Scînteia Tineretului, noiembrie 1957 (Anul 12, nr. 2638-2663)
1957-11-01 / nr. 2638
Frumuseţea portului popular din raionul Sibiu DATE ZOR, TIMPUL NU AŞTEAPTA TG. MUREŞ (de la corespondentul nostru). In Regiunea Autonomă Maghiară planul însămînţărilor de toamnă a fost îndeplinit în proporţie de 87 la sută. In raioanele Gheorghieni şi Tg.-Secuiesc ţăranii muncitori au terminat semănatul culturilor de toamnă. Lucrările se apropie de sfîrşit şi în alte raioane. Cu toate cifrele medii satisfăcătoare, nu putem scăpa din vedere însă rămînerea în urmă a lucrărilor în unele comune şi chiar raioane. In raionul Mureş, s-a îndeplinit 84 la sută din planul de însămînţări. Comunele Dumbrăvioara, Moşuni, Gh. Doja, G.A.C. Chinari, Leordeni, Nazna, Stejeriş şi 12 întovărăşiri au terminat însămînţatul. Dar iată că în comunele Corneşti şi Eremitul nu s-au executat nici jumătate din aceste lucrări, iar întovărăşirile din Săbed, Culpiu, Bărdeşti nici n-au început însămînţatul. De ce ? In cîteva locuri S. M. T. Tg.-Mureş n-a trimis tractoare. In alte locuri, ca la gospodăria colectivă dinPănet, sau la, întovărăşirea din Mureşeni au sosit mecanizatorii dar „n-au avut teren“. — Mai staţi puţin pînă tăiem cocenii, pînă recoltăm sfecla de zahăr şi pe urmă îi daţi zor. Cam aşa au fost primiţi tractoriştii la Pănet şi Mureşeni. Aşa, să-i tot „dai zor“ ! Ca să aibă mai multe maşini, S.M.T. Tg.-Mureş a adaptat unele semănătoare pentru semănatul Regiunea Hunedoara a terminat însămîntărire de toamnă Fruntaşe pe regiune la această lucrare sunt G.A.S.-urile care au realizat planul la 18 octombrie, precum şi gospodăriile agricole colective, întovărăşirile agricole şi ţăranii individuali din raioanele Orăştie şi Mia, care au raportat îndeplinirea planului de însămînţări la 26 şi respectiv 28 octombrie. In regiunea Hunedoara se lucrează acum intens la executarea arăturilor adinei de toamnă, păioaselor, şi le-au folosit în cuplaje pe terenurile gospodăriilor colective din Curteni şi Ernei. Ele au dat rezultate bune. Dar numai la aceste maşini şi numai în brigăzile utemiştilor Kőműves Gyula şi Pastor Dezső s-au folosit cuplaje. Capacitatea semănătorilor n-a fost exploatată raţional de toţi mecanizatorii. Ritmul lucrărilor trebuie intensificat şi în raionul Mureş dar mai ales în raioanele Cristorul Secuiesc şi Sîngeorgiu de Pădure care au rămas mult în urmă, îndeplinind doar 65—70 la sută din planul lor de însămînţări. Aceasta cere un efort în plus atît din partea tinerilor mecanizatori cît şi a ţăranilor muncitori din aceste raioane. La uzinele „Steaua Roşie“ din Bucureşti a început fabricarea în serie a noi remorci basculante mecanizate de 4 tone, care serveşte la transportul de materiale pe şantierele de construcţii şi poate fi remorcată de tractor, avînd descărcarea laterală şi pe spate. Urmările unui sfat bun Mai acum cităva vreme, la ceasul amurgului, am ajuns cu o maşină a raionului de partid din Tulcea in comuna Poşta. Am oprit în centrul satului, la horă. Spre maşină s-au îndreptat o fată şi-un băiat. Băiatul, înalt şi subţire ca o luminare, cu un chip sfios, îmbrăcat intr-un costum de haine de camgarn, cu o şapcă de piele trasă pe cap, ca sub care îi ieşea afară un moţ de păr galben, a deschis portiera maşinii in grabă şi m-a întrebat. — Unde-i Vania ? (Vania era şoferul) — Pe-aici, i-am răspuns eu, oarecum intimidat de îndrăzneala lui, o îndrăzneală tinerească şi bonomă. , Pină să apuc eu să-i dau explicaţii mai ample a apărut Vania. S-au îmbrăţişat cu căldură, apoi băiatul şi fata s-au ghemuit repede pe banca din spatele maşinii şi fără să ne consulte au hotărît. — Vărule, mergem la noi acasă. Nici eu nici Vania n-am protestat. Marina a pornit şi intr-un minut am ajuns la locul hotărit. Ceea ce mi-a atras luare aminte cind am intrat in curtea celor doi tineri a fost gardul. Un gard de piatră încă neterminat. Ne-am aşezat la o masă sub un topron. Stupina casei, adică mama tinărului, cum ne-a văzut a plecat să ne aducă o picuţă cu vin. Tinărul a plecat şi el împreună cu fata să se schimbe de haine. Aşa că sub ţopron am rămas numai eu cu Vania. 11 întreb pe şofer. — Vania, cum îl cheamă pe tinăr ? ■— Nu ştiu. — Cum, nu sunteţi rude ? — Nu... ' — Bine, dar... vă cunoaşteţi de mult ? — De vreo lună. Şi Vania începe să-mi povestească împrejurarea in care s-au cunoscut. — Venisem cu treburi prin Poşta. L-am găsit intr-un cerc de tineri. Era pornit rău împotriva colectivizării, dar nu ştia săracul nici el de ce. L-am poftit in maşină ţi l-am dus la Telifa, în satul vecin, să-i arăt gospodăria de-acolo. La întoarcere l-am întrebat : — Ei ce zici vere, ți-a plăcut? A lăsat capul in jos. Nu mi-a dat nici un răspuns. Am înțeles că-i era greu să răspundă. M-a poftit acasă la el, ca acum. Acasă, după ce , ne-am sfătuit ore în șir i-a spus maică-si dintr-o dată : — Mamă, mîine mă înscriu... Maică-sa a uitat că e însurat ți l-a cîrpit. „Vărul“ ți-a frecat obrazul cu palma, dar a rămas pe poziție. A chemat-o pe maică-sa alături, în bucătărie. Au discutat vreo jumătate de oră. Din tot ce-au discutat n-am auzit decit atît . — Mamă, de ce mă faci de rîs in fața omului ăsta ? Nu pricepi că-mi vrea binele ? Cind au ieşit din bucătărie, maică-sa se lupta cu ea însăşi să-ţi ascundă supărarea. A turnat vin in căni şi-a închinat în sănătatea mea. A venit şi taică-său. Am discutat de una de alta. La o vreme, maică-sa ţi-a destăinuit din senin frămîntările : — Ehe, dacă intrăm... n-o să mai apucăm să sfîrșim nici gardul... Eu nu m-am amestecat în discuție. Fecioru-su a sărit cu gura. Nu-i spusese maică-si de unde vine, dar acum i-a spus. Maică-sa a încremenit. Nu putea să suporte nici măcar ideea că băiatul ei cutezase să viziteze o gospodărie. Eu am ridicat cana şi-am închinat-o în sănătatea ei. N-avea rost să mai discutăm de problema asta la un pahar de vin. La o vreme, maică-sa a început să-mi zică „nepoate“ iar băiatul „vere". M-au pus să le povestesc viaţa mea. Le-am povestit-o. Băiatul mi-a povestit-o şi el pe-a lui. E un tip. Poţi să juri că e scos din „Derbedeii“ lui Nicuţă Tănase. La 14 ani a fugit de-acasă. A făcut foame prin Bucureşti, pe urmă s-a dus în Valea Jiului şi s-a angajat la mine. Pe urmă a venit iar la Bucureşti şi s-a băgat la circ la Krately. Din îngrijitor a ajuns dresor de clini şi porumbei. A jucat şi în filmul ăla, în „Nufărul Roşu“, poate l-ai văzut... Pe urmă l-a apucat dorul de casă. Şi-a adus aminte că într-un sat vecin e o fată care i-ar fi bună de nevastă. A venit la Tulcea. A stat prin Tulcea vreo trei zile. Nu prea îndrăznea să se întoarcă acasă. La un bufet s-a întîlnit cu un om. Cică omul, „ăla“ — susţine el — semăna grozav cu mine. Nu-mi amintesc să fi fost eu. Cine ştie ? Poate că eu oi fi fost... Şi omul ăla l-a povăţuit să se întoarcă acasă şi s-a întors acasă A intrat pe poartă şi s-a aşezat la masa asta. — Mamă, tată, m-am întors. Maică-sa s-a crucit. Îl credeamort. Peste o săptămînă s-a dus în satul vecin, după fată. A avut noroc că nu se măritase încă. A adus-o acasă şi s-au apucat de treabă. Ştii ce gospodar e ? Şi „vărul“ şi-a terminat povestea lui atunci, cam aşa : — Dacă nu dădeam de omul ăla în Tulcea, cine știe pe unde îmi sfîrîiau picioarele. Acum, l-am întîlnit pe dumnealui, adică pe mine, pe „vărul“ ăsta... m-a dus să văd Tetița. Ce-am văzut acolo mi-a plăcut. Maică-sa s-a încruntat. Taică-său, care tăcuse tot timpul pînă atunci, s-a ridicat greoi de la masă și a hotorit : — Mîine ne înscrim și noi la colectivă. Maică-sa a îngheţat cu mina pe cană. — Bine scrie-te dar eu să ştii că bag divorţ. Eu, m-am tras pe scaun şi-amzis : — Am mai cunoscut eu o femeie ca dumneata. Și aia zicea la fel. Acum e în gospodărie. Anul trecut a făcut singură 400 zile-muncă.....Nu ştiu ce s-a întîmplat mai departe. S-or fi scris, nu s-or fi scris, femeia o fi băgat divorţ, n-o fi băgat, nu ştiu... Cînd au apărut gazdele Vania de-abia sfîrşise povestirea. Am închinat o cană cu vin, am discutat de una, de alta. Eu toată vremea iscodeam să prind un fir de vorbă, să mă edific asupra situaţiei. La masa aceea era veselie, oamenii glumeau. Mama îi spunea lui Vania „nepoate“, băiatul „vere“, Vania îi spunea mamei „mamă“, băiatului „vere“... începusem şi eu să le spun „mamă“ şi „vere“, începuseră şi V ORNARU Mîncâieril ic feîrile Reşiţa. Furnale ce produc rîuri de fontă incandescentă, cuptoare cu oţel lichid, laminoare uriaşe... Nu vom vorbi însă astăzi despre acestea, care merg bine, ci despre unele lucruri care nu sînt la fel de mulţumitoare. Se ştie că, îndeplinind hotărîrile partidului şi guvernului, Direcţia Centrală de Statistică a luat în ultimul an măsura reducerii formularisticii. S-au redus într-adevăr simţitor formularele de evidenţă : 70 la sută din cele existente pe întreaga economie în 1956. Şi totuşi la un control recent s-au găsit în circulaţie încă 415 situaţii neaprobate, pe lingă cele 292 aprobate. Acesta, oricum, e un progres, deoarece în 1956 circulau în economie nu mai puţin de 2.065 situaţii. Dar de ce unele persoane nu se declară mulţumite de reducerea formularisticii, de ce ele fac şi acum formulare inutile, cerînd 707 situaţii, fiecare cu zeci de rubrici, în locul celor 292 formulare aprobate, care conţin rubricile cele mai necesare ? Ce fel de date or fi acestea ? Pentru a vă lămuri, vă vom relata ce păţesc unii tovarăşi de la Reşiţa din pricina birocratismului unor conducători ai direcţiei generale a metalelor feroase din Ministerul Industriei Grele. Tov. Andrei Traian, şeful serviciului transport, trimite lunar la Bucureşti... programul de lucru al fiecărei maşini. Credeţi că spune numai cîţi kilometri va parcurge şi ce tonaj va transporta ? Nu ! Situaţia are 15 rubrici : numărul de circulaţie, seria motorului, anul fabricaţiei, capacitatea şi multe altele, repetate în fiecare lună. Altă situaţie e cea a... consumului de benzină pe fiecare automobil. Aici, alte zeci de rubrici : tipul, numărul de circulaţie, motorul, consumul de benzină la 100 km., de ulei etc. etc. Din curiozitate am întrebat pe tovarăşul Stoica din cadrul direcţiei transporturi a Ministerului Industriei Grele la ce-i folosesc toate aceste date a căror solicitare nu este aprobată legal, după cum prea bine ştie. A răspuns senin : — Nu le cerem, nu ne trebuie, dar dacă le trimit... e bine ! Inginerul Ion Ionescu, şeful serviciului reparaţii capitale de la Combinatul Reşiţa, conform cerinţelor oficiale ar trebui să trimită trimestrial direcţiei generale o situaţie restrînsă cu patru coloane. Tovarăşul S. Efstate, director tehnic în direcţia generală a metalelor feroase şi şeful de serviciu inginer M. Ivan, cu de la Unele greutăţi întîmpinate în lupta pentru raţionalizarea formularisticii si de putere, pretind însă date cu grămada , situaţia cheltuielilor post-calculate pentru reparaţii capitale; (aceasta are doar... 280 poziţii cu... 15 coloane şi fiecare poziţie este raportată în două preţuri , devizii post-calcul, deci nu mai puţin de 8.400 cifre). Apoi, situaţia financiară a reparaţiilor capitale (alte... 280 poziţii pe... 10 coloane). De asemenea, culmea, situaţia reparaţiilor capitale in luna respectivă pe fiecare motor din Reţiţa in parte, inclusiv cu numărul de inventar (!) : 204 poziţii pe 9 coloane. Şi asta nu simplu, ci in paralel : o situaţie pe obiecte reparate, alta din punct de vedere al naturii reparaţiilor. După ce au trimis toată această hîrţogărie inutilă, ca să nu se supere Direcţia Centrală de Statistică cei de la Combinatul metalurgic Reşiţa... complectează în plus şi formularul lezat. La acestea adăugaţi faptul că zilnic Reşiţa transmite prin telefon Bucureştiului o situaţie pe 31 de poziţii, deşi nu se cer decit5 poziţii — şi vă veţi strica pofta de mîncare pentru ziua respectivă. Numai pentru situaţiile prezentate mai sus un salariat ar trebui să lucreze 28 de zile şi jumătate pe lună, cele opt ore încheiate. Adăugaţi de asemenea că situaţiile sunt bătute la maşină, deci şi o dactilografă s-ar ocupa numai de aşa ceva. Apoi s-ar consuma circa 2 kg. hîrtie, creioane, franglici de maşină, bani de poştă şi telefoane. Partidul şi guvernul duc in mod ferm politica raţionalizării aparatului administrativ, cer reducerea formularisticii la strictul necesar. Cei mai mulţi lucrători din economie susţin cu entuziasm această orientare justă. Poate vă întrebaţi atunci de ce mai sînt unii mîncători de hîrtie, care e cauza pentru care ei cer atîtea situaţii neaprobate ? Simplu : e mai comod să stai la birou şi să „urmăreşti“ pe hîrtii situaţia de pe teren, decît să mergi să vezi cu ochii tăi şi să lupţi pentru ca munca să se îmbunătăţească. în plus mîncătorii de hîrtie înfundîndu-se pînă peste cap în tot felul de tabele, tabelaşe şi tabeloaie ilegale şi inutile, îşi închipuie că pot să dea impresia că sunt foarte ocupați, foarte utili, foarte... GH. ANGELESCU Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie a însemnat o piatră de hotar între două lumi din toate punctele de vedere, în toate domeniile de activitate omenească. O lume, lumea veche se năruia; o altă lume îşi făcea apariţia şi-şi căuta expresia , cea mai potrivită. In această mare răsturnare şi început de ev nou, istoria că întotdeauna în astfel de împrejurări şi-a selectat şi crescut mintea cuprinzătoare care să înţeleagă cu genială pătrundere situaţiile noi şi să găsească prompt soluţiile celertai nimerite. Această minte a fost aceea a lui Vladimir Iliei Lenin. Nu este domeniu de viaţă care să fi solicitat soluţii rapide şi juste, în acel moment de hotărîtoare cumpănă şi care să nu fi găsit în Lenin pe omul care să răspundă la timp şi bine solicitărilor. In adevăr, în 1918 în lucrarea „Sarcinile imediate ale puterii sovietice“, ca şi în alte lucrări din acea vreme, de altfel, se oglindeşte această multilaterală preocupare a lui Lenin pentru măsurile imediate, alături de măsurile de perspectivă, valabile pentru noi pînă astăzi. O importanţă deosebită în aceste împrejurări acordă Lenin măsurilor de ordin educativ şi cultural. Grija pentru viitorul socialismului se identifică la el, din acest punct de vedere, cu grija pentru tineret.Cum vede Lenin această importantă problemă de construcţie a socialismului ? După ce puterea a fost cucerită — zice Lenin — prima grijă a puterii sovietice este, se înţelege, consolidarea şi apărarea ei. Această, sarcină nu este posibilă însă decât dacă alte sarcini imediate vor fi avute în vedere şi îndeplinite. Prima din acestea — spune el — este asi,gurarea bazei materiale, dar a doua, foarte importantă, este a-sigurarea bunei desfăşurări a a-,vîntului pe care l-a declanşat, revoluţia în domeniulînvăţămîntului şi culturii, după care a treia este cultivarea şi asigurarea disciplinei conştiente în muncă, întocuindu-se munca forţată înrobitoare a orînduirilor trecute, cu munca liberă plină de voioşie a regimului nou, eliberat de exploatare. Este bine să subliniem această grijă deosebită, pe care o arată Lenin din primul moment, pentru problemele educaţiei. Atît învăţămîntul, cît şi problema disciplinei conştiente, sînt pentru el probleme majore ale construcţiei lumii noi. Această construcţie priveşte în primul rînd crearea unei baze materiale noi dar ea se proiectează în , mintea oamenilor şi se consolidează astfel. Şcoală şi educaţia în genere au aci un rol hotărîtor. " Cît demare a fost grija lui Lenin, pentru această importantă latură a construcţiei lumii noi, se poate, vedea şi din faptul că el intervine direct în acest domeniu, ori de cîte ori necesitatea o cere. Ceea ce mai ales Prof. univ. Stanciu Stoian directorul Institutului de ştiinţe pedagogice n-a pierdut şi nu putea să piardă el din vedere, în această privinţă, este elementul de bază pentru formarea omului nou, tineretul. Lui i s-a adresat Lenin în diferite ocazii, dar mai cu seamă cu prilejul celui de al IlI-lea Congres al Uniunii Tineretului Comunist. Să citim şi să recitim acest important document, rămas de la marele nostru învăţător. El are şi o importanţă istorică deosebită, el rămîne totodată şi un memento menit să ne amintească mereu anumite principii, pe care nu trebuie să le neglijăm în activitatea noastră educativă. Acum şi în viitor. ■ După cum ştim ideea de bază a acestei cuvintări este aceasta: cultura umană este un tezaur de cunoştinţe, folositoare vieţii omului, rezultat al eforturilor pe care omenirea le-a făcut de-a lungul secolelor, în cadrul orînduirilor anterioare. Cultura nouă, cultura socialistă nu poate fi concepută ca o realizare din nimic. Ea este din contră dezvoltarea mai departe, după anumite legi, a acestui tezaur cultural, a tot ceea ce omenirea ne a lăsat mai bun din trecut, ridicarea pe o treaptă nouă, mai înaltă şi îmbogăţirea acestui tezaur cu noi şi măreţe realizări ale culturii şi civilizaţiei socialismului. Este o sarcină pentru orînduirea noua să realizeze această cultură nouă, liberă, într-o lume eliberată de exploatare. Pentru realizarea omului nou şi culturii noi, drumul tineretului e unul să înveţe. Lenin arăta că trebuie să ne însuşim mai întîi ceea ce a fost bun în trecut. Cea dintîi şi cea mai importantă datorie a tineretului , faţă de viaţa nouă care secon- struieşte aceasta este: să înveţe. Celor care afirmau că datoria tineretului comunist este să înveţe comunismul, Lenţii le răspunde că aceasta e ceva prea general. In realitate comunismul devine o vorbă goală dacă tine-retul nu-şi însuşeşte conţinutul , moştenirii culturale progresiste a omenirii. Comunismul este ţelul nostru, trebuie să transformăm comunismul într-o călăuză pentru construirea vieţii noi, dar, acest lucru pot să-l facă numai cei care s-au pregătit pentru aceasta. Clasa muncitoare ţine seama de acest adevăr. Regimurile de exploatare din trecut puteau să existe ca o lume divizată între o clasă exploatatoare cultă şi cea exploatată, ţinută în neştiinţă. Existenţa unei astfel de situaţii era o condiţie de existenţă pentru aceste regimuri. Societatea socialistă, fără exploatare, în care masele populare îşi hotărăsc singure soarta şi participă direct la organizarea şi conducerea formelor ei de viaţă socială, nu mai îngăduie acest lucru. Intre socialism şi in (Continuare in pag. 4-a) Pe drumul deschis de Marele Octombrie Un tineret cu înalte trăsături morale Proletari din toata forile, uniți iiirgan Central al Uniunii Tineretului Muncii Anul XII, Seria II-a, Nr. 2638 4 PAGINI — 20 BANI Vineri 1 noiembrie 1957 I Un şofer j j pozitiv | f O glumă foarte cunoscută f pe vremuri, spunea că pe lume J t există oameni buni, oameni răi \şi... şoferi. Asta ar vrea să dea j f de înţeles cum că şoferii alcă- J ţtuiesc o categorie aparte ini j specia umană, adică au capri-j f ciile, toanele şi, mai ales, nervii J |/or cared deosebesc. Despre ei j [s-a scris deseori la rubricile sa j f tirice fiind mustraţi pentru du- J I bucăriif alcool şi alte păcate, j t Desigur, că această categorie j f de oameni ai muncii a evoluat. j în anii noştri, muncind harnic,J f conştiincios. Dar aceasta nu în j I seamnă că printre ei n-au ră- j ( mas destui cu vechi moravuri,) [ constituind „material“ pentru J {scrieri ascuţit critice. Mai puţin j î s-a scris despre şoferii care au J [comportări frumoase, în drumlde la Rasova la Cernavodă j ( l-am cunoscut pe Petrov, un) \ tînăr de fel din JurilovkaA (blond, duios şi vesel, care j I l-a poftit cuviincios sus în) \ camion pe unul dintre şefii săi \ f ca să ia în cabină o bătrînă j I suferindă, întîlnită întîmplător ) f pe şosea. Dar şi mai demnă j i de laudă este purtarea şoferu• j f lui Petrică N. Constantin de \la I.R.T.A.-Tulcea. Petrică arej [ mai în fiecare zi drum prin j [satul Somova. întotdeauna, cind) ( are camionul gol, trece pe la j [ gospodăria colectivă — de cu- j ( rînd întemeiată — și-i întreabă) (pe cei din conducere dacă n-au ] [ceva de transportat la Tulcea, j ( Acum cîteva zile colectiviștii J | erau foarte ocupaţi cu muncile j [ de toamnă, recoltarea cartofilor j şi însămînţările. Văzînd acea• ) istă situaţie, Petrică Constantini | a transportat în cîteva rînduri j f la S.M.T. cerealele pe care gos- f podăria le datora pentru mun- J [ci/e executate cu maşinile sta-j | ţiunii. Petrică n-a acceptat să i se traducă mulțumiri în public, (oficial. I. M. J Delegaţia de vechi membri ai P. C. U. S. prin Capitală Joi dimineaţă delegaţia de vechi membri ai P.C.U.S. în frunte cu A. F. Gorkin, conducătorul delegaţiei, care ne vizitează ţara, a depus coroane de flori la Monumentul Eroilor Patriei şi la Monumentul Eroilor Sovietici. A fost de faţă colonel Lungu Nistor, şeful comenduirii garnizoanei Bucureşti. Au participat V. F. Nikolaev şi A. F. Kabanov, consilieri ai Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti. ★ In aceeaşi dimineaţă membrii delegaţiei au făcut o vizită la Consiliul General A.R.L.U.S. unde s-au întîlnit cu conducătorii A.R.L.U.S.-ului. Oaspeţii au fost primiţi de acad. prof. Dr. C. I. Parhon, preşedintele A.R.L.U.S.-ului, acad. P. Constantinescu-Iaşi, Ofelia Manole, O. Livezeanu, vicepreşedinţi , ai A.R.L.U.S.-ului, precum şi de membri ai biroului Consiliului General A.R.L.U.S. Acad. prof. dr. C. I. Parhon a adresat oaspeţilor un călduros salut. Apoi, O. Livezeanu a prezentat membrilor delegaţiei unele aspecte ale muncii pe care o desfăşoară A.R.L.U.S-ul în vederea întăririi continue a legăturilor prieteneşti ce leagă ţara noastră de Uniunea Sovietică. A. F. Gorkin a mulţumit îtt numele delegaţiei pentru calda primire făcută şi aînmînat acad. prof. dr. C. I. Parhon discuri im-primate cu cuvintări rostite de V. I. Lenin şi un album cu imagini din realizările Uniunii Sovietice în decursul celor 40 de ani de la im făptuirea Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie. ( 1 * 1 După amiază, membrii delegaţiei de vechi membri ai P.C.U.S., în frunte cu A. F. Gorkin au vizitat Muzeul de Artă al R.P. Române. Oaspeţii sovietici au fost însoţiţi de C. Tiulescu, prim vice preşedinte al Asociaţiei foştilor, deţinuţi şi deportaţi politici antifascişti din R. P. Romină. La sosirea la Muzeul de Artă, membrii delegaţiei au fost salutaţi de M. 11. Maxy, artist emerit al R.P.R., directorul muzeului, după care oaspeţii au vizitat Expoziţia comemorativă „Nicolae Grigorescu“ sălile de artă occidentală, artă chineză şi altele. Seara, delegaţia de vechi membri ai P.C.U.S. a asistat la teatrul de Operă şi Balet al R.P. Române la spectacolul cu opera „Tosco“ de Puccini. (Agerpres) Delegaţia guvernamentală care a semnat planul de aplicare a acordului cultural s-a întors de la Moscova Joi după-amiază s-a înapoiat în Capitală, venind de la Moscova delegaţia guvernamentală care a participat la semnarea planului de aplicare a acordului cultural între R. P. Romina şi U.R.SIS. pe anul 1958. Delegaţia a fost condusă de tov. acad. Atanase Joja, ministrul Invăţămîntului şi Culturii. In Gara de Nord, delegaţia a fost întîmpinată de tovarăşii Constanţa Crăciun, Ion Pas şi C. Prisnea, adjuncţi ai ministrului Invăţămîntului şi Culturii, Eugen Rodan, secretar al A.R.L.U.S., Gh. Ploeşteanu Mihai Alexandru, secretari generali în Ministerul Învăţămîntului şi Culturii, de funcţionari superiori în Ministerul Învăţămîntului şi Culturii. Au fost de faţă V. F. Nikolaev, însărcinat cu afaceri ad interim al Ambasadei Uniunii Sovietice la Bucureşti şi membri ai Ambasadei. (Agerpres) Racheta purtătoare a satelitului a fost văzută la Bucureşti La 31 octombrie a.c. ora 18:58 racheta purtătoare a satelitului artificial al pămîntului a fost văzută la Observatorul Astronomic din Bucureşti mişcîndu-se pe o mică porţiune a traiectoriei în apropierea orizontului, în direcția nord-nord est, trecînd, sub constelația Perseu. La cea mai mare strălucire, racheta a apărut ca o stea de mărimea a doua, de culoare alb-albastră, cu o mișcare mai înceată ca a unui meteor. Tot mai mulţi tineri din agricultură se conving de însemnătatea sectorului zootehnic al economiei noastre şi muncesc cu sîrg pentru dezvoltarea lui. In fotografie, tineri îngrijitori de la ferma gospodăriei zootehnice „Desrobirea“ din Botoşani, regiunea Suceava, in timpul lucrului. Fotó: AGERPRES.