Scânteia Tineretului, august 1952 (Anul 7, nr. 1020-1046)

1952-08-01 / nr. 1020

Sportul b un bun al tineretului Condiţii minunate pentru practicarea sportului "Apariţia proiectu­lui noii Constituţii a însemnat şi pentru mine o adevărată săr­bătoare. Subliniind marile cuceriri ale poporului muncitor din ţara noastră, sub conducerea iubitului nostru partid, proiec­tul noii Constituţii luminează calea spre o viaţă din ce în ce mai fericită a con­structorilor socialismului din patria noas­tră. Mergând cu gândul la progresele deose­bite înregistrate în ultimii ani de mişca­rea noastră de cultură fizică şi sport, parte integrantă din opera de ridicare a nivelu­lui de trai al oamenilor muncii, dar am sim­ţit mai încrezător în desvoltarea viitoare a mişcării de cultură fizică şi sport. Datorită regimului de democraţie popu­lară, alături de mulţi alţi sportivi, m-am putut ridica de la participant anonim la „Cupa Unităţii Tineretului”, la titlul de cinste de campion al Capitalei şi mai târziu la cel de maestru al sportului din R.P.R. Alături de mine, alţi mii de tineri au putut participa la competiţiile de masă, le-a fost deschisă calea spre măestria spor­tivă. In anul 1951, la competiţiile de atle­tism, gimnastică, nataţie, şah, ski, tir, au participat un număr de 501.354 de spor­tivi. Statul nostru de democraţie populară s-a îngrijit de desvoltarea neîntreruptă a mişcării sportive, asigurând creşterea ca­drelor pregătite pentru a iniţia în sport mase noi de tineri. Numai în anul 1950 s'au organizat 6 cursuri de antrenori, 3 cursuri de arbitri, 25 şcoli populare de înot, iar în 1951 12 cursuri de antrenori, 306 cursuri de in­structori sportivi extrabugetari, 355 cursuri de arbitri, 40 şcoli populare de înot şi 14 şcoli de înot. pentru copil. in vremea regimului burghezo-moşieresc nici vorbă nu putea­ fi ca oamenii muncii de la sate să se poată bucura de bineface­rile sportului. Ratele noastre erau lăsate pradă ignoranţei crâncene, mizeriei, anal­fabetismului şi bolilor care măcinau şi dis­trugeau sănătatea şi viaţa multor tineri. Astăzi însă, sub­ îndrumarea partidului, mişcarea sportivă a început să pătrundă cu paşi mari şi la sate. La competiţiile din cadrul Cupei Satelor s-au întrecut peste 200.000 de tineri ţărani muncitori. Guvernul statului nostru democrat-popu­lar a asigurat în fapte şi nu în vorbe con­diţiile necesare practicării culturii fizice şi sportului. Peste 6.000 de baze sportive, printre care 200 stadioane cu piste de atletism, 2.000 terenuri de fotbal, mii de terenuri de basket şi volei şi zeci şi sute de terenuri de tenis şi pârtii de ski stau la dispoziţia tinerilor dornici de a se oferi prin sport. Nicicând n’au avut tinerii din ţara noastră asemenea condiţii minunate de a practica sportul. Sunt fericit de a fi cetăţean şi sportiv al unei patrii libere, al Republicii noastre populare. Sunt hotărît să răspund proiec­tului noii noastre Constituţii, izvor de mari succese pe calea construirii socialis­mului, printr-o muncă şi mai dârză pentru ridicarea măestriei, spre gloria sportivă a scumpei noastre patrii. Zilele trecute am citit cu nespusă bucu­rie şi îndreptăţită mândrie proiectul noii Constituţii care consfinţeşte marile drepturi şi libertăţi ale poporului nostru muncitor, stăpân pe soarta sa. Statul nostru d­e democraţie populară se îngrijeşte de întărirea fizică a tineretului, îi asigură posibilitatea de a practica spor­tul, pentru ca viaţa să-i fie mai veselă, mai frumoasă. Bogată şi animată e viaţa sportivă a uzinei noastre! Astăzi, în uzină sunt peste 200 de tineri care practică în mod regulat cultura fizică şi sportul. Şi ei au posibili­tatea de a practica cele mai diferite, ramuri sportive. Sunt în colectivul sportiv al uzinei noastre fotbalişti, voleibalişti, îno­tători, vâslaşi, gimnaşti, atleţi, boxeuri, luptători, baschetbalişti, aeromodelişti, şa­hişti. Activitatea sportivă continuă cu inten­sitate atât vara cât şi iarna. In sezonul sportiv de iarnă, gimnaştii, luptătorii, boxeurii, îşi desăvârşesc pregătirea în sală. Acum însă, e vremea sezonului spor­tiv în aer liber. Sportivii au ieşit pe sta­dioane. Nu este zi în care să nu vezi pe te­renul de fotbal, baschet, voleibal, zeci de tineri sportivi. Condiţii bune de pregătire eu şi înotă­torii şi vâslaşii. Aceste sporturi plac în mod deosebit tinerilor sportivi ai uzinei noastre. La lacul Floreasca avem o bază nautică a uzinei noastre în care ne putem antrena în bune condiţiuni. Direcţiunea uzinei sprijină cu căldură desvoltarea mişcării sportive în rândul ti­neretului, îşi dă con­tribuţia sa la crearea condiţiilor materiale necesare unei bogate activităţi sportive. Nu de mult s’a cumpă­rat echipament sportiv în valoare de 8.000 lei. Cu ajutorul direcţiunii şi prin munca obştească a tinerilor au început lucrările de amenajare a unui mare stadion al uzi­nei care să cuprindă terenuri de baschet, voleibal, fotbal precum şi pistă de atle­tism. Tinerii din uzina noastră folosesc din plin minunatele condiţii asigurate pentru practicarea sportului. Mulţi dintre tineri au cucerit toate normele cominexului de stat .­Gata pentru Muncă şi Apărarea Re­publicii Populare Române”. Alţii se întrec acum pentru a obţine şi­­ei titlul de onoare de purtător al insignei G.M.A. Sportivii noştri participă cu succes la diferite com­petiţii sportive oficiale. In uzina noastră sportul a devenit un prieten „credincios al muncii de fiecare zi a tinerilor. Datorită sportului tinerii îşi măresc eforturile în producţie, obţin suc­cese din ce în ce mai însemnate. Drept recunoştinţă partidului pentru ti­nereţea fericită care ne-o asigură, pentru condiţiile minunate de învăţătură, sport, muncă, cultură, pe care altădată tinerii muncitori nici nu puteau să le viseze mă­car, eu ca stahanovist şi ca purtător al insignei G.M.A. îmi iau angajamentul ca în cinstea proiectului noii Constituţii să-mi măresc succesele în producţie, să depun eforturi mai mari pe drumul obţi­nerii măestriei sportive. ----------------------------* Emanuel Reicher maestru al sportului Bogata viaţă sportivă a uzinei noastre Nicolae Eparu stahanovist la uzina „Dinamó" Tradiţionalele crosuri de masă organizate în cins­tea marilor sărbători 1 Mai, 7 Noembrie, au a­­dus la start sute de mii de tineri. In fotografia de sus, elevi ai şcolilor profesio­nale participând la cro­sul „Să întâmpinăm 1 Mai“ ★ Competiţiile : Cupa Sa­telor, Campionatele re­gionale săteşti, etc., au avut ca scop atragerea ti­neretului ţărănimii mun­citoare la practicarea or­ganizată a culturii fizice și a sportului, la trecerea normelor G.M.A. In fotografia din dreap­ta , o fază din cadrul u­­nei întâlniri din campio­natul sătesc de voleibal al regiunii Suceava. A apărut proiectul noii Constituţii a Re­publicii Populare Române — document ce exprimă marile succese cucerite de po­porul nostru muncitor pe drumul construi­rii socialismului. Proiectul noii Constituţii a R.P.R. con­­stitue o strălucită aplicare a politicii leni­­nist-staliniste în problema naţională, re­prezintă o adâncire considerabilă a rezol­vării, în spirit feninist-stalinist, a chestiu­nii naţionale în ţara noastră. Prin aceasta, proiectul noii Constituţii a R.P.R. dă o lovitură puternică naţionalismului şi şo­vinismului burghez cimentând­ şi mai pu­ternic unitatea politică şi morală a po­porului muncitor fără deosebire de naţio­nalitate, întărind statul nostru. Republica Populară Română. I. învăţătura leninist-stalinistă porneşte, în problema naţională, de la principiu’, că nu poate fi liber un popor care asupreşte alte popoare ; proletariatul şi partidul lui revo­luţionar trebue să devină conducătorul luptei pentru libertatea şi egalitatea de­plină în drepturi a tuturor naţiunilor, pen­tru solidaritatea internaţională a celor ce muncesc, învăţătura leninist-stalinistă — sdrobind teoriile oportuniste-naţionaliste de toate soiurile — a arătat că oricând şi oriunde chestiunea naţională trebue subor­donată sarcinii de căpetenie a clasei mun­citoare : desfiinţarea exploatării capitaliste şi instaurarea orânduirii socialiste. „Marxiştii ruşi—arată tovarăşul Stalin — porneau întotdeauna de la teza că proble­ma naţională este o parte a problemei ge­nerale a desvoltării revoluţiei, că în dife­ritele etape ale revoluţiei sarcinile legate de problema naţională sunt diferite, cores­punzător caracterului revoluţiei în fiecare moment istoric dat, şi că potrivit cu acea­sta se schimbă şi politica partidului în problema naţională“. Călăuzit de Lenin şi Stalin, Partidul „Scânteia tineretului“ pag. 2-a 1 August 1952 Bolşevic a creat din Rusia ţaristă, care fu­sese o adevărată închisoare a popoarelor, măreaţa Uniune a Republicilor Socialiste Sovietice formată pe principiul egalităţii şi al liberei voinţe a popoarelor, patrie co­mună a tuturor popoarelor sovietice, eli­berate de orice exploatare şi asuprire. Crearea U.R.S.S. a dovedit deplina jus­teţe a concepţiei leninist-staliniste în ches­tiunea naţională, a demonstrat posibilitatea rezolvării consecvent democratice a proble­mei naţionale în condiţiile socialismului; a triumfat astfel ideologia internaţionalis­mului proletar, a solidarităţii oamenilor muncii d© toate naţionalităţile, asupra po­liticii naţionaliste, şovine a claselor ex­ploatatoare. Politica leninist-stalinistă în chestiunea naţională a fost aplicată în chip strălucit de Partidul Bolşevic şi de Statul Sovietic prin lupta consecventă pentru înlăturarea oricărei subjugări şi îngrădiri naţionale, pentru dreptul la autodeterminare al naţiu­nilor până la despărţirea de Stat, pentru promovarea politicii sovietice de egalitate în drepturi între naţiunile mari şi mici ; rezultatul aplicării acestei politici geniale îl constitue apariţia şi consolidarea naţiu­nilor socialiste sovietice, apariţia pentru prima oară în lume a Statului Sovietic multinaţional, perfect închegat şi care a rezistat tuturor încercărilor, apariţia rela­ţiilor de tip nou, de ajutor şi colaborare, între ţările lagărului socialist. Una dintre principalele particularităţi ale Constituţiei Staliniste o constitue ca­racterul său adânc internaţionalist. Consti­­tuţia Stalinistă porneşte de la faptul că toate naţiunile sunt egale în drepturi, că ele trebue să se bucure de aceleaşi posibi­lităţi de desvoltare în toate domeniile, învăţătura leninist-stalinistă despre pro­blema naţională, experienţa Partidului Bol­şevic şi minunatul exemplu al rezolvării depline a acestei probleme în Statul So­vietic au o uriaşă valoare internaţională, deschizând partidelor comuniste din în­treaga lume perspectiva ştiinţifică asupra drumului pe care trebue să înainteze pen­tru rezolvarea problemei naţionale în spi­rit feninist-stalinist. II. Capitalismul ajuns în ultimul său stadiu, imperialist, îşi menţine existenţa pe baza exploatării crâncene a masselor muncitoare şi a asupririi sângeroase a milioane de oa­meni din ţările coloniale şi dependente. Principala armă a reacţiunii imperialiste, o constitue naţionalismul şi şovinismul săl­batec, retrograd. „Priviţii pe capitalişti“... — spunea Lenin — „împotriva muncitorilor s’au unit capitaliştii de toate naţiunile şi de toate religiile, iar pe muncitori caută să-i des­­bine şi să-i slăbească prin discordii naţio­nale !“ Epoca imperialismului a dat naştere unor forme deosebit de monstruoase ale naţionalismului burghez. Fascismul, care a dus naţionalismul burghez până la limita extremă a fanatismului rasial, a arătat pri­mejdia pe care o reprezintă naţionalismul burghez pentru libertatea celor ce­­ mun­cesc, pentru însăşi existenţa omenirii pro­gresiste. După cel de al doilea război mon­dial S.U.A. a devenit principalul focar al ideologiei naţionaliste burgheze, izvorul noului rasism anglo-american, ţara în care domneşte o cruntă asuprire naţională şi în care se propagă făţiş­ura între popoare, centrul agresiunii imperialiste începută împotriva Coreei şi îndreptată împotriva tuturor popoarelor şi îndeosebi a lagăru­lui socialismului şi păcii. Luând cuvântul in faţa unei subcomisii a Comisiei Senatului pentru problemele muncii şi bunei stări sociale, James Mc­Deish, vicepreşedinte al sindicatului inde­pendent unit al muncitorilor din industria electrotehnică şi de radio, a citat fapte care dovedesc discriminarea rasială prac­ticată faţă de negrii din Statele Unite. Mc Leish a declarat că discriminarea la angajarea la lucru „condamnă la mizerie populaţia de culoare şi minorităţile naţio­nale care numără 21 milioane persoane“. Potrivit datelor recensământului din 1950, venitul mediu al unei familii de­­negri este cu 40% mai mic decât al unei familii de albi. Negrii sunt persecutaţi şi înjosiţi de la naşterea până la moartea lor. Ei sunt ulti­mii angajaţi în muncă şi primii concediaţi. In oraşe ei sunt siliţi să locuiască în ghe­touri, sunt lipsiţi de asistenţă medicală, porţile şcolilor le sunt închise. Numai în 5 ani (1946—1951) au fost circa 3000 de asasinate, linşări şi moles­tări a negrilor. Acestea sunt numai câteva exemple care dovedesc aplicarea politicii retrograde, reacţionare a naţionalismului sălbatec în S.U.A. In ţările capitaliste asuprirea minorită­ţilor naţionale este deasemeni o lege ge­nerală şi absolută. Un exemplu tipic în această privinţă este acela al Iugoslaviei fitofasciste — stat multinaţional în care sute de mii de oameni ai muncii ai­ minori­tăţilor naţionale suferă o exploatare şi asu­prire fără seamăn datorită politicii naţio­naliste fasciste a clicii lui Tito. In Iugoslavia titoistă, în regiunile cu populaţie românească nu există şcoli româ­neşti, nu sunt învăţători români, iar ma­nualele pentru copii români trebue să fie traduse din limba sârbă. Au fost chiar nu­meroase cazuri când copiilor români nu li s’a permis să vorbească la şcoală în pro­pria lor limbă. In Voevodina, unde trăiesc numeroşi unguri, români, cehi, slovaci şi ruteni, po­liţia le interzice acestora să călătorească fără un permis special. Minorităţile mace­doneană şi bulgară au fost deportate de la frontiera cu R­­. Bulgaria în toiul iernii 1947—1948 în urma unui avertisment de numai 24 de ore. Toate acestea exprimă crunta asuprire la care supun fitofasciştii minorităţile naţionale din Iugoslavia. Şi în ţara noastră înainte de 23 August 1944 burghezia şi­­ moşierimea româneas­că, înfeudate imperialismului, în cârdăşie cu burghezia şi moşierimea minorităţilor naţionale au dus — pentru a-şi asigura ex­ploatarea masselor muncitoare — o poli­tică de asuprire naţională, de desnaţiona­­lizare şi de aţâţare la ură, instaurând în regiunile locuite de minorităţile naţionale un adevărat regim colonial. Este cunoscut faptul că duşmanii şi asu­pritorii poporului muncitor înlăturau în fapt pe oamenii muncii ai minorităţilor na­ţionale ca şi pe toţi oamenii muncii, de la activitatea politică, îi împiedicau să-şi ex­prime părerea, duceau o criminală politică de nimicire a culturii şi tradiţiilor lor, căl­când în modul cel mai barbar peste drep­turile lor naţionale. Pe timpul regimului burghezo-moşieresc minorităţile naţionale erau crunt exploa­tate şi asuprite. Guvernele burghezo-mo­­şiereşti alungau cu zecile de mii pe munci­torii şi funcţionarii minorităţilor naţionale din serviciile publice (C.F.R., P.T.T., stat, comună, etc.), obligându-i să se angajeze în alte locuri cu salarii de mizerie, mai mici chiar decât cele ce se plăteau mun­citorilor români. Zeci şi zeci de ani oamenii muncii apar­ţinând minorităţilor naţionale nu au avut şcoli în limba maternă, instituţii de­ cul­tură şi politice. Adeseori persecuţiile na­ţionaliste luau forma brutală a pogromu­rilor, schingiuirilor şi bătăilor. Burghezia şi moşierimea din ţara noas­tră, pentru a slăbi unitatea de luptă a oamenilor muncii şi spre a abate atenţia lor de la problemele luptei de clasă împo­triva exploatatorilor, au iniţiat totodată, fără încetare, curente şovine, diversioniste, cu caracter naţionalist. Ani la rând bur­ghezia şi moşierimea română şi maghiară au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a asupri şi exploata sângeros pe oamenii muncii maghiari şi români, pentru a aţâţa ura naţională. Singura forţă care a luptat în mod con­secvent pentru adevăratele interese patrio­tice ale ţării noastre, pentru înlăturarea asupririi naţionale, pentru rezolvarea de­mocratică a problemei naţionale, a fost partidul internaţionalist al clasei munci­toare, Partidul Comunist din România. Călăuzindu-se după învăţătura leninist­­stalinistă în întreaga sa existenţă, Parti­dul Comunist din România a demascat şi a luptat împotriva politicii înrobitoare a burgheziei şi moşierimii, pentru rezolva­rea stalinistă a chestiunii naţionale în ţara noastră. Documentele Congresului al V-lea al P C.R., au subliniat printre principalele contradicţii existente în România, „...con­trazicerile naţionale dintre popoarele asu­prite şi clasele stăpânitoare ale naţiunii române...“ contradicţii care se datorau „întrebuinţării de către clasele stăpâni­toare din România a unor forme extrem de crude de exploatare a masselor munci­toare ale naţiunilor asuprite, precum şi al înnăbuşirii necruţătoare a culturii na­ţionale...“ a acestor naţiuni. P.C.R. a luptat astfel cu consecvenţă, dealungul întregii sale existenţe împotriva asupririi naţionale, pentru egalitatea com­plectă în drepturi din punct de vedere eco­nomic, politic şi cultural a minorităţilor naţionale, pentru triumful ideologiei inter­naţionalismului proletar asupra naţiona­lismului sălbatec şi înapoiat. III. Eliberarea ţării noastre de sub jugul fascist la 23 August 1944 de către glo­rioasele Armate ale Uniunii Sovietice a creat totodată condiţiile necesare şi toate premizele pentru zdrobirea claselor domi­nante — moşierii şi capitaliştii, pentru ra­pida desvoltare a puterii populare şi tre­cerea la regimul de democraţie populară, formă a dictaturii proletariatului. După eliberarea ţării noastre şi dobo­­rîrea dictaturii fasciste antonesciene când s’au creat condiţiile rezolvării problemei naţionale, P.C.R. s’a călăuzit mai departe de măreaţa învăţătură leninist­­stalinistă cu privire la chestiunea na­ţională. Această linie leninist-stalinistă a permis partidului ca în aceste condiţii noi, să pună bazele unei trainice con­vieţuiri frăţeşti între poporul român şi minorităţile naţionale care în condiţiile regimului de democraţie populară au do­bândit toate posibilităţile de desvoltare şi de propăşire economică, socială, politică şi naţională. „Egala îndreptăţire a ţăranilor nevoiaşi de orice naţionalitate la reforma agrară, susţinerea de către stat a şcolilor în care se predă în limba maternă a naţionalităţi­lor conlocuitoare, începând de la învăţă­mântul preşcolar până la institutele supe­rioare şi universităţi, editarea ziarelor şi a literaturii în limba naţionalităţilor, crea­rea numeroaselor instituţii de cultură şi artă pentru acestea, folosirea limbii mater­ne în administraţie şi justiţie, prezenţa reprezentanţilor naţionalităţilor în Marea Adunare Naţională, participarea naţionali­tăţilor conlocuitoare în organele de stat de toate gradele, participarea naţionalităţilor şi organizaţiilor lor democratice la viaţa politică sunt realizările politicii juste a partidului în problema naţională“ se arată în rezoluţia din Decembrie 1948 a Birou­lui Politic al C.C. al P.M.R. în chestiunea naţională. Cuceririle de seamă dobândite în lupta pentru rezolvarea problemei naţionale în ţara noastră au fost înscrise, în prima noastră Constituţie democratică, din­ anul 1948. In raportul asupra proiectului de Constituţie făcut la 9 Aprilie 1948 tova­răşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea : „Noi ne mândrim c­e faptul că In timp ce în lumea capitalistă bântue propaganda şovină, cri­mele rasiale sunt privite drept virtute, iar asuprirea naţională este privită drept atri­but necesar al politicii de stat, la noi în ţară, poporul, fără deosebire de naţiona­litate, munceşte cot la cot pentru desvol­tarea Republicii Populare Române. Iar noua Constituţie garantează naţionalităţi­lor conlocuitoare drepturi pe care nu pot decât să le viseze popoarele şi naţionalită­ţile asuprite din lumea dominată de impe­rialişti“. Pe această bază regimul nostru de de­mocraţie populară a dobândit realizări de seamă în rezolvarea problemei naţionale, ideologia nobilă a frăţiei între popoare de­venind ideologie dominantă în stat. In cele mai înalte funcţii de Stat, în Prezidiul Marii Adunări Naţionale, în gu­vern, în sfaturile populare, în armată şi miliţie, în justiţie, în­ conducerile unităţi­lor socialiste industriale şi agricole se gă­sesc alături de oamenii muncii români şi oameni ai muncii aparţinând minorităţilor naţionale. In sfaturile populare activează peste 13.000 deputaţi din rândurile mino­rităţilor naţionale. încă în 1949 numărul funcţionarilor de stat de toate gradele, cu­noscători ai limbilor minorităţilor naţio­nale ajungea la peste 18.000, iar numărul judecătorilor, asesorilor şi funcţionarilor justiţiei cunoscători ai acestor limbi ajun­gea la 10.000. Milioane de cărţi se tipăresc în limbile minorităţilor naţionale. După 23 August 1944, s’au tipărit în aceste limbi 4500 titluri de cărţi care au atins un tiraj de peste 23 milioane de exemplare. In lim­bile minorităţilor naţionale apar 48 de ziare şi reviste. O largă desvoltare a luat-o în­văţământul de toate gradele în limba mţ- Consultaţie O strălucită aplicare a politicii leninist-staliniste în problema naţională Nu se mai bucură de sport un pumn de privilegiaţi Eu sunt sportiv mai vârstnic şi am apucat să fac sport şi pe vremea regimului burghezo-moşieresc. Eu eram unul dintre foarte puţinii muncitori care datorită ta­lentului puteam să fac cât de cât sport. Eu, deşi eram campion şi sportiv frun­taş, n’aveam nici un fel de îngrijire, nici un fel de condiţii pentru ridicarea măes­triei sportive. Statul burghezo-moşieresc, care aloca sume fantastice pentru pregă­tirile de război şi pentru întreţinerea apa­ratului poliţist-fascist, nu se gândea să aloce bani pentru cultură fizică şi sport, îmi amintesc că se organizau campionate naţionale unde concurenţii veneau flămân­zi, deabia ţinându-şi zilele, fără ni­cio pre­gătire. Văzându-se aspectul jalnic, nimeni n’ar fi crezut că aceştia sunnt campioni ai ţării. De cantonamente, de supraalimenta­­ţie, de toate condiţiile minunate de care noi sportivii ne bucurăm astăzi, nici vorbă nu putea fi. Cifrele vorbesc cu excepţională putere de marile schimbări petrecute în mişca­rea de cultură fizică şi sport, datorită grijii regimului nostru de democraţie popu­lară. Sub regimul burghezo-moşieresc erau numai 1.505 atleţi, iar acum la campio­natele de cross republicane, participă un milion de sportivi. Oare nu este aceasta o dovadă grăitoare că, dela sportul de care se bucura un pumn de privilegiaţi s’a trecut acum, sub soarele regimului de democraţie populară, la un sport de masă bun al întregului popor muncitor? înainte, existau numai vreo 12 cluburi active în care fecioraşii de bani gata se desfătau cu atletismul, iar acum există sute şi sute de secţii de atletism pe lângă colectivele sportive din şcoli, facultăţi, in­stituţii şi sate. A practica turismul era pentru un mun­citor un vis nerealizabil. Care muncitor s’ar fi putut măcar gândi că el ar putea practica turismul, că el ar putea să vizi­teze staţiunile balneare, localităţile noas­tre pitoreşti, să cunoască frumuseţile pa­triei? Mai mult decât oricare sport, turis­mul era îngrădit muncitorilor. Staţiunile balneo-climaterice se transformaseră în re­şedinţele de vară ale exploatatorilor a că­ror proprietate erau. Şi astăzi? Un mi­lion de turişti au participat la excursii. Stăpâni acum­i pe prop­ia lor soartă oa­menii muncii au posibilitatea de a practica turismul, de a-şi oţeli sănătatea prin acest minunat sport, de a cunoaşte frumuseţile patriei noastre. Nici măcar fotbalul, un sport care plăcea în­deosebi maselor de muncitori nu era practicat de ei. Tinerii care doreau să practice acest sport, erau de cele mai multe ori, văzuţi pe maidane jucând cu o minge de cârpă. Existau, ce e drept şi cluburi, care aveau şi echipament şi terenuri spor­tive. In aceste cluburi făceau sport fotba­liştii profesionişti, adică cei care puteau aduce patronilor de cluburi şi negustorilor de jucători, câştiguri grase. Astăzi, nu există aproape fabrică unde să nu activeze secţii de fotbal, cu echipament bogat şi cu teren. Peste 100.000 de tineri se întrec în competiţiile oficiale de fotbal. Dacă masele nu practicau sportul, atunci cine se bucura de binefacerile lui ? Răs­punsul nu este greu de dat. De sport se bucurau cu vârf şi îndesat fiii de exploa­tatori, odraslele bogătanilor. Aceştia aveau cluburile lor. Cluburile „Atletic Club Ro­mân”, „Stadiul Român” şi altele erau bine cunoscute ca locuri unde fecioraşii de bani gata puteau să practice sportul. Coti­zaţiile mari de înscriere la aceste cluburi erau menite tocmai să împiedice oamenii muncii de a practica sportul. Guvernanţii de atunci căutau să folo­sească sportul ca un mijloc de diversiune de educare a tinerilor în spiritul naţiona­lismului, al urii de rasă şi al militaris­mului. Statul nostru de democraţie populară a făcut din sport,—altădată apanajul odrasle­lor de bogătani—un bun comun al între­gului popor muncitor, un mijloc de întărire fizică şi morală a tineretului, un mijloc de educare a tineretului în spiritul dra­gostei faţă de statul nostru democrat­­popular, faţă de cauza socialismului şi a păcii. Vasile Teodosiu maestru al sportului Pe ogoarele Uniunii Sovietice­ Pe întinderile imen-­ se ale ogoarelor col­hozurilor şi sovhozu- u rilor se coace recolta nouă. S’a apropiat perioada recoltării, a îndeplinirii de către colhozuri a obligaţii­lor lor faţă de stat. Colhozurile şi sovhozurile din republi­cile Asiei Centrale recoltează acum cerea­lele. Cositul orzului se desfăşoară în ma­joritatea regiunilor din Daghestan, Catar­­dia, din Qsetia de Nord şi în regiunea Groznâi. Colhozurile din Cuban, Don, Sta­vropol, Crimeea şi din Sudul Ucrainei au pornit la recoltarea orzului şi a grâului de toamnă. Anul acesta, colhozurile, staţiunile de maşini şi tractoare şi sovhozurile au por­nit la recoltare mai bine pregătite şi în­zestrate cu o tehnică mai perfecţionată de­cât anul trecut. In rândul ţărănimii col­hoznice domneşte un puternic avânt în muncă. întrecerea socialistă s-a desfăşurat cu o deosebită forţă. Ea şi-a găsit o ex­presie vie în numeroasele scrisori adresate tovarăşului Stalin. Oamenii muncii din a­­gricultura socialistă şi-au luat angajamen­tul să obţină o recoltă­ bogată la toate fe­lurile de culturi şi să sporească producti­vitatea la creşterea vitelor. Colhozurile din regiunile R.S.S. Ucrai­­niene luptă anul acesta pentru o recoltă de grâu de toamnă de 100-130 puduri la hectar, pentru sporirea recoltei de grâu de primăvară, porumb, mei, hrişcă şi alte culturi. Cultivatorii de bumbac din Uzbe­­chistan au hotărît să dea anul acesta ţării cu 400.000 tone bumbac mai mult decât anul trecut. Oamenii muncii agricole din Cuban şi-au luat angajamentul ca, pe baza înfăp­tuirii mecanizării complexe şi a agroteh­nicii înaintate, să sporească în următorii 2-3 ani recolta de grâu de toamnă până la 26 chintale la hectar, la porumb până la 27 chintale, la orez până la 40 chintale. întrecerea colhoznicilor şi mecanizato­rilor înlesneşte mobilizarea bogatelor re­zerv© de care dispune agricultura socia­listă. Anul acesta, la strângerea recoltei vor fi folosite mai multe maşini ca oricând. Numai în primul cincinal stalinist postbe­­lic agricultura socialistă a primit 93.000 de combine pentru recoltarea cerealelor, printre care 39.000 autopropulsate. În anul 1951, parcul de combine al S.M.T.­­urilor și sovhozurilor s-a complectat cu 53.000 combine pentru recoltarea grâne­­lor. La staţiunile de maşini şi tractoare, care deservesc colhozurile, continuă să so­sească combine, printre care şi maşini de următoarele mărci noi: „Stalineţ-6” com­bine autopropulsate ,,S-4”. Aceste com­bine sunt folosite nu­ numai pentru recol­tarea grânelor, ci şi pentru recoltarea floarei soarelui, meiului, hriştei, semince­­relor de ierburi, plantelor oleaginoase, precum şi­ a altor plante. Combina a devenit principala maşină de recoltare nu numai pentru marile ţinuturi cerealiere din sud şi răsărit, ci şi pentru colhozurile şi sovhozurile din alte regiuni ale ţării. Anul trecut, s-a recoltat, cu aju­torul combinelor din S.M.T.-uri 63 la sută din cereale, 82 la sută din floarea soarelui şi 60 la sută din semincerele de ierburi. In anul 1952 se va recolta ,cu a­­jutorul combinelor o suprafaţă­­şi mai mare — 72 la sută din cereale, 90 la sută din floarea soarelui, 75 la sută din se­­micl­erele de ierburi. Tehnica perfecţionată permite înfăp­tuirea mecanizării complexe a lucrărilor de recoltare îmbinate cu toate celelalte lucrări de câmp, , care coincid în timp, ca, de exemplu, desmiriştitul, arăturile de toamnă, pregătirea soiului pentru însă­­mânţările de toamnă. Anul acesta, în Cu­ban vor funcţiona circa 2.000 arii, unde curăţirea,, uscarea şi încărcarea grânelor se va efectua cu ajutorul mecanismelor. Sute de arii mecanizate au fost construite în colhozurile din regiunea Rostov, din ţinutul Stavropol, etc. Uscarea grânelor face parte din com­plexul recoltării mecanizate a cerealelor la arii, în special în regiunile răsăritene și centrale ale țării, care au o climă ume­dă. In colhozul „Trud” din raionul Za­­gorsc, regiunea Moscova, în clădiri spe­cial construite a fost instalată o uscătorie de grâu, cu un randament de 2 tone pe oră. Această uscătorie a fost construită la Institutul Unional pentru mecanizarea a­­griculturii. Anul acesta, asemenea agregate își vor găsi o largă aplicare în regiunile centrale şi răsăritene ale ţării. Să strângă mai repede recolta pentru patrie — aceasta este năzuinţa patriotică a colhoznicilor şi mecanizatorilor. între­cerea socialistă, care a fost pornită şi în primăvară, a căpătat o amploare deosebit­ de mare acum, la strângerea recoltei. Din toate colţurile Uniunii Sovietice, sosesc veşti despre succesele oamenilor muncii din agricultura sovietică. Colhozurile „Stalin”, „Malencov”, „Su­vorov ’, din raionul Ceadâr­lung, din R­S­S Moldovenească, trecră câte 25 chintale de grâu de pe fiecare hectar. Cu ajutorul tehnicii înaintate, oamenii muncii agricole din Uniunea Sovietică, strâng în anul acesta, recolta repede și fără pierderi. S. Nebesnâi In luptă pentru mai mult bumbac încă de la apariţia Hotărîrii guvernului cu privire la aplicarea regulilor agroteh­nice însuşirea, aplicarea şi popularizarea agrominimului a constituit o sarcină de că­petenie pentru membrii gospodăriei agri­cole colective „7 Noembrie” din comuna Progresul, raionul Brăneşti. Colectiviştii din Progresul au acordat de la început o atenţie deosebită îngrijirii bumbacului după regulile agrotehnice pre­văzute de agrominim. Deşi frigul, care a bântuit către sfârşitul lunii Mai, le-a stri­cat întreaga suprafaţă cultivată cu bum­bac, de îndată ce vremea s’a încălzit, ei au reînceput însămânţatul. In scurtă vreme plantele au răsărit şi au crescut voinice şi sănătoase. Muncind cu însu­fleţire cele două brigăzi de câmp ale gospodăriei au terminat răritul şi prima praşilă a bumbacului doar în 2 zile în loc de 4, cât era planificat. Alături de comu­nişti, tinerii colectivişti printre care Ca­melia V. Anca, Georgeta Anca, Marta N. Barbu, Elena C. Costache, Sita N. Iile şi alţii s-au străduit îndeosebi la prăşitul bumbacului, depăşind normele şi făcând lucrări de bună calitate. Prăşit la vreme, bumbacul a început să crească frumos pe tarlaua gospodăriei din Progresul. După câtva timp colectiviştii l-au prăşit şi rănit pentru a doua oară. Şi la cea de a doua praşilă tinerii au muncit cu hărnicie, depăşindu-şi normele. Ute­­mistele Maria T. Dragomir şi Tudora N. Iile, de pildă, au depăşit normele cu peste 100 la sută. De asemenea însemnate depă­şiri de norme au realizat şi utemiştii Ana T. Bustă şi Eugen Dinu,­membrii în comi­tetul organizaţiei de bază U.T.M. şi alţi utemişti şi tineri colectivişti.. Prăşit de două ori, bumbacul a crescut şi mai frumos. Pe plante au­ apărut de la mugurii. Pentru a grăbi desvoltarea lor şi coacerea capsulelor, în ziua de 15 iulie colectiviştii au început ciupitul bumbacului. Şi în numai 5 ore, 12 colec­tivişti, în frunte cu brigadierul Gheorghe Bălăceanu au ciupit 3,50 ha. de bumbac. La ciupitul bumbacului toţi au fost atenţi şi s’au străduit să fiu jupoaie cumva tulpinele de bumbac. Respectând agromi­­nimul, colectiviştii din Progresul urmăresc să obţină o recoltă bogată de bumbac, să contribue la asigurarea cu materie primă a industriei textile, să contribue astfel la întărirea patriei noastre. Apariţia proiec­tului de Constituţie a Republicii noastre Populare este pentru ei un puternic im­bold în muncă. Şi cum să nu muncească ei cu un avânt şi mai mare când proiectul de Constituţie arată că statul nostru spri­jină desvoltarea formaţiunii socialiste din economie deci şi a gospodăriei lor colec­tive. Ei vor munci şi mai dârz pentru a în­tări prin noi succese în muncă proiectul de Constituţie care consacră desvoltarea patriei noastre drag­ pe calea socialismu­lui. IOAN BURCUŞ

Next