Scînteia Tineretului, iunie 1954 (Anul 9, nr. 1585-1610)

1954-06-01 / nr. 1585

O carte despre ideile social-politice ale lui Nicolae Bălcescu*) Ideologii moşierimii şi ai burgheziei din ţara albastră au încercat mereu să-l prezinte pe Nicolae Bălcescu ca pe un profet mist­ic, sau să-l reducă la proporţiile meschine ale unui naţionalist şovin. Nefiind nici ei con­vinşi de eficacitatea acestor procedee, aveau in general grijă să se vorbească cît mai pu­­tinl despre el, să fie cel mult pomenit în treacăt, iar opera sa să fie bagatelizată prin orice mijloace. In lumina concepţiei despre lume a parti­dului clasei muncitoare, C. I. Gullan izbu­teşte în ultima sa carte să înfăţişeze locul important pe care îl ocupă opera lui N. Bălcescu în istoria culturii noastre. Pornind de la ideea că miezul operei lui N. Bălcescu, operă care a exprimat lupta lui pentru promovarea intereselor maselor ex­ploatate îl constituie democratismul revolu­ţionar, autorul îşi începe lucrarea prin ex­punerea condiţiilor istorice, a rădăcinilor de clasă ale concepţiei democrat-revoluţionare a lui N. Bălcescu. In ţara noastră, în prima jumătate a se­colului al XIX-lea se desfăşura procesul de descompunere a feudalismului şi de dezvol­tare a capitalismului. Burghezia romînă, interesată numai într-o anumită măsură în răsturnarea orînduirii feudale,­­ urmărindu-şi interesele ei înguste de clasă, nu avea de gînd să împingă revoluţia burgheză pînă la capăt şi deci să satisfacă şi revendicările general democratice ale roaselor asuprite şi exploatate. Numai element­ele cele mai înaintate au luptat hotărît pentru distrugerea, pe cale revoluţionară, a relaţiilor feudale. In lupta antifeudală de la 1848, Bălcescu a luptat pentru victoria deplină a revoluţiei burghezo-democrat­ice, pentru eliberarea io­­băgimii de exploatarea feudală, pentru fău­rirea unei vieţi mai fericite. Lucrarea tovarăşului C. I. Gulian arată că, luptînd împotriva liberalismului burghez-laş, trădător şi ostil poporului, — Nicolae Băl­­cescu a fost un mare democrat revoluţionar, proclamînd necesitatea sfărîmării cu forţa a relaţiilor feudale, crezînd fierbinte în forţele revoluţionare ale poporului. N. Bălcescu, într-o scrisoare din 4 martie 1850, scria : „Misiunea unui guvern revoluţionar e foarte simplă : să propage şi să înarmeze revolu­ţia, iată datoria lui. Să toarne adică în su­­­fetul poporului convingeri revoluţionare şi apoi să-i pună arma şi să-i spună : acum cînd ai o credinţă, fii gata să mori pentru ea“. Arătînd că N. Bălcescu a fost primul mili­tant social român care a înţeles şi a dezvă­­luit cu hotărîre antagonismul dintre boie­­rul proprietar şi ţăranul clăcaş — antago­nismul dominant al societăţii feudale — au­torul subliniază că Bălcescu, luptător pent­­ru cauza ţărănimii asuprite, a fost şi cel dintîi ginditor care a ridicat problema ţără­nească în publicistica romînească. Infierind „actul barbar" prin care Mihai Viteazu a interzis şerbilor să mai părăsea­scă moşiile pe care se aflau, Bălcescu scria­: „De atunci, poporul se făcu nesimţitor la glasul domnului şi al boierilor, nu mai vru a se jertfi pentru o patrie unde nu i s-a lă­sat drepturi şi pentru o libertate de care el nu se poate bucura, şi ţara, în loc de a se "darta 1) merse cu grăbire spre scadenţe". Bălcescu a fost convins că nuimai revolu­ţia poate rezolva revendicările democratice, că numai revoluţia­­poate schimba soarta po­porului român. Intr-o scrisoare către I. Ghica, Bălcescu spunea : „Cu riscul de a fi priviţi ca anarhişti de (către) cabinete, trebuie să arătăm că ele­ ne-­au dovedit că nu mai putem aştepta nimic de la dînsele, ci din revoluţie mimai". In acelaşi timp, autorul nu uită să amin­­t­ească faptul că în prima perioadă ,a activi­tăţii sale, Bălcescu, paralel cu lupta revolu­ţionară ilegală, încearcă o tentativă­ — spe­cific iluministă 2) — de a convinge pe boieri cu argumente raţionale să accepte împro­prietărirea ţăranilor, deoarece „...proiectul de a face pe ţăran proprietar este totodată naţional, moral şi folositor". Lucrarea sub­liniază însă că, cu toată ,această încercare iluministă, Bălcescu urmăreşte să se spri­jine pe mase, luptînd împotriva majorităţii burgheziei care se temea că masele populare, odată pornite pe drumul revoluţiei, vor fi cu greu oprite la mijlocul drumului. In condiţiile istorice ale dezvoltări ţării noastre de la jumătatea secolului al XIX-lea, problema eliberării şi împroprietăririi ţărani­lor se împleteşte cu problema cuceririi li­bertăţii naţionale. Burghezia romînă, în­­spăimîntată de revoluţia maselor, a renunţat la cucerirea Independenţei naţionale în cursul revoluţiei de la 1848. Autorul se opre­şte pe larg asupra faptului că Nicolae Băl­cescu a fost un înflăcărat patriot, unul din cei mai de seamă exponenţi ai luptei pe care poporul nostru a purtat-o veacuri de-a rîndul pentru libertate şi independenţă na­ţională. Atrăgînd cititorului atenţia asupra limite­lor istorice ale ideilor social-politice ale lui N. Bălcescu, autorul precizează că Bălcescu, ca ideolog care a militat pentru satisface­rea revendicărilor ţărănimii iobage, n-a putut — în acele condiţii istorice — să lupte împotriva exploatării capitaliste şi pentru desfiinţarea oricărei exploatări. Bălcescu a oglindit năzuinţele revoluţio­nare ale ţărănimii dar s-­a oprit în faţa ideii nimicirii proprietăţii particulare. Neînţele­­gînd procesul de diferenţiere a ţărănimii, el credea­ că situaţia ţăranului poate fi „fixa­tă" prin desfiinţarea iobăgiei şi prin împro­prietărire. Bălcescu a luptat cu dîrzelnie îm­potriva exploatării ţărănimii, dar n-­a înţeles că împroprietărirea nu-1 va scăpa pe ţăran de exploatare. Pentru condiţiile istorice în care a trăit, Bălcescu are însă meritul deosebit de a fi luptat pentru un regim politic care însemna un considerabil p­as înainte î­n dezvoltarea ţării noastre. Constatân­d că ideile filozofice ale lui Băl­cescu nu se referă direct la probleme c­a ra­portul dintre materie şi conştiinţă s­au teo­ria cunoaşterii, ci reies din analiza unor fe­nomene istorice concrete, autorul subliniază, în ultimile două capitole, elementele de dia­lectică şi de materialism din concepţia des­pre lume a lui N. Bălcescu şi fizionomia mo­rală a marelui democrat-revoluţionar, rele­­vînd, în acelaşi tim­p şi ideile lui etice. Tovarăşul G. I. Gulian ar fi sporit va­loarea lucrării sale, dacă S-­ar fî străduit să îmbine mai temeinic între ele ideile din ca­pitolele acestei cărţi. Concepţia despre lume a lui N. Bălcescu n-ar mai fi apărut consti­tuită din bucăţi, ci s-ar fi înfăţişat cititorului în unitatea ei indestructibilă, aşa cum a şi fost în realitate Tovarăşul C. I. Gulian ar­ fi respectat mai mult legătura intimă dintre ideile social-politice ale lui Bălcescu şi acti­vitatea lui­, revoluţionară, d­acă n-ar fi exami­nat abia la sfîrşit, în două capitole sepa­rate, elementele de dialectică şi de materia­lism din concepţia despre lume a lui Băl­cescu şi ideile lui elice, ci le-ar fi subliniat acolo unde le era locul firesc, acolo unde ex­plică democratismul revoluţionar ,al lui Băl­cescu. Pe de altă parte, legătura dintre condiţiile istorice şi ideile social-politice ale lui N. Băl­cescu nu este totdeauna suficient de adine analizată. De aceea, izvorul superiorităţii lui Bălcescu faţă de K­ogălniceanul, de pildă, n­e reiese limpede. Autorul nu explică cititorului că ideile hrănite de năzuinţele exploataţilor cresc mai înalt decît ideile alimentate de in­terese, fie ele vremelnic progresiste, ale ex­ploatatorilor. Cititorul întîlneşte uneori în cursul lecturii goluri între expunerea ideilor lui Bălcescu şi analiza rădăcinilor lor de clasă, ca, de pildă, aceia de la p. 132 şi ur­mătoare­le. Eiste adevărat că elementele dialectice şi elementele materialiste din concepţia demo­­crat-revoluţionară despre lume a lui N. Băl­cescu nu pot fi explicate numai prin "influ­enţe" din afara ţării, deoarece ele au fost determinate de dezvoltarea obiectivă a socie­tăţii romîneşti din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Insă analiza curentelor ideologice care au contribuit, într-o măsură mai mare sau mai mică, la formarea concepţiei despre lume a lui N. Bălcescu şi-ar fi găsit un loc cît se poate de potrivit în această carte. In sfîrşit, socot că titlul cărţii este incorect formulat. Gîndirea este o proprietate a ma­teriei superior organizate şi este aceeaşi la toţi oamenii normali. Cartea se ocupă, de fapt, de ideile social-politice ale lui N. Băl­cescu ,şi nu de gîndirea lui. Gîndirea nu are caracter de clasă şi nu face parte din nici o suprastructură. Ideile social-politice au ca­racter de clasă şi fac parte dintr-o anumită suprastructură. Rigurozitatea terminologiei nu trebuie nici ea desconsiderată într-o lu­crare ştiinţifică. Cu toate aceste lipsuri, lucrarea tovarăşului C. I. Gulian despre opera şi personalitatea lui Nicolae Bălcescu, lucrare care constituie un aport la munca de valorificare a tezauru­lui cultural al poporului nostru, va contribui şi ea, fără îndoială, la educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist. HENRI WALD *) C. I. Gulian: „Gîndirea soc­ial-polit­ică a lui Nicolae Bălcescu", Editura pentru lite­ratură politică 1954. 1) înălța. 2) Iluminismul a fost un curent ideologic al burgheziei în ascensiune, care consideră, în mod greşit, că schimbarea ideilor deter­mină schimbarea societății. Metode de popularizare a cărţii Ce lucru minunat este să vorbeşti oame­nilor despre cărţi, să le arăţi cîte lucruri frumoase şi totodată folositoare se găsesc în paginile lor. Despre acest lucru ar putea vorbi cu mai multă convingere tinerele difuzoare ale Li­brăriei Centrale din Ploeşti care zi de zi ob­ţin însemnate succese în difuzarea printre oamenii muncii a sute de cărţi şi broşuri. Ast­fel într-o singură zi tînăra Schwartz Dora a difuzat un număr de 120 de broşuri, Schitu Maria 72 şi Atanasiu Florica 61 de broşuri. Succesele lor se datoresc muncii de lămu­rire pe care au dus-o cu cititorii. Ele poves­tesc cititorilor despre conţinutul cărţii res­pective în mod atrăgător, convingînd astfel pe cumpărători că broşura sau cartea res­pectivă este interesantă şi trebuie să fie citită. O altă metodă de popularizare a cărţii este şi aceea a organizării de matineuri literare. Asemenea matineuri literare au fost organi­zate la Moreni avînd ca temă prezentarea cărţii „Inimoşii"* de Gica Iuteş, l­a Casa pionierilor din Ploeşti despre „Fericirea lui Mitia" de Babaevski, „Copiilor" de Maia­­covski şi „Rapsodii de toamnă" de Topîr­­ceanu, la Buzău recenzia cărţii „Inimă tînără" de Asztalos István. In munca de difuzare a cărţii în oraşul Ploeşti, de un real folos au fost pionierii care organizaţi pe echipe au difuzat cărţi. S-au remarcat prin munca lor rodnică colec­tivele pioniereşti de la Şcoala elementară nr. 4 fete, nr.­ii băieţi, nr. 1 fete care au di­fuzat în medie de la 120 pînă la 240 de broşuri pe zi. Astfel, unităţile centrului de librării din re­giunea Ploeşti, sprijinite de secţiile de învă­­ţămînt ale sfaturilor populare şi tineretul din întreprinderi duc o muncă intensă de răs­­pîndire cît mai largă a cărţii în rîndul ma­selor de cititori. Corespondent SCHE1NER MOISE Din viaţa unei unităţi de pionieri de colină se înalţă o clădire frumoasă, cu sului. Dar a venit şi scări largi de piatră albă, împrejmuită cu un gard de fier. E şcoala care poartă numele marelui scriitor rus Lev Nikolaevici Tolstoi. Aci învaţă copiii colhoznicilor din satele Ias­­n­aia Poliana, Koceki, Grumont, Kaznaceevka. Pionierii din şcoala aceasta sunt foarte ocu­paţi. Printre ei sunt tineri fizicieni, chimîşti, tineri naturalişti, geografi... Mîinile dibace ale micilor tehnicieni au meşterit escavatoare şi drage care funcţionează ca şi agregatele adevărate, corăbii şi electrocare, modele ale baienierei „Slava“, macheta unei uzine me­talurgice şi a şcolii lor, aparate pentru la­boratorul de fizică şi chimie. Pe lotul experi­mental al şcolii cresc grîu, ovăz, pătlăgele roşii, căpşune, flori. La olimpiadele tinerilor matematicieni şi fizicieni, la întrecerile spor­tive, pionierii şcolii „L.N. Tolstoi“ sunt me­reu în frunte. Copiii visează adesea călătorii în ţinuturi depărtate. Un asemenea vis nutreau şi tinerii geografi ai şcolii. Din dorinţa aceasta s-a năs­cut corespondenţa membrilor cercului de geo­grafie cu tovarăşii lor din alte regiuni. A­­plecaţi deasupra hărţii, copiii călătoreau cu gîndul, odată cu scrisorile trimise, spre mun­ţii Armeniei şi gheţurile veşnice ale Arcticei, prin întinsa taigă siberiană şi minele Cuzbas- Bucuria vieţii le luminează copilăria timpul călătoriilor ade­­vârate. In anul 1951, pionierii au vizitat, Cri­­meea. In 1952, au fost oaspeţii prietenilor lor din Ural. I-au întîmpinat la gară cu buchete de flori, tineri de la uzina de tractoare din Celiabinsk, cu care de multe luni întreţineau corespondenţă. Tinerii excursionişti au coborît în ocnele de sare, au privit cum se montează tractoarele, au vizitat hidrocentrala de pe Kama şi la rîndul lor, au povestit prietenilor despre Ias­­naia Poliana şi conacul lui Tolstoi pe care ei îl cunosc atît de bine, despre bătrînul Ivan Vasilievici Egorov, pe vremuri vizitiu la ma­rele scriitor, care stă deseori de vorbă cu ei. Un mare eveniment în viaţa şcolii a fost construirea planetariului — un planetariu a­­devărat în care se aprind 1620 de stele, cad meteoriţi, răsare şi apune soarele. ■ In vara anului trecut, la expoziţia lucrări­lor tehnice executate de copii, au participat şi uncii tehnicieni din Iasnaia Poliana. Pre­miul a fost o excursie în oraşul erou Lenin­grad. ...începe o nouă vacanţă. Unitatea de pio­­nieri a şcolii „L. N. Tolstoi" se pregăteşte pentru noi cercetări, pentru noi călătorii. Copilărie fericită Teatrul pentru co­pii din Pekin este unul din Teatrele de acest fel din R. P. Chi­neză. Teatrul are o echipă dramatică, una de marionete, o echipă de dansuri şi o orche­­­tră, care dau repre­zentaţii în uzine şi fa­raid, şcoli şi spitale. In fotografie, una din scenele piesei „Ie­puraşul alb” care se bucură de un deosebit succes In rîndul mici­lor spectatori din ca­pitala R. P. Chineze. Din nou se bucura de lumina soarelui... Şuierul bombelor s-a stins. Oamenii au ieşit din adăpos­turile subterane şi se bucură din nou de lumina soarelui. Coreea trăieşte altfel de zile decît cele din anii din urmă. Luptele au încetat şi întregul popor munceşte pentru a vin­deca rănile războiului. Copiii simt aţintită asupra lor întreaga grijă a unui po­­por-erou. Coreenii obişnuiesc să spună: „Cu cît spicul de orez are mai multe boabe, cu atrt ogorul e mai bogat: cu cît sînt mai mulţi copii în­tr-o casă, cu atît e mai bo­gată familia". In anii din urmă, ani în care întregul popor lupta pen­tru a respinge agresiunea a­mericană, şcolile au continuat să funcţioneze. E drept, ele funcţionau în bordee săpate in pămînt, dar totuşi funcţio­nau. Acum şcolile au început să fie refăcut­e. Molozul este înlăturat, schele se înalţă în jurul zidurilor afumate. Şi noi lăcaşuri de învăţătură apar. In acest an în Coreea democrat-populară şi-au des­chis porţile 3.216 şcoli pri­Apărarea sănătăţii copiilor constituie una din principa­lele sarcini ale puterii popu­lare. Partidul celor ce mun­cesc şi guvernul Ungariei democrat-populare lărgesc an de an reţeaua de case de odihnă şi organizează un număr tot mai mare de ta­bere de vară pentru pionieri. Anul acesta aproximativ 15.000 copii din R.P. Ungară îşi vor petrece vacanţa de vară în 26 de tabere centrale de pionieri, iar 3.800 de copii mare în care învaţă 1.333,48 copii, 216 şcoli de 7 ani cu 278.618 elevi şi 184 şcoli medii cu 41.379 elevi. Urmele răz­boiului n-au dispărut. Mai sunt multe greutăţi de învins. Dar Coreea este hotărîtă să le în­vingă. In anii agresiunii americane Pak-Cen-Or, elevă a şcolii medii din Osan (provincia Phenianul de nord) era parti­zană. Americanii au prins-o şi au schingiuit-o. Ea însă nu a trădat poporul. Şi copila în vîrstă de 16 ani şi-­a găsit sfîrşitul chinuindu-se într-o spînzurătoare în piaţa publică a oraşului. Acum, cinstind memoria acestei copile­ eroine, patrioţii coreeni luptă pentru ca nicio­dată copiii Coreei să nu mai indure asemenea suferinţe. Vlăstarele poporului coreean cresc sub razele binefăcătoare ale unui regim în care copiii sunt socotiţi un capital de nepreţuit, un tezaur care tre­­buie să fie apărat cu toate forţele, vor pleca să-şi petreacă va­­ian­ta în tabăra „Republica Pionierilor", care a fost în­fiinţată pe colina Csillebérc, în apropiere de Budapesta Consiliul popular din Buda­pesta se preocupă de orga­nizarea vacanţei de vară a unui număr de 19.1­10 pionie­ri, iar alţi 17.000 de copii vor pleca în taberele de o­­dihnă pe cheltuiala întreprin­derilor în care lucrează pă­­rinţii lor. Un minunat sanatoriu pentru copii In minunata localitate Is­torite (Isvoarele) de lingi. hotel în R.P. Bulgaria în mijlocul pădurilor de brazi, se înalţă minunata clădiri cu patru etaje a noului sa­natoriu pentru copii bolnavi de tuberculoză osoasă. Sa­natoriul dispune de 100 ca­mere spaţioase cu ferestrei, aşezate spre sud. In sanato­riu funcţionează o secţie de fizioterapie, o sală modernă de operaţii cu aparate Rom gen mobile pentru cazuri­ grave, cînd copiii nu sî­n transportabili şi o vastă sală pentru tratamente cu razi ultraviolete. întregul sana­toriu este înzestrat cu apa­ratele cele mai moderne Copiii au la dispoziţie cabi­nete de ştiinţe ale naturii chimie, fizică şi muzică. Sa­natoriul are spălătorie auto­mată şi o instalaţie pentru condiţionarea aerului. In fie­care sală a noului sanatoriu locuiesc cîte 6—9 copii care îşi pot continua aici învăţă­tura sub supravegherea unor profesori specialişti. Lîngă fiecare pat există o cască de radio şi o sonerie fosfores­centa. Pe cele trei terase uriaşe aşezate în amfiteatru, copiii fac aeroterapie şi heliotera­p­e. Minunata privelişte a îm­prejurimilor oraşului hotel are asupra bolnavilor o ac­ţiune linişlitoare şi învioră­toare. In tabere de vară 1­0­2.750.000 de copii din oraşele sovietice îşi vor petrece anul acesta vacanţa de vara în taberele de pionieri. 15.000 de copii ai oamenilor muncii din Lituania Sovietică vor pleca in vacanţa pe litoralul Mării Baltice. In Sahalin şi insulele Kurile se vor deschide si tabere­­ de pionieri in care se vor odihni aproxi­­­­mativ 20.000 de elevi. I­a Cunoscuta „Fabrică a cărţii pentru co­pii“ din Moscova trimite zilnic in şcoli şi librării sute de mii de cărţi. In anul 1951, fabrica a produs 50 mili­oane exemplare de cărţi, în 1953 — 67 mi­lioane. 1­0 In anii puterii populare copiilor din­­ R. P. Mongolă li s-au creat largi posibi- i lităţi de a învăţa Pe cînd inainte de re­voluţia populară in ţară exista o singură şcoală medie in care învăţau 40 de copii, în prezent funcţionează peste 430 de şcoli elementare şi medii, la care învaţă peste 72.000 de copii. D­in­­ Cehoslovacă, în anul trecut fie­care copil sub un an a fost examinat in medie de 12 ori de către medicii pediatri In comparaţie cu 1937, mortalitatea infan­tilă a scăzut de 2,5 ori. ■ Guvernul R. D. Germane alocă an de an tot mai multe fonduri pentru organiza­rea taberelor de vară ale pionierilor In 1953 au fost alocate 21 milioane mărci pen­tru organizarea taberelor de vară şi 39 500.000 mărci pentru organizarea de excursii şi pentru diferite măsuri cu ca­racter cultural In grădiniţă de copii a unei mine din Ik.z ii I mi i) ,:iic. ai o cuyc Fapte grăitoare Cărţi noi APARUTE IN EDITURA CONSILIULUI CENTRAL AL SINDICATELOR S. GHIRIN — Să folosim din plin rezer­vele de producţie 60 Pag. 0,60 lei B. RIABIKIN — Mereu cu tinereţea 144 Pag. 2,10 lei ION BUCUR — Viaţă nouă în China populară 84 Pag. 1,85 lei ECATERINA POPA IOAN CIOBOTARU ALEXANDRU APOSTOL — Din munca u­­nor comisii de aprovizionare şi cantină 72 Pag. 0,70 lei * * * — Din experienţa biblioteci­lor sovietice 100 P­a­g. 1,60 lei ★ * + — Materiale pentru instrui­rea activiştilor culturali 56 Pag. 0,90 lei Căi noi în uzină Cu cîteva luni în urmă, hotărîsem împreună cu mem­brii brigăzii să extindem lupta noastră pentru economii folosind iniţiativa tinerilor de la uzinele „Progresul" Brăila, de a rea­liza economii egale cu preţul de cost ,al uno­r importante produse finite. Economiile cît de mici ar fi ele, trebuiesc neapărat făcute, le spuneam tovarăşilor din brigadă. Datorită lor, prețul de cost al pro­duselor noastre poate fi redus simțitor. — Dar noi suntem­ forjări. Cum putem reali­za economii de materiale? m-a întrebat atunci Manea Marin. — Nu e greu, i-am răspuns. Tu de pildă, în cadrul brigăzii ești ajutor fierar. Dacă­­ai ţine mai mult la cuptor piesele şi temperatura prevăzută în procesul tehnologic ar fi depăşită, ce s-ar întîmpla? — Materialul s-ar arde, s-ar oxida. — Ei bine, vezi ! Dacă muncești atent fără a da nici o piesă arsă sau oxidată, noi putem lucra mai departe şi în bune condiţii aceste piese. Reducînd procentajul de rebuturi putem realiza economii importante în secţia noastră. A doua zi munca a mers mai bine decît în zilele anterioare. Nu-i vorbă că în bună parte m-a ajutat şi metoda Voroşin — de organizare a locului de munică — pe care o aplicăm de multă vreme. Zi de zi ne dăm seama că economiile noas­tre sporesc. Am reuşit să înlăturăm aproape complet rebuturile. Economiile­­noastre erau însă necontabilizate de către contabilii noştri, care se cramponau de o serie de „dispoziţii" pe care le înţelegeau mecanic şi manifestau o atitudine birocratică faţă de munca şi efor­­turile noastre. Tovarăşul inginer Goldstein David le dădea apă la moară şi de multe ori spunea : — Ce economii? Vedeţi-vă de treabă ! Eco­nomii la forţă... Unde s-a mai pomenit? Noi însă nu ne-am descurajat, deşi comite­tul organizaţiei de b­ază U.T.M. a „uitat"­ să ne ajute. Aşa au mers lucrurile pînă la înce­putul lunii aprilie. Munca practică te ajută însă să scoţi la iveală o serie de rezerve interne. La ciocanu­l nostru electric lucram la mai multe comenzi de şuruburi cu ochi. Treaba mergea bine. Descoperisem multe mărunţişuri, dar care erau folositoare şi care aduceau o se­rie de economii. Pe fişa tehnologică de pildă, materialul necesar pentru prelucrat era prevă­zut cu o greutate de 1,500 kg. Lu­crînd cu atenţie am reuşit să fac piese aproape de dimensiunile prelucrării la strung, ba fiecare piesă, cele 0,800 kg. oțel care se pierdeau deob­ieeei sub formă de capete, tăie­turi etc., au fost recuperate. Am încercat să fac din același material două piese. Primul bloc adus de la cuptor a fost tăiat în două. Din nou încălzite, aceste bucăţi au fost transformate în piesele de care aveam nevoie. Am dat la strung astfel de piese forjate pentru a fi prelucrate. Executarea lor a fost şi mai uşoară, înainte exteriorul şuruburilor cu ochi era mai gros cu 8—10 milimetri. Acum strungarul avea de degroşat numai 2,5 mili­metri. Cuţitul de strung în­­acest fel er­a folosit numai la un singur şpan de degroşare şi la altul de finisare. Deci la forjă se puteau obţine economii de materiale, iar la secţiile prelucrătoare, econo­mie de timp şi de scule. După primele încercări pe care le-am făcut împreună cu brigada, am arătat tovarăşilor ingineri Goldstein şi Ştefănescu Mihai, că tre­buie redusă cantitatea de material la jumă­tate. Au stat şi s-au gîndit, au chibzuit împreună cu tehnologul secţiei tov. Marinescu Gheor­­ghe şi... au găsit de cuvinţă ca lucrările să rămînă tot cum au fost. Nu aveau destulă în­credere în faptul că noi vom putea confec­ţiona după noul procedeu aceste piese fără rebuturi. — E o greşeală ceea ce vrei să faci, îmi lămureau ei situaţia. După mine „greşala" consta toc­mai în birocraţia lor, în comodi­tatea acestor tovarăşi de a nu mai trece prin secţie, în necunoaşterea situaţiei die pe teren. Acest lucru l-am sezisat şi comi­tetului organizaţiei de bază L­.T.M. De această dată în urma criticilor ce i-au fost aduse pentru nepăsarea arătată problemei economiilor, co­mitetul organizaţiei de bază U.T.M. ne-­a sprijinit îndeaproape. Aşa se explică faptul că într-una din zilele lunii aprilie, la consfătui­rea noastră au luat parte şi ingine­rii şi contabilii secţiei forţă, invi­taţi de comitetul organizaţiei de ba­ză U.T.M. ca şi membri brigăzii, maistrul utemist Băcanu Gheorghe şi tova­răşul Tănase Panait au criticat as­pru atitudinea tovarăşilor ingineri şi contabili. Ajutaţi de noi, ei au recunoscut că într-adevăr, pierderile de mate­riale de pînă atunci, constituiau o lipsă grosolană şi că ,,înt­r-­adevăr raţionalizarea tin­e tocmai rea", împreună cu membrii brigăzii, tot în această consfătuire am hotărît să căutăm şi alte for­me în vederea obţinerii de noi economii. Chiar de a doua zi am trecut la fapte. Le-ara vorbit tinerilor Gîdei Ioan, Sianu Marfu­ şi Ră­di­­ca­nu Constantin, despre atenţia pe care trebuie s-o dea conducerii ciocanului. Atenţia te opreşte să trimiţi piesei lovituri puternice. Loviturile grele turtesc diametrul şi strică structura pieselor, iar calitatea nu mai este corespunzătoare. Discuţia avută cu tovarăşii mei de muncă, s-­a dovedit a avea urmări bune. Ceea ce mai constituia o greutate pentru cel ce modela metalul, era capul şurubului unde se prevă­zuse ochiul. Sfera se făcea din câte 10—12 lo­vituri de ciocan. Apoi acesta se turtea şi dădea forma apropiată de prelucrare. Se spune deseori că , .prietenul l­a nevoie se cunoaşte. Şi noi avem un prieten bun. Este maistrul comunist Panait Tănase. El a trecut de cîteva ori pe la locul nostru de muncă şi a privit mult timp operaţia ce o executăm pentru şurubul cu ochi. Apoi a plecat zîm­bind. Darul pe care l-a făcut brigăzii noastre cu două zile mai tîrziu, ne-a ajutat să sporim productivitatea muncii. Maistrul ne-a dăruit o inovaţie de preţ. Aceasta este o matriţă com­pusă din două părţi de material, suprapuse. In interior a fost imprimată suprafaţa unei sfere. Cu ajutorul ei materialul cald care se introduce sub ciocan, capătă forma sferei din 2—3 lovituri. Exactitatea poate fi măsurată cu precizie, iar calitatea este şi mai bună. Coeficienţii, de calitat­e stabilit, noi l-aă în de­păşit cu 1,34 la sută.­­ * Cînd controlorul Miodricei Nicolae ne-a a­­nunțiat că de trei zile dăm nu­mai produse, de calitate superioară, nici n-am mai auzit şlivra­tul sirenei. Se sfîrșise lucrul. Utemistul Mus­­caiu loan mi-a luat piesa din mînă și mi-a arătat ceasul. A făcut apoi semn din cap tova­rășilor din echipa sa să preia lucrul din mers, după cunoscuta metodă sovietică Jandarova. A trebuit să plec.* Totuși cîteva cuvinte i-am aruncat în fugă : — Să știi tovarășe Muscalu că pînă ieri am îndeplinit încă o normă anuală, dar calitatea e tocmai așa cum ne trebuie. Vezi, ai grijă, să nu ne faci de rîs, să dai cumva rebuturi ! Muscalu a răspuns supărat: — I­a spune-mi te rog, de cîte ori am dat eu rebuturi ? Mai bine mi - a­r vorbi cum stăm cu economiile pe luna asta. L-­a­m împăcat repede. I-am arătat că eco­nomiile noastre din luna aprilie se ridică nu­mai la şuruburile cu ochi la suma de 1300 lei. Peste cîteva zile ne-a venit material brut pentru confecţionarea unor bare exagonăre lungi de cîte lin metru. Greutatea materialului prefăcut în bare de acest fel, corespunde cu lungimea unei bare de 1.200 metri. Am arătat acest lucru tovară­șului inginer Goldstein. A dat din umeri și m-a trimis la tehnolog. Tehnologul Mioricescu om cu „suflet" mi-a explicat prin gesturi largi şi demonstrative că „bieţii strungari" mai dau şi ei cîte 5—6 rebuturi. De ce nu le-ar ajuta acest plus de bare exagonale să lichideze cu ele. După un calcul rezultă că din plusul rămas de la cele 308 bare lucrate de mine din luna aprilie şi pînă acum, s-ar fi putut face 2464 de piuliţe cu lungimea de 25 mm. Dar mai sun­t oameni care încurajează pe cei ce nu vor să înveţe, nu ţin seama de noile iniţiative, aşa cum face şi „mărinimosul" nostru tehnolog. Iniţiativa noastră de a economisi oţel la şu­ruburile cu ochi şi la barele exagonale,­­aduce anual o economie de cel puţin 50.168 lei. Celelalte probleme mărunte, cum sunt nu­mite în realitate economiile de curent electric, aer comprimat, nuci etc. , valorificate, aduc şi ele un aport deosebit la scăderea preţului de cost al produselor. . In ultimul timp, făcînd bilanţul , succeselor noastre, am­ ajuns la concluzia­ că­ putem des­­coperi şi de acum înainte alte căi pentru spo­rirea economiilor. In această lună ne-am propus să facem o economie de 300 kg. oţel, din care se vor con­fecţiona numeroase ciocane de greutăţi,­dife­rite, cleşti, dălţi etc., necesare atelierului nostru. Pentru ca acţiunea de economisire a mate­rialelor, timpului şi sculelor să poată fi ex­tinsă în toată secţia noastră, se cere mai mult sprijin din partea comitetului organiza­ţiei de bază U.T.M. Dacă membrii comitetului vor trece mai des pe la organizaţia de partid şi pe la conducerea secţiei, sezisînd lipsurile existente pentru a le lichida, succesele noastre vor creşte simţitor. Acestea vor contribui din plin la scăderea pre­ţului de cost al produselor uzinei noastre, la îmbunătăţirea propriului nostru nivel de trai. ION DUMITRU Responsabilul brigăzii utemiste de forjări, de la uzinele „1 Mai", Ploeşti

Next