Scînteia Tineretului, iulie 1957 (Anul 12, nr. 2535-2560)
1957-07-02 / nr. 2535
BISTRI de sărbătoare la Bicaz BICAZ (de la trimisul nostru). Într-un colţ al platformei construită pe betonul barajului, în aşteptarea semnalului de declaritare a exploziei un grup de ingineri şi gazetari ţineau colocviu pe probleme tehnice. — Betonul, întărindu-se, degajează căldură. Barajul se va răci în circa... 12 ani. Să fie oare numai căldura materială cea care stăruie atît în beton? întrebarea sună tuturor egal de puternic. Ingineri, oameni cu rigla de calcul, fac mici „compromisuri“ în ale meseriei. Munca fraţilor Ţuţuianu, care s-au schimbat şi şi noapte pe acelaşi excavator, nu mai e calculată de data aceasta în metri cubi. — Sînt oameni de nădejde. Iubesc construcţia. De data aceasta, cînd se vorbeşte de tînărul electrician Cosma Constantin nu se mai aminteşte de cei nu ştiu cîţi metri de cablu instalaţi. — Munceşte eroic. De multe ori a salvat instalaţiile din faţa apei. Şi încet-încet, în discuţie se retrăiesc momente şi se conturează figuri... Mecanicul Vrabie Filip c asul reparaţiilor fulger, maiştrii devin muncitori căci sînt înfăţişaţi perforînd la granit sau vibrînd betonul. Faptele lor de eroism sunt întîmplările zilelor cutare sau cutare. Aşa este astăzi. Aşa se vorbeşte acum. Altă dată constructorii nu te-ar fi scos din cifre şi noţiuni tehnice. Acum însă sînt atît de aproape de o victorie, incit pot să se bucure de fructul muncii şi de culoarea lui. Astăzi, acum, la ora unsprezece... Dar mai sunt încă citeva minute şi un ziarist are timp să-şi noteze răspunsul întrebării de la început. Barajul nu se va „răci“ niciodată, căci betonul lui acumulează acum o imensă căldură umană — căldura abnegaţiei şi eroismului. Va fi un baraj fierbinte, ca şi inimile constructorilor lui... Dar iată, e ora unsprezece. Pe mica platformă sînt constructorii şi oaspeţii lor. O masă drapată cu roşu şi o cutie cu contacte electrice. O apăsare şi explozia... o clipă însă, pînă astăzi, înaintea tuturor exploziilor de la baraj şi din tunelul Centralei s-a auzit strigătul de geneză: ardeee! Astăzi se încheie o etapă, s-a ajuns la un sfîrşit. O apăsare şi o explozie sfarmă o limbă îngustă de pămînt. Bistriţa năvăleşte pe canal. De pe munte se aud buciume, alt semnal de geneză. Bistriţa se cunună cu betonul. Un „Urra“ al miilor de voci oficiază această unire. De pe proaspetele înalte construcţii flutură şepcile şi baticurile. Jos apa e tulbure şi cu valuri mari. Un operator de film o ia la fugă să nu fie prins de apă. In partea dreaptă a fostului batardou, Bistriţa începe să scadă. Peste puţin timp pe prundişul uscat vor intra excavatoare mari. Va începe lucrul la cea de a doua parte a fundaţiei barajului. Pe mica platformă, strîngeri de mîini în tăcere. De pe cer cîrligul macaralei salută legănîndu-se. Coboară pînă la apă, dar apoi trebuie să urce. Nivelul apei creşte. La ora douăsprezece Bistriţa, curgînd prin canalulde beton, devine din nou navigabilă. Prima plută îşi face şi ea apariţia. Apoi mitingul. Constructorii şi oaspeţii se salută. în tribună un ocseşte vîrstnîc ascultă vorbitorii ,zîmbind liniştit. Cîţiva recunoaştem în el un tînăr care cu zeci de ani in urmă a bătut meleagurile Bîcazului făcînd măsurători şi schiţe, concretizîndu-şi ideile in planurile cutezătoare care au devenit acum fapt. La rugămintea noastră, amintindu-şi de anii aceia, profesorul Dimitrie Leonida ne spune: „aştept de 51 de ani realizarea acestor lucrări. Eram sigur de înfăptuirea lor încă din 1950, cînd a fost prezentat planul de electrificare a ţării. Şi nu mai poate fi nici o îndoială astăzi, cînd tunelul a străpuns muntele şi barajul se înalţă". • La cuvîntul profesorului, ne-am întors privirile spre şantier. Cîteva clipe, cu ochii minţii am văzut barajul: mare, alb şi puternic. Un colos de beton care va ţine piept apelor lacului de acumulare. La capătul tunelului ce începe de lingă baraj sînt cele şase turbine ale hidrocentralei cu puterea totală de 210.000 ku. Realitatea acestor clipe este cam mai aproape. V. CONSTANTINESCU După această explozie Bistriţa şi-a schimbat cursul pe canalul de beton din stingă Foto: D. F. DUMITRU A început Anul Geofizic Internaţional Luni, 1 iulie, ora 0 (timp Greenwich) s-a deschis Anul Geofizic Internaţional (A.G.I.) care va dura până la 31 decembrie 1958. Această vastă campanie de observaţii ştiinţifice antrenează peste 2.000 de staţiuni de pe întreaga planetă şi aproximativ 20.000 de oameni de ştiinţă din 70 de ţări ale lumii. Deschiderea Anului Geofizic Internaţional a coincis cu un eveniment care a stirnit un mare interes în rindul oamenilor de ştiinţă din întreaga lume: o puternică explozie solară. Explozia a fost observată în ziua de 29 iunie şi a determinat începerea unui „interval special mondial“, adică anunţarea simultană a tuturor observatoarelor din lume pentru cercetarea intensă şi permanentă a acestui fenomen şi a consecinţelor lui. Primele consecinţe ale acestei explozii solare au fost observate pe pămînt sub forma unei fur- I tuni magnetice şi a unor pertur■ baţii în ionosferâ. La Observatorul Astronomic din Bucureşti soarele a fost ur- I mărit în mod special în aceste zile de specialiştii noştri in frunte cu acad. G. Demetrescu, • directorul Observatorului, prof. univ. Călin Popovîci, şeful serviciului solar şi alţii. In cursul ‘ zilei de luni Observatorul nostru s■ a înregistrat pe suprafaţa soarelui 11 grupuri de fete, totalizînd un număr de 88 de pete, dintre care 7 de dimensiuni foarte mari, unele vizibile cu ochiul liber. De asemenea la Observatorul din Bucureşti s-a înregistrat o agitaţie microseismică intensifi- I cată în ultimele zile, ceea ce a dus de asemenea la observaţii interesante. IS . Plecarea unei delegaţii a C. C. al U. T. M. în Iugoslavia La invitaţia Tineretului Popular din Iugoslavia, zilele acestea a părăsit Capitala o delegaţie a Uniunii Tineretului Muncitor, pentru a participa la Seminarul Internaţional „Tineretul şi dezvoltarea modernă industrială, organizat la Dubrovnik între 1—10 iulie. La strînsul recoltei Peste 1000 de studenţi clujeni Peste 1000 de studenţi clujeni şi-au manifestat dorinţa de a fi alături de lucrătorii ogoarelor pentru asigurarea unei recolte bogate. Intr-o însufleţire cu adevărat caracteristică studenţimii, primele grupe au şi plecat. Cei mai harnici s-au dovedit a fi studenţii facultăţii de ştiinţe juridice, l-au urmat cei de la Universitatea „Bolyai“. Vineri dimineaţă a fost rîndul mediciniştilor, împărţiţi în trei grupe, aproape 120 de studenţi au plecat la gospodăriile agricole de stat din Gherla, Cămăraş şi Bădeni. TRECATORII In piaţa Bălcescu, la colţul universităţii, în apropierea ceasului cu patru cadrane, Consiliul A.R.L.U.S. a dispus aşezarea unui lung şir de panouri cu reproduceri din lucrările Muzeului Ermitaj. Alegerea acestui loc mi se păruse complect neinspirată : îmi spuneam că drumeţii cu treburi tot nu se vor opri , cit despre perechile fără suficientă fantezie care fixează acest ceas ca loc de întîlnire... ce se poate intîmpla ! Dacă amîndoi sînt punctuali, vor pleca imediat.* Dacă unul dintre ei soseşte cu mult timp înaintea celuilalt şi încearcă dulcea febră a aşteptării, nici o capodoperă din lume nu-l va interesa sau distrage. Iar dacă, dimpotrivă, este un om care aşteaptă cu rece indiferenţă momentul întîlnirii, e îndoielnic că va vibra în faţa unor reproduceri de artă. Judecata, deşi cu aparenţe logice, a fost viciată de superficialitate, acum știu asta. In zilele de atmosferă toridă, cînd se înmuia asfaltul străzilor, cînd refugiul umbrei se dovedea iluzoriu, cînd canicula moleșea orice activitate dar întindea exasperant nervii, am văzut grupurile masive de privitori ai acestor panouri. S-ar putea spune mai mult decit „privitori“ , participanţi. Oamenii descifrau mesajele umanismului care străbătuseră veacurile. Nu se grăbeau deloc. Soarele îi săgeta vertical, în creştet, cu egoism, duşmănos faţă de altă strălucire în afara acelei proprii. Ei nu se grăbeau. Se uitau la cele două „Femei cu «teascuri* ale lui Millet. Povara acestora li se părea insuportabilă ; simţeau muşchii spinării cambrîndu-se, auzeau trosnetul cioturilor de lemn, vedeau pămîntul lunecînd indiferent sub paşii obosiţi. Şi totul dispărea atunci în jurul lor — huruitul traiovaielor, fluierul miliţienilor, cazanul încins în care orele fierbeau. Se cufundau într-o pădure de aur, pădurea toamnei ruse, dumnezeieşte zugrăvită de Levitan, apoi se întorceau să mai arunce încă odată o privire spre un amurg de Ruysdael. Se emoţionau în faţa unui copil cu ochi scânteietori, negri şi vii, ca ochii tuturor copiilor pictaţi de Murillo, nefericiţi, veseli şi inocenţi în nefericirea lor. Un Breugel, bătrînul le aprindea în priviri o scînteie jucăuşă, în faţa lui Rembrandt van Riyn, chipul se adîncea cu o undă perceptibilă de dramatism, cu Rafael încerca sentimentul copleşitor al adoraţiei cu Van Dyck şi Velasquez vibra la orgoliu, cu Repin se lumina solemn... Erau cîţiva metri de parcurs în colţul acestei pieţe ; epocile se succedau prea repede, nimeni nu stătea să explice mulţimea de şcoli artistice şi diversitatea geniului. Dar oamenilor nu le păsa. Nu mai erau trecători, ci suflete vrăjite. Sub toatele necruţător, în ceasul primejdios de amiază care usucă cerul gurii şi toropeşte privirile, oamenii priveau avid minunile Ermitajului ajunse la ei în reproduceri semi-industriale. Priveau şi nu se simţeau in stare să se grăbească, chiar dacă pentru aceasta razele crude i-ar fi topit acolo, făcînd din ei ultimele Jertfe aduse Frumosului ŞTEFAN IUREŞ La închiderea anului universitar ENTUZIAŞTII O paradă a tinereţii Cortina îşi retrage faldurile. Sala aplaudă. Ansamblul coral al Oraşului Stalin. Prezentatorul programului, palid de emoţii, te introduce în atmosfera de concurs. S-a executat prima piesă, corect, modest. Iată numeroase noi numere în repertoriu: „Cîntec pentru muncitorii forestieri“ şi „Mult mă mir de tine pădure“. Interpretarea sub aspect calitativ în evidentă ascensiune, vocile reuşit armonizate. Aplauzele cresc în intensitate. „Serenada“ de Ciprian Porumbescu cunoaşte o interpretare de înaltă ţinută. Remarci lirismul, sensibilitatea deosebită a studenţilor-artişti. Corul anunţă finalul programului. Un marş al victoriei. Se impune totuşi o concluzie de natură interogativă. De repertoriu o melodie a avînturilor ? O melodie care să cînte tinereţea lor, anii de studenţie... Apare corul centrului universitar Galaţi. Sub aspectul interpretării semnul egal între corul Oraşului Stalin şi cel din Galaţi nu este posibil. Emoţiile interpreţilor gălăţeni şi ale dirijorului lor s-au dovedit sufocante. In continuare studenta Rodica Klein din Oraşul Stalin încearcă cu îndrăzneală să execute la acordeon Rapsodia I-a de George Enescu. Aceeaşi „artistă“ ni s-a impus prin talent şi virtuozitate ca pianistă, interpretînd „Invitaţia la vals" de Weber. O colegă de ansamblu, Dorina Moldoveanu, ne-a impresionat, executînd la pian o lucrare extrem de dificilă, dansul romînesc de Bella Bartók. Echipa de dansuri romîneşti şi germane a dovedit bun gust şi corectitudine. Orchestra di estradă a centrului universitar al Oraşului Stalin a interpretat cîteva melodii de succes ai muzicii uşoare romîneşti Centrul universitar Galaţ şi-a pus multe speranţe în evoluţia orchestrei de muzică uşoară. Intregu program al orchestrei a însemnat o invitaţie de nimeni refuzată la buna dispoziţie. Solistul orchestrei, Constantin Lazăr interpretînd melodii din muzica popoarelor, a cuceri simpatia publicului. O singură jumătate de concurs nu permite creionarea unor serioase concluzii. Insă se ce subliniate emoţiile ş entuziasmul participanţilor, primele succese ş numeroasele surprize rezervate de viitoarele evoluţii în concurs. V. I.AZAROV Din nou pe stadionul ,23 August“ am fost martorii unei mari sărbători a tinereţii. De data aceasta nu era vorba numai de o întilnire sportivă. Mii de tineri prezenţi în tribune aşteptau cu interes un eveniment de seamă în viaţa generaţiei tinere a ţării noastre. In această ultimă zi de iunie urma să se închidă anul universitar. Prin jocuri sportive şi întreceri artistice, studenţimea îşi manifesta bucuria pentru terminarea cu succes a anului de învăţămint. Iată că pe pista stadionului pătrund primii participanţi la mi (Continuare in pag. 4-a) Aspect de la serbarea de închidere a anului universitar de pe stadionul „23 August“ fott E. CSIK.OS Miercuri 3 iulie, ora 16 pe stadionul „23 August“ va avea loc demonstraţia de gimnastică a studenţilor din Capitală şi meciurile internaţionale de fotbal Ştiinţa Bucureşti — Akademie Sofia şi Ştiinţa Timişoara — Spartak Hradek Kralove. Biletele s-au pus în vînzare la casele stadionului şi la celelalte case de bilete. HOTÂRÎREA Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Romíne cu privire la reorganizarea mişcării de cultură fizică şi sport din Republica Populară Romînă Cultura fizica, ca parte integrantă a culturii socialiste, constituie un important mijloc de ntărire a sănătăţii oamenilor nuncii, de creştere a unei generaţii viguroase capabile să îndeplinească în bune condiţiuni înăceţele sarcini de construire a socialismului, de apărare a cuceri■ilo.r regimului nostru democratpopular şi de strîngere a relaţilor de prietenie între poporul romîn şi popoarele altor ţări, în vederea menţinerii şi consolidării păcii. Activitatea de cultură fizică s-a desfăşurat în ultimii ani pe baza hotărîrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din iunie 1949, aplicînd în mod creator experienţa înaintată a culturii fizice sovietice şi experienţa acumulată în decursul anilor de mişcarea de cultură fizică din ţara noastră, s-au obţinut în această privinţă importante succese. Astfel faţă de 400.000 membri in 1950, la sfîrşitul anului 1956 mişcarea de cultură fizică şi sport număra peste 990.000 membri dintre care peste 250.300 femei. Peste 900.000 de insigne „Gata pentru Muncă şi Apărare“ au fost cucerite de cetăţenii Patriei noastre. Numai în anul 1955 marile acţiuni sportive de masă ca: Spartachiada sindicală, Spartacifiada de iarnă a satelor, concursurile sportive de vară ale tineretului, campionatele şcolilor medii şi universitare, au cuprins peste 2 milioane de participanţi. Numărul celor care practică turismul este de peste 2.000.000. In anii regimului democratpopular au fost pregătite numeroase cadre sportive şi s-au amenajat pentru principalele ramuri de sport un important număr de baze sportive. Datorită acestui fapt, numărul sportivilor fruntaşi a crescut simţitor. Sportivii noştri au cucerit numeroase titluri de campioni olimpici şi mondiali şi au reuşit să ocupe multe locuri în ierarhia mişcării sportive mondiale şi europene apărînd cu cinste culorile patriei noastre. Succesele obţinute au fost posibile datorită îndrumării şi sprijinului de zi cu zi dat de partid şi muncii depuse de Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport, sindicate, U.T.M., şi activul voluntar al mişcării sportive. ★ Pe lingă rezultatele pozitive obţinute în activitatea de cultură fizică şi sport din ţara noastră mai există încă o serie de lipsuri. Cultura fizică nu a căpătat încă un caracter larg de masă. S-a neglijat aspectul recreativ şi atractiv al mişcării sportive. Nu este organizată încă educaţia fizică a copiilor de vîrstă preşcolară, educaţia fizică în parcuri de cultură şi odihnă, iar la sate mişcarea sportivă este încă slabă şi se desfăşoară ruptă de activitatea culturală de masă. Educaţia fizică a tineretului şcolar şi mai ales a elevilor din şcolile elementare, cu toate măsurile luate în ultimul timp, este încă nesatisfăcătoare. Complexul sportiv G.M.A. nu a devenit încă baza sistemului de educaţie fizică a poporului nostru ; el nu constituie încă parte integrantă a procesului de instruire sportivă. Procentul de femei atras în mişcarea sportivă este încă mic. Turismul, care trebuie să aibă o largă răspîndire de masă, nu are încă un cadru organizatoric şi o bază materială corespunzătoare. Numeroase ramuri de sport nu au baza de masă necesară pentru a menţine rezultatele obţinute şi a progresa pe plan internaţional. Se constată o rămînere în urmă la gimnastică băieţi, atletism, înot, schi, fotbal, baschet fete, tenis etc. Gimnastica de producţie care trebuie să contribuie în mod direct la ridicarea productivităţii muncii încă nu se practică. Deşi în ultimii ani au fost pregătite numeroase cadre de profesori de educaţie fizică, antrenori, arbitri, organizatori sportivi, instructori voluntari, numărul lor continuă să rămînă nesatisfăcător, iar pregătirea politică şi profesională a acestora este încă insuficientă. Munca de ridicare anivelului ideologic, politic şi cultural al sportivilor, educarea lor în spiritul internaţionalismului proletar şi patriotismului socialist, este încă slabă. Presa sportivă şi revistele de specialitate nu critică destul de curajos lipsurile existente în mişcarea de cultură fizică şi nu propun măsuri de îndreptare. Cercetările ştiinţifice în domeniul culturii fizice se desfăşoară într-un ritm necorespunzător. Sunt slab fundamentate ştiinţific problemele legate de rolul practicării educaţiei fizice ca factor de întărire a sănătăţii, de ridicare a productivităţii muncii, precum şi problemele antrenamentului sportiv. Cu toate că în ultimii ani au fost construite multe baze sportive, numărul lor nu satisface nevoile mereu crescînde ale mişcării noastre sportive. Nu sunt folosite din plin resursele locale pentru construirea şi amenajarea de noi baze sportive. In acelaşi timp o mare parte din bazele sportive existente nu sunt folosite cu, maximum de randament, iar întreţinerea lor lasă de dorit Lipsurile existente în mişcarea de cultură fizică și sport se datoresc în primul rînd sistemului depășit de organizare, în care se (Continuare in pag. 3-a) Premiaţii concursului de creaţie muzicală iniţiat în cinstea Festivalului In sala de consiliu a C. C. al U.T.M. a avut loc luni dimineaţa festivitatea înmînării premiilor participanţilor la Concursul naţional de creaţie muzicală iniţiat de C.C. al U.TM., în colaborare cu Uniunea Compozitorilor şi Uniunea Scriitorilor din R. P. Romînă în cinstea Festivalului de la Moscova. Maestrul emerit al artei Alfred Mendelsohn, secretar al Uniunii Compozitorilor, preşedintele juriului concursului, a vorbit despre desfăşurarea şi rezultatele concursului naţional de creaţie muzicală. Tov. Mihai Silişte, şef adjunct al secţiei de propagandă şi agitaţie a C.C. al U.T.M., a felicitat pe compozitorii şi poeţii distinşi cu premii şi menţiuni. Unele din lucrările premiate vor fi trimise juriului Concursului internaţional muzical organizat la Moscova cu prilejul Festivalului. 0B’ Umlotnuri din toate ţările, initivul Organ Central al Uniunii Tineretului Muncitor Anul XII, Seria II-a, Nr. 2535 4 PAGINI — 20 BANI Marţi 2 iulie 1957 Dar tinerii muncitori? La Festivalul tineretului din raionul Reghin n-a participat nici o echipă muncitorească De curind in raionul Reghin a avut loc Festivalul tineretului. Punctul de atracţie al festivalului l-au constituit spectacolele tinerilor date in aer liber si in special dansurile populare. Zeci de echipe de dansuri s-au perindat pe scenele festivalului aducind cu eie ceva din specificul satului din care veneau. Dansurile originale, costumaţia şi măiestria artiştilor amatori din Săcalu de Pădure, Lueriu, Logig, Poarta, au încîntat pe spectatori făcind să răsune văzduhul de aplauze Îndelungi. Toate, toate au fost minunate şi dansurile romîneşti, şi cele germane din Dedrad şi cele maghiare din Voivodeni şi dansurile ţigăneşti din Petelea... In ziua aceea tinerii din Reghin s-au cunoscut mai mult, s-au Împrietenit. Festivalul a fost o puternică manifestare tinerească, plină de veselie. Şi totuşi parcă-i lipsea ceva. In intilnirile or sărbătoreşti de 1 Mai, 23 August etc., tinerii din raion s-au obişnuit să primească in mijlocul or echipe artistice de amatori din Întreprinderi, să facă schimb de experienţă în munca cultual-educativa, să lege prietenii. In oraşul Reghin sint atîtea înreprinderi şi instituţii... Asta înseamnă mii de tineri. Şi totuşi pe scenele festivalului nu s-a prezentat nici o echipă de dansuri, nici un cor, nici o orchestră, nici un solist vocal sau instrumentist. De ce au lipsit ? Oare tnerilor muncitori din Reghin nu e plac dansurile populare, cu viţeele ? Să aflăm părerea tovarăşului S. Virghinaş secretarul conitetului orăşenesc U.T.M.-Reghin. — Asta-i situaţia, tovarăşi. Nu idată am analizat-o in biroul omitetului orăşenesc. Nu ne aută directorii Întreprinderilor... In privinţa directorilor există un sîmbure de adevăr. Conducăorii unor întreprinderi cum suntovarăşii Maksay losef de laR.U.M., Kiss Lajos de laF.I.L., neglijează activitatea culurală a tineretului deşi in anumite ocazii Își iau angajamente destule. — Noi tovarăşi vom face... Vom sprijini.« Care-i realitatea ? Sprijinul nu o observă. Echipa culturală de a I.R.U.M. s-a autodizolvat, în tmp ce tovarăşul Maksay coninuă încă să-și ia angajamente. — Vom face... Vom sprijini... Ce vei face tovarăşe Maksay, o vei sprijini ? Nu-i mai puţin adevărat că o mare parte din vnă revine comitetului orăşenesc J.T.M.- implicit şi tovarăşului rirghinaş care s-a mulţumit doar să înregistreze şi să „analizeze“ activitatea cultural-educaivă a tinerilor din Reghin. De e nu se cere sprijinul comitetuui orăşenesc P.M.R. ? De ce în Iaşul Reghin problema muncii alturale este privită fără simţ de răspundere din partea unor rgane şi conducători de întrerinderi ? Situaţia nu este iremediabilă, posibilităţi există. Tinerii din Reghin sunt dorniţi să participe activitatea culturală, iar comitetul orăşenesc U.T.M. trebuie s depună o muncă organizatoriă mai concretă, persistentă eficace. MIRCEA MUNTEANU ŞTEFAN NERANITKI