Scânteia Tineretului, aprilie 1953 (Anul 8, nr. 1227-1252)
1953-04-01 / nr. 1227
„Seviteia tinerelului” Pag. 2-a 1. Aprilie 1953 Pentru cel mai organizat loc de muncă Numeroşi tineri de la uzinele „Sovrom-utilaj petrolifer" Câmpina, aplică cu succes iniţiativa utemistului Gheorghe Stratulat de la uzinele „Steagul Roşu"-Oraşul Stalin, pentru cel mai organizat loc de muncă. Pentru aceasta, tovarăşii care folosesc iniţiativa . — Vin cu 10 minute mai devreme la lucru, timp în care îşi pregătesc, pentru a avea la îndemână, materialele şi sculele necesare. — Aranjează materialele şi sculele în aşa fel încât să evite mişcările inutile în timpul lucrului şi să realizeze operaţiile de producţie cu minimum de efort. -— ------------------------------------------------------------------- * ---------------------------------------------------------------------------—-------------— Au grije ca sculele să fie aranjate în dulapuri în mod ordonat, pe categorii şi în ordinea folosirii lor. —Se îngrijesc ca atât locurile lor de muncă cât şi cele înconjurătoare să fie cât mai curate şi să aibă un aspect civilizat. — Depozitează şpanul şi deşeurile în cutii. special amenajate. — Acordă o deosebită atenţie ţinutei lor personale. — Fac săptămânal curăţirea generală a maşinilor şi a dulapurilor de scule. a-------------------------------------------------------—■ Maistrul îşi dădu acum seama de ce avea atâtea reclamaţii că în schelă ajung piuliţele ciuntite, şi nu mai pot fi desfăcute nici chiar cu cheile. — Vezi, tovarăşe Goran — spuse — cum lucrează băieţii tăi ? Odată cu aplicarea acestei iniţiative trebuie să vă aprovizionaţi şi cu scule. Vino cu mine la magazie ! Seara, maistrul privi doar cu coada ochiului către tinerii din brigada lui Goran, care se aşezaseră serios la lucru. — Ei, aşa da — gândi el. Place şi Ochiului acum, şi lucraţi şi mai cu spor. Despre activitatea brigăzii utemiste stahahoviste nr. 1 dela lanţurile petrolifere, care lucrează în atelierele de lăcătuşerie ale uzinelor „Sovrom-utilaj petrolifer“-Câmpina, s’a vorbit mult. Brigada I-a, până nu demult condusă de utemistul stahanovist Chiriac Gheorghe, a devenit cunoscută nu numai înăuntrul, dar şi în afara uzinei. Acum primul ei responsabil a plecat să înveţe, dar brigada, rămasă sub conducerea utemistului stahanovist Dragomir Constantin, obţine mereu mai mari rezultate în muncă. De, aproape două luni, briga-,da stahanovistă aplică iniţiativa utemistului Gheorghe Stratulat de la uzinele „Steagul Roşu“Oraşul Stalin, fiind în întrecere pentru cel mai organizat loc de muncă. In acest timp, de pe urma îngrijirii şi organizării locului lor de muncă după metoda stahanoovistului sovietic Vladimir Voroşin, membrii ei au şi început să culeagă roadele. Şi mai înainte brigada îşi depăşea planul, dar acum, cu noua iniţiativă, ea îl depăşeşte şi mai mult. Membrii brigăzii, organizând locurile de muncă, au înlăturat deodată două defecţiuni: accidentele şi rebuturile. De multe ori, după orele de lucru sau în drum spre cantină, tinerii stahanovişti discută acum despre acest fapt. Să asistăm la o asemenea discuţie. — Vă amintiţi voi, tovarăşi — spune un tânăr — ce era în jurul nostru acum o lună şi jumătate ? Nu aveai loc nici să te mişti, căci lângă fiecare loc de muncă erau numai lăzi pline cu piese. Utemistul Apostolescu Dumitru, care a avut de suferit din cauza îngrămădirii lăzilor la picioarele lui, priveşte necăjit spre prietenul său. Vă amintiți când m’am lovit? — întreabă el. Când tovarășa Taba cu Floarea din brigada noastră, neavând loc să se strecoare printre lăzi, mi-a dat peste mână tocmai în timp ce bateam cu ciocanul. A trebuit să întrerup lucrul aproape două săptămâni ca să mă vindec. — Acum nu se mai poate întâmpla aşa ceva — răspunde utemistul Dragomir. Mai mult, însăşi calitatea producţiei e mai bună, înainte vă amintiţi câte lanţuri ne erau aduse înapoi, din cauză că aveau zalesparte... Şi de ce ? Pentru un fleac de nimic, de care noi nu ţineam seama şi care ne făcea sa dăm rebuturi şi să pierdem şi timp. Pentru că şi eu şi Leca şi Georgescu, toţi aruncau pe jos zalele care le observam că sunt sparte. Mai târziu însă, tot noi le ridicam şi le,montam, crezând că doar din întâmplare au căzut. Acum avem o ladă de rebuturi. Când ai dat peste o zală spartă o arunci în ladă şi nu te mai împiedici de ea pe jos. Nu-i mai bine ? — Da, da ! — răspund tinerii. Şi toţi se simt mai mulţumiţi. In acelaş atelier, peste câteva bancuri numai, lucrează şi brigada utemistă nr. 51, condusă de tânărul Conta Virgil, deputat in sfatul popular al oraşului Câmpina. Conta a fost primul care a chemat tineretul uzinei la întrecerea pentru cel mai organizat loc de muncă. Brigada lui nu e prea veche , a luat fiinţă chiar în prima zi de muncă a anului acesta. Conta însă se mândreşte pe drept cuvânt cu tinerii din brgiada sa : e tânără brigada, dar munceşte bine. Membrii brigăzii lui Conta, iniţiatorii extinderii acestei iniţiative, vor ca brigada lor să fie prima pe uzină şi în aplicarea ei. Locul lor de muncă oglindeşte din plin aceasta. Nu numai uitându-te la bancul care străluceşte de curăţenie, la piesele aranjate şi la salopetele curate ale tinerilor poţi vedea însă efectele iniţiativei lui Stratulat. Dacă cercetezi mai adânc, dacă urmăreşti rezultatele în producţie ale iniţiativei, abia atunci îţi dai seama pe deplin de roadele aplicării în brigadă a acestei iniţiative. Ea a adus însemnate economii uzinei. Cât necaz nu aveau membrii brigăzi până acum o lună şi jumătate ! De două ori s’a întâmplat să se trateze greşit la cuptoare oţelul care ei îl dădeau la prelucrat. Cauza era limpede : oţelul eliberat de magazie pentru confecţionarea lanţurilor era depozitat de avalma pe locul de muncă al brigăzii. Nu se ţinea atunci seama că de la magazie se aduceau calităţi diferite de oţel Metalul amestecat era trimis la atelierul de strungărie împreună cu comanda, in felul acesta, oţel de diferite calităţi ajungea la călire in piese identice, pe care călitorii le tratau după o reţetă unică. Atunci când ele veneau însă la montat, o rolă era „tare“ şi se spărgea, alta era „moale“ şi se îndoia când bateai în ea cu ciocanul .Multe role erau trimise la recălit, cu cheltueli noi pentru uzină. Acum situaţia s’a schimbat. Intr’un colţ al atelierului sunt aranjate in ordine barele de oţel cu specificaţiile respective. Atunci când o comandă merge la prelucrat, atât la strung ,cât şi la călit, se trimite o singură calitate de oţel însoţită de bonul lămuritor. Călitorii ştiu acum precis ce au de făcut. Faptul că tinerii au pornit să lucreze după o nouă iniţiativă îi ajută în muncă şi pe cei în vârstă. ★ Maistru şef al atelierului de lăcătuşerie este comunistul Ichim Moise. De dimineaţă şi până seara îl vezi trebăluind pe acest om, iar noaptea, până târziu, la lumina lămpii, citeşte, scrie şi calculează. El a făcut până acum 2 inovaţii preţioase, care au contribuit considerabil la îndeplinirea planului. Acum proectează o nouă inovaţie. Tovarăşul Ichim Moise nu participase la consfătuirea tinerilor în vederea extinderii iniţiativei lui Gheorghe Stratulat, dar despre ce se discutase acolo aflase repede. De aceea, el se aştepta ca în atelierul lăcătuşerie 11 să observe în curând ceva deosebit. Intr’adevăr, când tovarăşul Ichim intră în secţie, un aspect atrăgător îl câştigă de la intrare. Prin atelier, curăţenie ca în palmă, lângă mese, lucrurile aranjate cu grije, iar sus, deasupra, pe perete, lângă bancul de lucru al brigăzii utemistului Conta Virgil, pe o bucată de carton, scris cu grijă: „Aplicăm iniţiativa utemistului Gheorghe Stratulat". Cu ochi de maistru privi în jur. Voi să le spună tinerilor că ar mai fi ceva de făcut, dar se gândi că e mai bine să citească întâi încăo dată în ziar despre elementele noii iniţiative. Se pare că tinerii trebue să vină cu 10 minute mai devreme la lucru... Da, le va spune aceasta. Bucuros de cele văzute, maistrul nostru trecu şi în atelierul lăcătuşerie. Se apropie de brigada utemistului Goran Gheorghe. Cu aceiași privire cercetă împrejurimile. Cu totul alt aspect aveau însă lucrurile aici. Pe banc dezordine, iar aparatele la care lucrau tinerii, puse aproape grămadă. Nu-i plăcu. — Tu ai fost aseară la consfătuire, tovarășe Goran ? Î ii întrebă maistrul pe responsabilul brigăzii. — Da, am fost. S’a discutat despre extinderea în uzina noastră a iniţiativei utemistului Gheorghe Stratulat, pentru cel mai organizat loc de muncă. — Aşa ? şi se văzu limpede că maistrul e necăjit. Păi la voi nu se vede nimic ! Sau brigada ta lucrează în curăţenie ? ! Ai vrea să zici poate că nu ai avut când, că abia aseară a avut loc consfătuirea. Dar ia să te duci la secţia lăcătuşeriei, să vezi acolo cum se cunoaşte că tinerii au învăţat un lucru bun... Cuvintele maistrului avură efect asupra lui Goran. Tovarăşul Ichim observă și zise : — Hai să mergem ; o să vedem împreună ce este de făcut. Rând pe rând, maistrul, cu simplitate și modestie, indică lui Goran tot ce avea brigada de făcut. — Uite — spunea el — celulele de injectoare de gaze nu stau bine acolo, uite, bancul este murdar, iar aparatele de deparafinare vă împiedecă în lucru. Aranjaţi-le astfel, încât să vă fie mai la îndemână pentru fiecare mişcare pe care o faceţi. Deodată însă maistrul se opri. Intrigat, el se îndreptă către tânărul Schmidt Carol. — Ce faci dumneata, tovarășe? — Uite, — răspunse cu jumătate glas Schmidt — strâng piuliţele astea. — Cu dalta ? ! Nu ai cheie ? Tânărul răspunse puţin încurcat. !_ — Nu. , Secretarul comitetului organizaţiei de bază U.T.M., tovarăşul Dauş Ion, îndrumă şi controlează îndeaproape aplicarea iniţiativei tovarăşului Gheorghe Stratulat de către tinerii de la uzina „Sovrom-utilaj petrolifer“Câmpina. El controlează personal, pe teren, efectul muncii agitatorilor, a membrilor birourilor U.T.M. pe secţii, a responsabilului cu producţia şi calificarea din comitetul U.T.M. A doua zi după ce utemistă Emilia Pagu fusese primită candidată de partid, tovarăşul Dăuş intră încă de dimineaţă în uzină. El trecu mai întâi pe la Conta şi Dragomir, apoi pe la brigada lui Goran, iar apoi se îndreptă către strungul la care lucra Emilia Pagu. Secretarul Voia să vadă : cum creşte fata aceasta, pe care U.T.M.-ul o ridicase ? Când se apropie, tovarăşul Dăuş auzi vorbind un strungar, vecin al Emiliei. Vocea era puţin ironică, dar şi parcă nițel invidioasă: — Ce-i cu „luxul“ ăsta, tovarăşă Pagu ? Secretarul rămase mai multă vreme în spatele Emiliei. Nevăzut, privea în jur, dar mai ales la dulapul cu scule deasupra căruia era scris : „Aplicăm iniţiativa lui Gheorghe Stratulat“. Cu câtă grijă, cu câtă îndemânare erau toate piesele aşezate în dulap ! Dar ele nici măcar nu stăteau pe raft! Sub piese albea hârtia curată, tăiată în colţuri de o mână dibace de fată. Nici mătura şi nici bumbacul nu lipseau din dulap. Şi ele erau puse la locul lor, ca şi becul, mandrinul, cheile, cuţitele şi toate celelalte. Pe strung, pe platoul mic de lemn, se înălţau, una câte una, eprubetele pentru controlul rezistenţei materialului, confecţionate de strungăriţă. Alături stătea micrometrul şi şupletul. Dăuş zâmbi. Frumos gospodăreşte această fată harnică în casa noastră mare — uzina ! Abia târziu o întrebă: — Cum te ajută schimburile tale în aplicarea iniţiativei ? Fata răspunse bucuroasă. Ştia că experienţa muncii ei va servi şi altora, şi de aceia îi dădu multe amănunte. — Foarte bine ! — încheie ea. In fiecare dimineaţă, când vin, găsesc maşina curată şi sculele aranjate în dulap, aşa cum le las. Şi nu numai Apostol Elena şi Viorica Treistaru, care lucrează la o maşină cu mine, dau dovadă de spirit tovărăşesc, dar aşa lucrează şi ceilalţi membri din brigadă. Secretarul ştie că brigada nr. 42, condusă de tânăra Pagu, este o brigadă de fruntaşi. „Nu degeaba — gândi el — a fost utemistă Pagu propusă să devină stahanovistă“. Tovarăşul I. Dăuş plecă mai departe în atelierul de strungărie nr. II. Printre primii care au aplicat iniţiativa pentru cel mai organizat loc de muncă era şi utemistul Miron Păun, secretarul organizaţiei de secţie. Dăuş, care ştia cum arăta înainte strungul lui Miron, îl privi acum cu plăcere. Numai dulapul nu-i plăcu. Zise : — In dulap nu este chiar ordine. Mergi la Pagu şi vezi de-i urmează pilda... Cei doi tovarăşi mai schimbară câteva cuvinte. — Cine a început să mai aplice iniţiativa ? — întrebă deodată secretarul comitetului. Tânărul Miron răspunde greoi, cu oarecare nesiguranţă in glas: — In capătul celălalt al atelierului... aplică. Dăuş dădu din cap, şi se îndreptă într’acolo. Atare era deosebirea între curăţenia dela strungul lui Miron şi cea de pe maşinile celorlalţi tineri din atelier. „E drept — gândi Dăuş Ion — el are locul curat, munceşte bine, dar nu e suficient. Toţi utemiştii şi tinerii din secţie vor trebui să-i urmeze exemplul. Biroul U.TM. de secţie însă, se vede că pentru acest lucru nu a făcut nimic. Deaceia strungul utemistului Ion Dima are bazinul plin cu şpan, aproape ruginit, deaceia pe jos sunt capete de fier şi oţel aruncate la întâmplare, deaceia e ulei şi apă pe lângă strunguri, şi de-i întrebi pe tineri de ce nu-i curăţă, îţi răspund toţi cam acelaş lucru : — Nu eu am făcut asta,... schimbul de noapte ! Toate acestea şi le-a notat secretarul. Mai sunt multe de făcut la uzinele „Sovrom-utilaj petrolifer“-Câmpina pentru că iniţiativa lui Gheorghe Stratulat să fie pe deplin aplicată — s’a gândit el. Mai sunt multe de făcut pentru că nu numai un loc sau două de muncă „să placă ochiului“, ci în toată uzina locurile de muncă să fie organizate în chip gospodăresc. N. COTIGA Ordine-curatenie-organizare ★ Iniţiativa utemistului Gheorghe Stratulat de la uzinele „Steagul Roşu“Oraşul Stalin s-a extins repede în majoritatea atelierelor uzinii „Sovrom-utilaj petrolifer” Câmpina. Atelierele, maşinile, dulapurile de scule şi chiar ţinuta tinerilor care aplică această iniţiativă, au căpătat un aspect nou, plăcut. Şi munca a căpătat un alt caracter: în curăţenie lucrezi cu mai mult drag, mai bine. Aşa lucrează utemistă Emilia Pagu de la atelierul strungăriei. Ca să lucreze mai cu spor Emilia Pagu a făcut din locul ei de muncă un model de ordine,curăţenie, organizare. Izvorul succeselor brigăzii noastre Dragi tovarăşi! Am aflat şi noi din ziar despre tânăra Ţărană Alexandra care afirmă că nu are timp pentru învăţat. Noi, membri ai brigăzii stahanoViste „Gh. Apostol” de la secţia I-a oţel a uzinelor „1 Mai“ din Ploeşti suntem de părere că atitudinea tovarăşei Ţăranu este o atitudine înapoiată care nu-i face deloc cinste, nici ei şi nici celor care încă mai cred că se pot ascunde sub masca lui „n’am timp să învăţ”, de îndeplinirea sarcinilor lor pe tărâmul ridicării nivelului cunoştinţelor culturale, profesionale, politice şi ideologice. Din experienţa noastră, noi credem că este perfect posibil să înveţi şi să munceşti în acelaş timp, şi mai ales, că învăţând în permanenţă poţi să munceşti mai bine şi cu mai mult folos. Sub lozinca „Să învăţăm muncind şi să muncim învăţând”, noi am obţinut în ultima vreme o seamă de succese foarte importante. Brigada noastră a devenit brigadă stahanovistă şi-şi menţine cu cinste acest titlu de la 23 August 1952. A membrii brigăzii urmează cu regularitate cursurile şcolii de calificare de gradul II. În acelaş timp învaţă la şcoala de stahanovişti, iar pe lângă aceasta, participă cu regularitate la cercurile politice în care sunt încadraţi. Pe lângă aceasta, chiar în timpul lucrului, noi ne străduim în permanenţă să învăţăm. Astfel am învăţat să applicant din ce în ce mai bine metoda sovietică a stahanovistei Antonina Jandarova. Ca o urmare firească a faptului că învăţăm în permanenţă zi de zi, pe lângă munca noastră în producţie, noi am putut deveni fruntaşi, întreaga brigadă este astăzi o brigadă stahanovistă. Noi ne mândrim că dăm piese de bună calitate, executate la timp şi în bune condiţiuni. Aceasta este o urmare a faptului că învăţăm. Acesta este răspunsul pe care-l dăm noi celor care asemenea tovarăşei Alexandra Ţăranu — se mai codesc încă să pună mâna pe carte. Adevăratele succese în muncă nu le poţi obţine decât învăţând ! TEODORESCU STELIAN responsabilul brigăzii stahanoviste’ „Gh. Apostol“ de la uzinele „1 Mai“-Ploeşti secţia oţel Teribil mai este tovarăşul Gheorghe Băsceanu ! Demn de admiraţie de respect, de toată laudă. Activist al comitetului raional UTM Mizil, tovarăşul Gheorghe Băsceanu în funcţie şi’n personalitate nu-i fi’ te cine. Şi-a câştigat un prestigiu... raional, demn de toată atenţia. De invidiat! Când se iveşte bunăoară prin vreo comună, toţi tinerii îşi scot pălăria sau căciula şi-l salută, reverenţios şi cu un adânc respect. Trece doar tovarăşul Gheorghe Băsceanu ! De-i zăresc utemiştii prin oraşul Mizil, îl urmăresc cu privirile din depărtare, chibzuesc bine cum să-l salute, aşa ca să nu-l supere, să te zâmbească, să le întindă chiar şi mâna ca semn de consideraţie şi prietenie. Şi toate acestea, pentru că tovarăşul Gheorghe Băsceanu s’a exprimat clar şi limpede, direct şi fără înconjur de-a ştie întreg raionul, cu următoarea maximă : „Eu sunt cineva” Şi dacă este, negreşit trebue să fie respectat, să fie cinstit aşa cum se cuvine. E „cineva” tovarăşul Gheorghe Băsceanu şi ca membru al organizaţiei noastre. Este un utemist modest, chiar prea modest, sârguincios, chiar prea sârguincios şi preocupat peste poate. Atribuţiile sale de activist îi cuceresc mult timp. Calitatea sa de elev al cursurilor prin corespondenţă a şcolii de electricitate îi ia ceva (şi acest ceva înseamnă mult) din timpul liber. Şi ce-i mai rămâne? Odihna, sau poate să vadă vreun film, să poarte vreo discuţie şi dacă-i timp să-şi mai arunce ochii şi pe vreun ziar, aşa dacă „poate”. De aci şi indignarea tovarăşului Băsceanu : — Când să mai am timp să’nvăţ şi pentru cercul politic ? Când, nu’nţeleg! Cât de neprincipiali, sunt cei care conduc seminariile cercului politic al comitetului raional UTM Mizil ! Câtă neînţelegere ! Adică, cum se poate ca tocmai aceştia să calce într’un mort atât de necuviincios, de nepoliticos, peste coada personalităţii tovarăşului Gheorghe Băsceanu, personalitate care nu trebueşte ştirbită cu nimic. S’a uitat oare cumva că ei, activistul Gheorghe Băsceanu este o personalitate, este cineva în comitetul raional U.T.M. Mizil ? Cum de îndrăzneşte ca să i se facă morală, da, chiar morală, când nu ştie la seminariile cercurilor politice? Dar aceasta este peste culme! şi-ar zice cei ce nu-l cunosc pe Gheorghe Băsceanu ascultând revolta omului care-şi jertfeşte totul pentru triumful personalităţii sale. Şi iată şi-un exemplu cum dealtfel se întâmplă de regulă şi fără excepţie, intr’o zi, pe când era ascultat la o lecţie, tovarăşul Băsceanu după ce gândeşte o clipă, două, cinci, răspunde :— A, ă... al doilea Congres al P.M.S.D.R.... al P.M.S.D.R. a fost la anul... 1902... Ceilalţi utemişti, activişti ai comitetului raional U.T AL s’au privit foarte miraţi de această nouă descoperire care dovedeşte „profunzimea” studiului făcut de Băsceanu. Şi totuşi Gheorghe Băsceanu făcu o mutră supărată de felul cum aceştia îl privesc, când el era ferm convins de exactitatea datei. îndată ce propagandistul vru să-l corijeze, el izbucni cuprins de revoltă şi se adresă cu protest : — Nu’nţeleg ! Te’ncontrezi cu mine? Am spus 1902... Şi numai după insistenţele propagandistului se lămuri şi tovarăşul Băsceanu : — Aha !!!,da... ai dreptate. Aşa-i... care va să zică... 1903... Tovarăşul Băsceanu are şi potr atenţii : să nu fie contrazis. — Adică, eu ce-s ? zice el. Intr’adevăr. Se mai poate pune la’ndoială sârguiniţa tovarăşului Băsceanu, nivelul său politic, şi ideologic când el este ditat activist ? S’ar părea că nici decum. Geaba vor să-l convingă tovarăşul Grozea, primul secretar al comitetului raional UTM Mizil şi tovarăşul Constantin Stănescu, şeful sectorului de propagandă de necesitatea studiului politic, căci Băsceanu n’are vreme de auzit. Priveşte de sus şi grav... mândru şi semeţ, triumfător de parcă-ţi zice dintr’o singură privire : — Nu mă vezi ? Eu sunt cineva ! Ce să mai învăţ ? — Ce nevoie mai e şi de studiul politic, şi de îmbogăţirea cunoştinţelor sale politice şi ideologice, de vreme ce — aşa crede tovarăşul Băsceanu — însăşi funcţia sa îl fereşte de orice critică ? De aceea, tocmai ca mărturie a consideraţiei pentru tovarăşul Băsceanu îi facem cinstea de a apărea în coloanele ziarului nostru la un loc vrednic de laudă şi onoare, aşa ca să-l ştie, să-l afle şi să-l cunoască tineretul. GABRIEL IONESCU „Eu sunt cineva“ „Postaşul" * * Uşa grea a şcolii se trânti şi un tânăr ieşi buzna în stradă. Ocoli, din fugă, un trecător care-i tăia calea şi se pierdu în goană, după colţ. — Uf! Am mai scăpat de o şcoală ! răsuflă uşurat tovarăşul Ionel Tănase, activist în secţia de şcoli şi pionieri a comitetului raional U.T.M. Buzău. Numără apoi, în gând, şcolile cere-i mai rămăseseră de parcurs până la ,,rânz şi se încruntă , erau cam multe. Asta nu constituia totuşi o problemă pentru el, deoarece se obişnuise să străbată, în două ore, drumul dintre toate şcolile medii din oraş; doar nu i se întâmpla pentru prima oară să procedeze aşa. Tovarăşul Tănase nu trece deloc rar prin şcolile medii. El poate fi văzut adesea discutând pe câte un coridor de şcoală, cu secretarii comitetelor organizaţiilor de bază U.T.M. In fiecare şcoală, tovarăşul Tănase are însă grijă să nu zăbovească mult. Se pare a fi vorba de o culme a „operativităţii“. O recreaţie îi ajunge pentru a „instrui” şi „controla” în muncă pe membrii comitetelor organizaţiilor de bază U.T.M. — aşa cum îi place să spună că face. Cât de ciudat pare, şi totuşi are dreptate , problemele de care se ocupă atunci când merge în şcoli, nu cer mai mult timp. Esenţiale sunt, după părerea lui, problema pavoazării, problema organizării unui concurs artistic, problema mobilizărilor în vederea diferitelor şedinţe, etc. De îndrumarea în ceea ce priveşte învăţătura nici nu pomeneşte. S’ar putea , oare să-şi piardă el timpul cu asemenea „fleacuri” ! Tovarăşul Tănase e deosebit de comunicativ. Priviţi-l. A intrat într’o şcoală. L-a zărit pe secretar. „Noroc! Ce mai e nou pe-aici ? Cum merge munca” ? Şi gata. Cu asta, el îşi socoteşte încheiată misiunea , fără să-şi ingădue vreo „clipă de odihnă”, fuge spre altă şcoală. Trebuesc chemaţi la raion secretarii comitetelor U.T.M. din şcoli ? Tovarăşul Tănase dă o fugă şi-i anunţă. Trebuesc mobilizaţi elevii la muncă voluntară ? Tovarăşul reface răbdător itinerariul. Pentru felul cum işi duce munca, pe drept cuvânt tovarăşul Tănase merită numele de „poştaş”. Şi nu un „poştaş“ oarecare: un poştaş zelos. Expeditiv cum e, tovarăşul Tănase rezolvă repede treburi cât se poate de complicate. Ce-i pasă lui că la Liceul de băieţi sunt utemişti corigenţi la câte 7 materii, ca de pildă Daniel Săpunaru, şi că în rândurile cadrelor cu munci de răspundere în organizaţia de bază U.T.M există elevi cu o situaţie foarte proastă la învăţătură? Probabil că nu-i impresionează deloc faptul că tovarăşul Ivan Vasile, care răspunde în cadrul comitetului organizaţiei de bază U.T.M., de munca cu pionierii, este corigent la 4 materii. Dealtfel, aceasta nu are nicio legătură cu „problemele“ pentru care a venit la şcoală. Iată-l acum la Liceul de fete. Odată ce a venit pentru a controla pavoazarea, tovarăşul Tănase nu vede de ce s-ar preocupa de problema supraîncărcării cu sarcini a elevelor. El nu ştie că eleva Elena Petrescu, răspunde în cadrul comitetului de munca cu pionierii, este propagandistă la cercul politic şi răspunde de problemele organizatorice în cadrul biroului clasei în care învaţă, şi că Olga Filimon, elevă a aceleiaşi şcoli, este membră în comitet şi în acelaş timp instructoare superioară de pionieri la o unitate din oraş. Nici când se duce la Şcoala Medie Tehnică de Comerţ mixtă sau la Şcoala Medie Tehnică de Protecţia Plantelor tovarăşul Tănase nu află că în şcoală sunt foarte mulţi elevi corigenţi, că înşişi secretarii birourilor U.T.M din clase n’au note prea bune. Secţia de şcoli şi pionieri şi în special tov. Tănase care răspundea direct, habar n’are de aceste situaţii Dacă încerci să afli cauzele acestei Situaţii proaste şi stai de vorbă cu tovarăşul Tănase, ai posibilitatea să afli lucruri foarte grave. In secţia de şcoli şi pionieri a comitetului raional U.T.M., pe mese, pe pervazul ferestrei, în dulap, stau teancuri de broşuri, cărţi, reviste. Găseşti acolo „Istoria pedagogiei”, „Pedagogia" lui Cairov, Opere de A. S. Macarenco, teancuri de broşuri „Din experienţa Comsomolului” şi multe altele. Tovarăşul Tănase îţi răspunde cu nevinovăţie că pe unele nu le-a citit, iar prin altele „s’a uitat puţin”. Presa ? O răsfoeşte zilnic. Documentele Congresului al XIX-lea ? Le-a citit aşa... „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.“? Sunt prea grele.....Poemul pedagogic”? S’a uitat prin el. Cărţi de literatură ? Ultima a citit-o acum un an şi aceea era......12 nopţi de dragoste". Cu un asemeneanivel", este limpede ca lumina zilei că tovarăşului Tănase îi este peste putinţă să îndrume activitatea organizaţiilor de bază . T.M. din şcolile medii Dacă tovarăşul Tănase va continua să se vaete pe acelaş ton că „n’are timp să înveţe“ că „nu-şi poate respecta planul”, atunci fără doar şi poate el va deveni un simplu om de legătură. Prima şi cea mai însemnată datorie a activistului este să studieze neîncetat, să poată transmite şi altora experienţa acumulată. Curios în toată această treabă este şi faptul că comitetul raional U.T.M. tolerează o asemenea practică, un asemenea „stil” de muncă. Curios este că biroul raional în Ioc să crească activişti destoinici, pricepuţi, care să ducă o muncă de adâncime în organizaţiile de bază U.T.M. „califică", „poştaşi” „curieri“, şi alţi „alergători”. Este, credem, timpul ca comitetul raional să reflecteze asupra „stilului” de muncă al activiştilor săi, asupra conţinutului şi rezultatelor muncii lor şi să ia de urgenţă măsurile corespunzătoare. ILEANA RACOVIŢA Pa marginea scrisorii „N’am timp să învăţ!* Am citit scrisoarea tovarăşei Selejean Hermina în legătură cu tânără Ţăranu Alexandra care se plânge că nu are timp să înveţe. Articolul mi-a dat mult de gândit şi m’a făcut să iau hotărîrea de a-mi spune şi eu părerea asupra atitudinii injuste şi condamnabile a tovarăşei Ţăranu. De la început, eu vreau să arăt că numai cine nu vrea, nu-şi găseşte timp pentru învăţătură. Cred că tovarăşa Ţăranu, in fond, nu vrea să înveţe, că ea nu-şi dă seama de importanţa studiului şi de aceea nu învaţă. Atitudinea ei este cu atât mai condamnabilă cu cât ea nu este o simplă muncitoare, ci este în primul rând o stahanovistă, o membră a Uniunii Tineretului Muncitor care trebue să fie un adevărat exemplu pentru fiecare tânăr. Aş vrea să-i arăt tovarăşei Ţăranu cât şi altor tovarăşi care pretind că n’au timp să înveţe, că dacă vrei într-adevăr să înveţi şi dacă iubeşti din adâncul sufletului învăţătura, nu există să nu-ţi poţi face timp, măcar câteva ore pe zi pentru învăţat. Eu sunt învăţător la Şcoala Elementară din comuna Mărgineni din raionul Piatra-Neamţ. Am urmat mulţi ani de şcoală dar mi-am dat seama că nu pot fi niciodată un bun învăţător dacă nu continui să învăţ în permanenţă, să mă ţin la curent cu noile metode pedagogice, să învăţ şi să aplic neîncetat din minunata experienţă a pedagogiei sovietice. Voi arăta mai jos cum îmi împletesc timpul de muncă la şcoală cu cel de învăţătură. Predau Zilnic lecţii în clasa a 111 - a a şcolii. In prealabil mă pregătesc pentru fiecare lecţie. Lucrez apoi la cursul de alfabetizare din comună, ocupându-mă în mod special de 5 tovarăşi pe care-i învăţ carte. In acelaş timp îmi duc munca în cadrul organizaţiei de bază U.T.M din comună, sunt elev al certului de studiere a Cursului. Scurt de Istorie al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, pentru care trebue să mă pregătesc deasemenea aproape zilnic. In acelaş timp mă ocup de munca ansamblului artistic de la căminul cultural. In cursul unei săptămâni îmi organizez în aşa fel timpul, încât să am timp pentru îndeplinirea fiecărei sarcini în parte. Trebue să mai adaug că parte dintre sarcinile mele trebue să le rezolv şi prin satele învecinate, situate câteodată la 5 kilometri de satul unde sunt învăţător. Atunci îmi planific în aşa fel sarcinile, încât într’un singur drum, să pot rezolva cât mai multe. Muncind zilnic în felul acesta reuşesc să-mi fac timp liber, în mod regulat, să urmăresc ziarele şi revistele la care sunt abonat, ale căror articole le citesc şi le studiez cu, atenţie, încă în anul acesta mi-am dat seama că împletindu-mi şi mai departe ca până acum munca profesională cu cea de învăţătură, voi putea în anul viitor să mă înscriu la o facultate din Bucureşti unde să pot urma cursurile prin corespondenţă. Sunt convins că voi putea urma cu regularitate aceste cursuri. Eu m’am gândit bine la problema timpului necesar pentru învăţătură, şi mi-am dat seama că totul depinde de dragostea şi interesul pe care fiecare îl are pentru studiu. De aceea celor care mai îndrăsnesc astăzi să susţină că „n’au timp de învăţat“ eu le propun să termine în cel mai scurt timp cu văicăreala şi să-şi facă un plan de muncă special pentru studiu. Planul poate fi făcut pe un an întreg, defalcat apoi pe perioade mai mici, pe luni şi pe săptămâni în care să se prevadă ce-şi propune tovarăşul să studieze în perioada respectivă, învăţătura continuă, perseverentă şi conştiincioasă este o condiţie importantă pentru ca fiecare tânăr să-şi îndeplinească cele mai îndrăsneţe visuri pe care şi le făureşte. Stahanovista Ţăranu, şi alţi dintre tinerii care susţin că „n’au timp să înveţe” n’ar dori oare din adâncul sufletului lor să devină ingineri, specialişti, calificaţi în cele mai variate domenii? Bineînţeles că ei doresc aceasta! Pentru a fi specialist însă nu există decât o singură cale: să înveţi. Eu cred că de vreme ce este atât de necesar, este perfect posibil să-ţi faci timp de învăţătură. Eu însumi am ajuns la această convingere din propria mea experienţă. CHIRIŢA ION învăţător Raionul Piatra Neamţ regiunea Bacău Este timp pentru studiu! ★ ★ * Dacă-ţi planifici timpul, poţi împleti munca practică cu învăţătura » Veşti din şcolile profesionale ★ . Pentru lichidarea corigentelor încheierea celui de al II-lea pătrar a pus în faţa elevilor din Şcoala Profesională Nr 2 Meta 1 din Bucureşti— sarcina de a se pregăti temeinic. Rezultate bune au obţinut mulţi elevi, devenind fruntaşi. Iată de pildă pe Teodorescu— trezor, elev în anul III . Nicodată colegii nu-şi amintesc ca el să fi venit la şcoală cu temele nerezolvate. Studiul perseverent în vederea însuşirii materialului predat este una din cele mai importante preocupări ale lui Teodorescu. Rezultatul se înţelege de la sine care este... 5 la toate materiile. La obţinerea succeselor a contribuit organizaţia de bază U.T.M. prin măsurile pe care le-a luat. Aşa de pildă pentru însuşirea temeinică a materiilor au fost organizate ore de meditaţii conduse de tovarăşii profesori, şedinţe de analiză a muncii de învăţătură etc. Totuşi ajutorul organizaţiei de bază U.T.M. nu a fost suficient. Sunt elevi ca Bigan Alexandru, Dinu Ion din clasa II C, căzuţi la mai multe materii. Dacă tovarăşii din organizaţia de bază U.T.M. ar fi stat de vorbă cu aceşti elevi codaşi, i-ar fi criticat la gazeta de perete arătându-le atitudinea nejustă faţă de învăţătură, rezultatele ar fi fost cu totul altele. Situaţia corigenţilor — care sunt destul de numeroşi — trebue să intereseze mai îndeaproape şi pe tovarăşii de la comitetul raional U.T.M. „23 August“. Trebuia să existe un control şi o îndrumare mai sistematică. E necesar ca în cel mai scurt timp să se ţină o şedinţă de comitet în care să se analizeze felul cum a muncit comitetul raional U.T.M. pentru ca elevii să-şi ia cu un calificativ cât mai bun examenele pătrarului III. Deasemeni tovarăşii din Biroul comitetului raional U.T.M. „23 August” trebue sa tragă la răspundere pe tovarăşul Savu Vasile instructorul raional care răspunde de această şcoală , pentru felul superficial în care îşi îndeplineşte sarcinile ce-i revin. Membrii comitetului organizaţiei de bază U.T.M. şi tovarăşii de la comitetul raional U.T.M. „23 August" să ştie că sunt întru totul răspunzători de calificativele pe care le vor obţine elevii la examen. Corespondent : PETRU D.