Scînteia Tineretului, iunie 1954 (Anul 9, nr. 1585-1610)
1954-06-01 / nr. 1585
O carte despre ideile social-politice ale lui Nicolae Bălcescu*) Ideologii moşierimii şi ai burgheziei din ţara albastră au încercat mereu să-l prezinte pe Nicolae Bălcescu ca pe un profet mistic, sau să-l reducă la proporţiile meschine ale unui naţionalist şovin. Nefiind nici ei convinşi de eficacitatea acestor procedee, aveau in general grijă să se vorbească cît mai putinl despre el, să fie cel mult pomenit în treacăt, iar opera sa să fie bagatelizată prin orice mijloace. In lumina concepţiei despre lume a partidului clasei muncitoare, C. I. Gullan izbuteşte în ultima sa carte să înfăţişeze locul important pe care îl ocupă opera lui N. Bălcescu în istoria culturii noastre. Pornind de la ideea că miezul operei lui N. Bălcescu, operă care a exprimat lupta lui pentru promovarea intereselor maselor exploatate îl constituie democratismul revoluţionar, autorul îşi începe lucrarea prin expunerea condiţiilor istorice, a rădăcinilor de clasă ale concepţiei democrat-revoluţionare a lui N. Bălcescu. In ţara noastră, în prima jumătate a secolului al XIX-lea se desfăşura procesul de descompunere a feudalismului şi de dezvoltare a capitalismului. Burghezia romînă, interesată numai într-o anumită măsură în răsturnarea orînduirii feudale, urmărindu-şi interesele ei înguste de clasă, nu avea de gînd să împingă revoluţia burgheză pînă la capăt şi deci să satisfacă şi revendicările general democratice ale roaselor asuprite şi exploatate. Numai elementele cele mai înaintate au luptat hotărît pentru distrugerea, pe cale revoluţionară, a relaţiilor feudale. In lupta antifeudală de la 1848, Bălcescu a luptat pentru victoria deplină a revoluţiei burghezo-democratice, pentru eliberarea iobăgimii de exploatarea feudală, pentru făurirea unei vieţi mai fericite. Lucrarea tovarăşului C. I. Gulian arată că, luptînd împotriva liberalismului burghez-laş, trădător şi ostil poporului, — Nicolae Bălcescu a fost un mare democrat revoluţionar, proclamînd necesitatea sfărîmării cu forţa a relaţiilor feudale, crezînd fierbinte în forţele revoluţionare ale poporului. N. Bălcescu, într-o scrisoare din 4 martie 1850, scria : „Misiunea unui guvern revoluţionar e foarte simplă : să propage şi să înarmeze revoluţia, iată datoria lui. Să toarne adică în sufetul poporului convingeri revoluţionare şi apoi să-i pună arma şi să-i spună : acum cînd ai o credinţă, fii gata să mori pentru ea“. Arătînd că N. Bălcescu a fost primul militant social român care a înţeles şi a dezvăluit cu hotărîre antagonismul dintre boierul proprietar şi ţăranul clăcaş — antagonismul dominant al societăţii feudale — autorul subliniază că Bălcescu, luptător pentru cauza ţărănimii asuprite, a fost şi cel dintîi ginditor care a ridicat problema ţărănească în publicistica romînească. Infierind „actul barbar" prin care Mihai Viteazu a interzis şerbilor să mai părăsească moşiile pe care se aflau, Bălcescu scria: „De atunci, poporul se făcu nesimţitor la glasul domnului şi al boierilor, nu mai vru a se jertfi pentru o patrie unde nu i s-a lăsat drepturi şi pentru o libertate de care el nu se poate bucura, şi ţara, în loc de a se "darta 1) merse cu grăbire spre scadenţe". Bălcescu a fost convins că nuimai revoluţia poate rezolva revendicările democratice, că numai revoluţiapoate schimba soarta poporului român. Intr-o scrisoare către I. Ghica, Bălcescu spunea : „Cu riscul de a fi priviţi ca anarhişti de (către) cabinete, trebuie să arătăm că ele ne-au dovedit că nu mai putem aştepta nimic de la dînsele, ci din revoluţie mimai". In acelaşi timp, autorul nu uită să amintească faptul că în prima perioadă ,a activităţii sale, Bălcescu, paralel cu lupta revoluţionară ilegală, încearcă o tentativă — specific iluministă 2) — de a convinge pe boieri cu argumente raţionale să accepte împroprietărirea ţăranilor, deoarece „...proiectul de a face pe ţăran proprietar este totodată naţional, moral şi folositor". Lucrarea subliniază însă că, cu toată ,această încercare iluministă, Bălcescu urmăreşte să se sprijine pe mase, luptînd împotriva majorităţii burgheziei care se temea că masele populare, odată pornite pe drumul revoluţiei, vor fi cu greu oprite la mijlocul drumului. In condiţiile istorice ale dezvoltări ţării noastre de la jumătatea secolului al XIX-lea, problema eliberării şi împroprietăririi ţăranilor se împleteşte cu problema cuceririi libertăţii naţionale. Burghezia romînă, înspăimîntată de revoluţia maselor, a renunţat la cucerirea Independenţei naţionale în cursul revoluţiei de la 1848. Autorul se opreşte pe larg asupra faptului că Nicolae Bălcescu a fost un înflăcărat patriot, unul din cei mai de seamă exponenţi ai luptei pe care poporul nostru a purtat-o veacuri de-a rîndul pentru libertate şi independenţă naţională. Atrăgînd cititorului atenţia asupra limitelor istorice ale ideilor social-politice ale lui N. Bălcescu, autorul precizează că Bălcescu, ca ideolog care a militat pentru satisfacerea revendicărilor ţărănimii iobage, n-a putut — în acele condiţii istorice — să lupte împotriva exploatării capitaliste şi pentru desfiinţarea oricărei exploatări. Bălcescu a oglindit năzuinţele revoluţionare ale ţărănimii dar s-a oprit în faţa ideii nimicirii proprietăţii particulare. Neînţelegînd procesul de diferenţiere a ţărănimii, el credea că situaţia ţăranului poate fi „fixată" prin desfiinţarea iobăgiei şi prin împroprietărire. Bălcescu a luptat cu dîrzelnie împotriva exploatării ţărănimii, dar n-a înţeles că împroprietărirea nu-1 va scăpa pe ţăran de exploatare. Pentru condiţiile istorice în care a trăit, Bălcescu are însă meritul deosebit de a fi luptat pentru un regim politic care însemna un considerabil pas înainte în dezvoltarea ţării noastre. Constatând că ideile filozofice ale lui Bălcescu nu se referă direct la probleme ca raportul dintre materie şi conştiinţă sau teoria cunoaşterii, ci reies din analiza unor fenomene istorice concrete, autorul subliniază, în ultimile două capitole, elementele de dialectică şi de materialism din concepţia despre lume a lui N. Bălcescu şi fizionomia morală a marelui democrat-revoluţionar, relevînd, în acelaşi timp şi ideile lui etice. Tovarăşul G. I. Gulian ar fi sporit valoarea lucrării sale, dacă S-ar fî străduit să îmbine mai temeinic între ele ideile din capitolele acestei cărţi. Concepţia despre lume a lui N. Bălcescu n-ar mai fi apărut constituită din bucăţi, ci s-ar fi înfăţişat cititorului în unitatea ei indestructibilă, aşa cum a şi fost în realitate Tovarăşul C. I. Gulian ar fi respectat mai mult legătura intimă dintre ideile social-politice ale lui Bălcescu şi activitatea lui, revoluţionară, dacă n-ar fi examinat abia la sfîrşit, în două capitole separate, elementele de dialectică şi de materialism din concepţia despre lume a lui Bălcescu şi ideile lui elice, ci le-ar fi subliniat acolo unde le era locul firesc, acolo unde explică democratismul revoluţionar ,al lui Bălcescu. Pe de altă parte, legătura dintre condiţiile istorice şi ideile social-politice ale lui N. Bălcescu nu este totdeauna suficient de adine analizată. De aceea, izvorul superiorităţii lui Bălcescu faţă de Kogălniceanul, de pildă, ne reiese limpede. Autorul nu explică cititorului că ideile hrănite de năzuinţele exploataţilor cresc mai înalt decît ideile alimentate de interese, fie ele vremelnic progresiste, ale exploatatorilor. Cititorul întîlneşte uneori în cursul lecturii goluri între expunerea ideilor lui Bălcescu şi analiza rădăcinilor lor de clasă, ca, de pildă, aceia de la p. 132 şi următoarele. Eiste adevărat că elementele dialectice şi elementele materialiste din concepţia democrat-revoluţionară despre lume a lui N. Bălcescu nu pot fi explicate numai prin "influenţe" din afara ţării, deoarece ele au fost determinate de dezvoltarea obiectivă a societăţii romîneşti din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Insă analiza curentelor ideologice care au contribuit, într-o măsură mai mare sau mai mică, la formarea concepţiei despre lume a lui N. Bălcescu şi-ar fi găsit un loc cît se poate de potrivit în această carte. In sfîrşit, socot că titlul cărţii este incorect formulat. Gîndirea este o proprietate a materiei superior organizate şi este aceeaşi la toţi oamenii normali. Cartea se ocupă, de fapt, de ideile social-politice ale lui N. Bălcescu ,şi nu de gîndirea lui. Gîndirea nu are caracter de clasă şi nu face parte din nici o suprastructură. Ideile social-politice au caracter de clasă şi fac parte dintr-o anumită suprastructură. Rigurozitatea terminologiei nu trebuie nici ea desconsiderată într-o lucrare ştiinţifică. Cu toate aceste lipsuri, lucrarea tovarăşului C. I. Gulian despre opera şi personalitatea lui Nicolae Bălcescu, lucrare care constituie un aport la munca de valorificare a tezaurului cultural al poporului nostru, va contribui şi ea, fără îndoială, la educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist. HENRI WALD *) C. I. Gulian: „Gîndirea social-politică a lui Nicolae Bălcescu", Editura pentru literatură politică 1954. 1) înălța. 2) Iluminismul a fost un curent ideologic al burgheziei în ascensiune, care consideră, în mod greşit, că schimbarea ideilor determină schimbarea societății. Metode de popularizare a cărţii Ce lucru minunat este să vorbeşti oamenilor despre cărţi, să le arăţi cîte lucruri frumoase şi totodată folositoare se găsesc în paginile lor. Despre acest lucru ar putea vorbi cu mai multă convingere tinerele difuzoare ale Librăriei Centrale din Ploeşti care zi de zi obţin însemnate succese în difuzarea printre oamenii muncii a sute de cărţi şi broşuri. Astfel într-o singură zi tînăra Schwartz Dora a difuzat un număr de 120 de broşuri, Schitu Maria 72 şi Atanasiu Florica 61 de broşuri. Succesele lor se datoresc muncii de lămurire pe care au dus-o cu cititorii. Ele povestesc cititorilor despre conţinutul cărţii respective în mod atrăgător, convingînd astfel pe cumpărători că broşura sau cartea respectivă este interesantă şi trebuie să fie citită. O altă metodă de popularizare a cărţii este şi aceea a organizării de matineuri literare. Asemenea matineuri literare au fost organizate la Moreni avînd ca temă prezentarea cărţii „Inimoşii"* de Gica Iuteş, la Casa pionierilor din Ploeşti despre „Fericirea lui Mitia" de Babaevski, „Copiilor" de Maiacovski şi „Rapsodii de toamnă" de Topîrceanu, la Buzău recenzia cărţii „Inimă tînără" de Asztalos István. In munca de difuzare a cărţii în oraşul Ploeşti, de un real folos au fost pionierii care organizaţi pe echipe au difuzat cărţi. S-au remarcat prin munca lor rodnică colectivele pioniereşti de la Şcoala elementară nr. 4 fete, nr.ii băieţi, nr. 1 fete care au difuzat în medie de la 120 pînă la 240 de broşuri pe zi. Astfel, unităţile centrului de librării din regiunea Ploeşti, sprijinite de secţiile de învăţămînt ale sfaturilor populare şi tineretul din întreprinderi duc o muncă intensă de răspîndire cît mai largă a cărţii în rîndul maselor de cititori. Corespondent SCHE1NER MOISE Din viaţa unei unităţi de pionieri de colină se înalţă o clădire frumoasă, cu sului. Dar a venit şi scări largi de piatră albă, împrejmuită cu un gard de fier. E şcoala care poartă numele marelui scriitor rus Lev Nikolaevici Tolstoi. Aci învaţă copiii colhoznicilor din satele Iasnaia Poliana, Koceki, Grumont, Kaznaceevka. Pionierii din şcoala aceasta sunt foarte ocupaţi. Printre ei sunt tineri fizicieni, chimîşti, tineri naturalişti, geografi... Mîinile dibace ale micilor tehnicieni au meşterit escavatoare şi drage care funcţionează ca şi agregatele adevărate, corăbii şi electrocare, modele ale baienierei „Slava“, macheta unei uzine metalurgice şi a şcolii lor, aparate pentru laboratorul de fizică şi chimie. Pe lotul experimental al şcolii cresc grîu, ovăz, pătlăgele roşii, căpşune, flori. La olimpiadele tinerilor matematicieni şi fizicieni, la întrecerile sportive, pionierii şcolii „L.N. Tolstoi“ sunt mereu în frunte. Copiii visează adesea călătorii în ţinuturi depărtate. Un asemenea vis nutreau şi tinerii geografi ai şcolii. Din dorinţa aceasta s-a născut corespondenţa membrilor cercului de geografie cu tovarăşii lor din alte regiuni. Aplecaţi deasupra hărţii, copiii călătoreau cu gîndul, odată cu scrisorile trimise, spre munţii Armeniei şi gheţurile veşnice ale Arcticei, prin întinsa taigă siberiană şi minele Cuzbas- Bucuria vieţii le luminează copilăria timpul călătoriilor adevârate. In anul 1951, pionierii au vizitat, Crimeea. In 1952, au fost oaspeţii prietenilor lor din Ural. I-au întîmpinat la gară cu buchete de flori, tineri de la uzina de tractoare din Celiabinsk, cu care de multe luni întreţineau corespondenţă. Tinerii excursionişti au coborît în ocnele de sare, au privit cum se montează tractoarele, au vizitat hidrocentrala de pe Kama şi la rîndul lor, au povestit prietenilor despre Iasnaia Poliana şi conacul lui Tolstoi pe care ei îl cunosc atît de bine, despre bătrînul Ivan Vasilievici Egorov, pe vremuri vizitiu la marele scriitor, care stă deseori de vorbă cu ei. Un mare eveniment în viaţa şcolii a fost construirea planetariului — un planetariu adevărat în care se aprind 1620 de stele, cad meteoriţi, răsare şi apune soarele. ■ In vara anului trecut, la expoziţia lucrărilor tehnice executate de copii, au participat şi uncii tehnicieni din Iasnaia Poliana. Premiul a fost o excursie în oraşul erou Leningrad. ...începe o nouă vacanţă. Unitatea de pionieri a şcolii „L. N. Tolstoi" se pregăteşte pentru noi cercetări, pentru noi călătorii. Copilărie fericită Teatrul pentru copii din Pekin este unul din Teatrele de acest fel din R. P. Chineză. Teatrul are o echipă dramatică, una de marionete, o echipă de dansuri şi o orchetră, care dau reprezentaţii în uzine şi faraid, şcoli şi spitale. In fotografie, una din scenele piesei „Iepuraşul alb” care se bucură de un deosebit succes In rîndul micilor spectatori din capitala R. P. Chineze. Din nou se bucura de lumina soarelui... Şuierul bombelor s-a stins. Oamenii au ieşit din adăposturile subterane şi se bucură din nou de lumina soarelui. Coreea trăieşte altfel de zile decît cele din anii din urmă. Luptele au încetat şi întregul popor munceşte pentru a vindeca rănile războiului. Copiii simt aţintită asupra lor întreaga grijă a unui popor-erou. Coreenii obişnuiesc să spună: „Cu cît spicul de orez are mai multe boabe, cu atrt ogorul e mai bogat: cu cît sînt mai mulţi copii într-o casă, cu atît e mai bogată familia". In anii din urmă, ani în care întregul popor lupta pentru a respinge agresiunea americană, şcolile au continuat să funcţioneze. E drept, ele funcţionau în bordee săpate in pămînt, dar totuşi funcţionau. Acum şcolile au început să fie refăcute. Molozul este înlăturat, schele se înalţă în jurul zidurilor afumate. Şi noi lăcaşuri de învăţătură apar. In acest an în Coreea democrat-populară şi-au deschis porţile 3.216 şcoli priApărarea sănătăţii copiilor constituie una din principalele sarcini ale puterii populare. Partidul celor ce muncesc şi guvernul Ungariei democrat-populare lărgesc an de an reţeaua de case de odihnă şi organizează un număr tot mai mare de tabere de vară pentru pionieri. Anul acesta aproximativ 15.000 copii din R.P. Ungară îşi vor petrece vacanţa de vară în 26 de tabere centrale de pionieri, iar 3.800 de copii mare în care învaţă 1.333,48 copii, 216 şcoli de 7 ani cu 278.618 elevi şi 184 şcoli medii cu 41.379 elevi. Urmele războiului n-au dispărut. Mai sunt multe greutăţi de învins. Dar Coreea este hotărîtă să le învingă. In anii agresiunii americane Pak-Cen-Or, elevă a şcolii medii din Osan (provincia Phenianul de nord) era partizană. Americanii au prins-o şi au schingiuit-o. Ea însă nu a trădat poporul. Şi copila în vîrstă de 16 ani şi-a găsit sfîrşitul chinuindu-se într-o spînzurătoare în piaţa publică a oraşului. Acum, cinstind memoria acestei copile eroine, patrioţii coreeni luptă pentru ca niciodată copiii Coreei să nu mai indure asemenea suferinţe. Vlăstarele poporului coreean cresc sub razele binefăcătoare ale unui regim în care copiii sunt socotiţi un capital de nepreţuit, un tezaur care trebuie să fie apărat cu toate forţele, vor pleca să-şi petreacă vaianta în tabăra „Republica Pionierilor", care a fost înfiinţată pe colina Csillebérc, în apropiere de Budapesta Consiliul popular din Budapesta se preocupă de organizarea vacanţei de vară a unui număr de 19.110 pionieri, iar alţi 17.000 de copii vor pleca în taberele de odihnă pe cheltuiala întreprinderilor în care lucrează părinţii lor. Un minunat sanatoriu pentru copii In minunata localitate Istorite (Isvoarele) de lingi. hotel în R.P. Bulgaria în mijlocul pădurilor de brazi, se înalţă minunata clădiri cu patru etaje a noului sanatoriu pentru copii bolnavi de tuberculoză osoasă. Sanatoriul dispune de 100 camere spaţioase cu ferestrei, aşezate spre sud. In sanatoriu funcţionează o secţie de fizioterapie, o sală modernă de operaţii cu aparate Rom gen mobile pentru cazuri grave, cînd copiii nu sîn transportabili şi o vastă sală pentru tratamente cu razi ultraviolete. întregul sanatoriu este înzestrat cu aparatele cele mai moderne Copiii au la dispoziţie cabinete de ştiinţe ale naturii chimie, fizică şi muzică. Sanatoriul are spălătorie automată şi o instalaţie pentru condiţionarea aerului. In fiecare sală a noului sanatoriu locuiesc cîte 6—9 copii care îşi pot continua aici învăţătura sub supravegherea unor profesori specialişti. Lîngă fiecare pat există o cască de radio şi o sonerie fosforescenta. Pe cele trei terase uriaşe aşezate în amfiteatru, copiii fac aeroterapie şi helioterape. Minunata privelişte a împrejurimilor oraşului hotel are asupra bolnavilor o acţiune linişlitoare şi înviorătoare. In tabere de vară 102.750.000 de copii din oraşele sovietice îşi vor petrece anul acesta vacanţa de vara în taberele de pionieri. 15.000 de copii ai oamenilor muncii din Lituania Sovietică vor pleca in vacanţa pe litoralul Mării Baltice. In Sahalin şi insulele Kurile se vor deschide si tabere de pionieri in care se vor odihni aproximativ 20.000 de elevi. Ia Cunoscuta „Fabrică a cărţii pentru copii“ din Moscova trimite zilnic in şcoli şi librării sute de mii de cărţi. In anul 1951, fabrica a produs 50 milioane exemplare de cărţi, în 1953 — 67 milioane. 10 In anii puterii populare copiilor din R. P. Mongolă li s-au creat largi posibi- i lităţi de a învăţa Pe cînd inainte de revoluţia populară in ţară exista o singură şcoală medie in care învăţau 40 de copii, în prezent funcţionează peste 430 de şcoli elementare şi medii, la care învaţă peste 72.000 de copii. Din Cehoslovacă, în anul trecut fiecare copil sub un an a fost examinat in medie de 12 ori de către medicii pediatri In comparaţie cu 1937, mortalitatea infantilă a scăzut de 2,5 ori. ■ Guvernul R. D. Germane alocă an de an tot mai multe fonduri pentru organizarea taberelor de vară ale pionierilor In 1953 au fost alocate 21 milioane mărci pentru organizarea taberelor de vară şi 39 500.000 mărci pentru organizarea de excursii şi pentru diferite măsuri cu caracter cultural In grădiniţă de copii a unei mine din Ik.z ii I mi i) ,:iic. ai o cuyc Fapte grăitoare Cărţi noi APARUTE IN EDITURA CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR S. GHIRIN — Să folosim din plin rezervele de producţie 60 Pag. 0,60 lei B. RIABIKIN — Mereu cu tinereţea 144 Pag. 2,10 lei ION BUCUR — Viaţă nouă în China populară 84 Pag. 1,85 lei ECATERINA POPA IOAN CIOBOTARU ALEXANDRU APOSTOL — Din munca unor comisii de aprovizionare şi cantină 72 Pag. 0,70 lei * * * — Din experienţa bibliotecilor sovietice 100 Pag. 1,60 lei ★ * + — Materiale pentru instruirea activiştilor culturali 56 Pag. 0,90 lei Căi noi în uzină Cu cîteva luni în urmă, hotărîsem împreună cu membrii brigăzii să extindem lupta noastră pentru economii folosind iniţiativa tinerilor de la uzinele „Progresul" Brăila, de a realiza economii egale cu preţul de cost ,al unor importante produse finite. Economiile cît de mici ar fi ele, trebuiesc neapărat făcute, le spuneam tovarăşilor din brigadă. Datorită lor, prețul de cost al produselor noastre poate fi redus simțitor. — Dar noi suntem forjări. Cum putem realiza economii de materiale? m-a întrebat atunci Manea Marin. — Nu e greu, i-am răspuns. Tu de pildă, în cadrul brigăzii ești ajutor fierar. Dacăai ţine mai mult la cuptor piesele şi temperatura prevăzută în procesul tehnologic ar fi depăşită, ce s-ar întîmpla? — Materialul s-ar arde, s-ar oxida. — Ei bine, vezi ! Dacă muncești atent fără a da nici o piesă arsă sau oxidată, noi putem lucra mai departe şi în bune condiţii aceste piese. Reducînd procentajul de rebuturi putem realiza economii importante în secţia noastră. A doua zi munca a mers mai bine decît în zilele anterioare. Nu-i vorbă că în bună parte m-a ajutat şi metoda Voroşin — de organizare a locului de munică — pe care o aplicăm de multă vreme. Zi de zi ne dăm seama că economiile noastre sporesc. Am reuşit să înlăturăm aproape complet rebuturile. Economiilenoastre erau însă necontabilizate de către contabilii noştri, care se cramponau de o serie de „dispoziţii" pe care le înţelegeau mecanic şi manifestau o atitudine birocratică faţă de munca şi eforturile noastre. Tovarăşul inginer Goldstein David le dădea apă la moară şi de multe ori spunea : — Ce economii? Vedeţi-vă de treabă ! Economii la forţă... Unde s-a mai pomenit? Noi însă nu ne-am descurajat, deşi comitetul organizaţiei de bază U.T.M. a „uitat" să ne ajute. Aşa au mers lucrurile pînă la începutul lunii aprilie. Munca practică te ajută însă să scoţi la iveală o serie de rezerve interne. La ciocanul nostru electric lucram la mai multe comenzi de şuruburi cu ochi. Treaba mergea bine. Descoperisem multe mărunţişuri, dar care erau folositoare şi care aduceau o serie de economii. Pe fişa tehnologică de pildă, materialul necesar pentru prelucrat era prevăzut cu o greutate de 1,500 kg. Lucrînd cu atenţie am reuşit să fac piese aproape de dimensiunile prelucrării la strung, ba fiecare piesă, cele 0,800 kg. oțel care se pierdeau deobieeei sub formă de capete, tăieturi etc., au fost recuperate. Am încercat să fac din același material două piese. Primul bloc adus de la cuptor a fost tăiat în două. Din nou încălzite, aceste bucăţi au fost transformate în piesele de care aveam nevoie. Am dat la strung astfel de piese forjate pentru a fi prelucrate. Executarea lor a fost şi mai uşoară, înainte exteriorul şuruburilor cu ochi era mai gros cu 8—10 milimetri. Acum strungarul avea de degroşat numai 2,5 milimetri. Cuţitul de strung înacest fel era folosit numai la un singur şpan de degroşare şi la altul de finisare. Deci la forjă se puteau obţine economii de materiale, iar la secţiile prelucrătoare, economie de timp şi de scule. După primele încercări pe care le-am făcut împreună cu brigada, am arătat tovarăşilor ingineri Goldstein şi Ştefănescu Mihai, că trebuie redusă cantitatea de material la jumătate. Au stat şi s-au gîndit, au chibzuit împreună cu tehnologul secţiei tov. Marinescu Gheorghe şi... au găsit de cuvinţă ca lucrările să rămînă tot cum au fost. Nu aveau destulă încredere în faptul că noi vom putea confecţiona după noul procedeu aceste piese fără rebuturi. — E o greşeală ceea ce vrei să faci, îmi lămureau ei situaţia. După mine „greşala" consta tocmai în birocraţia lor, în comoditatea acestor tovarăşi de a nu mai trece prin secţie, în necunoaşterea situaţiei die pe teren. Acest lucru l-am sezisat şi comitetului organizaţiei de bază L.T.M. De această dată în urma criticilor ce i-au fost aduse pentru nepăsarea arătată problemei economiilor, comitetul organizaţiei de bază U.T.M. ne-a sprijinit îndeaproape. Aşa se explică faptul că într-una din zilele lunii aprilie, la consfătuirea noastră au luat parte şi inginerii şi contabilii secţiei forţă, invitaţi de comitetul organizaţiei de bază U.T.M. ca şi membri brigăzii, maistrul utemist Băcanu Gheorghe şi tovarăşul Tănase Panait au criticat aspru atitudinea tovarăşilor ingineri şi contabili. Ajutaţi de noi, ei au recunoscut că într-adevăr, pierderile de materiale de pînă atunci, constituiau o lipsă grosolană şi că ,,într-adevăr raţionalizarea tine tocmai rea", împreună cu membrii brigăzii, tot în această consfătuire am hotărît să căutăm şi alte forme în vederea obţinerii de noi economii. Chiar de a doua zi am trecut la fapte. Le-ara vorbit tinerilor Gîdei Ioan, Sianu Marfu şi Rădicanu Constantin, despre atenţia pe care trebuie s-o dea conducerii ciocanului. Atenţia te opreşte să trimiţi piesei lovituri puternice. Loviturile grele turtesc diametrul şi strică structura pieselor, iar calitatea nu mai este corespunzătoare. Discuţia avută cu tovarăşii mei de muncă, s-a dovedit a avea urmări bune. Ceea ce mai constituia o greutate pentru cel ce modela metalul, era capul şurubului unde se prevăzuse ochiul. Sfera se făcea din câte 10—12 lovituri de ciocan. Apoi acesta se turtea şi dădea forma apropiată de prelucrare. Se spune deseori că , .prietenul la nevoie se cunoaşte. Şi noi avem un prieten bun. Este maistrul comunist Panait Tănase. El a trecut de cîteva ori pe la locul nostru de muncă şi a privit mult timp operaţia ce o executăm pentru şurubul cu ochi. Apoi a plecat zîmbind. Darul pe care l-a făcut brigăzii noastre cu două zile mai tîrziu, ne-a ajutat să sporim productivitatea muncii. Maistrul ne-a dăruit o inovaţie de preţ. Aceasta este o matriţă compusă din două părţi de material, suprapuse. In interior a fost imprimată suprafaţa unei sfere. Cu ajutorul ei materialul cald care se introduce sub ciocan, capătă forma sferei din 2—3 lovituri. Exactitatea poate fi măsurată cu precizie, iar calitatea este şi mai bună. Coeficienţii, de calitate stabilit, noi l-aă în depăşit cu 1,34 la sută. * Cînd controlorul Miodricei Nicolae ne-a anunțiat că de trei zile dăm numai produse, de calitate superioară, nici n-am mai auzit şlivratul sirenei. Se sfîrșise lucrul. Utemistul Muscaiu loan mi-a luat piesa din mînă și mi-a arătat ceasul. A făcut apoi semn din cap tovarășilor din echipa sa să preia lucrul din mers, după cunoscuta metodă sovietică Jandarova. A trebuit să plec.* Totuși cîteva cuvinte i-am aruncat în fugă : — Să știi tovarășe Muscalu că pînă ieri am îndeplinit încă o normă anuală, dar calitatea e tocmai așa cum ne trebuie. Vezi, ai grijă, să nu ne faci de rîs, să dai cumva rebuturi ! Muscalu a răspuns supărat: — Ia spune-mi te rog, de cîte ori am dat eu rebuturi ? Mai bine mi - ar vorbi cum stăm cu economiile pe luna asta. L-am împăcat repede. I-am arătat că economiile noastre din luna aprilie se ridică numai la şuruburile cu ochi la suma de 1300 lei. Peste cîteva zile ne-a venit material brut pentru confecţionarea unor bare exagonăre lungi de cîte lin metru. Greutatea materialului prefăcut în bare de acest fel, corespunde cu lungimea unei bare de 1.200 metri. Am arătat acest lucru tovarășului inginer Goldstein. A dat din umeri și m-a trimis la tehnolog. Tehnologul Mioricescu om cu „suflet" mi-a explicat prin gesturi largi şi demonstrative că „bieţii strungari" mai dau şi ei cîte 5—6 rebuturi. De ce nu le-ar ajuta acest plus de bare exagonale să lichideze cu ele. După un calcul rezultă că din plusul rămas de la cele 308 bare lucrate de mine din luna aprilie şi pînă acum, s-ar fi putut face 2464 de piuliţe cu lungimea de 25 mm. Dar mai sunt oameni care încurajează pe cei ce nu vor să înveţe, nu ţin seama de noile iniţiative, aşa cum face şi „mărinimosul" nostru tehnolog. Iniţiativa noastră de a economisi oţel la şuruburile cu ochi şi la barele exagonale,aduce anual o economie de cel puţin 50.168 lei. Celelalte probleme mărunte, cum sunt numite în realitate economiile de curent electric, aer comprimat, nuci etc. , valorificate, aduc şi ele un aport deosebit la scăderea preţului de cost al produselor. . In ultimul timp, făcînd bilanţul , succeselor noastre, am ajuns la concluzia că putem descoperi şi de acum înainte alte căi pentru sporirea economiilor. In această lună ne-am propus să facem o economie de 300 kg. oţel, din care se vor confecţiona numeroase ciocane de greutăţi,diferite, cleşti, dălţi etc., necesare atelierului nostru. Pentru ca acţiunea de economisire a materialelor, timpului şi sculelor să poată fi extinsă în toată secţia noastră, se cere mai mult sprijin din partea comitetului organizaţiei de bază U.T.M. Dacă membrii comitetului vor trece mai des pe la organizaţia de partid şi pe la conducerea secţiei, sezisînd lipsurile existente pentru a le lichida, succesele noastre vor creşte simţitor. Acestea vor contribui din plin la scăderea preţului de cost al produselor uzinei noastre, la îmbunătăţirea propriului nostru nivel de trai. ION DUMITRU Responsabilul brigăzii utemiste de forjări, de la uzinele „1 Mai", Ploeşti