Scînteia Tineretului, martie 1954 (Anul 9, nr. 1508-1533)

1954-03-31 / nr. 1533

In fotografie: Magda Drasser la locul de muncă. Produse metalice de larg consum obţinute prin valorificarea deşeurilor In multe din întreprinderile regiunii Plo­eşti se produc acum prin valorificarea de­şeurilor, cantităţi însemnate de produse me­talice de larg consum, de calitate bună şi la un preţ scăzut. La atelierele C­F.R.-Ploeşti, de pildă, s-au obţinut numai în 25 de zile ale lunii martie, din bucăţi de materiale rămase de la prelu­crarea diferitelor piese, 2.100 de potcoave, 1.614 piuliţe şi 360 de ciocane de diferite mă­rimi. Valoarea totală a produselor realizate din deşeuri se ridică la peste 10.000 lei. La realizarea acestor produse s-au evidenţiat fruntaşii în întrecerea socialistă: Mircea Stan­cu­­lete, Nicoliae Andrei, Constantin Ghiţă şi Ion Dumitrescu. Valorificarea deşeurilor a devenit o preocu­pare permanentă şi pentru muncitorii rafină­­riei nr­ 6 din Ploeşti. Numai în luna martie, brigada U.T.M. condusă de maistrul Petre­ Păcuraru a făcut din deşeuri 40 de cărucioare pentru transportat butelii de aragaz, 40 de dălţi pentru zidărie, 100 de chei folosite pen­tru închiderea şi deschiderea buteliilor de ara­gaz, 6 cuţite pentru dulgherie şi 5 topoare. La întreprinderea „Cablul rom­n­esc“ a fost organizată zilele acestea o brigadă de tineret care se ocupă în exclusivitate cu producerea bunurilor metalice de larg consum, cum ar fi perii de sîrmă, ace de siguranţă, apărătoare pentru hogeaguri, apărătoare de tip bloc pen­tru lămpi electrice. In cîteva zile, brigada de tineret a realizat la aceste produse însemnate depăşiri de normă. S-au evidenţiat muncitorii Gheorghe Panait, Paulina Rusu, Florenţa Mo­­rărescu, care au obţinut depăşiri de normă cuprinse între 37 şi 47 la sută. Secţii producătoare de bunuri metalice de larg consum au fost înfiinţate şi la uzinele mecanice din Ploeşti şi Poiana Cîm­pina, unde se produce un variat sortiment de o­­biecte. Şi confecţiile din hîrtie sunt produse ne­cesare oamenilor muncii, Utemista frun­taşă în muncă Magda Drasser de la fabrica „Flamura Roşie"-Sibiu. In lupta pentru a da cit mai multe confecţii din hîrtie îşi organizează bine locul de muncă şi reuşeşte să obţină o depăşire zilnică a vnormei de 100 la sută. Cărţi noi In Editura pentru Literatura Politică au apărut: ION MARŢAFOI : Dezvoltarea mai mul­tor ramuri de producţie, calea spre înflorirea gospodăriei colective. 16 pag. 20 bani ★ * * * In ajutorul celor ce urmează cursurile serale de partid de la oraşe şi sate. Politica Partidului de ajutorare şi stimulare materială a producăto­rilor mici şi mijlocii în vederea spo­ririi producţiei agricole şi a ridicării nivelului de trai al poporului mun­citor. 36 pag. 25 bani ————— Una dintre cele mai însemnate plante de cultură, care stă alaturi de griul de toamnă, este porumbul El este semănat pe suprafaţă mare şi are numeroase întrebuinţări d in hră­­nirea omului, ca furaj pentru animale, în industrie. Experienţa înaintată a agriculturii sovie­tice, precum şi experienţa fruntaşilor in producţie la cultura porumbului din ţara noastră, dovedesc că porumbul dă rezultate bune dacă este semănat în arături adinei de toamnă, după fasole, soia sau după cereale de toamnă. Cu cit arăturile de toamnă sint mai adinei, cu atît sporurile de recoltă sint mai mari. După experienţele sovietice, sporul de recoltă­ la porumbul semănat în arătură de toamnă făcută la 30 cm. adincime a fost de 600 kg. la hectar, faţă de cultura de porumb de pe un teren arat în toamnă la adincimea de 15 cm. îngrăşarea cu bălegar de grajd contribuie la mărirea recoltelor de porumb. Experien­ţele au arătat că atunci când terenul a fost îngrăşat cu azotat de amoniu, recolta de po­rumb boabe a fost de 1.600 kg. la hectar, în timp ce, prin îngrăşarea cu 20.000 kg. bălegar, s-a obţinut o recoltă de 3.300 kg. boabe La hectar. Hotărîrea partidului şi guvernului cu pri­vire la pregătirea şi executarea la timp şi în bune condiţiuni a lucrărilor agricole din primăvara anului 1954, arată care sunt mă­surile ce trebuiesc luate pentru a se ob­ţine recolte mari de porumb. Prima lucrare care se face în vederea pre­gătirii terenului pentru cultura porumbului este nivelarea și grăparea. In primele zile de primăvară, cînd coamele brazdelor ară­turii adînci de toamnă se zvîntă, terenul trebuie nivelat pentru că astfel se împiedică evaporarea apei intrate în pământ. Acest lucru se face cu tîrșitoarea, mergind pieziş pe direcţia arăturii. Dacă gospodăriile nu au tîrşitoare, pămîntul trebuie să fie netezit cu ajutorul grapelor. De îndată ce terenul a prins scoarţă şi au răsărit buruienile de primăvară, lucrarea care trebuie făcută este cultivarea. Aceasta se execută cu ajutorul cultivatorului, fie cel cu arcuri, fie cel cu cuţitele în formă de labă de gîscă, cu care se face o lucrare mai bună. Prima lucrare cu cultivatorul se face cît mai în faţă, cu scopul de a distruge buruienile abia răsărite şi­­de a mărunţi stratul de la suprafaţa pămîntului. Pentru ca terenul să rămînă cît mai neted, după lucrarea cu cul­tivatorul se trece cu grapa. A doua lucrare cu cultivatorul se face cu două-trei zile înainte de însămînțare, la adîncimea de 8—10 cm., adică tocmai la adineimea la' care semănăm; și după a doua cultivare trebuie să grăpăm In felul acesta cînd se seamănă, seminţele vor cădea pe un strat de pămint îndesat, iar deasupra voi avea un strat afinat pe care colţii lor ţe pot străbate cu uşurinţa. De asemenea, ştiind că primăvara pămîntul se încălzeşte de la su­prafaţă către adîncim­e, prin stratul afinat ce acoperă boabele, va pătrunde aerul cald care ușurează încolțirea. Dacă terenurile n-au fost arate în toamnă trebuie să facem în primele zile de primă­vară arături adînci de 18—20 cm., introdu­cing sub brazdă 15—20.000 kg. bălegar de grajd bine putrezit In cazul cînd arătura aceasta nu o putem face imediat, pentru a nu se pierde apa prin evaporare, vom lucra terenul cu cultivatorul la 3—5 cm adincime, sau îl vom grapa odată sau de două ori cu o grapă grea Arăturile de primăvară tre­buie imediat gră­pate. Pînă la insămînțarea porumbului vom lucra arătura de primăvară cu cultivatorul, de cîte ori apar buruieni, sau se formează scoarţă, iar ultima cultivaţie se face cu două-trei zile înainte de semănat, la adîncimea de 8—10 cm, ca şi în cazul ogoarelor de toamnă. Trebuie să dăm o deosebită atenţie alege­rii seminţei. Aşa cum recomandă Hotărîrea, boabele cele mai bune pentru semănat sînt cele de la mjlocul ştiuleţilor sănătoşi, cu rînduri drepte. Acestea se scot cu mina de pe ştiuleţi, cu 5—6 zile înainte de semănat Pentru a se putea asigura mecanizarea lu­crărilor de întreţinere e porumbului, se recomandă să se semene porumbul în cui­buri aşezate în pătrat Prin această metodă de semănat se micşorează la­­jumătate atît timpul necesar pentru lucrări, cît şi mina de lucru şi se obţin sporuri însemnate de re­coltă. Semănatul în cuiburi aşezate în pătrat se face cu maşini speciale. Acolo unde sunt suprafeţe mari şi nu există aceste maşini, semănatul se poate face cu maşinile obiş­nuite de cereale şi pentru a realiza pătratele, după răsărire se face cu cultivatorul lucra­rea numită buchetar despre care vom vorbi mai jos. Ţăranii muncitori colectivişti, întovărăşiţi sau cu gospodării individuale pot realiza se­mănatul în cuiburi aşezate în pătrat, mar­­cînd terenul cu marcatorul, cu care se trag linii drepte pe teren la distanţa de 70 cm una de alta, în lungul şi-n latul locului. La încrucişarea liniilor trase pe teren, se fac cuiburi cu sapa la adîncimea de 8—10 cm. şi în fiecare cuib se pun 3—4 boabe care apoi se acoperă cu pămînt. Dacă după semănatul porumbului, terenul prinde scoarţă sau răsar buruieni, prima lu­crare de îngrijire a porumbului este grăpatul Această lucrare se poate face atît înainte cît şi după răsărire, pînă ce porumbul face 3—4 frunze. Ea se face de-a curmezişul rîn­­durilor pentru că la felul acesta nu va­tămă planta Scopul acestei lucrări este de a menţine umezeala în păm­int şi de a dis­truge buruienile. Lucrarea următoare este buchetatul pentru terenurile semănate cu maşina obişnuită şi praşila cu rărire la cele semănate în cuiburi aşezate în pătrat. Buc­hetatul se face treeîn­­du-se de-a curmezişul rîj­durilor de porumb cu cultivatorul ale cărui cuţite sînt montate in aşa fel, încît să taie plantele pe o por­ţiune de 50 cm., iar pe 20 cm. să rămină firele de porumb După executarea buche­­tatului, răritul se face cu mina, lăsindu-se cîte un fir la cuib, iar în regiunile umede şi cu pămintul bogat cîte două fire. Odată cu această lucrare se poate face prima îngră­­ţiare suplimentară, flîndu-se 400—500 kg. dn găinaţ de pasăre sau 200—300 kg. de super­­fosfat la hectar. Îngrăşarea suplimentară a porumbului mai poate fi făcută citn­du-se la hectar un amestec din 1000 kg. must de grajd cu 100—150 kg. superfosfat şi 3.000 kg. de apă. Această îngrăşare se face înainte de prăşitul al doilea. Terenurile semănate în cuiburi aşezate în pătrat se prăşesc cît mai devreme posibil, făcîndu-se şi prima îngrăşare suplimentară. Imediat după prăşit urmează răritul lăsin­du-se ca şi în primul caz, unul sau două fire de porumb de cuib. Nu trebuie să se întîrzie cu primul prăşit, deoarece prin el se asigură plantelor apa necesară şi se distrug buruienile. In unele regiuni ale ţării noastre se obiş­nuieşte să se muşuroia­scă porumbul după prima praşilă. Acest obicei este cit se poate de dăunător, fiindcă prin muşuroire se pierde foarte multă apă. Experienţele şi realizările fruntaşilor In producţie au arătat că se pot obţine recolte mari de porumb făcîndu-se cel puţin 3 pra­­şile fără muşuroiie, şi aplicînd şi celelalte măsuri despre care am vorbit. De exemplu, la gospodăria colectivă din Livedea — Bucureşti, s-a obţinut o recoltă de 7.000 kg. ştiuleţi la hectar făcîndu-se trei praşile cu sapa şi 5 praşile cu prăşitoarele trase de cai. O recoltă de 7.800 kg. ştiuleţi la hectar au obţinut şi ţăranii întovărăşiţi din Lugoj — Timişoara, care au lucrat după recomandările agrominimului. Consfătuirea pe ţară a fruntaşilor In pro­ducţie la cultura''porumbului, sfeclei de zahăr şi cartofului a arătat însemnătatea aplicării regulilor agrotehnicii avansate în cultura po­rumbului. Ea a dovedit adevărul ce stă în cuvintele ,,O praşilă face cît o ploaie bună“. Să folosim din plin zilele de început de pri­măvară, pentru o bună pregătire a terenului şi să lucrăm în aşa fel ca de pe cele 3 mili­oane de hectare ce se vor semăna cu porumb în anul acesta, să obţinem o recoltă bogată Ing. T. MOSCALU­ ­ Pentru o recoltă bogată de porumb Lucrările de primăvară la cultura porumbului Aşa am obţinut 3.330 kg. boabe la hectar Ani de-a tradu-i tata şi după el şi eu, ne-am luptat cu nevoile. Pămînt aveam des­tul , 6-7 hectare. Am fi putut scoate de pe el destule roade. Lucrul acesta n-am izbu­tit însă să-l facem. Nu-mi explicam de ce noi care munceam pămint mult, aduceam în hambar roade puţine. Abia acum am găsit secretul. Pămîntul nostru era pămînt bun. Cu toate astea din grîu şi porumb nu-l slăbeam, iar pe de altă parte nici lucrările nu le fă­ceam aşa cum trebuie. Treceau ani de-a rîn­­dul şi nu dezmirişteam o brazdă. De multe ori, după ce semănăm porumbul sau altele, le lăsam „în grija domnului", pînă se fă­ceau mărişoare. Dar nici după aceea nu le făceam ma­re lucru. Faptul că pe atîta întindere de pămînt nu obţineam recolta aşteptată, pe mine m-a pus pe gînduri. M-am frămîntat, m-am gindit cum s-o brodesc mai bine. Am auzit mereu că prin sat vin ingineri agronomi de la ra­ion. M-am dus şi eu şi am întrebat pe unul cum se pot obţine bucate mai multe Mi-a spus să viu la cămin M-am dus. Acolo, in­ginerul Istrătescu de la raion ne-a spus că e vorba de ţinerea unor cursuri agrozooteh­nice, că vom învăţa cum să smulgem pâmîn­­tul­ui mai mult porumb, grîu şi altele M-am gîndit că nu e rău dacă urmez şi eu aceste cursuri. Şi intr-adevăr, am învăţat lucruri frumoase. Ce mi-a fost neclar am lămurit apoi cu agentul agricol Oprea Marin. Pe a­­cesta l-am întrebat de multe ori cum este mai bine să­­pregătesc terenul După ce mi-a spus cum se face aceasta, mi-a mai recoman­dat să citesc şi broşura cu agrominimul. Aşa am şi făcut Dar pe lingă broşură am citit a­­proape în mod regulat revista „Ogorul nou" Şi din ea am învăţat multe lucruri frumoase Bunăoară, citind m-am lămurit mai bine cum vine cu desm­ristitul Şi eu executam mai înainte cîteodată această lucrare după ce terminam de treerat, dar o făceam atunci cînd pămîntul era bătut, tare ca fierul. Vreau să vă înfăţişez în cîteva rînduri cum am procedat eu de am obţinut astă toamnă 3­ 330 kg porumb-boabe la hectar. In vara anului 1952, după ce am secerat, ime­diat în primele 3-4 zile am pornit plugul printre clăi şi am d­esmiriştit. Toamna am făcut arătură adîncă Odată cu arătura am îngropat sub o brazdă vreo 20 care de gu­noi de la boi, oi, găinaţ de păsări şi toată cenuşa pe care o păstrez într-un loc special. Acestea le-ara făcut la anul 1952. In primă­vara anului 1953, am luat-o din nou cu trea­ba. Cum s-a topit zăpada şi pămîntul s-a în­florit d© soare, am trecut cu grapa peste el. Insămînţarea o fac de obicei între 7 şi 10 a­­prilie. Mai precis, acum mă orientez după gospodăria agricolă de stat Afumaţi. Cînd gospodăria iese la însămînţatul porumbului, sînt gata şi eu. Cele 3-4 pogoane pe care le am planificate în fiecare primăvară cu po­rumb, le ar şi le semăn în cel puţin 3-4 zile de la data cînd am început lucrul. Dar nici după asta nu stau cu mîinile în sta. Merg la loc şi văd cum încolţesc boabele Dacă pămîntul s-a întărit, dau cu grapa şi rup scoarţa de deasupra. După ce porumbul ră­sare, îl prăşesc şi copilesc. Nu las la cuib mai mult de unul sau două fire. Eu vreau să arăt că obţinerea unei pro­ducţii mari la hectar mai depinde alături de lucrarea pămîntului şi de altele. Socotesc că este mare lucru pentru o plantă ca porumbul, alegerea seminţei şi stabilirea timpului de însămînţat. Eu cultiv mai mult porumb din­te de cal. Toamna nu am timp să-l aleg din lan. Am grijă însă, ca atunci cînd curăţ ştiuleţii de foi să-i dau deoparte pe cei mai sănătoşi şi plini de boabe. Legăturile le pun în podul casei pentru a le feri de umezeală şi _de_ ger, precum şi de atacul şoarecilor. Primăvara, ca să mă conving că porumbul n-a fost atacat de geruri, pun boabe să văd cum încolţesc. Numai după ce sunt convins că 92—95 de boabe dintr-o sută au încolţit atunci îl pun, în pămînt. In ceea ce priveşte timpul potrivit de la­­sămîntare, trebuie spus că în comuna noastră mai dăinuiesc multe nereguli. Sînt unii care pun porumbul între 1-10 mai. Drept să spun, mulţi dintre aceştia nu numai că nu obţin po­rumb, dar nici pocent pentru, bietele vite nu reuşesc să-şi asigure In verile mai căldu­roase porumbul lor se usucă pe muşuroi sau pe şanţul raniţei, atunci cînd a crescut abia pînă la brîu. La mijloc nu este altceva decit un obicei vechi, dar foarte dăunător, şi fap­tul că de multe ori chiaburii îl îndeamnă pe unii oameni mai şovăielnici să întîrzie cu se­­mănatul, indicîndu-le timpul cel mai nepo­trivit. Din experienţa practică am putut constata că însămînţarea timpurie a porumbului nu numai că ne dă recolte bogate, dar face cu putinţă să semănăm şi grîul mai devreme, asigurînd deci şi pentru această plantă pers­pective mari. Cei care cultivă tîrziu porum­bul îi apucă îngheţul din toamnă cu pămîn­tul neînsămînţat. In comuna Urzicuţa avem putinţa să spo­rim cu mult recoltele la hectar. Pentru a­­ceasta este insă necesar ca inginerii şi tehni­cienii agronomi să stea mai mult în mijlocul nostru Nu aşa cum fac unii, se prezintă la sfatul popular, îşi vizează delegaţia şi pe aici­­i-i drumul Ei trebuie să arate ţăranilor muncitori prin consfătu­ri şi conferinţe cum trebuie să folosim gunoiul pe care unii îl a­­runcă în şanţuri, cum trebuie pregătit terenul, să combată metoda atît de dăunătoare ca folosirea rariţei şi altele. Eu personal aş fi putut obţine o recoltă de porumb mai mare de 3.330 kg. la hectar, dar nu am prăşit po­rumbul decît de două ori. La praşila a doua i-am făcut şi muşuroi, iar copilitul l-am exe­cutat abia prin luna august. Pentru primăvara aceasta eu sînt pregătit să ies cel dint­îi la lucrarea pămîntului. Stat hotărît să aplic întrutotul îndrumările date de guvern şi partid prin Hotărîrea cu privire la pregătirea şi executarea la timp şi in bune condiţii a lucrărilor agricole din primăvara anului 1954, precum şi chemarea participan­ţilor la consfătuirea pe ţară a fruntaşilor în producţie la cultura porumbului, cartofului şi sfeclei de zahăr. MARIN CAPITAN ţăran muncitor din comuna Urzicuţa raionul Băileşti SĂ CULTIVĂM LOTURI INDIVIDUALE ★ ★ ★ ★ Printre muncitorii emileni Anul trecut numeroşi muncitori de la fabricile şi instituţiile din Brăila au primit loturi individuale de pămînt pe care le-au cul­tivat cu legume şi zarzavaturi. Deseori pot fi văzuţi în timpul liber fruntaşii în produc­ţie de la „Industria Sîrmei“, „Viitorul“ sau „Progresul“, cum fac rînduială printre stratu­rile pe care ţi-e mai mare dragul să le pri­veşti. In toamnă, cei care au muncit cu dragoste şi au acordat toată atenţia grădini­lor care le-au fost repartizate, au cules roade bogate. Astfel, muncitorul Stoian Pe­tru de la „Industria Sîrmei“ a cules 800 kg. varză, 200 kg. cartofi, 400 kg. roşii, 60 kg. fasole, iar oţelarul Nicolae Petrache de la uzinele metalurgice „Pro­gresul“ a recoltat 45 de kg. ceapă, 70 kg. fasole şi zeci de kilograme de roşii şi car­tofi. El şi familiile lor au avut zarzavaturi proaspete toată vara şi au putut să-şi facă o bună aprovizionare pentru iarnă, realizî­n­d totodată serioase economii băneşti. Acolo unde conducerea fabricilor precum şi organizaţiile de tineret şi sindicale au privit cu seriozitate această problemă, nu­mărul celor care au făcut cereri pentru a li se repartiza loturi de pămînt a crescut. Un exemplu pozitiv la această privinţă o­ constituie fabrica „Industria Sîrmei“. Aici s-a dus o intensă muncă de populari­zare şi mobilizare în această direcţie prin staţia de radioamplificare şi prin gazetele de perete. De asemenea agitatorii, printre care tovarăşii Truţescu, A­nghel Nicolae, Calu, au stat de vorbă cu muncitorii, le-au arătat foloasele pe care le pot avea prin cultivarea legumelor şi zarzavaturilor. Nu este deci de mirare faptul că zilnic numeroşi muncitori din toate secţiile se prezintă la comitetul sindical pentru a so­licita repartizarea unor loturi de cultivat. Printre cei dinţii înscrişi se află muncitorul fruntaş Bălan Alexandru, membru de partid. Exemplul său este urmat şi de alţi comu­nişti şi utemişti. Pentru a veni în sprijinul celor care vor cultiva legume şi zarzavaturi, conducerea fabricii a luat măsuri să se confecţioneze din deşeuri mici unelte de grădinărit ca greble şi săpăligi, care vor fi puse la dis­poziţia celor interesaţi. Asemenea rezultate au fost obţinute şi la fabrica de confecţii Brăila, unde Hotărîrea a fost prelucrată temeinic în toate secţiile. Pînă acum au solicitat loturi 68 muncitori Gospodăria anexă a fabricii va pune la dis­poziţia celor care au primit loturi indivi­duale sămînţa necesară precum şi răsadurile. La uzinele „Progresul“ s-au asigurat din vreme răsadurile precum și micile unelte de grădinărit. Pentru loturile aflate în apropie­rea uzinei s-a luat măsura să se construias­că pompe de irigat, astfel ca în zilele de secetă grădinile de zarzavat să nu sufere de lipsa apei. In urma popularizării făcute şi a muncii agitatorilor, la uzinele „Viitorul“. 300 de muncitori au cerut să li se dea loturi de pămînt pe care să le cultive. Iar la fabrica „Stînca“, numărul celor care vor cultiva legume pe loturi individuale a­ trecut de 100. O frumoasă acţiune desfăşoară deputaţii sfatului popular orăşenesc, in cadrul circum­scripţiilor electorale respective ei au orga­nizat întîlniri cu cetăţenii cărora le-au ară­tat cît de mari sînt avantajele cultivării terenurilor virane. Aşa, de pildă, deputata Fota Chiriţa din circumscripţia 42, a avut o, consfătuire cu cetăţenii în urma căreia numeroşi locuitori au şi început să facă pregătiri­­pentru trans­formarea terenurilor virane in grădini de legume şi zarzavaturi. Printre cetăţenii care s-au evidenţiat în această privinţă sunt Iva­nciu Lenuţa şi Filip M. ION MARGINEANU La sfaturile populare orăşeneşti şi raio­nale din întreaga ţară sosesc zilnic nume­roase cereri prin care oamenii muncii din întreprinderi şi instituţii solicită repartiza­rea de loturi individuale din terenurile vi­rane, în vederea cultivării lor cu legume. Anul acesta, în majoritatea regiunilor, sfa­turile populare, cu sprijinul cetăţenilor au identificat noi terenuri virane bune pentru cultura legumelor. In regiunea Stalin, bunăoară, au fost iden­tificate pînă acum terenuri virane pe o su­prafaţă de 425 ha dintre care o mare parte au şi fost repartizate la peste 22.600 de ce­tăţeni. Muncitorii şi funcţionarii care cultivă ace­ste loturi primesc un sprijin preţios din par­tea întreprinderilor şi a unităţilor comerciale. Astfel, prin comerţul de stat şi cooperatist a fost asigurată întreaga cantitate de car­tofi necesară insămîntărilor în aceste tere­nuri, precum şi celelalte seminţe de legume. Totodată, în gospodăriile agricole anexe ale întreprinderilor şi în serele sfaturilor populare au fost pregătite cantităţi impor­tante de răsaduri de legume pentru munci­torii care cultivă loturi individuale. La combinatul „1 Mai“ din Satu Mare, con­ducerea întreprinderii a pus la dispoziţie peste 10.000 kg. de deşeuri din care vor fi confecţionate sape, cazmale, greble şi alte unelte pentru muncitorii care au primit lo­turi individuale. Asemenea măsuri au fost luate şi de către conducerile atelierelor şi unităţilor C.F.R. şi ale întreprinderilor „Menajul“ şi „Triumf“ din regiunea Cluj. Muncitorii de la uzinele „Oţelul Roşu“ şi Uzinele textile din Timişoara, care cultivă loturi individuale, vor primi din partea gos­podăriilor agricole anexe ale întreprinderi­lor peste 700.000 fire de răsaduri de diferite legume, iar cei de la uzinele „BeLa Brainer" din Bucureşti vor primi peste 200.000 de fire răsaduri de legume. , O preocupare deosebită pentru sprijinirea muncitorilor care cultivă loturi individuale dovedeşte şi conducerea şantierului hidro­centralei „V I. Lenin“ de la Bicaz. Unele sfaturi populare tratează birocra­tic această problemă, cu puţin simţ de răs­pundere, repartizînd muncitorilor loturi ne­­cultivabile sau la distanţe prea mari. Aşa, de pildă, în regiunea Cluj, sfatul popular orăşenesc a repartizat atelierelor C.F.R. un teren viran în spatele uzinelor „Ianos Her­­bak“, iar pentru muncitorii acestei întreprin­deri loturile au fost repartizate la o distanţă mult prea mare de întreprindere. De asemenea, unele sfaturi populare cum ar fi sfatul popular raional Ciuc, din Regiu­nea Autonomă Maghiară, nu rezolvă la timp cererile muncitorilor care­ solicită terenuri. Sfatul popular raional Pașcani nu se ocupă suficient de identificarea terenurilor bune pentru cultura legumelor, motivînd că nu sunt cereri pentru acordarea loturilor indi­viduale. Cultivarea terenurilor virane a contribuit anul trecut într-o mare măsură la îmbunătă­ţirea aprovizionării celor care le-au folosit. De aceea, sfaturile populare şi conducerile întreprinderilor au datoria să dea atenţia cu­venită acestei munci şi să sprijine îndeaproa­pe pe cultivatori. O problema însemnata Ei iubesc frumosul în camera­ mare a secţiei e linişte. Prin difuzorul staţiei de radioamplificare se aud acordurile unui cîntec. Preocupaţi de mun­ca lor, tinerii din secţia de fotogravură a fabricii „Industria Bumbacului A“, aplecaţi asupra unor valţuri metalice, muncesc de zor. Ai impresia că nici nu-i interesează cele ce se petrec in jurul lor. Din cînd in cind, lă­­sînd din mină mica daltă, studiază cu aten­ţie modelul de pe clişeul primit de la dese­natori. Şi munca aceasta ce pare la prima vedere atît de migăloasă este îndrăgită pe zi ;e trece tot mai mult de tinerii di­­ aceas­tă secţie. Aproape nici unul dintre aceştia nu numără 22 de primăveri­ Cu toţii stat entu­ziaşti, preocupaţi de un singur lucru : să im­prime pe valţuri, de fiecare dată, cele mai frumoase şi cele mai variate modele. Cu a­­jutorul fotografiilor sunt gravate pe valţu­­rile maşinii de imprimat noile modele ale imprimeuri­lor produse la fabrică. Sîntem mîndri de munca pe care o facem — spun tinerii acestei secţii. De felul cum noi muncim depinde în mare măsură aspec­tul imprimeurilor. De aceea tinerii din secţia aceasta nu cunosc ce este oboseala. Ei se străduiesc permanent ca roadele activităţii lor să fie bogate. Cită bucurie încearcă orice tinără fată cînd îmbracă o rochie cu un desen frumos şi bine executat şi cîtă supărare încearcă un copil atunci cînd desenele de pe rochiţa-i stat şterse şi lipsite de gust. De toate acestea îşi dau perfect de bine seama tinerii gravori din secţia tineretului de la „Industria Bumbacu­lui A“ din Capitală. Pentru a pătrunde mai bine taina procesu­lui de producţie ce se desfăşoară aici, am parcurs acelaşi drum pe ca­re-l parcurge micul desen venit ,pentru a fi imprimat pe valţul de metal, care la rîndul lui va împodobi cit mai plăcut mii de metri de ţesături. Primul popas l-am făcut la laboratorul fotografic. Aici, desenul a fost reprodus la mai multe copii. Haşurat , cu grijă de mîl­­■nile dibace pentru ca mai multe copii dintre acestea să poată fi legate una de cealaltă pe mărimea valțului; desenul este introdus în rama specială de copiat pe hîrtie de „pig­ment“ pentru a forma un montaj. Acesta este apoi aplicat pe valţ, cu ajutorul unei maşini. De acum începe munca de amănunt, plină de migală. Valțurile trec la separarea culorilor. Pentru fiecare culoare care alcă­tuieşte desenul, se face cîte un valţ. Odată terminată şi această operaţie migăloasă, val­tul este transportat pe un cărucior la ca­mera de ronjare. Aici, asemeni copilului că­ruia îi place sa se bălăcească în apă tot aşa şi valţul cu desenul pe el se roteşte zeci de minute în baia de clorură. Drumul parcurs nu se opreşte însă aici. După ce valţul este spălat cu apă el trece în baia de acid acetic şi nitric unde desenul fotografiat se gravea­ză la adîn­cime, fixîndu-se definitiv, iar apoi valţul este trecut la operaţiunea de şlefuire. A mai rămas doar o operaţie şi valţul poate fi dus în maşina de imprimat pentru a în­cepe lucrul. Aceasta este însă, munca cea mai de răspundere şi care cere o atenţie deose­bită din partea gravorilor rectificatori care o execută. Ei privesc cu multă atenţie şi modifică cea mai mică încrustătură, care la prima vedere pare neînsemnată. Tinerii din această secţie ştiu că cel mai neînsemnat defect poate influenţa negativ aspectul ţesă­turii. Pentru aceasta ochii atenţi şi cercetă­tori ai celor ce muncesc aici nu trec cu ve­derea nici peste cel mai mic amănunt. Acum, vaiţul este bun pentru a trece la maşina de imprimat pînza. * Ion Perva — bătrînul — cum obişnuiesc tinerii să-i zică uneori — munceşte de mulţi ani la „Industria Bumbacului A“. Dar, cu toate că e trecut de aproape o jumătate de veac, totuşi nu se poate spune că în-r­­r--adevăr este bătrîn. Totdeauna plin de energie şi dornic de a da viaţă lucrurilor noi, el face ca munca în secţie să meargă mereu Înainte. Activitatea neobosită de zi­zu zi pe care o desfăşoară In cadrul atelie­rului mecanic i-au atras stima colectivului de muncitori şi i-au adus înaltul titlu de fruntaş în Întrecerea socialistă. Cînd fiul său Mihai a vrut să înveţe o meserie, Ion Perva l-a adus tot la „Industria Bumbacului­­“. Tinărul Mihai Perva a vrut să afle de la început meşteşugul imprimării pe priză a desenelor. Studiind cu atenţie şi muncind cu perseverenţă el a deprins în scurt timp meseria de gravor. Ce-i drept, la­ în­ceput nu a fost prea ușor. Teama ca nu va­­putea face prea multe, făcea ca Perva — fiu! — să se descurajeze uneori. Dragostea de muncă și interesul ,pentru tehnica avansată, de la tatăl său a deprins-o De aceea cind sarcinile puse la faţa între­prinderii au arătat necesitatea creării unei secţii de gravură, Mihai Perva a muncit ne­obosit pentru crearea ei. Cu sprijinul comi­tetului organizaţiei de bază a U.T.M. şi al con­ducerii întreprinderii, Intr-un timp scurt la „Industria Bumbazului A“ s-au pus bazei­ secţiei de fotogravură a cărui şef a fost nu­mit gravorul Mihai Perva. In munca pentru organizarea secţiei, tatăl şi-a sprijinit din nou fiul. Pentru copierea pe hîrtie a desenelor era necesar un aparat spe­cial de care fabrica ducea lipsă. Atunci, Ion Perva a găsit de datoria lui ca şi de data aceasta tot el să fie acea care să-şi ajute fiul. Ajutorul pe care tatăl îl dă fiului este pre­ţios. In acelaşi timp Mihai Perva Îşi ajută tatăl în ridicarea nivelului său politic şi ideologic. El îl sprijină in Însuşirea de noi cunoştinţe din Învăţătura marxist-leninistă. ★ După ce a absolvit Şcoala profesională din Arad, tinărul Dumitru Franziu a fost repar­tizat la „Industria Bumbacului A" din Bucureşti. Munca a inceput-o alături de Mi­hai Perva. Cînd s-a hotărît infiinţarea secţiei de foto­­gravură, cei doi tineri au fost trimişi în schimb de experienţă la uzinele „30 Decem­brie" din Arad. După 4 luni ei s-au reîntors in fabrică cu noi şi bogate cunoştinţe în munca de gravori. Intre timp, aici fuseseră repartizate de la Şcoala profesională de tex­tile cîteva fete, iar de la alte şcoli profesio­nale cîţiva băieţi. Dintre aceştia au fost re­crutaţi cei 13 tineri care azi formează sec­ţia de fotogravură şi care au început primii munca de gravare a valţurilor necesare im­primeriei. Utemistul Dumitru Hanciu muncea cu în­sufleţire la rectificarea gravurilor îndrumind la acelaşi timp şi pe tinerii veniţi din şcoala profesională. Ca urmare a a­cest­ui ajutor, atenistul Apostol Gh­, ca şi tovarăşii săi, pot s­pune pe bună dreptate că sî­nt gra­vori rectificatori cu o înaltă calificare. Dar ei nu vor să se o­prească aici. De aceea mun­cesc neobosiţi, însuşindu-şi noi şi mai mul­te cunoştinţe în­­meseria ce şi-a­u ales-o. Ală­turi de ceilalţi tineri munceşte în secţia­­foto­gravură şi tînăra Zamfira Eremia, la vî­rstă de 18 ani. In scurt timp ea a devenit o bună separatoare de culori. Lucrul dat de ea, cît şi cel al tinerelor Maria Badea şi Ana Pe­tre, este pe zi ce trece de o calitate tot mai bună. Tinerii din secţia fotogravură constituie un colectiv unit, animat de dorinţa de a con­tribui di­n plin la Îmbunătăţirea calităţii şi sporirea numărului de modele pentru pînze­­turi. Ei se străduiesc să pună la dispoziţia oamenilor­­muncii ţesături cit mai frumoasei. L. LIVADARIU In fotografie, un aspect al activității desfăşurate în sala de fotogravură. Au pornit pe calea belşugului Numeroşi ţărani muncitori cu gospodării individuale din raionul Sighişoara, convin­­gîndu-se de importanţa lucrării pămîntului pe tarlale întinse, cu mijloace mecanizate şi după regulile agrotehnice, au format încă două gospodării agricole colective.­ In satul Prod din comuna Hoghilag a fost inaugurată duminică gospodăria agricolă co­lectivă „Unirea“. Preşedintele comitetului de iniţiativă, Nicolae Coldea, care a vorbit cu prilejul festivităţii, a arătat că familiile care s-au unit la această gospodărie urmează exemplul celor 24 de gospodării colective din raionul Sighişoara care au pornit mai de mult pe drumul belşugului. Cele 54 de fami­lii care au intrat in noua gospodărie au adus cu ele 18 pluguri, 25 de care, 20 grape, 8 vaci, 3 cai etc., precum şi 136 ha. de pămînt. In satul Rondola, comuna Noul Săsesc, în gospodăria agricolă colectivă „1.Martie" s-a­u unit 51 de familii care au adus 107 hectare de pămînt, 13 vite,­ 16 care, 131 pluguri, 12 grape, o semănătoare, u­n atelier de fierărie și altele. (Agerpres). Bicicleta „Pionierul” — un nou produs al tehnicii româneşti Secţia montaj a fabricii de biciclete Bu­cureşti oferă în aceste zile un aspect plăcut. Pe mesele îmbrăcate la postav gros munci­torii au început să execute ultimele lucrări de montaj la primul lot de 500 de biciclete „Pionierul“, intrate în fabricaţie la începu­tul acestui a­n. In rastelele aşeza­te de-a lun­gul sălii apar la intervale tot mai scurte biciclete complet montate, gata pentru a fi trimise magazinelor de desfacere. Noul produs al tehnicii româneşti, bicicleta „Pionierul“, a fost conceput în cadrul între­prinderii de inginerul Ion Xenachis. Atît la proiectare cît şi la executare s-a ţinut seama ca noul produs să întrunească asemenea calităţi încît să nu se deosebească cu nimic de cel primit din­ import. Punerea în fabricaţie a bicicletei a nece­sitat perfecţionarea procesului tehnologic, construirea şi folosirea unor dispozitive de care în trecut întreprinderea nu dispunea Un grup de constructori, alcătuit din maistrul Dumitru Orzămescu şi muncitorii Vasile Puşcaşu, Gheorghe Cazacu, Alexandru Som­­lea, Vasile Nale, Ion Boierescu au construit diferite dispozitive ca cel de ansamblare a cadrului.de îndoire a furcii Înclinare şi­­orizontale, dispozitivul pentru îndoirea cornului ghidon şi altele Cu ajutorul aces­tor dispozitive muncitorii au putut să pre­lucreze şi să execute în întreprinderea lor toate piesele cerute de procesul de fabricaţie. O­­parte din pies­e cum ar fi ţevăria, piesele de cauciuc şi pielea de şeu le primesc de la alte întreprinderi din ţară. Vopsitul şi cromarea pieselor se execută tot la cadrul fabricai. Peste puţine zile, prima sută de biciclete va fi pusă în vînzare prin magazinele de desfacere din Capitală şi din ţară. (Agerpres)

Next