Scînteia Tineretului, iulie 1961 (Anul 17, nr. 3772-3797)

1961-07-01 / nr. 3772

Salutari din staţiune Printre războaiele de ţesut trece grăbită o tînără ţesătoa­re. Se îndreaptă veselă spre Gheorghiţa Lazăr, secretara organizaţiei U.T.M. de secţie : — Ai o veste de la Doina. E aşa de frumoasă vederea... Gheorghiţa luă ilustrata gră­bită să afle ce mai face prie­tena şi colega ei Doina Stoica, plecată în concediu. Doina ii scrie despre frumuseţea zilelor minunate pe care le petrece la Eforie. „Nu-ţi pot spune decît că e frumos. Hoţul e mi­nunat : plaja, valurile sărate, vila, oamenii şi veselia. Şi marea... n-am cuvinte! Gîndul meu fericit zboară permanent la voi. Vă doresc succese mul­te, pe curmă“. In ritmul vioi şi sacadat al războaielor de ţesut, tinerele ţesătoare de la întreprinderea ,,Donca Simo“ din Capitală se gîndesc şi mai mult de fiecare dată cînd vine poştaşul cu veşti de la odihnă, la conce­diul pe care abia l-au petrecut sau pe care-l vor primi în cu­­rînd. Munca le-a unit prin mii de fire şi oriunde s-ar afla, la munte sau la mare. ţesătoarele îşi îndreaptă per­manent gîndurile spre fabri­că, spre tovarăşele lor de muncă. Năvăditoarea Elisabeta Voi­­culescu, fruntaşă în producţie, îşi petrece concediul în sta­ţiunea Vasile Roaită. Din veş­tile trimise se desprinde e­­moţia şi fericirea : „Mă simt foarte bine aici. Mulţumesc partidului pentru condiţiile minunate create pentru a ne petrece concediile de odihnă cit mai plăcut. Vă doresc c­a toate succese în producţie". Tot de pe litoral muncitoa­rea Cristea Aurelia scrie: „Condiţiile de odihnă sunt foarte bune, mîncare consis­tentă, locuinţe confortabile, voioşie şi multă veselie. Tri­mit salutul meu tuturor tova­răşilor mei de muncă, organi­zaţiei de partid. Voi acumula cu­ mai multe f­orţe pentru ca la întoarcere să sporesc re­zultatele muncii mele“. Din Bazna, din Călimăneşti, Predeal sau Lacul Roşu, de la munte şi de la mare, mun­citorii de la „Donca Simo“ pri­mesc şi trimit salutările lor tovarăşilor de muncă. Şi în toate scrisorile citeşti dragos­tea faţă de colectiv, recunoş­tinţa pentru condiţiile mi­nunate de viaţă, hotărî­­rea de a veni din con­cediu cu forţe sporite pentru a depăşi realizările de pînă a­­cum, pentru a răspunde prin­­tr-o muncă din ce în ce mai rodnică la îndeplinirea sarci­nilor pe care partidul le pune în faţa colectivului lor. M. BUMBAC L­a Eforie, la Va­sile Roaită ca şi la Constanţa, deseori poţi întîlni nu­meroşi oameni ai mun­cii aflaţi la odihnă, discutînd îrn jurul unui afiş de cinematograf. Şi de cele mai multe ori concluzia sună : - Da, atunci disea­­ră mergem la cinema... Cinematograful con­stituie o prezenţă de prim ordin în viaţa „locuitorilor“ tempo­rari ai litoralului. După o zi încinsă în care te-ai expus po­topului ultraviolet, seara, un spectacol cinematografic bun distrează, odihneşte, creează buna dispozi­ţie. Desigur cu o con­diţie. Ca spectatorii să poată viziona filme in grădini ori în săli de cinematograf bine a­­menajate, Îngrijite, iar pe ecrane să ru­leze filme bune, ve­sele, optimiste, dis­tractive. Cum se pre­zintă situaţia pe lito­ral ? In anii din urmă, mai cu seamă, in fie­care din staţiunile de odihnă ale litoralului au fost construite gră­dini de va­ră-ci­nema­to­­graf. La Vasile Roaită chiar anul trecut s-a construit o grădină- Cinematograf pentru 1.400 de persoane, modernă, cu ecran lat. Este o adevărată plăcere să vizionezi un film în această grădină, ca și în cele de la Eforie, Manga­lia ori Mamaia. Toate cinematografele de vară, dintre care une­le cu ecran lat au in­stalaţii moderne, rea­lizează o proiecţie de calitate, cu o sonori­tate bună. Aspectul îngrijit al acestor gră­­di­ni-cinematograf im­presionează plăcut. Există totuşi unele nereguli care împie­dică deseori vizionarea în bune condiţiuni a unor spectacole. Ne referim la aglomeraţia care se produce une­ori in grădina de vară de la Eforie, ori la grădina „Maxim Gor­ki“ din Constanţa. Una dintre grădinile­­cinematograf din Efo­­rie nu este împrej­muită şi oricine trece pe acolo se înghesuie pe bănci. Evident că Filmul pe litoral in asemenea condiţii spectacolul cinemato­grafic este urmărit extrem de greu. Sau, la Constan­ţa, la grădina „Ma­xim Gorki”. Oricine cunoaşte că pentru un film se vînd doar atî­­tea bilete cite locuri sînt în grădină. Dar ce mai poate spune vitregitul spectator cind este Înghesuit în bănci iar jur-împreju­­rul băncilor mai stau în picioare alte cîteva sute de spectatori ! Şi casieriţa vinde în con­tinuare bilete, calmă, pentru „spectacolul următor“ în timp ce controlorul de la uşă permite continuu ac­cesul in grădină. Grija pentru condi­ţiile in cor@ spectato­rii vizionează un film trebuie manifestată pînă în cele mai mici amân­unte. Cît priveşte filmele prezentate la cinema­tografele de pe lito­ral spectatorii au de ce se bucura. Direc­ţia difuzării filmelor a ţinut seama că spec­tatorii de pe litoral sînt oameni ai muncii aflaţi la odihnă şi ca atare s-a îngrijit să re­prezinte în cea mai mare parte filme noi, atractive, plăcute. In fiecare săptămînă in grădinile de vară din Mamaia, Eforie, Va­si­le Roaită sunt prevăzute filme in pre­mier­ă. Amintim dintre filme : „Din nou dimi­neaţa“, „Revista vise­lor“, „Oameni de pe pod“, „Dragoste de septembrie“ etc. Deo­sebit de valoroasă este şi prezentarea unor completări inte­resante despre arta romînească, despre locuri de odihnă din ţara noastră cum ar fi „Rapsodie In lemn“, „Trei Jocuri româneşti“, „Călimăneşti - Căciula­­ta“, „Băile Hercu*­lane“ etc. Și cită plăcere are un spectator cind are posibilitatea să vadă un nou film alee cu grijă pentru el. Va ride din toatAfe Inima, se va re odihni ! CAROL ROMAN Eforie : După o „luptă" cu valurile, jocul cu mingea e la fel de reconfortant. Foto : V. RANGA D La munte sau la mare d­ e-o luna, litoralul cu modernele lui staţiuni şi-a deschis porţile. MiI de oameni ai muncii se bucură din plin de mare, de soare, de plajă. Şi tot de o lună, muntele cu vilele sale cochete, ascunse în­tre brazi, se ia la întrecere cu marea in invitaţii îmbietoare, şi aici soarele e darnic, aerul mai răcoros, mai înviorător, priveliştea la fel de încîntă­­toare. Unde-ţi petreci concediul : la munte sau la mare ?­­ e întrebarea cea mai frecventă pe care o auzi acum, vara. Dar pentru a ne lămuri a­­supra argumentului cel mai convingător — unde-i mai bine : la mare sau la munte ? — am adresat întrebarea unor tineri de la Uzinele „Electro­­putere“.Craiova, proaspăt re­­întorşi din concediile petrecute în staţiunile de odihnă de la munte şi de la mare. Vasile Fodor, electrician la montaj a fost la Predeal.­­ Muntele e cel mai frumos. Ştiu, nu spun nici o noutate, dar vreau să explic de ce­ îmi plac excursiile şi aici, la munte, poţi să străbaţi cu ruc­sacul în spate kilometri întregi fără să te simţi deloc obosit. Şi ce satisfacţie ai cînd ai a­­juns sus, pe cea mai înaltă creastă! In acest concediu am fost la Gîrbova, pe Piatra Cra­iului, pe Omul. Şi apoi la Dof­­tana, la Castelul Peleş... — Dar şi la mare poţi face excursii — ne spune pe un ton nu mai puţin convingător Mi­hai Stănescu, rectificator la sculerie, care abia s-a reîntors de la Mangalia. Uite eu am co­lindat tot litoralul şi cu toate că am mai fost la mare, pot să spun că abia acum am mers pentru prima oară. Dar să nu mă întrebaţi care-i staţiunea cea mai frumoasă că fiu pot răspunde... — Eforie, desigur — intră în discuţie Valenti­na Calotă, lăcă­tuş la secţia aparataj, şi-i convinsă că nimeni n-ar pu­tea-o contrazice. Numai că, revenind la excursii, înclin să-i dau dreptate lui Fodor: poţi face mai multe excursii la munte. Şi s-ar putea, şi la mare, dar cu o condiţie : să nu fie vitregită nici o serie. Eu am fost la deschiderea sezonu­lui şi, deşi aş fi vrut, nu s-a organizat nici o excursie in larg, cu vaporul...­­ Şi eu sunt un pasionat al excursiilor, spune Florea Tur­culeanu, vopsitor. Luna tre­cută am fost la Tuşnad. Dar deşi aici tot timpul e sezon — dacă pot spune aşa — excursi­ile cele mai interesante pro­gramate nu s-au putut face. Era una pe traseul Lacul Roşu - Cheile Bicazului care mă in­teresa, dar dintr-o defectuoasă organizare nu s-a mai făcut... Părerile despre frumuseţile concediului la munte sau la mare nu şi-au găsit argumen­tul convingător în discuţia despre excursii. Şi muntele şi marea oferă prilej de destin­dere, de petrecere, plăcută. Vasile Fodor a petrecut la Predeal zile minunate: la Casa de cultură a găsit seară de seară distracţii plăcute, a­­tractive , i-a plăcut concursul „Cine ştie, cîştigă cu tema „Să ne cunoaştem patria“ or­ganizat în chip original, după Înălţimilor. Foto : AGERPRES audierea unor fragmente de cintece populare din diferite regiuni ale ţării, concurenţii trebuiau să recunoască melo­dia şi să spună tot ce cunosc in legătură cu regiunea res­pectivă ; a participat la in­teresante competiţii sportive, la audiţii muzicale, a vizionat filme, a dansat. Cu impresii bogate din con­cediu au venit şi ceilalţi, l-a impresionat mult con­fortul în care au locuit, le-a plăcut masa consistentă şi ,,cu meniuri pentru satisfacerea tuturor gusturilor“ — cum ne spune Mihai Stănescu, îndră­gostită din prima clipă de în­făţişarea Eforiei, Valentina Calotă ne-a vorbit mult des­pre posibilităţile de distracţie pe care i le-a oferit această staţiune : clubul, cu sălile spa­ţioase de lectură şi cu bogata bibliotecă, cu numeroase jocuri distractive şi materiale sportive, săli de teatru şi ci­nematograf. I-au plăcut mult reuniunile vesele şi audiţiile muzicale organizate aici. Despre fiecare oră petrecută in concediu aceşti tineri îţi pot vorbi, reîntorşi acasă, chiar cite o oră. In unele privinţi au însă şi observaţii critice. Iată, iubitori de film şi teatru, cu toţii au avut însă şi unele deziluzii, deşi au fost în sta­ţiuni diferite şi la intervale diferite. Ar fi vrut să vadă filme noi şi mai ales mai mul­te spectacole teatrale. Dar... ,da Tuşnad n-a fost nici un spectacol de teatru în seria de la sfîrşitul lui mai, citul am fost eu — ne spune Florea Turculeanu. Şi nici un alt program artistic. Am vrut să organizăm noi, tinerii aflaţi la odihnă, o brigadă artistică, dar pînă să pregătim totul... ni s-a terminat concediul. Po­a­­te alţii să fie mai „norocoşi“. Valentina Calotă nu-i de a­­cord că-i vorba de vreun „no­roc“: ea a văzut la Eforie spec­tacole ale teatrului din Con­stanţa („Băieţii veseli", „La mare şi la mai mare“ etc.) spec­tacole ale brigăzii artistice de agitaţie de la Şantierul naval Constanţa şi de la G.A.C. ,,Fil Umon Sîrbu“. Deci e vorba despre buna organizare şi pro­gramare a spectacolelor pen­tru fiecare serie. De aceeaşi părere e şi Mihai Stănescu care ar fi vrut să vadă mai multe filme în premieră. Şi Valentina Calotă şi Mi­hai Stănescu deşi se gîndesc că ar fi fost mai bine să aibă la mare şi bucuria plimbări­lor cu barca, tot nu-s dispuşi să-i dea dreptate lui Vasile Fodor care nu vrea să creadă că poate fi mai frumos şi în altă parte decît la mun­te. Nu, e greu de găsit răspun­sul cel mai convingător la întrebarea ..unde-i mai fru­mos : la munte sau la mare ?" De aceea tînărul comunist Mi­hai Stănescu face o propune­re : „In organizaţiile U.T.M. din secţii să organizăm discu­ţii cu cei întorşi de la odihnă. Asta nu atît pentru a ne lămuri disputa muntea mare, cit să ne comunicăm impresii­le, să ne cunoaştem frumuse­ţile patriei, să ne îmbogăţim cu experienţa concediilor pe­trecute plăcut şi folositor". Pe cît e de interesantă, şi atît e de utilă această propu­nere. Tradusă în fapte, ea va ajuta la continua îmbogăţire a activităţii cultural-distractive la care sunt dornici să partici­­pe cu toţii in concediu. DORICA POPA Plimbare pe cel mai nou loc al patriei : Bicaz. Foto : AGERPRES Excursioniştii se bucură din plin de aerul tare al B­unaia, fermecătoare, cu vile construite in diferite stiluri, căță­­rate la poalele Fur­nicii, te întîmpină cu toate semnele turismului. Un cerc bicolor sau trei dreptunghiuri felurit colorate, aşezate paratei, indică drumul spre cele Şapte izvoare, Urlătoare, Piatra Arsă şi, mai departe chiar, la Virtul cu Dor, Bolboaca sau Omul. Climatul subalpin sănătos, priveliştile mi­nunate, odihnitoare, noile izvoare de ape minerale descoperite la Piscul Clinel­ui, muntele Sa­gu sau Valea Rea fac din Sinaia şi Împre­jurimile ei o împărăţie a odihnei. Îndrăgită de toţi oamenii muncii, de toti tinerii aflaţi in concediu. An de an Sinaia işi intim­­pină oaspefii, veniţi să-şi re­­facă torţele, serie după serie, cu minunatele sale condiţii. Liniştea care pluteşte deasupra străzilor pietruite, in casele de odihnă, vile şi hoteluri, la anumite ore, nu-i altceva decit respectul pen­tru odihna celorlalţi. Dar după aceste ore Sinaia clocoteşte de viaţă. Preocupările tinerilor sint din cele mai diverse. Programul variat al manifestărilor cultural­­sportive, la alegerea fiecăruia, ii pune uneori in derută , care-i lo­cul unde vom petrece mai bine ? Ar vrea să fie peste tot dar... Turismul „Casa de cultură din Sinaia vă invită la o plimbare in munţi“ — se aude vocea crainicului. „Vreţi să cunoaşteţi itinerariul ! Vă aş­teptăm astăzi după-amiază In sala...“ De la Păltiniş, Postăvaru şi ce­lelalte case de odihnă se îndreap­tă spre casa de cultură o mulţime de oameni veniţi la odihnă. Intre ei se află tinerii Osofroniei Du­mitru, lăcătuş din Paşcani, Zamfir Roza, muncitoare la T.R.C.L. Cra­iova, Condor Gheorghe, muncitor la I.C.M. Simeria, Doroghi Iosif, zidar la I.L.L. Cluj şi mulţi alţii. La casa de cultură fac o intere­santă excursie în munţi cu ajuto­rul diafilmelor. „Prin munţii noş­tri“ — programul casei de cultură — le-a trezit Interesul pentru neasemuitele frumuseţi ale mun­ţilor patriei. Intr-o aşa măsură incit nu s-au mulţumit cu diafil­­mele. Iată-i acum vizitind Urlă­­toarea, Cioplea, Trei Brazi, Bra­­nul şi Braşovul, Poiana Secuilor. Vor mai face încă excursii la Cristianul Mare, Poiana Braşov, Piscul Ginelui, Stinca Ana­­ şi Po­iana Stincii. Osotronie, Doroghi, Condor şi toţi cei care au luat parte la aceste excursii au învă­ţat foarte multă geografie fără manuale. Au avut prilejul să cu­noască nemijlocit splendida seme­­fie a munţilor, umbra groasă a ca­linei de brad, dar şi minunatele condiţii oferite oamenilor muncii aflaţi la odihnă pe Valea Prahovei. Muzica îşi are îndrăgostiţii ei credin­cioşi. Oriunde s-ar alia, ei rup din timpul lor pentru a o asculta. Pentru tinerii aflaţi la odihnă a fost dat spectacolul intitulat „Tinereţea". In fiecare zi iubito­rii de muzică au ora lor , la 10,30 la Casa de cultură sunt audiţii de muzică. Electricianul Lăncrănjan Nicolae a audiat Simfonia fantas­tică a lui Berlioz. Ar mai asculta odată, şi incăodată, această minu­nată muzică. Dar programul mereu se schimbă. In fiecare zi pofi să asculţi „o după-amiază de ro­manţe“, sau arii şi duete din o­­pere şi operete romîneşti, muzică distractivă din ţările prietene, sau, dacă vrei si te ţin puterile, să participi la un concurs „Cine ştia cîştigă“ cu tema „Cine-i interpre­tul“. Maria M., învăţătoare in Om­­penii din Ţara Morilor, sau icniţi Tudora, filatoare la „Bumbacul ro­­mînesc“, şi mulţi alţii au rămas încîntaţi de ansamblul polonei „Slash", de audiţia programului „Zboară cînt spre zarea albastră“, sau de concertul de muzică uşoa­ră interpretată chiar de tinerii aflaţi la odihnă. Dansul In fiecare mărfi, joi şi sîmbătă, tineretul aflat la odihnă în Sinaia se strînge la Casa de cultură. In aceste zile sint organizate, serile de dans. Ceremonioşi, îmbrăcaţi corect, politicoşi, se leagănă in ritmul valsurilor, al tangourilor. Tineretului nostru ii plac deopo­trivă dansul, muzica, lectura, vi­zionarea unei expoziţii de pictură sau un spectacol de balet. La Casa de cultură din Sinaia ei se bucură de toate acestea. Coceanul Nicolae, ajustor la „Steaua Roşie“ din Bucureşti, şi Creţu Angela, de la U.I.L. Filiaşi, s-au cunoscut abia aici. Amindoi se leagănă în ritmul valsului cin­­tat pentru ei de orchestra Casei de cultură. Nu numai pentru ei, ci pentru toţi tinerii aflaţi la o­­dihnă în Sinaia orchestra cîntă valsuri celebre. Prietenii s-au inticnit intr-o duminică seara. Florea Ion de la ,,Automa­tica“, Sucher Florei, fochist din Piteşti, Balogh Alexandru, condu­cător auto in Maramureş, şi mulţi alţii, de la toate vilele, de la toa­te casele de odihnă. Era seara oamenilor muncii în care şi-au comunicat impresii, trăiri, şi-au exprimat mulţumirea pentru grija partidului. Au vorbit despre mun­ca lor, despre preocupările lor. A fost o seară minunată asemănă­toare cu o alta organizată în ziua de marţi 20 iunie tot la Casa de cultură cînd prietenii moscoviţi aflaţi în excursie în ţara noastră, au povestit de asemenea despre preocupările lor, gîndurile şi visu­rile lor. Seara a rămas de neuitat. S-au legat prietenii care fără în­doială vor fi şi mai mult sudata de schimbul de scrisori sau poala chiar de vizite. Cartea rămîne un prieten devotat. Păt­răşcanu Gheorghe, de la G.A.S. Şaicăi-Cimpulung Muscel, Nicolae Alexandru, sudor la „Teh­­nometal“-Ploieşti, Muraru Dumi­tru, de la I.R.T.A. Dorohoi, Cioran Constantin, la minorist din Roman, sînt cîţiva din cititorii pasionaţi ai bibliotecii Casei de cultură. Bi­blioteca are peste 50.000 de vo­lume şi răspunde tuturor cerinţe­lor. Cărţile sunt solicitate, se ci­tesc. Serile literare completează setea de cultură, sintetizează lec­turi mai vechi. E adevărat . Oriunde, la mun­te sau la mare, cartea-­ un prie­ten bun ! Sportul S-ar crede că micul nostru mozaic spicuit din felul cum îşi petrece timpul de odihnă tineretul la Sinaia, a cuprins multe aspecte. Trebuia să spunem insă că între­cerile sportive intre cei aflaţi la odihnă la Păltiniş şi Postăvarul sunt un toi. Ele au stirnit chiar şi dispute aprinse între suporteri. Echipele de volei şi-au împărţit victoriile, cele de tenis de masă din care fac parte reprezentanţi din mai multe case da odihnă s-au desemnat încă un campion. Doar popicarii stau liniştiţi, îşi văd de treabă. La popicărie se joacă cu echipe alcătuite ad-hoc, aşa că disputele stîrnite sunt efe­mere. Trăiesc doar o zi, o după­­amiază, o seară. Tinerii aflaţi la odihnă se bucură deopotrivă de jocurile distractive, de spectacole de tea­tru, de condiţiile de cazare. Ospi­talitatea caselor de odihnă este indiscutabilă. Tinerii işi refac tor­ţele şi după minunatele zile pe­trecute In staţiunile de odihnă îşi reiau munca cu mai mult elan, cu bucuria vieţii şi entuziasmul lor de întotdeauna. ROMULUS ZAHARIA La Sinaia d in zile­ de vară Clipe de odihnă, la terasa „Vilei Florilor“ din staţi­unea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata (Urmare din pag. l­a) sosiţi in localitate“ numai două decenii. Acolo unde odinioară îngălbeneau mutra de băbătii smochinite, stafi­­dite în jurul meselor verzi, înnebunite de traiectoria ca­pricioasă a bilei de ruletă, a­­colo unde se pierdea într-o noapte leafa a cinci mii de muncitori pe două veacuri, îşi primeneşte astăzi plămi­­nii o omenire muncitoare ro­­bustă şi înfloritoare, învăţată să guste, după luni de muncă spornică şi încordată, volup­tăţile tonice ale vacanţei. Acolo unde-şi plimbau plic­tisul odraslele neurastenice ale burgheziei, îşi odihnesc trupurile oamenii muncii pri­miţi cu dragoste într-un pei­saj pe care nimeni dintre noi nu l-ar fi visat îndărăt cu două decenii, îmi trece prin faţa ochilor fabulosul nostru litoral şi toate comparaţiile tac smerite. Din ce basm au răsărit aceste sute de hote­luri fermecate, policromie mi­raculoasă, joc de lumini şi de umbre, la fel de îneîntâ­­toare ziua ca şi noaptea ? Dar mai fantastică decît toa­te poveştile şeherazadei e prezenţa omului în acest vis treaz, multicolor şi voluptos. De unde vii prietene ce-ţi odihneşti trupul înfiorat de briza mării, cînd om­ sosit in cabana noastră, fată dragă cu zîmbetul senin ca Bineala ce-nvăluie in dulci mistere crestele munţilor solemni şi familiari ? întrebi şi-ţi răspund ace­leaşi nume simple de oameni ai muncii sosiţi de la strun­guri şi schele, din funduri de mină, din crestele munţilor, de acolo de unde părinţii lor nu şi-au părăsit niciodată, in­timidaţi, căminele sărace.» B . V4 Cine a realizat această po­veste adevărată, această is­torie concretă, această croni­că — nu a băilor, ci a vie­ţii, mai surprinzătoare în e­­pisoadele ei, mai fermecă­toare în neprevăzutul ei, de­cît toate poveştile iscate da închipuiri avîntata şi poe­tica ? Cine ? I • t ■ î ■ i i I I I I E seară, soarele s-a ascuns după creste vinete sau s-a scufundat, prăpăd vast de rugină şi flăcări, în abisul uriaş al valurilor, cînd zbu­ciumate spre înălţimi, cînd potolite şi supuse. E sea­ră. Cîţiva tineri s-au strîns într-un colţ... A început un cîntec, abia şoptit, apoi din ce în ce mai puternic, sbuc­­nind spre tării ca această creastă de munte, aprigă şi semeaţă : ...„Să fii Partidului oş­tean...". A

Next