Scînteia Tineretului, februarie 1962 (Anul 18, nr. 3954-3977)
1962-02-01 / nr. 3954
upă ce ieşi din Roşiori, lăsînd în stingă apa Vedei, un drum de ţară te duce în jos, spre Dunăre. Prima aşezare — comuna Beliiori. Pe drumul acesta a umblat Darie desculţ şi flămînd... Pe drumul acesta au umblat cei care au aprins focul răscoalei, la 1907... Pe drumul acesta întîlneşti urmaşii răsculaţilor, stăpînii de astăzi ai cîmpiilor întinse, stăpînii roadelor pămînturilor. Ne aflăm într-o regiune cu agricultura complet colectivizată. Am nimerit tocmai bine. I-am găsit la sediul G.A.C. „Timpuri noi“ din comună pe preşedinte, pe secretarul organizaţiei de partid, secretarul organizaţiei U.T.M., pe inginer, pe contabil, pe brigadieri. Discutau la „detaliu“ cifrele de plan pe anul 1962. Dar, înainte de a vorbi despre planurile lor, este interesant să urmărim, destul de sumar, dezvoltarea gospodăriei colective. De unde au pornit ? îşi amintesc cu toţii: 72 de săteni, la îndemnul partidului s-au hotărît să păşească pe drumul gospodăriei colective, înţelegînd că aceasta-i singura cale care duce la fericire şi bunăstare, au semnat primele cereri punînd în toamna lui ’49 bazele primei gospodării colective din raion. Au adus cu ei 161 hectare de teren, 16 boi şi altceva nimic. Nici un fel de atelaj, nici un fel de vită de producţie. De-aici au pornit colectiviştii din Belitori. Şi au ajuns la o avuţie şi un belşug de recolte nevisate. Acestea stau la temelia vieţii lor demne, frumoase, de astăzi. Dacă ar fi să înconjuri astăzi suprafaţa de pămînt a gospodăriei „Timpuri noi“ ar trebui să mergi pe jos o zi întreagă , socotiţi şi dumneavoastră : 3040 ha la un loc ! Braţe de muncă au aproape 2000, împărţite în 6 brigăzi de cîmp, o brigadă legumicolă şi una zootehnică. Averea colectivei a sporit în cei 12 ani de necrezut: la sfîrşitul anului trecut fondul de bază era de aproape 8 milioane lei. In ce se traduce această cifră uriaşă ? Să luăm mai întîi sectorul zootehnic. Bilanţul la sfîrşitul lui ’61 este acesta : aproape 200 de vaci şi juninci montate, 97 capete tineret bovin, 713 porci (din care 105 scroafe), 1370 oi, 60 colonii de albine. In scopul asigurării unei dezvoltări continue a sectorului zootehnic au construit pînă acum 11 grajduri a 70 capete fiecare, 3 maternităţi de scroafe, o îngrăşătorie pentru 500 porci şi 2 saivane. Este important de ştiut drumul parcurs pînă aici în privinţa sporirii numărului de vaci : de la 4 vaci cite aveau în 1952, în 1959 au ajuns la 38, în 1960 la 61, ca acum să aibă aproape 200. Oricare ramură zootehnică am lua-o, ar fi la fel de concludentă. Pentru nevoile gospodăriei au mai construit 6 magazii de cereale, 9 pătule pentru porumb, au amenajat 2 eleştee pentru peşte, unul de 9 ha, altul de 52 ha. Şi-au cumpărat de asemenea 2 incubatoare şi 7 autocamioane. Drumul către aceste realizări n-a fost de loc uşor. Comuniştii, oameni înaintaţi, au muncit cu migală şi răbdare pentru a dezvolta atît la cei vârstnici, cit şi la cei tineri, spiritul răspunderii şi al conştiinciozităţii în muncă, dragostea pentru familia lor mare, pentru avutul şi prosperitatea ei. In sectorul zootehnic, la îndemnul organizaţiei U.T.M., au trecut să lucreze numeroşi tineri. Ei au îndrăgit meseria de îngrijitori de animale. Au devenit îngrijitori buni, preţuiţi de colectivişti. A fi îngrijitor nu înseamnă ca pe vremuri, a avea o ocupaţie oarecare, ci a avea o meserie, a îndeplini o profesiune de mare importanţă care cere cunoştinţe ştiinţifice temeinice, mereu îmbogăţite. Această evoluţie n-a fost cu putinţă decît în condiţiile muncii organizate din cadrul gospodăriei colective. Avînd în acest sector oameni de ispravă, gospodăria a reuşit să sporească producţia de lapte pe cap de vacă furajată de la 600-700 litri în 1952, la peste 2100 litri în 1961. Ştiinţa a pătruns şi pe ogoare. Mijloacele mecanizate moderne folosite la lucratul pămîntului, aplicarea învăţăturilor agrotehnicii înaintate au făcut ca pămînturile gospodăriei să-şi sporească rodnicii răsplătindu-i pe colectivişti prin produse tot mai multe şi sume de bani tot mai mari. Aceste producţii in continuă creştere, veniturile din sectorul zootehnic, legumicol şi din celelalte sectoare de producţie, au sporit fondul de bază de la 90.000 lei, cît era la înfiinţarea gospodăriei la 175.000 lei în 1952; 1.460.000 lei în 1959; 6.200.000 lei în 1960 (aceasta şi ca urmare a intrării în masă a ţăranilor din comună în gospodăria colectivă); aproape 80 milioane lei în 1961. Ca urmare, a crescut de la an la an valoarea zileimuncă. In 1952 era de 18 lei, în 1959 de 25 lei, în 1960 a ajuns la 32, iar anul ce a trecut a fost de 35 lei. Cresc veniturile gospodăriei (anul trecut gospodăria a realizat 4.500.000 lei), cresc şi veniturile personale ale colectiviştilor. Faptul nu e lipsit de semnificaţie; el se reflectă puternic în conştiinţa oamenilor, în viaţa satului. Ce poate oare oglindi mai bine bunăstarea oamenilor, decît felul cum trăiesc şi cum gîndesc ? După numai 12 ani de zile, aşezarea Belitori din regiunea Bucureşti şi-a schimbat complet înfăţişarea. In locul caselor mici, cu pereţi de lut, coşcoviţi, au apărut altele noi, ridicate după o arhitectură nouă, cu încăperi multe şi ferestre luminoase. Oamenii au gust. Şi înainte aveau, dar n-aveau cu ce să-şi satisfacă gusturile. Ar fi greu să-i numeşti pe toţi aceia care şi-au construit case noi. Dăm, totuşi, o statistică : peste 70 la sută din cele 2000 şi ceva de case cite sínt învelitori, sínt noi sau renovate. Pereţii sínt din cărămizi, pe jos e podea de scîndură geluită, în camere e mobilă nouă, cumpărată de la oraş. In locul sobei mulţi au aragaze şi cîte n-ar mai fi de adăugat. Motociclete şi motorete peste o sută (numai în brigada lui Lupin Ion sunt 16 motociclete), aparat de radio şi maşină de cusut aproape la fiecare casă, biciclete sunt şi cite 2—3 la o casă. Oamenii au în casă cărţi multe de literatură politică, beletristică, ştiinţifică. Condiţiile noi în care muncesc şi trăiesc colectiviştii, nivelul lor de trai au înlăturat din mentalitatea lor şi anumite tradiţii înapoiate. Ţăranii satului socialist nu numai că muncesc, ci au deprins şi alte îndeletniciri care îi ajută să-şi lărgească orizonturile : a devenit o obişnuinţă să citească zilnic ziarul, să facă lectură din cărţi, să meargă la film. Obiceiul cel vechi cu tîrguiala pentru pămînt şi avere, cind se căsătoreau tinerii, a rămas de domeniul amintirilor. Anul trecut, au fost învelitori peste o sută de nunţi. Acum, la început de an, cind hambarele şi chimicele sunt pline, se fac cite 2—3 într-o duminică. Oamenii petrec, că le dă mina. De ce n-ar face-o? Pe pălmașii de ieri îi găsești astăzi la cursurile agrozootehnice ori la cinematograf, la stadion (colectiva are echipă de fotbal în campionatul regional), ori la căminul cultural, sau biblioteca comunală. Pe acest făgaş arătat de partid au păşit cu încredere toţi ţăranii muncitori din comună. De mai bine de un an, întreaga comună e colectivizată. Producţiile mari obţinute de către colectivişti, belşugul acestora, avuţia gospodăriei au făcut din colectivă un puternic centru de atracţie. An de an intrau în rîndurile colectiviştilor zeci de noi familii. Iar în 1960 a luat fiinţă gospodăria colectivă „Al 3-lea Congres al Partidului“ care uneşte peste 700 de familii, avînd o suprafaţă de peste 2200 ha de pămînt. Noii colectivişti învaţă de la cei vechi, ca de la nişte vecini buni. Nimic nu convinge mai mult decît exemplul concret, viu. După întoarcerea preşedintelui Marin Filip de la consfătuire, la gospodărie au avut loc dezbateri interesante în legătură cu cifrele de plan pe anul 1962. Colectiviştii din Belitori, tineri şi vîrstnici, după ce au cumpănit bine, şi-au spus părerea. Recomandările comisiilor consfătuirii, cele povestite de preşedinte i-au ajutat să descopere în ogorul gospodăriei, în priceperea şi munca lor noi posibilităţi pentru sporirea producţiilor. Propunerile făcute de către colectivişti, profunzimea lor se văd în noul plan ca într-o oglindă. Intr-adevăr, nu-i lucru uşor să te angajezi că vei produce 2200 kg grîu la hectar de pe o suprafaţă de 1080 ha. Pe ce s-au bazat ei ? Anul acesta, complexul de măsuri agrotehnice va fi îmbogăţit: se vor aplica o serie de recomandări făcute de consfătuire. De fapt, aceasta a început din toamna trecută cu arăturile făcute la adîncimea de 28—30 cm. cu discuitul, grăpatul terenului şi însămînţarea unor soiuri de grîu de înaltă productivitate, împărtăşind din experienţa gospodăriilor care au obţinut producţii mari de porumb, colectiviştii de aici şi-au propus ca în anul acesta să obţină de pe 400 de ha, din cele 100 ha destinate culturii porumbului cîte 5200 kg boabe la hectar. Cum vor asigura asemenea producţii ? După ce au executat în toamnă arături la 32—35 cm şi au încorporat peste 9000 de tone de gunoi, după ce au scos toată graniţa din curţile colectiviştilor şi au depozitat-o în platforme la capătul uriaşei tarlale, au hotărît ca la primăvară să însămînţeze numai porumb dublu hibrid din soiul ce va fi indicat pentru solurile din cîmpia Teleormanului şi să execute lucrările de întreţinere aşa cum învaţă acum la cercul agrotehnic. Din sectorul zootehnic şi-au propus să obţină 3000 litri lapte pe cap de vacă furajată. Ei ştiu deja tot ce au de făcut. S-au gîndit cu maturitate. In afară de o îngrijire şi furajare raţională a animalelor, conform unui program fix, tot timpul verii vor fi asigurate pentru hrănirea vacilor furaje bogate în substanţe hrănitoare, din conveierul verde. Se va urmări îmbunătăţirea rasei şi sporirea numărului de vaci prin reţinerea viţelelor din prăsilă proprie. O atenţia deosebită o vor acorda creşterii păsărilor. Colectiviştii au înţeles că s-au orientat greşit până acum neglijând acest sector aducător de mari venituri băneşti. Faţă de posibilităţile pe care le au, o încărcătură de numai 30 de păsări la suta de hectare este mult prea mică. Trăgând învăţămintele necesare din recomandările Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti, folosind experienţa gospodăriilor colective fruntaşe în acest domeniu, colectiviştii din Belitori au hotărît să-şi creeze un puternic sector avicol. Bazele lui le vor pune încă în acest an, cind şi-au propus să crească 15.000 de găini, raţe, gişte, ajungînd astfel la o încărcătură de 500 păsări la suta de hectare. Aceste perspective îi însufleţesc pe tineri. Ei vor să-şi aducă o contribuţie cit mai însemnată la înfăptuirea obiectivelor amintite. Organizaţia U.T.M. de altfel a şi pornit la lucru. Au început cu învăţătura. La cele patru cercuri ale învăţământului agrozootehnic participă peste 200 de tineri. Frecvenţa e sută la sută, iar efectul se va vedea în curînd. Anul acesta colectiviştii vor obţine venituri în valoare de peste 6 milioane lei iar fondul de bază se va apropia de 10 milioane lei. Aşa e prevăzut. Acesta e cuvîntul colectiviştilor. Şi, neîndoios, aşa va fi ! Ofensiva pentru sporirea rodniciei pămîntului, pentru bunăstare şi belşug continuă. Bătălia se dă însufleţită pe fronturile ogoarelor şi pe cele ale minţii. In focul ei se angajează energii proaspete. Făgaşul vieţii a fost cluoit, are un curs precis. Oamenii satului socialist, colectiviştii avînd mereu înainte luminosul cuvînt al partidului, îl urmează neabătut. VASILE CABULEA O F A MILIE MARE ȘI BOGATA . PREZENTAM GOSPODĂRII AGRICOLE COLECTIVE FRUNTAŞE FONDUL DE BAZA VALOAREA ZILEI MUNCA La „Joia tineretului“ Din sala căminului cultural se auzeau pînă departe voci cristaline de copii : Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele Noapte bună... Am intrat. Corul copiilor ocupa mijlocul sălii. De o parte şi de alta tineri, băieţi şi fete, unii îmbrăcaţi în costume multicolore, specifice portului ardelenesc, alţii cu haine obişnuite, orăşeneşti, urmăreau cu atenţie programul. Cind copiii terminară de cîntat, profesorul I. Bota începu să vorbească despre personalitatea marelui nostru poet Mihail Eminescu. Vocea-i caldă, din care răzbatea dragostea pentru cel care a cîntat bucuria şi revolta poporului nostru, frumuseţea patriei noastre dragi, căpăta accente aspre atunci cind evoca mizeria în care a trăit poetul, tristul său sfîrşit. Şi în atenţia cu care-l urmăreau cei prezenţi, se simţea respectul şi dragostea pentru cel care a fost Luceafărul poeziei romîneşti. Apoi tinerii au început să recite din cele mai frumoase versuri ale lui Mihail Eminescu: „împărat şi proletar" şi „Ce te legeni codrule", „Viaţa" şi altele. O seară Eminescu ? Da, o seară Eminescu de la a cărui naştere s-au împlinit de curînd 112 ani, la căminul cultural din comuna Floreşti din apropierea Clujului. Ea făcea parte din programul „Joii tineretului”, organizată de comitetul comunal U.T.M. M. VIDRAŞCU CINEMATOGRAFE S-a furat o bombă: Patria, Bucureşti; Profesorul Mamlock , Republica ; Primele încercări (seria a IX-a): Magheru ; Pretutindeni trăiesc oameni : V. Alecsandri, Mioriţa; Primele încercări (ambele serii) : I. C. Frimu, înfrăţirea între popoare, în noaptea spre 13 : E. Pavel, 23 August, Volga ; Nu e loc pentru animalele sălbatice: Lumina, Libertăţii; Tom-Degețeluî : Maxim Gorki, V. Roaită, Donca Simo; O întîmplare extraordinară : Central; Salt spre glorie: Victoria, Gh. Doja, Arta ; Dragoste de septembrie: Tineretului; Stele în plină zi: Timpuri Noi; Program special pentru copii — dimineaţa. Cardul — după amiază: 13 Septembrie ; Fata cu chitara : Cultural; Porto-Franco: Alex. Popov, M. Eminescu, I. Pintilie ; Bufonul regelui: 8 Martie ; Război şi pace (ambele serii): Griviţa ; Doctorul din Bethenow: C-tin David; Două vieţi: Unirea ; Austerlitz : Alex. Sahia; Cinci zile şi cinci nopţi: Flacăra; Oameni pe gheaţă: T. Vladimirescu, 16 Februarie ; Marinarul îndrăgostit: Munca ; Piticul vrăjitor : Popular ; Vîntul s-a oprit in zori: Moşilor ; Circul fără cupolă : 8 Mai; Pînze purpurii: Floreasca; Secerişul verde : N. Bălcescu ; Mamelucul: G. Coşbuc ; învierea : G. Bacovia ; Te iubesc viaţă : Drumul serii; Cer senin : 30 Decembrie ; Soseşte circul: Aurel Vlaicu; Zece paşi spre răsărit: B. Delavrancea. La ce se uită ucenicul Ion Badea, elev la şcoala profesională a Uzinelor metalurgice Colibaş, regiunea Argeş ? Priveşte o piesă o supapă bine executată, dorindu-şi să realizeze produse asemănătoare Foto : I. CUCU Flori pe pînză x 7 u o dată intrind in magazine privirea îţi este atrasă de rafturile cu fesături in diferite culori și modele. Fiecare val de material este asemănător unei glastre in care policromia desenelor te duce cu gindul la florile adevărate. Poate că mulți am admirat aceste Hori și ne-am pus întrebarea : unde s-au născut şi cum au crescut ele, cine sunt „grădinarii“ care le-au creat şi le-au îngrijit ? Să vizităm, pentru aceasta, secţia de creaţie de la ţesătoria „Teba“ din Arad. In secţie — linişte deplină. Parcă n-ar fi nimeni. Şi totuşi citeva fete desenează. Pe mese sint aşezate în ordine cite două-trei coaie de hîrtie, cîteva pensule si palete cu acuarele. Unele coaie sint încă imaculate, altele iţi incintă privirea cu coloritul lor viu. lasă, privind unul din aceste desene ai impresia că te afli într-un parc de flori, iar pe alei nişte ursuleţi joacă fotbal. O clipă urmăreşti cum se nasc florile şi ursuleţii de pe hîrtie. Un punct prelungit, o linie curbată, un cerculeţ. Aşa s-a născut o floare, o margaretă care de pe coală va trece apoi pe pînză în diferitele poziţii coloristice. Monica Cristea, şefa secţiei de creaţie, ne întrerupe : — Ştiţi, copiii îndrăgesc mult ţesăturile cu desene frumoase, cu diferite floricele, ursuleţi, cisuţe şi alte desene. De aceea, noi, creatorii de modele, ne străduim să facem ţesăturile cit mai frumoase, să placă copiilor. Şi pentru celelalte sortimente colectivul nostru creează modele tot mai frumoase, pe placul tuturor cumpărătorilor. Din primele zile ale acestui an am început să creăm noi modele pentru contexturi. Luna trecută din cele42 desene au fost avizate 22. Pînă acum, zece au și fost puse un lucru. Pe materialul ,,Zarina“ cresc boboci de trandafir, iar pe „Celotin" înfloresc margarete in culori vii, foarte apropiate de frumuseţea celor naturale. El este imprimat in cinci poziţii coloristice. Monica Cristea este una din creatoarele pasionale ale colectivului de la „Taba“. In cei aproape patru ani de cind lucrează aici ea a realizat peste 150 de modele, dintre care 80 au fost aprobate, iar 40 au şi intrat în producţie. Aceeaşi pasiune pentru crearea de modele cit mai frumoase o are şi Elisabeta Vereş, o au şi toate celelalte tinere desenatoare din colectivul de creaţie al întreprinderii textile „Teba" din Arad. Anul trecut întreg colectivul a reuşit să creeze peste 200 de noi modele. AURICA IORDACHE Un nou magazin în centrul oraşului Bacău Foto : AGERPRES Responsabila de brigadă Geta Cumpăniş din secţia „tragere" de la întreprinderea „Ţesătura"-Iaşi, ajută tinerei Marin Ailincăi din brigada sa, să-şi ridice calificarea îndrumările practice pe care i le acordă zilnic prin Foto : N. STELORIAN Calitatea in centrul activităţii noastre epusă din 16 filatoare. Pe toate ne preocupă mult calitatea produselor noastre, ne stăpineşte dorinţa de a obţine fire de calitate superioară. Şi trebuie să spun că brigada noastră reuşeşte să dea produse de calitate bună. Care sunt „secretele“ muncii noastre ? Deşi calitatea este o problemă veche ce stă in atenţia tuturor muncitorilor, totuşi nou este acum felul cum o înţelege fiecare. La noi, majoritatea fetelor au absolvit şcoala profesională. Acolo au învăţat meserie, şi teorie, şi practică. Şcoala au terminat-o dar cu învăţătura nu se petrece acelaşi lucru. Ele îşi îndreaptă atenţia spre o înaltă calificare. Ştim că pentru a obţine produse de calitate superioară trebuie să avem şi o calificare corespunzătoare. Noi participăm la cursurile de calificare şi citim numeroase cărţi tehnice. Apoi cânci suntem în schimbul de dimineaţă mergem împreună la conferinţele tehnice ce se ţin la clubul întreprinderii. Brigada noastră aplică o nouă metodă în filatură care constă în îmbunătăţirea prinderii firului de şurub. Şi iniţiativa tinerilor de la Uzinele „Tudor Vladimirescu“ ne este de mare folos. Ea are influenţă asupra calităţii produselor prin păstrarea ordinei şi curăţeniei la locul de muncă. Noi avem un caiet al brigăzii în care se vede calitatea firelor la fiecare membră a brigăzii în parte. Dacă se întîmplă ca cineva să dea fire de calitate slabă, atunci, după terminarea lucrului, ne stringem întreaga, brigadă şi împreună cu maistrul secţiei discutăm despre faptele respective. Fetele se sfătuiesc şi se ajută în muncă. Ştefania Deacu a venit mai tirziu în brigadă. La început nu se putea încadra în ritmul de muncă al brigăzii. Am repartizat-o pe Ungă celelalte tinere de la care a primit un ajutor preţios. Astăzi, brigada noastră se mândreşte cu filatoare ca Elisabeta Păun, Clementina Haizler. Domnica Preda şi altele care şi-au adus o contribuţie însemnată la ridicarea muncii întregii brigăzi. Lună de lună brigada şi-a îndeplinit şi depăşit rit-'' mic plattul de producţie şi pe sortimente realizind însemnate economii. Astfel în perioada anului 1961 planul de producţie a fost lunar îndeplinit între 115-120 la sută. Cantitatea firelor de calitatea i-au fost ridicată de la 92 la sută coeficient stabilit la 99 la sută, îndeplinirea tuturor obiectivelor întrecerii de către fiecare membru al brigăzii în parte au făcut ca în urma cu 2 luni să ciştigăm titlul de brigadă fruntaşă. Anul acesta dorim să ne menţinem acest titlu luptînd în continuare pentru ridicarea indicilor calitativi ai produselor noastre. AURICA ALEXANDRESCU responsabila brigăzii de tineret din secţia filatură. Uzinele „7 Noiembrie“ Bucureşti In regiunea Iaşi. Unităţi comerciale la parterul noilor blocuri La parterul noului bloc „Expres" din oraşul Iaşi s-a deschis un restaurant cu autoservire, primul de acest gen din regiunea Iaşi. Pe lîngă restaurant funcţionează un raion cu semipreparate de bucătărie şi un bar. în ultimul timp, o dată cu darea în folosinţă a unor noi blocuri s-au deschis şi unităţi comerciale. Anul acesta la parterul blocurilor noi din Iaşi, Bîrlad, Paşcani şi din alte oraşe ale regiunii se vor deschide peste 60 magazine moderne. Cititorii despre„Povestea unei căsnicii“ (Urmare din pag. l-a) bune despre conduita morală, I despre principiile moralei noi". Şi mai departe : „O bună convieţuire se realizează cu tata pe care o iubeşti şi care te iubeşte şi nu cu o persoană de care nu te leagă I decît interese materiale..." Studentul Traian Pop din cluj ne scrie : „Mă găsesc în plină sesiune de examene, I dar am cugetat împreună cu I colegii mei la acest caz şi ne-am luat un răgaz ca să I punem pe hîrtie părerea noastră sinceră despre acest caz". Ca şi studenta Ciochir- I del Doina din Bucureşti, el îl îndeamnă pe Ionel Stui păru să gîndească cu gravitate asupra acestui eveniment din viaţa lui. Din rîndurile lor se desprinde convingerea că superioritatea unui om nu o dă diploma, titlul, ci frumuseţea morală, calităţile sufleteşti. „Cum puteţi tovarăşe inginer să consideraţi o învăţătoare necorespunzătoare a vă fi tovarăşă de viaţă ? Gîndiţi-vă cine v-a pus pentru prima oară creionul în mină, de la cine aţi primit primele cunoştinţe în viaţă ? Desigur, de la un învăţător sau învăţătoare, — scrie Pop Traian. Reveniţi la Cezara. Copilul dumneavoastră nici să nu afle vreodată că s-a publicat cîndva un articol „Povestea unei căsnicii". Iar studenta Ciochirdel Doina scrie : „Oare poate trăi un om fără dragoste, fără căldură sufletească, fără un prieten cu care să poată împărţi bucuriile şi al cărui umăr să-l simtă atunci cind ies la iveală greutăţi?" Şi încheie: „Ce este mai frumos decît să trăieşti şi să munceşti cinstit, să fii apreciat de cei din jur ?" Mulţi dintre tinerii care ne-au scris în legătură cu acest caz au istorisit pe scurtnodul cum şi-au orînduit propria lor viaţă. O fac fără emfază, fără pretenţia de a se da drept model, ci cu modestie şi simplitate, convinşi că fericirea ce şi-au realizat-o se datoreşte unei comportări cinstite şi demne. Şi inginerul Artimon Paul din Botoşani s-a împrietenit cu o fată încă de pe cind era student. Fata l-a aşteptat şi s-au căsătorit cu două săptămîni înainte de a da examenul de stat. Cind s-au căsătorit, n-aveau „zestre" bogată. Aveau însă dragostea aprinsă pentru muncă, le încălzea sufletele dragostea lor sinceră, tinereţea, frumuseţea idealului lor de viaţă, dorinţa de a trăi frumos. „La numai patru ani de căsătorie putem să ne lăudăm şi cu faptul că sintem „înstăriţi". Am realizat multe lucruri frumoase pentru noi şi pentru gospodăria noastră. Şi cîte planuri de viitor mai aven» ! Şi pe toate le vom realiza cu siguranţă". Ce poate fi mai frumos pentru doi soţi tineri decît acest sentiment, că au realizat totul împreună, că şi în bucurii şi în necazuri sînt împreună , locuinţa lor, lucrurile lor din casă, cărţile din biblioteca lor, toate poartă în ele semnul acesta, al dragostei şi al înţelegerii reciproce, al încrederii. Acestea sînt intr-adevăr bucurii durabile. Muncitorul lăcătuş Goarna Vasile din Bucureşti mai acum cîtva timp a avut şi el de înfruntat anumite concepţii retrograde ale rudelor cind a fost vorba să se căsătorească. „M-am căsătorit ţară a ţine cont de cei care mă îndemnau să caut „fată cu zestre" şi pot spune că sunt fericit. Prin muncă şi înţelegere perfectă cu soţia am reuşit să ne facem un cămin fericit. Iată de ce nu pot să asist pasiv la purtarea dumitale şi a părinţilor dumitale, tovarăşe Stuparu. Atitudinea dumitale nu-ţi face deloc cinste. Dacă mai ai puţină conştiinţă întoarce-te la copilul şi soţia dumitale". Poate că pînă acuma mulţi dintre tinerii care lucrează la Schela Cartojani alături de inginerul Ionel Stuparu i-au şi comunicat acestuia, prin viu grai, opinia lor, care nu poate fi diferită de aceea a semnatarilor scrisorilor primite la redacţie. Multe din scrisori pun de altfel întrebarea : Oare organizaţia U.T.M. de la Schela Cartojani nu socoteşte că e potrivit să pună în discuţia membrilor ei acest caz ? Poate că însuşi Ionel Stuparu se frământă, gândindu-se la comportarea lui, şi are nevoie de ajutorul colectivului în care lucrează, in orice caz, nu credem că rindurile de mai sus, citate din numai cîteva scrisori, au să-l lase indiferent. Nu putem crede că ar putea respinge ajutorul tovărășesc care i se întinde cu atîta sinceritate.