Scînteia Tineretului, septembrie 1959 (Anul 14, nr. 3203-3228)
1959-09-01 / nr. 3203
Campioni ai Spartachiadei Acum citeva luni sute de mii de tineri, pionieri şi şcolari din ţara noastră, s-au avîntat cu entuziasm la startul întrecerilor primei etape a celei de-a IV-a ediţii a Spartachiadei de vară a tineretului şi a primei Spartachiade a pionierilor şi şcolarilor. Mulţi dintre ei erau debutanţi, fie la atletism, tir, înot, volei sau handbal şi cum era şi firesc de altfel primul concurs nu i-a scutit de emoţii. De-a lungul întrecerilor cei mai buni au învins emoţiile, lipsa de experienţă, afirmindu-se pe parcurs ca sportivi dotaţi, cucerind dreptul de aşi disputa întîietatea în întrecerile finale ale acestor două mari competiţii sportive de masă. Şi de astă dată cei mai buni, dintre cei mai buni au izbutit să învingă, cucerind titlul de campioni ai Spartachiadei. Majoritatea tinerilor campioni sunt reale speranţe ale sportului romînesc într-o disciplină sau alta, fapt care confirmă încă odată rolul competiţiilor sportive de masă, în descoperirea elementelor tinere dotate. Pe cîţiva dintre aceşti tineri cîştigători ai primului titlu de campioni ai Spartachiadei, vi-i prezentăm convinşi că despre numele lor, despre noile lor performanţe vom auzi în curînd Atletul MIHAI CIBU — elev în Oraşul Stalin, campion al Spartachiadei tineretului în proba de 100 m. plat juniori, luptătoarea RODICA MUNTEANU, elevă, oraşul Bucureşti, componentă a ştafetei 4160 m., campioană a primei Spartachiade a pionierilor şi şcolarilor Atletul DUMITRU RADUQANU ■— tînăr ţăran muncitor din raionul Murgeni — campion al Spartachiadei tineretului în proba de 1.000 m. plat Aruncătorul de greutate LAURIAN DOBROTĂ, educator intr-o şcoală profesională din oraşul Sibiu, campion al Spartachiadei tineretului în proba de aruncare a greutăţii seniori. Mai mulţi atleţi juniori! Ultima ediţie a Spartachiadei de vară a tineretului, precum şi o seamă de alte competiţii sportive de masă printre care campionatele şcolare de atletism au prilejuit afirmarea unor elemente tinere deosebit de dotate. Mihai Calnicov, Eliza Sot, Mihai Cibu, fraţii Kinceş, Afanasie Savin, Dumitru Astafiei, Mircea Axente, Smaranda Poenaru, Simona Dăscălescu şi mulţi alţii au demonstrat prin performanţele realizate în diferite concursuri că in foarte scurtă vreme, vor putea deveni sportivi de frunte ai ţării noastre în această disciplină. Asemenea constatări îmbucurătoare ne-a fost dat să facem de multe ori în ultimii ani. Urmarea firească ar fi fost ca de la an la an lotul republican de atletism să cuprindă nume noi, care să se afirme prin depăşirea graniţei performanţelor înaintaşilor lor. Dar... lucrurile nu stau tocmai aşa. In ultimii doi, trei şi chiar cinci ani, în lotul naţional au fost promovaţi puţini juniori. Cum se explică această situaţie ? In legătură cu aceasta ne-am adresat tovarăşului FLORIAN LASLAU, secretar general al Federaţiei române de atletism. — Chestiunea în discuţie preocupă îndeaproape federaţia de specialitate, ne-a mărturisit tovarăşul Florian Laslău şi prezintă două aspecte. In primul rînd deficienţele pornesc de la faptul că un număr insuficient încă de asociaţii sportive au secţie de atletism. Astfel atletismul nu se bucură în multe oraşe ca de pildă : Timişoara, Constanţa, Craiova, Galaţi şi altele de o propagandă corespunzătoare ; atletismul se practică în aceste oraşe de cele mai multe ori sporadic, cu prilejul unor competiţii sportive de masă. O seamă de elemente dotate care se remarcă cu prilejul acestor competiţii, ca şi o bună parte a masei largi de participanţi, intră după terminarea întrecerilor în... vacanţă, de multe ori totală chiar. Acolo însă unde asociaţiile sportive au secţii de atletism ca, de pildă la Reşiţa, Hunedoara în cadrul asociaţiilor sportive ale marilor combinate metalurgice şi siderurgice, la Oraşul Stalin unde Clubul sportiv şcolar „Luceafărul" dispune de o puternică secţie de atletism, la Bucureşti unde de asemenea Clubul sportiv şcolar este o adevărată pepinieră a atletismului nostru, sunt crescuţi juniori talentaţi. Aşadar, consider că prima lacună care stînjeneşte încă propagarea tot mai largă a atletismului în rândurile juniorilor o constituie lipsa secţiilor de atletism din cadrul unor asociaţii sportive. in legătură cu aceasta aş vrea să subliniez faptul că o serie de comitete orăşeneşti U.T.M. se ocupă încă slab de sprijinirea comitetelor U.C.F.S., a asociaţiilor sportive în dezvoltarea atletismului în rindul juniorilor. A doua lacună se referă îndeosebi la pregătirea juniorilor afirmaţi cu prilejul unor concursuri de amploare. Odată afirmat ca talent, juniorul trebuie să beneficieze de un program de pregătire care să-l asigure în primul rînd o proporţională dezvoltare fizică. Apoi, neîndoielnic, programul trebuie să cuprindă lecţii de antrenament care să Convorbire cu tovarăşul Florian Laslău, secretar general al Federaţiei române de atletism dezvolte calităţile fizice reclamate de proba căreia s-a dedicat juniorul: forţă şi viteză pentru aruncători, elan şi viteză pentru săritori, rezistenţă pentru alergătorii de fond etc. Dacă aceste cerinţe sunt respectate şi îndeplinite în taberele centrale organizate de federaţie pentru juniori, nu acelaşi lucru se întîmplă pe plan local în cadrul secţiilor de atletism. De aceea cînd o seamă de atleţi juniori cu perspective sunt chemaţi în loturile reprezentative în vederea unor competiţii internaţionale, avem surpriza de a găsi pe o bună parte din ei sub forma corespunzătoare. Asemenea constatări s-au făcut în preajma verificării lotului de juniori ce trebuia să participe la triunghiularul de atletism R. P. Polonă— R. Cehoslovacă — R. P. Romina, unde cei mai mulţi atleţi selecţionaţi s-au prezentat cu o pregătire insuficientă. O parte dintre aceşti juniori au avut după primul antrenament febră musculară, ceea ce indică că în asociaţiile sportive au efectuat antrenamente slabe, de o mediocră intensitate. Mulţi dintre aceştia, dacă nu toţi, sunt pregătiţi de antrenori foarte bine calificaţi: Al. Pandele, Dr. V. Arnăutu, antrenor I. Buzdugan etc. Lipsa de grijă a acestor antrenori pentru pregătirea fizică a elevilor lor S. Beker, B. Karoly, fraţii Kinceş etc. ne-a privat de alcătuirea unui lot şi mai valoros al ţării pentru această întîlnire (în care dealtfel după cum se ştie am obţinut rezultate necorespunzătoare). Şi nu-i de mirare astfel că o seamă de juniori talentaţi dispar înainte de a se consacra cit de cit. — Ce măsuri preconizează federaţia de atletism pentru lichidarea acestor lacune ? Din vederea dezvoltării pe bază de masă a atletismului, a creşterii îndeosebi a numărului juniorilor, s-a stabilit deja împreună cu Ministerul învăţămîntului şi Culturii un plan de măsuri în scopul propagării atletismului în rindurile elevilor din şcolile elementare, medii şi profesionale. Pe această linie încă din primele zile ale anului şcolar vor fi organizate o seamă de întreceri atletice cu caracter de masă în scopul formării la elevi a gustului pentru atletism. Cât priveşte mărirea numărului de asociaţii sportive cu secţii de atletism, aceasta priveşte in mod special comisiile regionale, orăşeneşti şi raionale ale U.C.F.S. Un rol hotărîtor în scopul propagării atletismului mai cu seamă în rîndurile tinerilor muncitori, il au şi organizaţiile de bază U.T.M. precum şi comitetele orăşeneşti U.T.M. care trebuie să sprijine mai activ organele U.C.F.S. în această direcţie. Negreşit, federaţia va lua măsurile cuvenite faţă de antrenorii care nu dovedesc cuvenita grijă pentru pregătirea juniorilor. Pe de altă parte vom lărgi mai mult frontul pregătirii cadrelor calificate, prin formarea de noi şcoli şi cursuri care să asigure asociaţiilor, cluburilor sportive noi contingente de instructori, antrenori şi profesori de specialitate. •Suntem convinşi că în acest fel se vor asigura condiţii din ce în ce mai bune pentru dezvoltarea tot mai largă a atletismului în rindul juniorilor. R. VASILE Pentru onoarea uzinei . Atunci cînd susţinem o întîlnire de fotbal, fie chiar amicală, îmi spunea deunăzi tînărul că liter Torniţă Oprea, de la Uzinele „I. C. Frimu“-Sinaia, căpitanul echipei, cei unsprezece jucători au un singur nume, cel al uzinei. Logica aceasta este firească. Sportivii se bucură de încrederea de a reprezenta pe terenul de sport cele citeva mii de muncitori ai uzinei. — Dacă unul dintre apărători, mijlocaşi sau înaintaşi—îmi spunea mai departe căpitanul echipei — nu-şi respectă adversarii sau îşi dă aere de vedetă, nu ştirbeşte oare prestigiul uzinei, onoarea culorilor asociaţiei noastre sportive ? Evident. Nu-i de mirare, aşadar, că fiecare sportiv al uzinei —fotbalist, atlet sau voleibalist— nu uită pe terenul de sport că el este înainte de toate muncitor la „I. C. Frimu”. Şi mi-a fost dat să aflu, că nu-i în firea căpitanului de echipă să se laude. Tînăra formaţie de fotbal a uzinei se află acum în categoria secundă de fotbal a ţării. Un succes, judecind după faptul că în această dispută au avut de înfruntat formaţii consacrate. O altă performanţă a tinerilor fotbalişti de la „I. C. Frimu”, constă într-un fapt la prima vedere insezisabil : nici un singur jucător n-a fost sancţionat pe parcursul trecutului campionat. Să nu credeţi cumva că toţi s-au născut sportivi disciplinaţi. Nici vorbă de aşa ceva. Şi-acum încă, muncitorii uzinei, utemişti şi colegii săi de echipă mai sunt supăraţi pe lăcătuşul Vasile Petrescu, centrul înaintaş al echipei de fotbal , „vedeta noastră“, cum îi mai spun încă unii, după cum se intitula un articol scris de un grup de muncitori la gazeta de perete a uzinei. Ei nu pot uita aşa de uşor că unul dintre sportivii uzinei s-a arătat a fi pe terenul de sport un îngîmfat, un indisciplinat. — Sportivii noştri preţuiesc onoarea uzinei, i-au spus uteiniştii în adunarea generală în care a fost discutată atitudinea lui Vasile Petrescu, care din păcate nu era la prima abatere de la comportarea demnă a unui sportiv. Te-ai crezut „buricul pămîntului“ şi ai uitat că mulţi alţi sportivi ai uzinei sunt talentaţi. Priveşte-i pe strungarii Constantin Dragomir şi Ion Staicu vicecampioni naţionali la bob, pe instalatorul Mihai Bucur vicecampion al ţării în proba de slalom special juniori, pe strungarul Nicolae Potacu, care a adăugat în palmaresul sportiv al uzinei şi victorii internaţionale , locul II în proba slalom uriaş al concursului internaţional din Ungaria. In fiecare întrecere ei au luptat cu multă voinţă şi dîrzenie. Aminteşte-ţi de exemplu, de colegul tău de echipă, Dumitru Vîlceanu, care deşi accidentat n-a vrut să-şi părăsească tovarăşii tocmai într-un meci greu. Victoriile cucerite de sportivi, sunt victorii ale uzinei, ale noastre şi pentru asta îi preţuim cu toţii. Utemiştii l-au trezit la vreme pe Vasile Petrescu din îngîmfare. Prima confirmare : sîrguinţa cu care se antrenează în vederea începerii campionatului categoriei B de fotbal. — Măi băieţi, le spune el coechipierilor, anul acesta trebuie să cucerim primul loc. Şi n-ar fi exclus ca în palmaresul sportivilor uzinei (echipa de volei băieţi — campioană raională, 3 vicecampioni ai ţării la ski, titluri cucerite în anul acesta, 23 sportivi clasificaţi) să fie adăugată şi această performanţă. Mai trebuie reţinut un fapt. Se remarcă un raport direct între sport şi producţie, între atitudinea de sportiv și cea de muncitor. Sportivii Constantin Dragomir, strungar, Ion Staicu, strungar, Mihai Bucur, instalator, Nicolae Potacu, strungar, Ion Panţîru, strungar, Al. Horvat, tehnician, Dumitru Vîlceanu, vopsitor, Oancea Mircea, strungar (lista aceasta rămîne incomplectă) sunt fruntaşi în producţie, muncitori cu o înaltă calificare. Un amănunt ar fi edificator. Boberii concurează pe boburi de construcţie proprie , executate în timpul liber din materiale economisite. Pentru a nu întrerupe antrenamentele nici în timpul verii ei au adoptat la câteva boburi, în locul şinelor, roţi de cauciuc. Astfel sezonul de iarnă îi va găsi bine pregătiţi, gata pentru startul întrecerilor. Pentru ei, pentru toţi sportivii de la „I. C. Frimu”-Sinaia, prestigiul mărcii uzinei, onoarea colectivului sportiv, sunt deopotrivă lucruri de mare preţ. VAL. PIETREANU Duminica Simion Ismailciuc campion european Duminică pe lacul Bertrasse, din apropiere de Duisburg (R.F. Germană), vîslașul român Simion Ismailciuc a adus o nouă victorie culorilor sportive ale patriei noastre, cucerind titlul de campion european în proba de canoe simplu-viteză. In ultimii ani pescarul din Delta Dunării era cunoscut şi apreciat de specialiştii străini ca un protagonist al probelor de fond unde, alături de coechipierul său D. Alexe, reuşise să-şi înscrie numele pe lista campionilor europeni, mondiali şi olimpici în probele de dublu. La Duisburg talentatul canoist român s-a arătat că este capabil de performanţe de răsunet şi nu întrecerile de viteză, unde a demonstrat o înaltă măiestrie. Chiar de la începutul cursei, Ismailciuc a preluat conducerea Vîslind cu multă forţă şi într-un ritm susţinut, campionul român a reuşit să respingă atacurile principalilor săi adversari Party (R. P. Ungară) şi Beliaiev (U.R.S.S.), trecind primul linia de sosire cu un avans de aproape 4”. Cu mult succes a evoluat şi echipajul nostru de dublu Calinov- Sidorov, clasat pe locul II în proba de canoe dublu viteză (1.000 m) şi locul 3 în proba de fond. Un alt echipaj al ţării noastre— D. Alexe—A.iscovici — a ocupat locul III în proba de canoe dublu viteză. Campionatele europene de tir în oraşul Milano au început duminică campionatele europene de tir. Trăgători din 20 de ţări vor concura aici la armă calibru redus, pistol viteză şi pistol precizie. La prima probă 60 de focuri poziţia culcat au participat peste 70 de concurenţi. O foarte bună comportare a avut trăgătorul nostru N. Rotaru care a ocupat locul IV cu performanţa de 590 p. La proba de talere, aruncate din şanţ după 50 de talere conduce reprezentantul echipei bulgare Malţev. Trăgătorii noştri I. Dumitrescu şi Gh. Enache au totalizat 48, şi respectiv 47 de puncte. S-au încheiat jocurile internaţionale săteşti în oraşul Pleven din Bulgaria şi au încheiat întrecerile internaţionale săteşti ale celei de a patra ediţii. O bună comportare a avut reprezentanta noastră O. Cataramă , care a ocupat locul 1 la disc pre-cum şi Vamoş carea cîştigat cursa de 1.500 metri. La aceste întreceri sportivii români au cucerit 19 medalii. Tradiţionalele întreceri „Cupa Jadran“ la lupte la care au participat formaţii din 11 ţări au luat sfîrşit. Luptătorii români au reuşit să ocupe locul II în această întrecere la trei puncte diferenţă de prima clasată, echipa Turciei. Aşa s-a marcat unul din golurii terenului, mingea interceptată lativei secunde a ţării noastre, venţia portarului printr-o acţiune pornită din colţul de unul dintre înaintaşii reprezenţa intra în plasă, cu toată interpolonez. Foto : R. VASILE In Iugoslavia, luptătorii noştri pe locul II O imagine din prima etapă a Turului ciclist al R.P.R., desfăşurată duminică în Capitală, pe circuit închis şi cîştigată de Ion Stoica (Voinţa). Foto: VAL PIETREANU Nu odată în cursul desfăşurării unui meci de fotbal pe marginea terenului de joc, vedem pe omul în trening care se agită trăind alături de sportivi încercările şi emoţiile competiţiei. Acesta este antrenorul. Aplauzele cu care sunt răsplătite măiestria şi virtuozitatea unui tînăr fotbalist, buna lui pregătire şi atitudinea sa din care reiese un înalt spirit de sportivitate se adresează şi antrenorului său care deşi nu evoluează pe teren, poartă răspunderea comportării sub toate aspectele, a elevului pe care îl pregăteşte. Iubitorii de sport îşi amintesc plini de respect, de pildă, de fostul internaţional Remus Ghiuriţan. Ani de zile fotbalist de frunte, el este azi un destoinic antrenor al clubului Rapid-Bucureşti. Munca stăruitoare şi plină de abnegaţie a lui Remus Ghiuriţan a dat fotbalului nostru o serie de elemente valoroase, bine pregătite din punct de vedere tehnic avînd comportarea demnă a sportivilor de tip nou. Numele tinerilor fotbalişti Leahevici, Mafteuţă, Milea şi alţii (unii au îmbrăcat recent pentru prima oară tricoul echipei naţionale) sunt strîns legate de ale antrenorului ceferist Remus Ghiuriţan sub ochii atenţi ai căruia ei şi-au desăvîrşit timp de ani de zile pregătirea şi educaţia sportivă. Semnificativ în acest sens este şi exemplul comunistului Ion Mihăilescu, fost căpitan al echipei noastre reprezentative de fotbal. Modest şi stăruitor antrenorul Ion Mihăilescu s-a angajat să pregătească echipa „Bumbacul“ din campionatul orăşenesc de fotbal. Luptând cu perseverenţă împotriva unor mentalităţi retrograde existente iniţial în sinul acestei echipe care făceau pe unii jucători să se sustragă procesului muncii, să aibă manifestări vedetiste şi abateri de la morala comunistă, el a reuşit să promoveze în sinul formaţiei „Bumbacul“ un spirit nou, sănătos, în care dragostea pentru sport să fie strîns îmbinată cu o atitudine corespunzătoare faţă de procesul de producţie. Urmarea acestui spirit nou nu a întîrziat să-şi arate roadele. Echipa antrenată de Ion Mihăilescu a cucerit primul loc în competiţia la care concura. Sunt doar două exemple alături de care pot fi înscrise zeci şi sute de acest fel şi din care rezultă dragostea cu care marea majoritate a antrenorilor noştri îşi înţeleg menirea de a ridica mereu noi elemente în fotbalul romînesc, de a pregăti cu dragoste şi răspundere tînăra generaţie de sportivi. Sunt însă şi unii antrenori a căror comportare nu se ridică la nivelul sarcinii de răspundere pe care trebuie s-o înfăptuiască, care prin atitudinea lor nu constituie un exemplu. De Ladislau Silahi fostul internaţional îşi aminteşte cu uşurinţă orice iubitor de fotbal. Apreciat ca jucător de fotbal cu experienţă i s-a încredinţat sarcina de a se ocupa de echipa de fotbal din Reşiţa. Departe de a justifica încrederea acordată, Ladislau Silahi a coborît treptat scara descompunerii morale, s-a complăcut într-o stare de incorectitudine şi desfrîu. Purtător al unor mentalităţi învechite el a încetat să mai constituie un exemplu viu în faţa tinerilor fotbalişti care i-au fost încredinţaţi pentru a-i iniţia în tainele fotbalului, pentru a învăţa din experienţa lui îndelungată de fotbalist internaţional. Stăpînit de preocupări meschine, lipsit de răspunderea propriei sale meniri, aceea de a contribui la ridicarea fotbalului nostru, Ladislau Silahi a părăsit tabăra acelor care-şi dăruiau întreaga lor experienţă educării tinerei generaţii de sportivi, pornind pe un drum obscur şi lipsit de glorie. Exclus odată din viaţa sportivă pentru grave abateri de la normele conduitei sportive, la stăruinţele lui şi datorită calităţilor sale de vechi fotbalist, în mod excepţional, i-a fost ridicată suspendarea. Cu toate acestea el nu s-a dovedit demn de această încredere care-i dădea posibilitatea de a-şi pune întreaga lui putere de muncă în slujba nobilei misiuni de antrenor. Manifestând aceleaşi practici pentru care sportivii ceruseră odată îndepărtarea lui din rîndurile lor, de data aceasta ei l-au îndepărtat definitiv. Un alt exemplu de acest gen ni-l oferă antrenorul Ion Wetzer. Stăpînit de interese meschine, punînd deasupra oricăror preocupări avantajele materiale, Ion Wetzer n-a reuşit să se simtă atras de nici unul din colectivele care îşi puneau speranţe în cunoştinţele lui, care-i aşteptau sfaturile şi voiau să înveţe din experienţa sa. Intr-un răstimp destul de scurt el s-a perindat prin numeroase colective sportive, în Moineşti, Galaţi, Reşiţa etc. Ce puteau învăţa tinerii fotbalişti de la Ion Wetzer atîta timp cit el întreprindea acest „turneu“ în goana după „condiţii mai avantajoase“? Ion Wetzer s-a manifestat ca un carierist, străin de simţul datoriei departe de a putea trăi adevăratele satisfacţii ale muncii pe care le încearcă orice antrenor cinstit. Din păcate exemplele de mai sus nu constituie singurele de acest fel. Există încă unii antrenori care nu înţeleg datoria de onoare ce le revine în această muncă care cere multă responsabilitate. Pe de altă parte, o seamă de organizaţii de bază U.T.M. nu dovedesc suficient spirit de discernămînt politic atunci cînd îngăduie ca asemenea elemente să se ocupe de pregătirea tinerilor sportivi. Antrenorul trebuie să fie un bun tehnician sportiv, dar în afară de aceasta şi un educator permanent al sportivului în spiritul comportării denine atît în sport cît şi în viaţa particulară. El trebuie să se caracterizeze printr-o comportare ireproşabilă, constituind un exemplu personal la faţa elevilor pe care-i pregăteşte şi pe care trebuie să-i educe ca sportivi înaintaţi ai zilelor noastre, ca tineri fruntaşi, atît în producţie cât şi pe terenurile de sport. El trebuie să demonstreze prin conduita sa morală că este purtător al trăsăturilor înaintate, caracteristice sportivului de tip nou, pentru ca la rindul său să poată cere acelaşi lucru tinerilor sportivi. El trebuie să inspire respect tinerilor jucători prin întreaga sa comportare atît pe terenul sportiv cît şi în afara lui. Colegiile de antrenori de pe lingă consiliile regionale şi orăşăneşti U.C.F.S. au datoria să manifeste o mare exigenţă în munca de selecţionare şi promovare a antrenorilor. Ele trebuie să vegheze pentru ca cei cărora le revine sarcina de râspundere de a pregăti tineri sportivi să ofere garanţia morală cerută unui educator sportiv. Promovarea antrenorului nu trebuie să aibă drept criteriu doar capacitatea sa sportivă. Antrenorul trebuie să fie o pildă de moralitate şi cinste, un exemplu de conduită pentru elevii săi. El nu trebuie să se limiteze doar la pregătirea sportivă a elevilor săi, ci să urmărească felul în care aceştia se comportă în producţie şi în viaţa lor particulară. Organizaţiile U.T.M. şi asociaţiile sportive trebuie să urmărească şi să sprijine activ munca antrenorilor pentru ca aceasta să se poată desfăşura la nivelul responsabilităţii ce-i revine. E. PITULESCU Frumoasa comportare a fotbaliştilor noştri ) Varşovia : R.P. Romînă (A) —R.P. Polonă (A) 3-2. * Bucureşti: R.P. Romînă (B)—R.P. Polonă (B) 5-1. * Szczeczin : R. P. Romînă (tineret)— R.P. Polonă (tineret) 1 & Bacău R.P. Romînă (juniori) —R.P. Polonă (juniori) 2-0. Fără îndoială că principalul eveniment sportiv al zilei de duminică l-a constituit confruntarea echipelor noastre reprezentative de fotbal A, B, tineret şi juniori cu formaţiile respective ale R.P. Polone. Bilanţul acestor confruntări ne-a fost favorabil în trei dintre cele patru întâlniri, victoria revenind formaţiilor noastre, iar una soldîndu-se cu un rezultat de egalitate. Principala întîlnire (de fapt, aceasta a dat, şi cele mai multe griji iubitorilor de fotbal) a fost cea de la Varşovia unde prima noastră reprezentativă avea de susţinut un greu examen în faţa selecţionatei R.P. Polone, care se prezenta la joc după o serie de rezultate foarte bune. Echipa noastră se prezenta la acest meci cu formulă de atac modificată, în care apăreau doi tineri debutanţi, unul în postul de centru (Dridea) , unul pe cel de inter (Seredai). Prima noastră formaţie a trecut cu succes acest examen , componenţii ei văzîndu-şi răsplătită însufleţirea şi puterea de luptă, cu o victorie de prestigiu. Scorul de 3-2 cu care a luat sfîrşit această partidă înscrie în palmaresul nostru internaţional un succes fotbalistic remarcabil şi demonstrează că avem elemente tinere dotate, care punînd în joc întreaga lor putere de luptă, acţionînd cu voinţă şi animaţi de dragostea fierbinte pentru culorile sportive ale patriei, pot obţine rezultate în măsură să ridice prestigiul internaţional al fotbalului nostru. în Bucureşti a avut loc întrecerea echipelor secunde, încheiată cu rezultatul de e-1, în favoarea reprezentativei noastre, scor care oglindeşte superioritatea echipei noastre, care a ieşit în evidenţă ,în mod categoric pe parcursul întregii partide. Alcătuirea formaţiei noastre secunde a fost privită de unii cu oarecare rezervă. Prezentam o apărare rutinată, alături de o înaintare formată din tineri neconsacraţi care lăsau suspiciuni asupra felului în care urmau să se descurce în faţa apărătorilor polonezi. Această înaintare (Haşoti, Rakcsi, Leahevici, Mafteuţă, Vasilescu) a desfăşurat însă un joc care a desfătat pur şi simplu pe spectatorii din tribunele stadionului Republicii. Practicînd un joc la permanentă mişcare, cu pase rapide, iniţiind acţiuni de mare spectaculozitate încheiate cu şuturi puternice la poartă, tinerii înaintaşi ai selecţionatei secunde, au depăşit de nenumărate ori masiva apărare poloneză. Portarul Granowschi a avut bune intervenţii, de ultimă secundă. Mobilitatea atacanţilor noştri (bine susţinuţi de linia de halfi) a permis apărării să joace relaxat şi sobru, să fie în permanenţă „odihnită“. Satisfacţia iubitorilor de fotbal a fost complectată de victoria cu 2-0, a juniorilor noştri obţinută la Bacău, după un meci în care tinerii noştri sportivi, au avut iniţiativa, precum şi de rezultatul de egalitate : 1-1 obţinut la Szczeczin de către reprezentativa noastră de tineret. Rezultatele obţinute duminică ridică prestigiul fotbalului nostru pe plan internaţional. întrecerea atleţilor şcolari din Bucureşti şi Budapesta Timp de două zile Stadionul Tineretului din Bucureşti a găzduit întrecerea atletică dintre Clubul sportiv şcolar din Capitală şi selecţionata şcolarilor din Budapesta, utit la fete cit şi la băieţi. După ultimele întreceri rezultatele sunt : 87-74 puncte în favoarea sportivilor români la băieţi şi 59- 34 puncte pentru oaspeţi în întrecerea fetelor. Jocurile mondiale studenţeşti In cadrul jocurilor mondiale studenţeşti care au loc în oraşul Torino echipa ţării noastre a reuşit o frumoasă performanţă , ea s-a calificat în prima grupă a semifinalelor alături de reprezentativele studenţeşti ale R. P. Bulgare, Italiei şi Franţei. In întîlnirile preliminare, sportivii noştri au dispus cu 3—1 de Brazilia şi cu 3—0 de Liban. Turul ciclist al t. P. R. Desfăşurată luni în condiţii neobişnuit de grele, pe o ploaie torenţială, însoţită de un vînt puternic, cea de-a ii-a etapă a turului ciclist al R.P. Romíno a solicitat eforturi extraordinare. Ultimii 15 km. sunt parcurşi pe întuneric la lumina farurilor maşinilor ce însoţesc caravana ciclistă. In pofida timpului ploios la Focşani o mulţime de spectatori aplaudă victoria la sprint a tînărului Braharu (C.C.A.), care sa impune de puţin în faţa lui Şt. Poreceanu (Victoria). Iată clasamentul etapei: 1. I. Braharu, 2. Şt. Poreceanu acelaşi timp; 3. I Stoica acelaşi timp. Tot cu acelaşi timp a fost cronometrat şi un pluton de 20 de alergători. In clasamentul general individual, după două etape conduce I. Stoica, urmat de Braharu, Şt. Poreceanu etc.