Scânteia Tineretului, august 1952 (Anul 7, nr. 1020-1046)
1952-08-01 / nr. 1020
Sportul b un bun al tineretului Condiţii minunate pentru practicarea sportului "Apariţia proiectului noii Constituţii a însemnat şi pentru mine o adevărată sărbătoare. Subliniind marile cuceriri ale poporului muncitor din ţara noastră, sub conducerea iubitului nostru partid, proiectul noii Constituţii luminează calea spre o viaţă din ce în ce mai fericită a constructorilor socialismului din patria noastră. Mergând cu gândul la progresele deosebite înregistrate în ultimii ani de mişcarea noastră de cultură fizică şi sport, parte integrantă din opera de ridicare a nivelului de trai al oamenilor muncii, dar am simţit mai încrezător în desvoltarea viitoare a mişcării de cultură fizică şi sport. Datorită regimului de democraţie populară, alături de mulţi alţi sportivi, m-am putut ridica de la participant anonim la „Cupa Unităţii Tineretului”, la titlul de cinste de campion al Capitalei şi mai târziu la cel de maestru al sportului din R.P.R. Alături de mine, alţi mii de tineri au putut participa la competiţiile de masă, le-a fost deschisă calea spre măestria sportivă. In anul 1951, la competiţiile de atletism, gimnastică, nataţie, şah, ski, tir, au participat un număr de 501.354 de sportivi. Statul nostru de democraţie populară s-a îngrijit de desvoltarea neîntreruptă a mişcării sportive, asigurând creşterea cadrelor pregătite pentru a iniţia în sport mase noi de tineri. Numai în anul 1950 s'au organizat 6 cursuri de antrenori, 3 cursuri de arbitri, 25 şcoli populare de înot, iar în 1951 12 cursuri de antrenori, 306 cursuri de instructori sportivi extrabugetari, 355 cursuri de arbitri, 40 şcoli populare de înot şi 14 şcoli de înot. pentru copil. in vremea regimului burghezo-moşieresc nici vorbă nu putea fi ca oamenii muncii de la sate să se poată bucura de binefacerile sportului. Ratele noastre erau lăsate pradă ignoranţei crâncene, mizeriei, analfabetismului şi bolilor care măcinau şi distrugeau sănătatea şi viaţa multor tineri. Astăzi însă, sub îndrumarea partidului, mişcarea sportivă a început să pătrundă cu paşi mari şi la sate. La competiţiile din cadrul Cupei Satelor s-au întrecut peste 200.000 de tineri ţărani muncitori. Guvernul statului nostru democrat-popular a asigurat în fapte şi nu în vorbe condiţiile necesare practicării culturii fizice şi sportului. Peste 6.000 de baze sportive, printre care 200 stadioane cu piste de atletism, 2.000 terenuri de fotbal, mii de terenuri de basket şi volei şi zeci şi sute de terenuri de tenis şi pârtii de ski stau la dispoziţia tinerilor dornici de a se oferi prin sport. Nicicând n’au avut tinerii din ţara noastră asemenea condiţii minunate de a practica sportul. Sunt fericit de a fi cetăţean şi sportiv al unei patrii libere, al Republicii noastre populare. Sunt hotărît să răspund proiectului noii noastre Constituţii, izvor de mari succese pe calea construirii socialismului, printr-o muncă şi mai dârză pentru ridicarea măestriei, spre gloria sportivă a scumpei noastre patrii. Zilele trecute am citit cu nespusă bucurie şi îndreptăţită mândrie proiectul noii Constituţii care consfinţeşte marile drepturi şi libertăţi ale poporului nostru muncitor, stăpân pe soarta sa. Statul nostru de democraţie populară se îngrijeşte de întărirea fizică a tineretului, îi asigură posibilitatea de a practica sportul, pentru ca viaţa să-i fie mai veselă, mai frumoasă. Bogată şi animată e viaţa sportivă a uzinei noastre! Astăzi, în uzină sunt peste 200 de tineri care practică în mod regulat cultura fizică şi sportul. Şi ei au posibilitatea de a practica cele mai diferite, ramuri sportive. Sunt în colectivul sportiv al uzinei noastre fotbalişti, voleibalişti, înotători, vâslaşi, gimnaşti, atleţi, boxeuri, luptători, baschetbalişti, aeromodelişti, şahişti. Activitatea sportivă continuă cu intensitate atât vara cât şi iarna. In sezonul sportiv de iarnă, gimnaştii, luptătorii, boxeurii, îşi desăvârşesc pregătirea în sală. Acum însă, e vremea sezonului sportiv în aer liber. Sportivii au ieşit pe stadioane. Nu este zi în care să nu vezi pe terenul de fotbal, baschet, voleibal, zeci de tineri sportivi. Condiţii bune de pregătire eu şi înotătorii şi vâslaşii. Aceste sporturi plac în mod deosebit tinerilor sportivi ai uzinei noastre. La lacul Floreasca avem o bază nautică a uzinei noastre în care ne putem antrena în bune condiţiuni. Direcţiunea uzinei sprijină cu căldură desvoltarea mişcării sportive în rândul tineretului, îşi dă contribuţia sa la crearea condiţiilor materiale necesare unei bogate activităţi sportive. Nu de mult s’a cumpărat echipament sportiv în valoare de 8.000 lei. Cu ajutorul direcţiunii şi prin munca obştească a tinerilor au început lucrările de amenajare a unui mare stadion al uzinei care să cuprindă terenuri de baschet, voleibal, fotbal precum şi pistă de atletism. Tinerii din uzina noastră folosesc din plin minunatele condiţii asigurate pentru practicarea sportului. Mulţi dintre tineri au cucerit toate normele cominexului de stat .Gata pentru Muncă şi Apărarea Republicii Populare Române”. Alţii se întrec acum pentru a obţine şiei titlul de onoare de purtător al insignei G.M.A. Sportivii noştri participă cu succes la diferite competiţii sportive oficiale. In uzina noastră sportul a devenit un prieten „credincios al muncii de fiecare zi a tinerilor. Datorită sportului tinerii îşi măresc eforturile în producţie, obţin succese din ce în ce mai însemnate. Drept recunoştinţă partidului pentru tinereţea fericită care ne-o asigură, pentru condiţiile minunate de învăţătură, sport, muncă, cultură, pe care altădată tinerii muncitori nici nu puteau să le viseze măcar, eu ca stahanovist şi ca purtător al insignei G.M.A. îmi iau angajamentul ca în cinstea proiectului noii Constituţii să-mi măresc succesele în producţie, să depun eforturi mai mari pe drumul obţinerii măestriei sportive. ----------------------------* Emanuel Reicher maestru al sportului Bogata viaţă sportivă a uzinei noastre Nicolae Eparu stahanovist la uzina „Dinamó" Tradiţionalele crosuri de masă organizate în cinstea marilor sărbători 1 Mai, 7 Noembrie, au adus la start sute de mii de tineri. In fotografia de sus, elevi ai şcolilor profesionale participând la crosul „Să întâmpinăm 1 Mai“ ★ Competiţiile : Cupa Satelor, Campionatele regionale săteşti, etc., au avut ca scop atragerea tineretului ţărănimii muncitoare la practicarea organizată a culturii fizice și a sportului, la trecerea normelor G.M.A. In fotografia din dreapta , o fază din cadrul unei întâlniri din campionatul sătesc de voleibal al regiunii Suceava. A apărut proiectul noii Constituţii a Republicii Populare Române — document ce exprimă marile succese cucerite de poporul nostru muncitor pe drumul construirii socialismului. Proiectul noii Constituţii a R.P.R. constitue o strălucită aplicare a politicii leninist-staliniste în problema naţională, reprezintă o adâncire considerabilă a rezolvării, în spirit feninist-stalinist, a chestiunii naţionale în ţara noastră. Prin aceasta, proiectul noii Constituţii a R.P.R. dă o lovitură puternică naţionalismului şi şovinismului burghez cimentând şi mai puternic unitatea politică şi morală a poporului muncitor fără deosebire de naţionalitate, întărind statul nostru. Republica Populară Română. I. învăţătura leninist-stalinistă porneşte, în problema naţională, de la principiu’, că nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare ; proletariatul şi partidul lui revoluţionar trebue să devină conducătorul luptei pentru libertatea şi egalitatea deplină în drepturi a tuturor naţiunilor, pentru solidaritatea internaţională a celor ce muncesc, învăţătura leninist-stalinistă — sdrobind teoriile oportuniste-naţionaliste de toate soiurile — a arătat că oricând şi oriunde chestiunea naţională trebue subordonată sarcinii de căpetenie a clasei muncitoare : desfiinţarea exploatării capitaliste şi instaurarea orânduirii socialiste. „Marxiştii ruşi—arată tovarăşul Stalin — porneau întotdeauna de la teza că problema naţională este o parte a problemei generale a desvoltării revoluţiei, că în diferitele etape ale revoluţiei sarcinile legate de problema naţională sunt diferite, corespunzător caracterului revoluţiei în fiecare moment istoric dat, şi că potrivit cu aceasta se schimbă şi politica partidului în problema naţională“. Călăuzit de Lenin şi Stalin, Partidul „Scânteia tineretului“ pag. 2-a 1 August 1952 Bolşevic a creat din Rusia ţaristă, care fusese o adevărată închisoare a popoarelor, măreaţa Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice formată pe principiul egalităţii şi al liberei voinţe a popoarelor, patrie comună a tuturor popoarelor sovietice, eliberate de orice exploatare şi asuprire. Crearea U.R.S.S. a dovedit deplina justeţe a concepţiei leninist-staliniste în chestiunea naţională, a demonstrat posibilitatea rezolvării consecvent democratice a problemei naţionale în condiţiile socialismului; a triumfat astfel ideologia internaţionalismului proletar, a solidarităţii oamenilor muncii d© toate naţionalităţile, asupra politicii naţionaliste, şovine a claselor exploatatoare. Politica leninist-stalinistă în chestiunea naţională a fost aplicată în chip strălucit de Partidul Bolşevic şi de Statul Sovietic prin lupta consecventă pentru înlăturarea oricărei subjugări şi îngrădiri naţionale, pentru dreptul la autodeterminare al naţiunilor până la despărţirea de Stat, pentru promovarea politicii sovietice de egalitate în drepturi între naţiunile mari şi mici ; rezultatul aplicării acestei politici geniale îl constitue apariţia şi consolidarea naţiunilor socialiste sovietice, apariţia pentru prima oară în lume a Statului Sovietic multinaţional, perfect închegat şi care a rezistat tuturor încercărilor, apariţia relaţiilor de tip nou, de ajutor şi colaborare, între ţările lagărului socialist. Una dintre principalele particularităţi ale Constituţiei Staliniste o constitue caracterul său adânc internaţionalist. Constituţia Stalinistă porneşte de la faptul că toate naţiunile sunt egale în drepturi, că ele trebue să se bucure de aceleaşi posibilităţi de desvoltare în toate domeniile, învăţătura leninist-stalinistă despre problema naţională, experienţa Partidului Bolşevic şi minunatul exemplu al rezolvării depline a acestei probleme în Statul Sovietic au o uriaşă valoare internaţională, deschizând partidelor comuniste din întreaga lume perspectiva ştiinţifică asupra drumului pe care trebue să înainteze pentru rezolvarea problemei naţionale în spirit feninist-stalinist. II. Capitalismul ajuns în ultimul său stadiu, imperialist, îşi menţine existenţa pe baza exploatării crâncene a masselor muncitoare şi a asupririi sângeroase a milioane de oameni din ţările coloniale şi dependente. Principala armă a reacţiunii imperialiste, o constitue naţionalismul şi şovinismul sălbatec, retrograd. „Priviţii pe capitalişti“... — spunea Lenin — „împotriva muncitorilor s’au unit capitaliştii de toate naţiunile şi de toate religiile, iar pe muncitori caută să-i desbine şi să-i slăbească prin discordii naţionale !“ Epoca imperialismului a dat naştere unor forme deosebit de monstruoase ale naţionalismului burghez. Fascismul, care a dus naţionalismul burghez până la limita extremă a fanatismului rasial, a arătat primejdia pe care o reprezintă naţionalismul burghez pentru libertatea celor ce muncesc, pentru însăşi existenţa omenirii progresiste. După cel de al doilea război mondial S.U.A. a devenit principalul focar al ideologiei naţionaliste burgheze, izvorul noului rasism anglo-american, ţara în care domneşte o cruntă asuprire naţională şi în care se propagă făţişura între popoare, centrul agresiunii imperialiste începută împotriva Coreei şi îndreptată împotriva tuturor popoarelor şi îndeosebi a lagărului socialismului şi păcii. Luând cuvântul in faţa unei subcomisii a Comisiei Senatului pentru problemele muncii şi bunei stări sociale, James McDeish, vicepreşedinte al sindicatului independent unit al muncitorilor din industria electrotehnică şi de radio, a citat fapte care dovedesc discriminarea rasială practicată faţă de negrii din Statele Unite. Mc Leish a declarat că discriminarea la angajarea la lucru „condamnă la mizerie populaţia de culoare şi minorităţile naţionale care numără 21 milioane persoane“. Potrivit datelor recensământului din 1950, venitul mediu al unei familii denegri este cu 40% mai mic decât al unei familii de albi. Negrii sunt persecutaţi şi înjosiţi de la naşterea până la moartea lor. Ei sunt ultimii angajaţi în muncă şi primii concediaţi. In oraşe ei sunt siliţi să locuiască în ghetouri, sunt lipsiţi de asistenţă medicală, porţile şcolilor le sunt închise. Numai în 5 ani (1946—1951) au fost circa 3000 de asasinate, linşări şi molestări a negrilor. Acestea sunt numai câteva exemple care dovedesc aplicarea politicii retrograde, reacţionare a naţionalismului sălbatec în S.U.A. In ţările capitaliste asuprirea minorităţilor naţionale este deasemeni o lege generală şi absolută. Un exemplu tipic în această privinţă este acela al Iugoslaviei fitofasciste — stat multinaţional în care sute de mii de oameni ai muncii ai minorităţilor naţionale suferă o exploatare şi asuprire fără seamăn datorită politicii naţionaliste fasciste a clicii lui Tito. In Iugoslavia titoistă, în regiunile cu populaţie românească nu există şcoli româneşti, nu sunt învăţători români, iar manualele pentru copii români trebue să fie traduse din limba sârbă. Au fost chiar numeroase cazuri când copiilor români nu li s’a permis să vorbească la şcoală în propria lor limbă. In Voevodina, unde trăiesc numeroşi unguri, români, cehi, slovaci şi ruteni, poliţia le interzice acestora să călătorească fără un permis special. Minorităţile macedoneană şi bulgară au fost deportate de la frontiera cu R. Bulgaria în toiul iernii 1947—1948 în urma unui avertisment de numai 24 de ore. Toate acestea exprimă crunta asuprire la care supun fitofasciştii minorităţile naţionale din Iugoslavia. Şi în ţara noastră înainte de 23 August 1944 burghezia şi moşierimea românească, înfeudate imperialismului, în cârdăşie cu burghezia şi moşierimea minorităţilor naţionale au dus — pentru a-şi asigura exploatarea masselor muncitoare — o politică de asuprire naţională, de desnaţionalizare şi de aţâţare la ură, instaurând în regiunile locuite de minorităţile naţionale un adevărat regim colonial. Este cunoscut faptul că duşmanii şi asupritorii poporului muncitor înlăturau în fapt pe oamenii muncii ai minorităţilor naţionale ca şi pe toţi oamenii muncii, de la activitatea politică, îi împiedicau să-şi exprime părerea, duceau o criminală politică de nimicire a culturii şi tradiţiilor lor, călcând în modul cel mai barbar peste drepturile lor naţionale. Pe timpul regimului burghezo-moşieresc minorităţile naţionale erau crunt exploatate şi asuprite. Guvernele burghezo-moşiereşti alungau cu zecile de mii pe muncitorii şi funcţionarii minorităţilor naţionale din serviciile publice (C.F.R., P.T.T., stat, comună, etc.), obligându-i să se angajeze în alte locuri cu salarii de mizerie, mai mici chiar decât cele ce se plăteau muncitorilor români. Zeci şi zeci de ani oamenii muncii aparţinând minorităţilor naţionale nu au avut şcoli în limba maternă, instituţii de cultură şi politice. Adeseori persecuţiile naţionaliste luau forma brutală a pogromurilor, schingiuirilor şi bătăilor. Burghezia şi moşierimea din ţara noastră, pentru a slăbi unitatea de luptă a oamenilor muncii şi spre a abate atenţia lor de la problemele luptei de clasă împotriva exploatatorilor, au iniţiat totodată, fără încetare, curente şovine, diversioniste, cu caracter naţionalist. Ani la rând burghezia şi moşierimea română şi maghiară au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a asupri şi exploata sângeros pe oamenii muncii maghiari şi români, pentru a aţâţa ura naţională. Singura forţă care a luptat în mod consecvent pentru adevăratele interese patriotice ale ţării noastre, pentru înlăturarea asupririi naţionale, pentru rezolvarea democratică a problemei naţionale, a fost partidul internaţionalist al clasei muncitoare, Partidul Comunist din România. Călăuzindu-se după învăţătura leniniststalinistă în întreaga sa existenţă, Partidul Comunist din România a demascat şi a luptat împotriva politicii înrobitoare a burgheziei şi moşierimii, pentru rezolvarea stalinistă a chestiunii naţionale în ţara noastră. Documentele Congresului al V-lea al P C.R., au subliniat printre principalele contradicţii existente în România, „...contrazicerile naţionale dintre popoarele asuprite şi clasele stăpânitoare ale naţiunii române...“ contradicţii care se datorau „întrebuinţării de către clasele stăpânitoare din România a unor forme extrem de crude de exploatare a masselor muncitoare ale naţiunilor asuprite, precum şi al înnăbuşirii necruţătoare a culturii naţionale...“ a acestor naţiuni. P.C.R. a luptat astfel cu consecvenţă, dealungul întregii sale existenţe împotriva asupririi naţionale, pentru egalitatea complectă în drepturi din punct de vedere economic, politic şi cultural a minorităţilor naţionale, pentru triumful ideologiei internaţionalismului proletar asupra naţionalismului sălbatec şi înapoiat. III. Eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist la 23 August 1944 de către glorioasele Armate ale Uniunii Sovietice a creat totodată condiţiile necesare şi toate premizele pentru zdrobirea claselor dominante — moşierii şi capitaliştii, pentru rapida desvoltare a puterii populare şi trecerea la regimul de democraţie populară, formă a dictaturii proletariatului. După eliberarea ţării noastre şi doborîrea dictaturii fasciste antonesciene când s’au creat condiţiile rezolvării problemei naţionale, P.C.R. s’a călăuzit mai departe de măreaţa învăţătură leniniststalinistă cu privire la chestiunea naţională. Această linie leninist-stalinistă a permis partidului ca în aceste condiţii noi, să pună bazele unei trainice convieţuiri frăţeşti între poporul român şi minorităţile naţionale care în condiţiile regimului de democraţie populară au dobândit toate posibilităţile de desvoltare şi de propăşire economică, socială, politică şi naţională. „Egala îndreptăţire a ţăranilor nevoiaşi de orice naţionalitate la reforma agrară, susţinerea de către stat a şcolilor în care se predă în limba maternă a naţionalităţilor conlocuitoare, începând de la învăţământul preşcolar până la institutele superioare şi universităţi, editarea ziarelor şi a literaturii în limba naţionalităţilor, crearea numeroaselor instituţii de cultură şi artă pentru acestea, folosirea limbii materne în administraţie şi justiţie, prezenţa reprezentanţilor naţionalităţilor în Marea Adunare Naţională, participarea naţionalităţilor conlocuitoare în organele de stat de toate gradele, participarea naţionalităţilor şi organizaţiilor lor democratice la viaţa politică sunt realizările politicii juste a partidului în problema naţională“ se arată în rezoluţia din Decembrie 1948 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. în chestiunea naţională. Cuceririle de seamă dobândite în lupta pentru rezolvarea problemei naţionale în ţara noastră au fost înscrise, în prima noastră Constituţie democratică, din anul 1948. In raportul asupra proiectului de Constituţie făcut la 9 Aprilie 1948 tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea : „Noi ne mândrim ce faptul că In timp ce în lumea capitalistă bântue propaganda şovină, crimele rasiale sunt privite drept virtute, iar asuprirea naţională este privită drept atribut necesar al politicii de stat, la noi în ţară, poporul, fără deosebire de naţionalitate, munceşte cot la cot pentru desvoltarea Republicii Populare Române. Iar noua Constituţie garantează naţionalităţilor conlocuitoare drepturi pe care nu pot decât să le viseze popoarele şi naţionalităţile asuprite din lumea dominată de imperialişti“. Pe această bază regimul nostru de democraţie populară a dobândit realizări de seamă în rezolvarea problemei naţionale, ideologia nobilă a frăţiei între popoare devenind ideologie dominantă în stat. In cele mai înalte funcţii de Stat, în Prezidiul Marii Adunări Naţionale, în guvern, în sfaturile populare, în armată şi miliţie, în justiţie, în conducerile unităţilor socialiste industriale şi agricole se găsesc alături de oamenii muncii români şi oameni ai muncii aparţinând minorităţilor naţionale. In sfaturile populare activează peste 13.000 deputaţi din rândurile minorităţilor naţionale. încă în 1949 numărul funcţionarilor de stat de toate gradele, cunoscători ai limbilor minorităţilor naţionale ajungea la peste 18.000, iar numărul judecătorilor, asesorilor şi funcţionarilor justiţiei cunoscători ai acestor limbi ajungea la 10.000. Milioane de cărţi se tipăresc în limbile minorităţilor naţionale. După 23 August 1944, s’au tipărit în aceste limbi 4500 titluri de cărţi care au atins un tiraj de peste 23 milioane de exemplare. In limbile minorităţilor naţionale apar 48 de ziare şi reviste. O largă desvoltare a luat-o învăţământul de toate gradele în limba mţ- Consultaţie O strălucită aplicare a politicii leninist-staliniste în problema naţională Nu se mai bucură de sport un pumn de privilegiaţi Eu sunt sportiv mai vârstnic şi am apucat să fac sport şi pe vremea regimului burghezo-moşieresc. Eu eram unul dintre foarte puţinii muncitori care datorită talentului puteam să fac cât de cât sport. Eu, deşi eram campion şi sportiv fruntaş, n’aveam nici un fel de îngrijire, nici un fel de condiţii pentru ridicarea măestriei sportive. Statul burghezo-moşieresc, care aloca sume fantastice pentru pregătirile de război şi pentru întreţinerea aparatului poliţist-fascist, nu se gândea să aloce bani pentru cultură fizică şi sport, îmi amintesc că se organizau campionate naţionale unde concurenţii veneau flămânzi, deabia ţinându-şi zilele, fără nicio pregătire. Văzându-se aspectul jalnic, nimeni n’ar fi crezut că aceştia sunnt campioni ai ţării. De cantonamente, de supraalimentaţie, de toate condiţiile minunate de care noi sportivii ne bucurăm astăzi, nici vorbă nu putea fi. Cifrele vorbesc cu excepţională putere de marile schimbări petrecute în mişcarea de cultură fizică şi sport, datorită grijii regimului nostru de democraţie populară. Sub regimul burghezo-moşieresc erau numai 1.505 atleţi, iar acum la campionatele de cross republicane, participă un milion de sportivi. Oare nu este aceasta o dovadă grăitoare că, dela sportul de care se bucura un pumn de privilegiaţi s’a trecut acum, sub soarele regimului de democraţie populară, la un sport de masă bun al întregului popor muncitor? înainte, existau numai vreo 12 cluburi active în care fecioraşii de bani gata se desfătau cu atletismul, iar acum există sute şi sute de secţii de atletism pe lângă colectivele sportive din şcoli, facultăţi, instituţii şi sate. A practica turismul era pentru un muncitor un vis nerealizabil. Care muncitor s’ar fi putut măcar gândi că el ar putea practica turismul, că el ar putea să viziteze staţiunile balneare, localităţile noastre pitoreşti, să cunoască frumuseţile patriei? Mai mult decât oricare sport, turismul era îngrădit muncitorilor. Staţiunile balneo-climaterice se transformaseră în reşedinţele de vară ale exploatatorilor a căror proprietate erau. Şi astăzi? Un milion de turişti au participat la excursii. Stăpâni acumi pe propia lor soartă oamenii muncii au posibilitatea de a practica turismul, de a-şi oţeli sănătatea prin acest minunat sport, de a cunoaşte frumuseţile patriei noastre. Nici măcar fotbalul, un sport care plăcea îndeosebi maselor de muncitori nu era practicat de ei. Tinerii care doreau să practice acest sport, erau de cele mai multe ori, văzuţi pe maidane jucând cu o minge de cârpă. Existau, ce e drept şi cluburi, care aveau şi echipament şi terenuri sportive. In aceste cluburi făceau sport fotbaliştii profesionişti, adică cei care puteau aduce patronilor de cluburi şi negustorilor de jucători, câştiguri grase. Astăzi, nu există aproape fabrică unde să nu activeze secţii de fotbal, cu echipament bogat şi cu teren. Peste 100.000 de tineri se întrec în competiţiile oficiale de fotbal. Dacă masele nu practicau sportul, atunci cine se bucura de binefacerile lui ? Răspunsul nu este greu de dat. De sport se bucurau cu vârf şi îndesat fiii de exploatatori, odraslele bogătanilor. Aceştia aveau cluburile lor. Cluburile „Atletic Club Român”, „Stadiul Român” şi altele erau bine cunoscute ca locuri unde fecioraşii de bani gata puteau să practice sportul. Cotizaţiile mari de înscriere la aceste cluburi erau menite tocmai să împiedice oamenii muncii de a practica sportul. Guvernanţii de atunci căutau să folosească sportul ca un mijloc de diversiune de educare a tinerilor în spiritul naţionalismului, al urii de rasă şi al militarismului. Statul nostru de democraţie populară a făcut din sport,—altădată apanajul odraslelor de bogătani—un bun comun al întregului popor muncitor, un mijloc de întărire fizică şi morală a tineretului, un mijloc de educare a tineretului în spiritul dragostei faţă de statul nostru democratpopular, faţă de cauza socialismului şi a păcii. Vasile Teodosiu maestru al sportului Pe ogoarele Uniunii Sovietice Pe întinderile imen- se ale ogoarelor colhozurilor şi sovhozu- u rilor se coace recolta nouă. S’a apropiat perioada recoltării, a îndeplinirii de către colhozuri a obligaţiilor lor faţă de stat. Colhozurile şi sovhozurile din republicile Asiei Centrale recoltează acum cerealele. Cositul orzului se desfăşoară în majoritatea regiunilor din Daghestan, Catardia, din Qsetia de Nord şi în regiunea Groznâi. Colhozurile din Cuban, Don, Stavropol, Crimeea şi din Sudul Ucrainei au pornit la recoltarea orzului şi a grâului de toamnă. Anul acesta, colhozurile, staţiunile de maşini şi tractoare şi sovhozurile au pornit la recoltare mai bine pregătite şi înzestrate cu o tehnică mai perfecţionată decât anul trecut. In rândul ţărănimii colhoznice domneşte un puternic avânt în muncă. întrecerea socialistă s-a desfăşurat cu o deosebită forţă. Ea şi-a găsit o expresie vie în numeroasele scrisori adresate tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din agricultura socialistă şi-au luat angajamentul să obţină o recoltă bogată la toate felurile de culturi şi să sporească productivitatea la creşterea vitelor. Colhozurile din regiunile R.S.S. Ucrainiene luptă anul acesta pentru o recoltă de grâu de toamnă de 100-130 puduri la hectar, pentru sporirea recoltei de grâu de primăvară, porumb, mei, hrişcă şi alte culturi. Cultivatorii de bumbac din Uzbechistan au hotărît să dea anul acesta ţării cu 400.000 tone bumbac mai mult decât anul trecut. Oamenii muncii agricole din Cuban şi-au luat angajamentul ca, pe baza înfăptuirii mecanizării complexe şi a agrotehnicii înaintate, să sporească în următorii 2-3 ani recolta de grâu de toamnă până la 26 chintale la hectar, la porumb până la 27 chintale, la orez până la 40 chintale. întrecerea colhoznicilor şi mecanizatorilor înlesneşte mobilizarea bogatelor rezerv© de care dispune agricultura socialistă. Anul acesta, la strângerea recoltei vor fi folosite mai multe maşini ca oricând. Numai în primul cincinal stalinist postbelic agricultura socialistă a primit 93.000 de combine pentru recoltarea cerealelor, printre care 39.000 autopropulsate. În anul 1951, parcul de combine al S.M.T.urilor și sovhozurilor s-a complectat cu 53.000 combine pentru recoltarea grânelor. La staţiunile de maşini şi tractoare, care deservesc colhozurile, continuă să sosească combine, printre care şi maşini de următoarele mărci noi: „Stalineţ-6” combine autopropulsate ,,S-4”. Aceste combine sunt folosite nu numai pentru recoltarea grânelor, ci şi pentru recoltarea floarei soarelui, meiului, hriştei, semincerelor de ierburi, plantelor oleaginoase, precum şi a altor plante. Combina a devenit principala maşină de recoltare nu numai pentru marile ţinuturi cerealiere din sud şi răsărit, ci şi pentru colhozurile şi sovhozurile din alte regiuni ale ţării. Anul trecut, s-a recoltat, cu ajutorul combinelor din S.M.T.-uri 63 la sută din cereale, 82 la sută din floarea soarelui şi 60 la sută din semincerele de ierburi. In anul 1952 se va recolta ,cu ajutorul combinelor o suprafaţăşi mai mare — 72 la sută din cereale, 90 la sută din floarea soarelui, 75 la sută din semiclerele de ierburi. Tehnica perfecţionată permite înfăptuirea mecanizării complexe a lucrărilor de recoltare îmbinate cu toate celelalte lucrări de câmp, , care coincid în timp, ca, de exemplu, desmiriştitul, arăturile de toamnă, pregătirea soiului pentru însămânţările de toamnă. Anul acesta, în Cuban vor funcţiona circa 2.000 arii, unde curăţirea,, uscarea şi încărcarea grânelor se va efectua cu ajutorul mecanismelor. Sute de arii mecanizate au fost construite în colhozurile din regiunea Rostov, din ţinutul Stavropol, etc. Uscarea grânelor face parte din complexul recoltării mecanizate a cerealelor la arii, în special în regiunile răsăritene și centrale ale țării, care au o climă umedă. In colhozul „Trud” din raionul Zagorsc, regiunea Moscova, în clădiri special construite a fost instalată o uscătorie de grâu, cu un randament de 2 tone pe oră. Această uscătorie a fost construită la Institutul Unional pentru mecanizarea agriculturii. Anul acesta, asemenea agregate își vor găsi o largă aplicare în regiunile centrale şi răsăritene ale ţării. Să strângă mai repede recolta pentru patrie — aceasta este năzuinţa patriotică a colhoznicilor şi mecanizatorilor. întrecerea socialistă, care a fost pornită şi în primăvară, a căpătat o amploare deosebit de mare acum, la strângerea recoltei. Din toate colţurile Uniunii Sovietice, sosesc veşti despre succesele oamenilor muncii din agricultura sovietică. Colhozurile „Stalin”, „Malencov”, „Suvorov ’, din raionul Ceadârlung, din RSS Moldovenească, trecră câte 25 chintale de grâu de pe fiecare hectar. Cu ajutorul tehnicii înaintate, oamenii muncii agricole din Uniunea Sovietică, strâng în anul acesta, recolta repede și fără pierderi. S. Nebesnâi In luptă pentru mai mult bumbac încă de la apariţia Hotărîrii guvernului cu privire la aplicarea regulilor agrotehnice însuşirea, aplicarea şi popularizarea agrominimului a constituit o sarcină de căpetenie pentru membrii gospodăriei agricole colective „7 Noembrie” din comuna Progresul, raionul Brăneşti. Colectiviştii din Progresul au acordat de la început o atenţie deosebită îngrijirii bumbacului după regulile agrotehnice prevăzute de agrominim. Deşi frigul, care a bântuit către sfârşitul lunii Mai, le-a stricat întreaga suprafaţă cultivată cu bumbac, de îndată ce vremea s’a încălzit, ei au reînceput însămânţatul. In scurtă vreme plantele au răsărit şi au crescut voinice şi sănătoase. Muncind cu însufleţire cele două brigăzi de câmp ale gospodăriei au terminat răritul şi prima praşilă a bumbacului doar în 2 zile în loc de 4, cât era planificat. Alături de comunişti, tinerii colectivişti printre care Camelia V. Anca, Georgeta Anca, Marta N. Barbu, Elena C. Costache, Sita N. Iile şi alţii s-au străduit îndeosebi la prăşitul bumbacului, depăşind normele şi făcând lucrări de bună calitate. Prăşit la vreme, bumbacul a început să crească frumos pe tarlaua gospodăriei din Progresul. După câtva timp colectiviştii l-au prăşit şi rănit pentru a doua oară. Şi la cea de a doua praşilă tinerii au muncit cu hărnicie, depăşindu-şi normele. Utemistele Maria T. Dragomir şi Tudora N. Iile, de pildă, au depăşit normele cu peste 100 la sută. De asemenea însemnate depăşiri de norme au realizat şi utemiştii Ana T. Bustă şi Eugen Dinu,membrii în comitetul organizaţiei de bază U.T.M. şi alţi utemişti şi tineri colectivişti.. Prăşit de două ori, bumbacul a crescut şi mai frumos. Pe plante au apărut de la mugurii. Pentru a grăbi desvoltarea lor şi coacerea capsulelor, în ziua de 15 iulie colectiviştii au început ciupitul bumbacului. Şi în numai 5 ore, 12 colectivişti, în frunte cu brigadierul Gheorghe Bălăceanu au ciupit 3,50 ha. de bumbac. La ciupitul bumbacului toţi au fost atenţi şi s’au străduit să fiu jupoaie cumva tulpinele de bumbac. Respectând agrominimul, colectiviştii din Progresul urmăresc să obţină o recoltă bogată de bumbac, să contribue la asigurarea cu materie primă a industriei textile, să contribue astfel la întărirea patriei noastre. Apariţia proiectului de Constituţie a Republicii noastre Populare este pentru ei un puternic imbold în muncă. Şi cum să nu muncească ei cu un avânt şi mai mare când proiectul de Constituţie arată că statul nostru sprijină desvoltarea formaţiunii socialiste din economie deci şi a gospodăriei lor colective. Ei vor munci şi mai dârz pentru a întări prin noi succese în muncă proiectul de Constituţie care consacră desvoltarea patriei noastre drag pe calea socialismului. IOAN BURCUŞ