­ca inovatorilor se pun în piesa „Ca­­le liberă”? Comsomolistul mecanic de loco­­motivă Alexei Sîbiriacov descoperă un procedeu de mărire a randamen­tului locomotivelor de natură■ să revoluţioneze întreaga mişcare a trenurilor. Directorul local al căi­lor ferate, generalul Condratiev, instigat de inginerul şef Crutilin element carierist şi cu puternice ră­măşiţe ale mentalităţii burgheze, împiedică însă punerea în aplicare a acestui proect. Raţionamentul lui Crutilin cu care acesta isbuteşte să-l convingă pe generalul Condra­­tiev este caracteristic oamenilor lipsiţi de iniţiativă, carierişti, biro­craţi: „Şi aşa deţinem steagul de fruntaşi in muncă. Ce să ne mai în­greunăm munca cu aplicarea acestei inovaţii care ar da peste cap toate graficele noastre”, împotrivirea lui faţă de inovaţia lui Alexei Stria­­cov are insă un alt scop, ascuns, isvorît din interese meschine, per­sonale. Crutilin caută să aplice la mersul trenurilor un sistem al său, cu ajutorul căruia vrea să ajungă „cineva’’, să fie „chemat la Mosco­va” aşa cum singur mărturiseşte; inovaţia lui Sîbiriacov mult mai bună decât „sistemele” sale îi in­­toarce pe dos toate planurile. De aci porneşte întreaga lul luptă In­­verşunată împotriva acestei ino­vaţii. Uneltirile lui Crutilin par la un moment dat că vor reuşi. In loc de punerea în practică a Inovaţiei sale, Sîbiriacov primeşte In dar, ca o răsplată formală a muncii depuse, un ceas de aur. Nu pentru darul a­­ce­sta a luptat insă Sîbiriacov. El a luptat pentru punerea în practică a inovaţiei sale, contribuţie la re­alizarea înainte de termen a pla­­nului cincinal. El a luptat aşa cum spunea cu hotărîre într’o discuţie avută cu Condratiev, pentru că „Eu, mecanicul de locomotive Alexei Si­­biriacov vreau să ajung societatea comunistă şi să trăiesc în ea”, pen­­tru acest ţel măreţ el va continua lupta şi va învinge, oricare ar fi greutăţile care i se pun în cale. In lupta aceasta Alexei Sibiria­­cov nu este singur. Alături de el luptă şi bătrânul savant, academi­cianul Maxim Rubţov care-şi iubeş­­te cu înflăcărare Patria, şi­ încercă­­tul comunist Cremniov şi însăşi fi­­ca generalului Condratiev, Lena, crrza secretară a organizaţiei de Comsomol. Iar în această luptă din­tre nou şi vechi, intre cei care muncesc pentru progres şi cei care vor să oprească mersul­ societăţii, noul va eşi învingător. Inovaţia lui­­Alexei Sîbiriacov, este pusă până la sfârşit în aplicare. In piesa lui Surov ca şi în reali­tate inovaţia lui Alexei Sîbiriacov, nu apare ca urt element izolat. An­­ton Matveici, Modest, Fenta, cei­lalţi comsomolişti, tind şi ei să dea rezultate cât mai bune in muncă. Inovaţiile lor sunt, e drept, mai mo­­deste, dar toate contribuie la mer­­sul înainte către comunism, al po­poarelor sovietice. Legat de această problemă a in­­ventivităţii şi a perfecţionării con­tinue a muncitorilor în lupta lor pentru construirea societăţii comu­niste, piesa lui Surov, pune cu tă­rie problema dispariţiei diferenţie­­rilor între munca manuală şi cea intelectuală, care formează una dirv caracteristicile trecerii societăţii socialiste in stadiul superior al co­munismului. Datorită­­ ridicării ne­contenite a calificării muncitorilor din Uniunea Sovietică, inovaţiile acestora capătă tot mai mult ca­­racterul unor serioase contribuţii la desvoltarea ştiinţei. Numai ţi­nând seama de bogata experienţă practică a inovatorilor, intemeindu- şi cercetările pe aplicarea şi desvol­­tarea acestei experienţe, savanţii îşi pot continua cu mai mult succes lucrările şi pot realiza sarcina de onoare pe care tov. Stalin o pune­ în faţa lor: „Nu numai să ajungem, dar şi să depăşim în timpul cel mai scurt realizările ştiinţei de dinco­lo de graniţele ţării noastre”. In „Cale liberă”,­ savantul Ma­xim Rustov, este pe deplin con­ştient de faptul că realizarea aces­tor măreţe sarcini strâns legate de mersul către societatea comunistă, depinde în mare măsură de colabo­­rarea savanţilor cu muncitorii ino­­vatori. De aceea, ei se interesează cu răbdare de munca fiecărui ino­vator dăndu-i sfaturi preţioase dar şi îmbogăţindu-şi metodele de mun­că datorită experienţei practice a inovatorilor. Astfel ei izbuteşte să realizeze succese tot mai mari in munca Sa pe tărâm ştiinţific. Cu totul altfel ne apare figura lui Alexei Petrovici Drosdov, tipul sa­vantului de şcoală veche cu o men­­talitate mic-burgheză, cinstit dar neînţelegând pe deplin transfor­mările revoluţionare care se petrec sub ochii săi. El se încăpăţânează să considere munca sa ştiinţifică, ca o chestiune a sa personală, este ros de dorinţa celebrităţii doar pentru el însuşi. Iar atunci când, din vina lui nu reu­şeşte, arde planurile şi se consi­­deră un neînţeles. Dar căldura argumentelor lui Ruba­ţov, dar în special exemplul muncii tinerilor inovatori Matveici şi Mo­dest reuşesc să dărâme scepticis­mul bătrânului savant. Iar atunci când inovaţia lui Alexei Sîbiriacov, îi arată pentru prima dată, limpe­­de, calea către transformarea loco­­motivei pe care el o încercase ani şi ani de zile, Drosdov înţelege pe deplin că munca inovatorilor nu este „o nimica toată” aşa cum o considera el înainte, ci ea poate da însăşi cheia rezolvării unor proble­me a căror cercetare ia uneori sa­vanţilor ani şi ani de zile. In piesa sa „Cale liberă”A. Su­rov prezintă covârşitoarea însemnă­­tate a muncii de educaţie a tinere­­tului în spirit comunist, pe care o îndeplineşte strălucit Comsomolul, scoţând în evidenţă minunatele roade ale acestei educaţii. Cât de puternic a pătruns edu­­caţia comunistă în sufletele comso­­moliştilor ne-o dovedeşte compor­tarea fiecărui tânăr din piesă, A­­lexei Sîbiriacov, este un strălucit exemplu de comsomolist crescut în spirit comunist. Educaţia primită în cadrul Comsomolului îi dă lui Sîbiriacov dârzenia de a înfrunta din primul moment pe Crutilin, atunci când toţi păreau că-i stau împotrivă, de a lupta în ciuda tu­turor greutăţilor, pentru victoria cauzei sale drepte. Educaţia comso­­molistă o însufleţeşte pe Lena, şi îi dă forţă să lupte chiar împotri­va tatălui ei generalul Condratiev, atunci când­ îşi dă seam­a de punc­­tul de vedere greşit pe care acesta îl apăra. Tot educaţia comunistă primită în Comsomol i-a înarmat cu perseverenţă în muncă şi curaj, în­ faţa obstacolelor pe cei doi ti­neri inovatori: Matveici şi Modest. Pentru poporul muncitor din ţara noastră piesa lui Anatolie Surov, are o deosebită importanţă. Ea ne­ arată cu limpezime calea rezolvării­ ur­or probleme care au început să­­ se pună tot mai ascuţit la noi in ţară probleme pe care oamenii so­­vietici in drumul lor spre comu­­nism au ştiut să le rezolve cu suc­ces. ★ Ansamblul Teatrului Muncitoresc C.F.R. care a pus în scenă la noi în ţară piesa lui Anatolie Surov, s’a străduit să pună in valoare ca­­lităţile piesei lui Surov atât prin interpretare cât şi prin punerea in scenă şi calitatea decorurilor. In rolul lui Alexei Sîbiriacov, mecanicul de locomotivă inovator, Geo Barton, a avut greaua sarcină, de a reda minunatele calităţi ale comsomolistului, luptător pentru construcţia comunismului. Insă în felul cum şi-a conceput rolul, el nu se poate achita de a­­ceasta sarcină. Sobrietatea este fără îndoială indicată pentru interpreta­­rea unui asfel de rol. Dar sobrie­tatea nu înseamnă rigiditate. Or, acest lucru nu l-a înţeles Geo Bar­ton şi de aci porneşte greşala sa de concepţie a rolului. In m­omentele de mare intensita­­te se cere mai multă înflăcărare, mai mult dinamism, să nu uităm că în primul rând un comsomolist este tânăr, plin de viaţă. Pe această li­­r­ie Geo Barton, trebuie să-şi adân­cească Interpretarea. Trebuie cu deosebire remarcată­­ realizarea lui Dorin Sireteanu în­­ rolul b&trănului savant comunist Maxim Rub otov. • Lena găseşte în Morga Anghel.es. I cu o interpretă care a pătruns şi a­­ ■ redat cu multă putere chipul de­­ luptătoare al unei secretare de­ Comsomol. Constantin Gheorghiu, în rolul lui Alexei petrovici Drosdoiv, Mihăiles­­cu in rolul dârzului secretar de Partid Cremniov și Nicolae Popes, cu interpretând pe generalul Con­dratiev, au dat dovadă de multă pă­trundere a personagiilor. Crutilin, inginerul Carierist, plo­­conindu-se in faţa ştiinţei şi tehni­­cei americane, lipsită de iniţiativă, a fost jost interpretat de Alexan­dru cionaru. Cu foarte puţine lipsuri direcţia de scenă a tov. Mihail Raicu a ştiut să imprime spectacolului multă viaţă. Inspirată de avântul de luptă al oamenilor muncii din Uniunea So­vietică pentru construcţia societăţii comuniste, piesa „Cale liberă” este o operă închinată minunatei forţe creatoare a poporului. Dând o pu­ternică lovitură uneltirilor burghe­­ziei manifestate prin teoriile reac­­ţionare şi cosmopolite pe care s-o mai­ agită încă o mână de oameni rupţi ,şi izolaţi de masa popoarelor sovietice, piesa lui Anatolie Surov este un exemplu de operă scrisă în spirit partinic. Sprijin preţios în lupta oameni­lor muncii de la noi din ţară „Cale liberă” este totodată un exemplu pentru dramaturgia noastră Pe noul drum pe care aceasta a pornit. Punerea în scenă a acestei piese de către Teatrul­­Muncitoresc C.F.R., reprezintă un important succes al ansamblului acestui teatru, incă o puternică dovadă a desvoltării ne­încetate a acestui teatru pe drumul realizării unor spectacole de un ri­­dicat nivel artistic. Mircea Hapivan Scenă din tabloul II, Geo Bar­ton (Alexei Sîbiriacov) și Morga Anghelescu (Lena) In „Editura Tineretului” apar In cinstea Săptămânii Prieteniei Româno — Sovietice şi a celei de a 31-a aniversări a Comsomolului. IN LIMBA ROMANA S. M. CHIROV: Despre tineret V. N. IVANOV: Comsomolul ajutor al Partidului Comunist (bolş­evic) VERA CHETLINSCAIA: Bărbăţie V. DOBROVOLSCHI: Trei oameni în mantale cenuşii BORIS GORBATOV: Genera­ţia mea ARCADIE GAIDAR: Şcoala EN LIMBA MAGHIARĂ Despre vite­jie si eroism IN LIMBA GERMANĂ V. I. LENIN: Sarcinile Uniun­ilor Tineretului L V. STALIN: Sarcinile tine­retului — „Trăiască omul care nu ştie să se iubească pe si­­ne, — scria Gorchi, nu e­­xistă decât două forme de a trăi: a putrezi sau a ar­­de. Cei laşi şi lacomi o vor alege pe prima, cei cura­­gioşi şi darnici — pe a doua; ori cine iubeşte fru­­mosul vede limpede de ca­­re parte este măreţia”. Arcadie Gaidar — aseme­­nea tuturor scriitorilor so­­vietici — îşi alege eroii din­­tre oamenii curagioşi şi darnici. Eroii lui trăesc timpul marilor transfor­­mări, cresc în anii revolu­­ţiei, ei ard, se dăruiesc în această măreaţă luptă. Boris Gork­ov este­ eroul principal al romanului „Şcoala”. Povestea vieţei sale este povestea miilor de fii de muncitori care au apucat anii revoluţiei, care au participat la f­gurirea vieţii noul, fericite, la in­­făptuirea primului Stat So­­cialist din lume. A trăit o copilărie tristă şi posomorită, copilări© de băiat sărac intr’un orăşel pierdut pe întinsul Ruc­ei ţariste, orăşelul Arzamas, localitate liniştită plină de livezi înconjurate cu iazuri tăcute. Viaţa de şcoală amărîtă, poveştile popilor, orele de arest pentru întrebări „o­­braznice”, romanele cum­­pârate de la vânzătorii am­­bulanţi din colţul străzii, citite pe nerăsuflate în ore­­le adormitoare. Apoi iazul şi prinderea peştilor, lup­­tele cu vapoarele pe valu­­rile răutui, pot lta cu pă­­sări... Şi din când în când, în timp ce foamea chinuia burţile goale, discuţiile sim­­ple, naive, între copii, duse cu aerul cel mai serios. A început primul război mondial, războiul imperia­­list din 1914. Tatăl lui Bo­­ris Gork­ov pleacă pe front, luptă împotriva nemţilor. Din când în când la inter­­vale d­estul de lungi vine aceiaşi scrisoare scurtă: „Sunt viu şi nevătămat, stăm în tranşee şi am im­­presia că vom sta aşa la nesfârşit”. Boris auzea câteodată vor­­bindu-se despre conacele boerilor aprinse de flăcări, despre revolta poporului, despre 1905 „.­.Nu-i prea place Domnului să se ame­­stece în treburile pămân­­teşti, vorbesc soldaţii in­­torşi de pe front. Nu-i ni­­mic, ce să-i faci, vom aş­tepta, vom răbda. Noi sun­­tem un popor răbdător. Dar şi când ne va ajunge cuţitul la os, şi o sparge haţurile răbdării, atunci­ de bună seamă va trebui să m­ai căutăm singuri şi pe jude­­cători şi pe vinovaţi !” Viaţa e un ghem ce se desface iute, iute, fără să-l mai poţi opri. Se apropie a­­nil marilor prefaceri. Pent­um Boris lusrurile aţi rs. Tatăl lui Boris fuge de pe front, vine hotărît să se îm­­potrivească regimului des­­potic ţarist. Dela el, Boris începe să cunoască mişca­rea revoluţionară. Când era mic, Boris se revolta ade­­seori şi era ciudă că po­­veştile popilor erau adormi­­toare, că orele de arest nu se sfârşeau mai iute, că negustorul Sininghin are haine frumoase, că mama lui are ochii plânşi şi că n’au ce mânca acasă. Dar revolta lui, împotrivirea lui era anarhică, se irosea ade­­seori fără rezultat. Aresta­­rea şi uciderea tatei, ura colegilor bogaţi care îl ară­­tau cu degetul pe „fiul de­­zertorului”, viaţa aceasta aspră nemiloasă l-au călit pe tânărul Boris, i-au cres­­­cut capacitatea de luptă, conştiinţa revoluţionară. Ţarul a fost răsturnat, la putere vine guvernul tră­­dător a lui Cherenschi, ca­­re sub masca lozincilor re­­voluţionare caută să zădăr­­nicească lupta proletariatu­lui. In orăşelul liniştit că­­lugării, vânzătorii ambu­­lanţi, pelerini, măcelarii din piaţă, mici burghezi au devenit revoluţionari cu cocarde roşii pe piept. Se ţin întruniri, se discută despre războiul eliberator, nezeu. „Eroii” acestor în­­truniri, sunt „Eserii” (so­­cialişti revoluţionari, trădă­­tori ai clasei muncitoare) şi anarhiştii. Boris ca toţi fiii de muncitori din oraş esra cu scârbă de la asemenea întruniri. La alte adunări îi plăcea să se ducă, acolo, în afara oraşului unde suiţi pe câte o căruţă, bolşevicii vorbeau muncitorilor. „De aceea vă spun să ne aştep­­tăm pacea să vină după victorii, nici poi marţi şi nici la paştele cailor, după ce vor fi schilodiţi încă alte mii de muncitori şi ţă­rani! Daţi-ne pacea acum, fără nici un fel de victorii! Noi n’am reuşit încă să în­­vingem nici măcar pe mo­­şierul de pe pământul nos­tru. Am vorbit drept, f’ran­ţilor, sau nu? La aceste meetinguri, îm­­părţea Boris manifeste. Co­­muniştii luptau pentru pa­­ce, pentru o viaţă liberă şi fericită a muncitorilor şi a ţir 3'*Astea erau pentru Boris Gork­ov lu­ tcruri pentru care merită să lupţi. Viaţa lui la şcoală, desele nedreptăţi care i se­­ fac, devin o teroare conti­­­­nuă. Boris se hotărăşte să fugă de acasă şi să intre în mişcarea revoluţionară, colindat oraşele în ca­re se organizau grupurile muncitoreşti sub conduce-,­rea Partidului. Oameenii cântau: „Hei!... pe Culiţă l-am dat jos Dar cu asta ce folos? Ce ar fi să ne răsculăm Pe Şasea să-l înecăm?” Culiţă era alintare de batjocură pentru ţarul Ni­­colae, iar Şasea era Che­renschi Alături de luptătorii co­­munişti, băiatul fugit de a­­casă, învaţă să trăiască cu adevărat. Prietenii lui cei rr.mai buni sunt învăţătorul Corbu care a fost arestat în trecut pentru activitate propagandistică şi care vorbeşte acum la întruni­­rile muncitoreşti, şi micul Corceaghin care l_a ajutat să-şi agonisească­­ primii bani. Boris ajută trupele de revoluţionari, împarte ma­­nifeste. După revoluţie, Boris pleacă să lupte în detaşa­­mentele comuniste de pe Don. Dintr’o gară, pe drum îi scrie mamei: „îmi simt capul fierbinte de atâta­­bun curie. Tot­ ce a fost până acum nu este nimic, viaţa adevărată abia începe şi de aceea sunt vesel...” Anii de şcoală rămân în urmă acoperiţi de ceaţă. „Băiatul dezertorului” s’a călit în focul revoluţiei. In rânduirile ostaşilor roşii, el cunoaşte caracterul dârz, înflăcărat al bolşevicilor*. Ascultă poveştile vieţii osta­­şilor roşii sub regimul ca­­pitaliştilor şi moşierilor, aur de ideile minunate ale vi­­itorului de aur al socialis­­mului. Boris Gork­ov cu­­noaşte pe comandantul Şer­balov, cinstit şi sigur pe sine, se leagă de bunul său prieten Ciubiuc, ucis de contrarevoluţionari, de vi­­teazul Vasca Smacov. In luptele îndârjite cu bande­le intervenţioniste, în seri­­le când poveştile de acasă se împletesc cu poveştile despre Lenin şi Stalin des­­pre conducătorii proletaria­tului revoluţionar, în viaţa aceasta mai altfel ca toate celelalte, se căleşte oţelul, se căleşte generaţia revolu­­ţiei. Iată problema centrală a romanului lui Gaidar: că­­lirea tinerilor luptători Co­­­­munişti, creşterea conştiin­­ţei lor revoluţionare, for­­marea nouilor atitudini fa­ţă de viaţă. Această gene­­raţie crescută pe barica­­dele revoluţiei biruitoare în limt,­ împotriva vechiului regim putrezit, va zidi în anii următori cu un avânt nestăvilit măreaţa construc­ţie a socialismului. Eroul principal Boris Gork­ov, rămâne un e­­xem­plu pentru tineretul nostru, prin tenacitatea şi hotărîrea lui în acţiunile cele mai mărunte, prin lup­­ta sa continuă împotriva propiilor sale greşeli, prin dragostea adâncă,­ fierbinte faţă de Partid, faţă de cauza clasei muncitoare, dragoste care creşte cu fiecare nouă greutate tre­cută, în romanul „şcoala” Ar­­cadie Gaidar, povesteşte lupta sa din perioada revo­­luţiei. Prin povestea vieţii eroului sau Boris Gork­ov, scriitorul sovietic îşi descrie anii copilăriei, anii forma­­rii caracterului său, anii participării sale, la lupta Partidului Bolşevic, la fău­rirea revoluţiei socialiste. Arcadie Gaidar, iubitul scriitor al tineretului so­­vietic a contribuit prin cărţile sale la educarea ti­neretului în spiritul comu­nismului, în spiritul moralei clasei muncitoare. Roma­­nele sale, „Şcoala” sau „Ti­mur şi băeţii lui“, sunt modele ale literaturii pen­tru­ tineret. Romanul „şcoala“" a apă­rut în Editura Tineretului cu prilejul celei de al 32-a aniversări a Marei Revo­luţii Socialiste din Octom­­brie, şi a celei de a 31-a A­­niversări a Comsomolului leninist,stalinist. Traduce­rea cărţ­i lui Gaidar este un aport însemnat în campa­nia de popularizare a lite­­raturii sovietice, ea este o lectură minunată pentru ti­neretul nostru. „SCÂNTEIA TINERETULUI“ Nr. 179 „NE LUĂM ANGAJAMENT Iii ’ SĂ PARTICIPĂM IA CON-' I CURSUL UE REStNZH ALE; I ROMANELOR SOVIETICE" I ne scrie tovarășul­­ I Curteanu Petre elev i la școala fie cadre­­­l T 1/ Bacău ( TOVARĂȘI, # Am aflat cu multă bucurie de­­ concursul de recenzii ale roma.­f nelor sovietice organizat de i „Scânteia Tineretului’’. ? In scrierea unei asemenea re-­f cernii noi vedem un bun prilej­­ de a împărtăşi şi celorlalţi tova.­f răşi ai noştri ideile, simţămin­ t­­ele şi preţioasele învăţături ce­­ le putem desprinde citind un­­ roman sovietic. Literatura sovie­­ tică îndreptar de seamă al nos. î tru, ne este nespus de scumpă.­­ Ea ne educă, ne ajută să deve­­a nim nişte fii demni ai Patriei­­ noastre nişte adevăraţi utemişti.­­ Astăzi, în noile condiţiuni efe.­­ late de regimul nostru de demo- ? craţie populară, noi, împreună cu­­ toţi tinerii muncitori, ţărani , muncitori, elevi şi studenţi, avem­­ posibilitatea să ne bucurăm din j­oit« de comorile literaturii so­­ vietice. r Vom citi cu mai multă râvnă­­ romanele sovietice cu ocazia a. f cestui concurs, le vom aprofunda­­ mai mult, vom organiza nume­­ roase discuţii şi in gazetele de A perete vom scrie articole despre­­ literatura sovietică.­­ Concursul acesta înseamnă şi f pentru noi, elevii şcolii de ca- f­ere UTM Bacău, un imbold se- f rios în munca de educaţie co-­­ munistă, de ridicare a nivelului f politic- ideologic. Scrierea recen­­­­ziil­or va însemna o întărire a a­­x cestei munci, un prilej de a ne J întrece în citirea si adâncirea ro. A manelor sovietice, de a expune f cât mai bine in scris învăţăturile 4 pe care le-am căpătat, astfel. j De aceea ne luăm angajamentul J si participăm într’un număr cât­­ mai mare şi să antrenăm şi Pe i ceilalţi, tovarăşi ai noştri la a. î cest concurs. â CURTEA­NIJ PETRE J elsv al Şcolii de cadre i l' U. T. M. Bacău ! Să viss­âm cu toţii: Expoziţia industriei Sovietice deschisă zilnic, intre orele 10 di­mineaţa şi 19 seara în Parcul Na-­­ţional. Sunt expuse sute de maşini­ industriale dintre minunatele crea-i­ţii ale celei mai înaintate tehnici­­ din lume, tehnica sovietică, alături­­ de nenumărate produse ale indu­striei grele şi uşoare din URSS. Uneltele agricole moderne, apara­tele de mare predzie, feluritele ma­şini unelte, produsele de tot soiul ale industriei textile, alimentare, etc. şi mai ales uriaşele maşin­i grele, ne dau imaginea forţei de neînvins a Uniunii Sovietice, a for­­ţei excepţionale a economiei socia­liste. Să mergem la teatru TEATRUL NAŢIONAL STUDIO (ora 20), „IARBA REA» (AISTRĂ­­GUNA) de Aurel Bo­ranga. Piesa înfăţişează lupta care se dă în con­ştiinţa unui savant, între rămaşi,­ţele educaţiei învechite, burgheze şi apropierea sa tot mai hotărită de frământările şi năzuinţele maselor muncitoare, luptă în care mentali­­tatea nouă, caracteristică savanţi­lor legaţi de oamenii muncii în­vinge. it.c .- • ■ -i •. I tc » i «. • / cvi, i-n/up'Hi» y» uaoin.u vev * i -,, uhhhi pj - «“u* itHitui wi» înfăţişează cu d­eosebită forţă lupta pentru demascarea şi distrugerea tendinţelor cosmopolite, antipatrio­­tice, subliniănd măreţia patriotismului sovietic care însufleţeşte pe adevăraţii oameni de ştiinţă aflaţi la poziţiile înaintate ale clasei muncitoare, contribuind prin munca lor la progresul patriei lor şi al omenirii întregi.­­ In fotografie, unul dintre eroii filmului, profesorul Dobrotvorschi (N. Anencov şi soţia sa (Olga Jiza­neva) într’o scenă intens dramatică din ,,Judecata Onoarei”. . CARTEA SOVIETICĂ A DEVENIT UN IUBIT TOVARĂŞ ŞI SFĂTUITOR AL TINERETULUI NOSTRU — Răsfoind fişierele Bibliotecii Casei Tineretului din Capitală — La „Casa Tineretului”, în sala de lec­tură, tinerii citesc, aşezaţi pe scaune comode, având în faţă cărţile. La o masă un băeţaş cu chipul senin, silabiseşte rândurile unei reviste. Mai încolo un tânăr muncitor citeşte o carte groasă. Probabil un roman. O studenta citeşte şi scoate notiţe dintr’o carte. La toate rrieseie sunt o mulţime de tineri care citesc în linişte. Zi de zi se măreşte numărul celor ce vin şi cer o carte, cu glasul scăzut, să nu tulbure pe ceilalţi. Zi de zi se măreşte teancul fişelor in care sunt notate cărţile cerute. Răs­foind cu atenţie aceste fişe, ai­ impresia că stai­ de vorbă cu tinerii cititori. Fi­şele lor de lectură, în aparenţă reci şi neînsufleţite, îţi arată ce cărţi se citesc în ceasurile petrecute aici, la biblioteca. Cartea preferată este cartea sovietică. Cartea sovietică ne insuflă dragostea de viaţă şi de luptă, ne insuflă hotări­­rea de a birui greutăţile de a păşi me­reu înainte. Cartea sovietică ne întă­reşte încrederea în forţele noastre, ne învaţă cum să muncim, cum să luptăm, cum să devenim constructorii socialis­­mului. Să întoarcem o fişe. Iată, tovarăşul Apan Gheorghe, ajutor mecanic, a citit „Aşa s’a călit oţelul” de N. Ostrovschi. ... Parcă-l vezi cum, sfătuit de tovarăşii săi, a venit ş­i a cerut această carte. Cu ea î‘rn mâini­ s’a aşezat şi a început să citească. In faţa ochilor lui au început să se perinde zilele negre ale copilăriei lui Pavel Corceaghin în timpul regimu­lui ţarist. Rău mai trăiau oamenii in timpul acela, gândea Apen Gheorghe Tot aşa greu am dus-o şi noi până li ne-a eliberat Armata Sovietică Si­rov. Apan a citit mai departe. Hi » urmărit lupta poporului sovietic, care avându-i în frunte pe bolşevici, a clădit Patria puternică a socialismului. Pavea s’a alăturat bolşevicilor și a luptat îm­preună cu ei împotriva dușmanilor de clasă ai puterii sovietice. Multe sacri­ficii au fost făcute pentru fericirea po­porului, mult sânge a curs. Pavel a fost rănit de multe ori. De tânăr el îşi pierde vederea şi paralizează o mână dar nu se dă bătut. Ei luptă mai departe scriind cărţi care să lumineze calea noilor generaţii, învăţându-te cum să trăiască şi să lupte. Tov. Apan a mai venit de câteva ori să citească cartea. A terminat-o. Desi­gur că el se gândeşte mereu la Pavel Corceaghin: „Noi generaţia tinerilor constructori ai socialismului în ţara noastră, trebuie să-i urmăm exemplul. Munca noastră să fie însufleţită de a­­celaş eroism cu care a luptat şi Pavel. Eu voiu munci în aşa fel încât munca mea să fie o cărămidă pusă la măreţul zid al păcii, stavilă în calea imperialiş­tilor turbaţi”. Tovarăşul Cazaban Ion este "elev în clasa VIII-a. El vine foarte des la bi­bliotecă. Fişele lui ne vorbesc despre multe cărţi sovietice. După ce a citit cartea „Nouă fraţi” de Ciucovschi, el a scris o recenzie la gazeta de perete a clasei sale. In această recenzie tova­răşul Cazaban a arătat cum vitejii a­­viatori sovietici, însufleţiţi de dragostea fierbinte pentru Patria Ier şi de ura im­potriva, duşmanului cotropitor au luptat şi au distrus aviaţia fascistă. Deaserbeni el a arătat cum apare în această carte chipul respingător al duşmanului de clasă, strecurat în rândurile noastre şi vigilenţa de care au dat dovadă tinerii eroi ai acestei cărţi. El şi-a îndemnat colegii să citească cât mai multe cărţi sovietice şi şi-a luat angajamentul să mai scrie o recenzie despre „Neîn­frânţii” de Gorbatov. Nu odată a stat de vorbă Iov. Cazaban cu colegii săi despre cărţile sovietice, îşi mai aduce aminte cu plăcere de discuţia lungă pe care a avut-o cu colegul său Bogdan despre cartea „Originea omului” de M. Pliseţchi. Cu mult interes şi admiraţie vorbesc ei despre cuceririle ştiinţei so­vietice, ştiinţa cea mai înaintată, lup­tătoare pentru triumful vieţii. Kerel Sarina este studentă. In lucra­rea „Agrotehnica” a marelui savant so­vietic Wiliams, ea a găsit o sumedenie de date extrem de folositoare studiu­lui ei. Aceste date nu sunt ipotezele teore­tice ale vreunui savant închis în labo­ratorul său. Toate aceste date au fost verificate de practica strălucită a agro­­biologiei sovietice, de victoria ştiinţei micturiniste. Studenta .Maria Gheorghe a folosit deasemenea din plin ajutorul preţios al îndeosebi filosofia. Citind broşura „A­­pariţia marxismului — o revoluţie în filosofie” de Svetlov, ea a înţeles foarte bine ce importanţă are faptul că marxis­mul a ridicat filosofia la rangul de ştiinţă adevărată şi a pus-o îrn slujba revoluţiei proletare, a progresului ome­nirii. Fişa Măriei Gheorghe indică lecturile sale neîntrerupte pentru căpătarea, cu ajutorul lucrărilor sovietice, a unei bune pregătiri în filosofie. Bojeniţă Gheorghe, tractorist, a citit „Povestea unui eip adevărat” de Boris Polevoi. Tot astfel cum eroul Meresiev îşi implânta fuselajul argintiu al avio­nului său în neaua norilor pentru a se năpusti asupra păsărilor de pradă fas­ciste, îşi va conduce Bojeniţă tractorul său drag pe glie,­­trăgând brazdă adân­­că, să crape fierea chiaburilor, să alute­re definitiv sărăcia şi întunericul de pe ogoarele ţării noastre. Astăzi şi tinerii muncitori citesc, în afară de cărţile tehnice de specialitate numeroase cărţi de ştiinţă. Muncitoa­rea Raduli Elena a citit cartea lui Ju­­gov „Pavlov şi enigmele creerului”. Ea îşi îmbogăţeşte astfel cu ajutorul cărţilor sovietice cunoştinţele sale, îşi însuşeşte bogăţiile ştiinţei sovit­ice. Din paginile revistei „Ogonioc” îi zâmbesc strungarului Sonenstein H­arri chipurile stahanoviştilor sovietici. Ca şi ei va munci­­i şi va alunga săgeata graficului dincolo de îngrăditura nor­melor. Costache Elena şi-a terminat lucrul la birou. Astăzi neapărat se va duce la bibliotecă să citească mai departe „Furtuna” de Ilya Ehrenburg. Ea va urmări în paginile cărţii chipurile lu­minoase ale lui Sergheî şi Osîjiîşî ale tuturor celorlalţi eroi lupători pentru cr­oarea Patriei lor şi pentru fericirea vitre­gei lumi. Una după alta fişele cititorilor obiş­nuiţi ai Bibliotecii Casei Tineretului vorbesc despre întâlnirea tinerilor bucureşteni cu cartea sovietică. Nenumărate zile şi nopţi ai putea sta să le asculţi. Ele îţi vor vorbi con­vingător despre dragostea fierbinte care o poartă tineretul nostru cărţilor sovietice, tovarăşe de luptă şi muncă, comoară plină de învăţăminte care-i luminează drumul. B. DUMITRESCU „­„«îl».......... întl/i n O n Al, n întprP«PM7X _ . . . • o • "i scârţâit:il venitelor turbură liniştea din bibliotecă. Aci se citeşte şi se învaţă cu mult spor

Next