Scînteia Tineretului, februarie 1962 (Anul 18, nr. 3954-3977)

1962-02-01 / nr. 3954

upă ce ieşi din Roşiori, lăsînd în stingă apa Vedei, un drum de ţară te duce în jos, spre Dunăre. Pri­ma aşezare — comuna Beli­­iori. Pe drumul acesta a um­blat Darie desculţ şi flămînd... Pe drumul acesta au umblat cei care au aprins focul răs­coalei, la 1907... Pe drumul acesta întîlneşti urmaşii răs­culaţilor, stăpînii de astăzi ai cîmpiilor întinse, stăpînii roa­delor pămînturilor. Ne aflăm într-o regiune cu agricultura complet colectivi­zată. Am nimerit tocmai bine. I-am găsit la sediul G.A.C. „Timpuri noi“ din comună pe preşedinte, pe secretarul orga­nizaţiei de partid, secretarul organizaţiei U.T.M., pe ingi­ner, pe contabil, pe briga­dieri. Discutau la „detaliu“ cifrele de plan pe anul 1962. Dar, înainte de a vorbi des­pre planurile lor, este inte­resant să urmărim, destul de sumar, dezvoltarea gospodăriei colective. De unde au pornit ? îşi a­­mintesc cu toţii: 72 de săteni, la îndemnul partidului s-au hotărît să păşească pe drumul gospodăriei colective, înţele­­gînd că aceasta-i singura cale care duce la fericire şi bună­stare, au semnat primele ce­reri punînd în toamna lui ’49 bazele primei gospodării co­lective din raion. Au adus cu ei 161 hectare de teren, 16 boi şi altceva nimic. Nici un fel de atelaj, nici un fel de vită de producţie. De-aici au por­nit colectiviştii din Belitori. Şi au ajuns la o avuţie şi un belşug de recolte nevisate. A­cestea stau la temelia vieţii lor demne, frumoase, de as­tăzi. Dacă ar fi să înconjur­i as­tăzi suprafaţa de pămînt a gospodăriei „Timpuri noi“ ar trebui să mergi pe jos o zi în­treagă , socotiţi şi dumnea­voastră : 3040 ha la un loc ! Braţe de muncă au aproape 2000, împărţite în 6 brigăzi de cîmp, o brigadă legumicolă şi una zootehnică. Averea colec­tivei a sporit în cei 12 ani de necrezut: la sfîrşitul anului trecut fondul de bază era de aproape 8 milioane lei. In ce se traduce această cifră uria­şă ? Să luăm mai întîi secto­rul zootehnic. Bilanţul la sfîr­şitul lui ’61 este acesta : a­­proape 200 de vaci şi juninci montate, 97 capete tineret bo­vin, 713 porci (din care 105 scroafe), 1370 oi, 60 colonii de albine. In scopul asigurării unei dezvoltări continue a secto­rului zootehnic au construit pînă acum 11 grajduri a 70 capete fiecare, 3 maternităţi de scroafe, o îngrăşătorie pentru 500 porci şi 2 saivane. Este important de ştiut drumul parcurs pînă aici în privinţa sporirii numărului de vaci : de la 4 vaci cite aveau în 1952, în 1959 au ajuns la 38, în 1960 la 61, ca acum să aibă aproape 200. Oricare ramură zootehnică am lua-o, ar fi la fel de concludentă. Pentru ne­voile gospodăriei au mai con­struit 6 magazii de cereale, 9 pătule pentru po­rumb, au amena­jat 2 eleştee pen­tru peşte, unul de 9 ha, altul de 52 ha. Şi-au cumpă­rat de asemenea 2 incubatoare şi 7 autocamioane. Drumul către a­­ceste realizări n-a fost de loc uşor. Comuniştii, oa­meni înaintaţi, au muncit cu migală şi răbdare pentru a dezvolta atît la cei vârstnici, cit şi la cei tineri, spi­ritul răspunderii şi al conştiincio­zităţii în muncă, dragostea pentru familia lor mare,­­ pentru avutul şi prosperitatea ei. In sectorul zootehnic, la îndemnul organi­zaţiei U.T.M., au trecut să lucreze numeroşi tineri. Ei au îndrăgit meseria de îngrijitori de animale. Au devenit îngriji­tori buni, preţuiţi de colecti­vişti. A fi îngrijitor nu înseamnă ca pe vremuri, a avea o ocu­paţie oarecare, ci a avea o meserie, a îndeplini o profe­siune de mare­­ importanţă care cere cunoştinţe ştiinţifice temeinice, mereu îmbogăţite. Această evoluţie n-a fost cu putinţă decît în condiţiile muncii organizate din cadrul gospodăriei colective. Avînd în acest sector oameni de is­pravă, gospodăria a reuşit să sporească producţia de lapte pe cap de vacă furajată de la 600-700 litri în 1952, la peste 2100 litri în 1961. Ştiinţa a pătruns şi pe o­­goare. Mijloacele mecanizate moderne folosite la lucratul pămîntului, aplicarea învăţă­turilor agrotehnicii înaintate au făcut ca pămînturile gos­podăriei să-şi sporească rod­nicii răsplătindu-i pe colecti­vişti prin produse tot mai multe şi sume de bani tot mai mari. Aceste producţii in con­tinuă creştere, veniturile din sectorul zootehnic, legumicol şi din celelalte sectoare de producţie, au sporit fondul de bază de la 90.000 lei, cît era la înfiinţarea gospodăriei la 175.000 lei în 1952; 1.460.000 lei în 1959; 6.200.000 lei în 1960 (aceasta şi ca urmare a intră­rii în masă a ţăranilor din co­mună în gospodăria colecti­vă); aproape 8­0 milioane lei în 1961. Ca urmare, a crescut de la an la an valoarea zilei­­muncă. In 1952 era de 18 lei, în 1959 de 25 lei, în 1960 a ajuns la 32, iar anul ce a tre­cut a fost de 35 lei. Cresc ve­niturile gospodăriei (anul tre­cut gospodăria a realizat 4.500.000 lei), cresc şi venitu­rile personale ale colectivişti­lor. Faptul nu e lipsit de semnificaţie; el se reflectă pu­ternic în conştiinţa oamenilor, în viaţa satului. Ce poate oare oglindi mai bine bună­starea oamenilor, decît felul cum trăiesc şi cum gîndesc ? După numai 12 ani de zile, aşezarea Belitori din regiu­nea Bucureşti şi-a schimbat complet înfăţişarea. In locul caselor mici, cu pereţi de lut, coşcoviţi, au apărut altele noi, ridicate după o arhitectură nouă, cu încăperi multe şi ferestre luminoase. Oamenii au gust. Şi înainte aveau, dar n-aveau cu ce să-şi satisfacă gusturile. Ar fi greu să-i nu­meşti pe toţi aceia care şi-au construit case noi. Dăm, to­tuşi, o statistică : peste 70 la sută din cele 2000 şi ceva de case cite sínt în­velitori, sínt noi sau renovate. Pereţii sínt din cărămizi, pe jos e podea de scîndură geluită, în came­re e mobilă nouă, cumpărată de la oraş. In locul sobei mulţi au aragaze şi cîte n-ar mai fi de adăugat. Motociclete şi motorete peste o sută (nu­mai în brigada lui Lupin Ion sunt 16 motociclete), aparat de radio şi maşină de cusut aproape la fiecare casă, bici­clete sunt şi cite 2—3 la o casă. Oamenii au în casă cărţi multe de literatură politică, beletristică, ştiinţifică. Condi­ţiile noi în care muncesc şi trăiesc colectiviştii, nivelul lor de trai au înlăturat din mentalitatea lor şi anumite tradiţii înapoiate. Ţăranii sa­tului socialist nu numai că muncesc, ci au deprins şi alte îndeletniciri care îi ajută să-şi lărgească orizonturile : a de­venit o obişnuinţă să citească zilnic ziarul, să facă lectură din cărţi, să meargă la film. Obiceiul cel vechi cu tîrgu­­iala pentru pămînt şi avere, cind se căsător­eau tinerii, a rămas de domeniul amintiri­lor. Anul trecut, au fost în­velitori peste o sută de nunţi. Acum, la început de an, cind hambarele şi chimicele sunt pline, se fac cite 2—3 într-o duminică. Oamenii petrec, că le dă mina. De ce n-ar face-o? Pe pălmașii de ieri îi găsești astăzi la cursurile agrozooteh­nice ori la cinematograf, la stadion (colectiva are echipă de fotbal în campionatul re­gional), ori la căminul cultu­ral, sau biblioteca comunală. Pe acest făgaş arătat de partid au păşit cu încredere toţi ţăranii muncitori din co­mună. De mai bine de un an, întreaga comună e colectivi­zată. Producţiile mari obţi­nute de către colectivişti, bel­şugul acestora, avuţia gospo­dăriei au făcut din colectivă un puternic centru de atrac­ţie. An de an intrau în rîn­­durile colectiviştilor zeci de noi familii. Iar în 1960 a luat fiinţă gospodăria colectivă „Al 3-lea Congres al Partidu­lui“ care uneşte peste 700 de familii, avînd o suprafaţă de peste 2200 ha de pămînt. Noii colectivişti învaţă de la cei vechi, ca de la nişte vecini buni. Nimic nu convinge mai mult decît exemplul concret, viu. După întoarcerea preşedin­telui Marin Filip de la con­sfătuire, la gospodărie au avut loc dezbateri interesante în legătură cu cifrele de plan pe anul 1962. Colectiviştii din Belitori, tineri şi vîrstnici, după ce au cumpănit bine, şi-au spus părerea. Recoman­dările comisiilor consfătuirii, cele povestite de preşedinte i-au ajutat să descopere în ogorul gospodăriei, în price­perea şi munca lor noi posi­bilităţi pentru sporirea pro­ducţiilor. Propunerile făcute de către colectivişti, profun­zimea lor se văd în noul plan ca într-o oglindă. Intr-adevăr, nu-i lucru uşor să te angajezi că vei produce 2200 kg grîu la hectar de pe o suprafaţă de 1080 ha. Pe ce s-au bazat ei ? Anul acesta, complexul de măsuri agrotehnice va fi îmbogăţit: se vor aplica o se­rie de recomandări făcute de consfătuire. De fapt, aceasta a­ început din toamna trecută cu arăturile făcute la adîn­­cimea de 28—30 cm. cu discui­tul, grăpatul terenului şi în­­sămînţarea unor soiuri de grîu de înaltă productivitate, îm­părtăşind din experienţa gospodăriilor care au obţinut producţii mari de porumb, co­lectiviştii de aici şi-au pro­pus ca în anul acesta să obţi­nă de pe 400 de ha, din cele 100 ha destinate culturii po­rumbului cîte 5200 kg boabe la hectar. Cum vor asigura ase­menea producţii ? După ce au executat în toamnă arături la 32—35 cm şi au încorporat peste 9000 de tone de gunoi, după ce au scos toată grani­­ţa din curţile colectiviştilor şi au depozitat-o în platforme la capătul uriaşei tarlale, au ho­tărît ca la primăvară să în­­sămînţeze numai porumb du­blu hibrid din soiul ce va fi indicat pentru solurile din cîmpia Teleormanului şi să execute lucrările de întreţi­nere aşa cum învaţă acum la cercul agrotehnic. Din sectorul zootehnic şi-au propus să obţină 3000 litri lapte pe cap de vacă furajată. Ei ştiu deja tot ce au de făcut. S-au gîndit cu maturitate. In afară de o îngrijire şi furaja­re raţională a animalelor, con­form unui program fix, tot timpul verii vor fi asigurate pentru hrănirea vacilor fura­je bogate în substanţe hrăni­toare, din conveierul verde. Se va urmări îmbunătăţirea rasei şi sporirea numărului de vaci prin reţinerea viţelelor din prăsilă proprie. O atenţia deosebită o vor acorda creşterii păsărilor. Co­lectiviştii au înţeles că s-au orientat greşit până acum ne­glijând acest sector aducător de mari venituri băneşti. Faţă de posibilităţile pe care le au, o încărcătură de numai 30 de păsări la suta de hectare este mult prea mică. Trăgând în­văţămintele necesare din re­comandările Consfătuirii pe ţară a ţăranilor colectivişti, folosind experienţa gospodări­ilor colective fruntaşe în acest domeniu, colectiviştii din Beli­tori au hotărît să-şi creeze un puternic sector avicol. Bazele lui le vor pune încă în acest an, cind şi-au propus să creas­că 15.000 de găini, raţe, gişte, ajungînd astfel la o încărcă­tură de 500 păsări la suta de hectare. Aceste perspective îi însu­fleţesc pe tineri. Ei vor să-şi aducă o contribuţie cit mai însemnată la înfăptuirea o­­biectivelor amintite. Organi­zaţia U.T.M. de altfel a şi pornit la lucru. Au început cu învăţătura. La cele patru cercuri ale învăţământului a­­grozootehnic participă peste 200 de tineri. Frecvenţa e sută la sută, iar efectul se va vedea în curînd. Anul acesta colectiviştii vor obţine venituri în valoare de peste 6 milioane lei iar fon­dul de bază se va apropia de 10 milioane lei. Aşa e prevă­zut. Acesta e cuvîntul colec­tiviştilor. Şi, neîndoios, aşa va fi ! Ofensiva pentru sporirea rodniciei pămîntului, pentru bunăstare şi belşug continuă. Bătălia se dă însufleţită pe fronturile ogoarelor şi pe cele ale minţii. In focul ei se an­gajează energii proaspete. Fă­gaşul vieţii a fost cluoit, are un curs precis. Oamenii satu­lui socialist, colectiviştii a­­vînd mereu înainte luminosul cuvînt al partidului, îl ur­mează neabătut. VASILE CABULEA O F A MILI­E M­ARE ȘI BOGATA . PREZENTAM GOSPODĂRII AGRICOLE COLECTIVE FRUNTAŞE FONDUL DE BAZA VALOAREA ZILEI MUNCA La „Joia tineretului“ Din sala căminului cultural se auzeau pînă departe voci cristaline de copii : Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele Noapte bună... Am intrat. Corul co­piilor ocupa mijlocul să­lii. De o parte şi de alta tineri, băieţi şi fete, unii îmbrăcaţi în costume multicolore, specifice portului ardelenesc, al­ţii cu haine obişnuite, orăşeneşti, urmăreau cu atenţie programul. Cind copiii terminară de cîn­­tat, profesorul I. Bota începu să vorbească despre personalitatea marelui nostru poet Mi­hail Eminescu. Vocea-i caldă, din care răzba­tea dragostea pentru cel care a cîntat bucu­ria şi revolta poporului nostru, frumuseţea pa­triei noastre dragi, că­păta accente aspre a­­tunci cind evoca mize­ria în care a trăit poe­tul, tristul său sfîrşit. Şi în atenţia cu care-l ur­măreau cei prezenţi, se simţea respectul şi dra­gostea pentru cel care a fost Luceafărul poe­ziei romîneşti. Apoi tinerii au început să recite din cele mai frumoase versuri ale lui Mihail Eminescu: „îm­părat şi proletar" şi „Ce te legeni codrule", „Via­ţa" şi altele. O seară Eminescu ? Da, o seară Eminescu de la a cărui naştere s-au împlinit de curînd 112 ani, la căminul cul­tural din comuna Flo­­reşti din apropierea Clu­jului. Ea făcea parte din programul „Joii tinere­tului”, organizată de co­mitetul comunal U.T.M. M. VIDRAŞCU CINEMATOGRAFE S-a furat o bombă: Patria, Bucureşti; Profesorul Mam­­lock , Republica ; Primele în­cercări (seria a IX-a): Maghe­­ru ; Pretutindeni trăiesc oa­meni : V. Alecsandri, Mioriţa; Primele încercări (ambele se­rii) : I. C. Frimu, înfrăţirea între popoare, în noaptea spre 13 : E. Pavel, 23 August, Volga ; Nu e loc pentru ani­malele sălbatice: Lumina, Libertăţii; Tom-Degețeluî : Maxim Gorki, V. Roaită, Don­­ca Simo; O întîmplare extra­ordinară : Central; Salt spre glorie: Victoria, Gh. Doja, Arta ; Dragoste de septembrie: Tineretului; Stele în plină zi: Timpuri Noi; Program special pentru copii — dimineaţa. Cardul — după amiază: 13 Septembrie ; Fata cu chitara : Cultural; Porto-Franco: Alex. Popov, M. Eminescu, I. Pinti­­lie ; Bufonul regelui: 8 Mar­tie ; Război şi pace (ambele serii): Griviţa ; Doctorul din Bethenow: C-tin David; Două vieţi: Unirea ; Auster­litz : Alex. Sahia; Cinci zile şi cinci nopţi: Flacăra; Oa­meni pe gheaţă: T. Vladimi­­rescu, 16 Februarie ; Marina­rul îndrăgostit: Munca ; Piti­cul vrăjitor : Popular ; Vîntul s-a oprit in zori: Moşilor ; Circul fără cupolă : 8 Mai; Pînze purpurii: Floreasca; Secerişul verde : N. Bălcescu ; Mamelucul: G. Coşbuc ; în­vierea : G. Bacovia ; Te iubesc viaţă : Drumul serii; Cer se­nin : 30 Decembrie ; Soseşte circul: Aurel Vlaicu; Zece paşi spre răsărit: B. Dela­vrancea. La ce se uită ucenicul Ion Badea, elev la şcoala profesională a Uzinelor metalurgice Colibaş, regiunea Argeş ? Priveşte o piesă o supapă bine executată, dorindu-şi să rea­lizeze produse asemănătoare Foto : I. CUCU Flori pe pînză x 7 u o dată intrind in magazi­­ne privirea îţi este atrasă de rafturile cu fesături in diferite culori și modele. Fiecare val de material este asemănător unei glastre in care policromia desenelor te duce cu gindul la florile adevărate. Poate că mulți am admirat aceste Hori și ne-am pus întrebarea : unde s-au născut şi cum au crescut ele, cine sunt „grădinarii“ care le-au creat şi le-au îngrijit ? Să vizităm, pentru aceasta, secţia de creaţie de la ţesătoria „Teba“ din Arad. In secţie — linişte deplină. Parcă n-ar fi nimeni. Şi totuşi ci­­teva fete desenează. Pe mese sint aşezate în ordine cite două-trei coaie de hîrtie, cîteva pensule si palete cu acuarele. Unele coaie sint încă imaculate, altele iţi in­cintă privirea cu coloritul lor viu. la­să, privind unul din aceste de­sene ai impresia că te afli într-un parc de flori, iar pe alei nişte ursuleţi joacă fotbal. O clipă ur­măreşti cum se nasc florile şi ur­suleţii de pe hîrtie. Un punct pre­lungit, o linie curbată, un cercu­­leţ. Aşa s-a născut o floare, o margaretă care de pe coală va trece apoi pe pînză în diferitele poziţii coloristice. Monica Cristea, şefa secţiei de creaţie, ne între­rupe : — Ştiţi, copiii îndrăgesc mult ţesăturile cu desene frumoase, cu diferite floricele, ursuleţi, cisuţe şi alte desene. De aceea, noi, creatorii de modele, ne străduim să facem ţesăturile cit mai fru­moase, să placă copiilor. Şi pen­tru celelalte sortimente colectivul nostru creează modele tot mai frumoase, pe placul tuturor cum­părătorilor. Din primele zile ale acestui an am început să creăm noi modele pentru contexturi. Luna trecută din cele­­42 desene au fost avizate 22. Pînă acum, zece au și fost puse un lucru. Pe materialul ,,Zarina“ cresc boboci de trandafir, iar pe „Celotin" în­floresc margarete in culori vii, foarte apropiate de frumuseţea celor naturale. El este imprimat in cinci poziţii coloristice. Monica Cristea este una din creatoarele pasionale ale colecti­vului de la „Taba“. In cei aproa­pe patru ani de cind lucrează aici ea a realizat peste 150 de modele, dintre care 80 au fost aprobate, iar 40 au şi intrat în producţie. Aceeaşi pasiune pentru crearea de modele cit mai fru­moase o are şi Elisabeta Vereş, o au şi toate celelalte tinere de­senatoare din colectivul de crea­ţie al întreprinderii textile „Teba" din Arad. Anul trecut întreg co­lectivul a reuşit să creeze peste 200 de noi modele. AURICA IORDACHE Un nou magazin în centrul oraşului Bacău Foto : AGERPRES Responsabila de brigadă Geta Cumpăniş din secţia „tra­­gere" de la întreprinderea „Ţesătura"-Iaşi, ajută tinerei­ Ma­rin Ailincăi din brigada sa, să-şi ridice calificarea îndrumările practice pe care i le acordă zilnic prin Foto : N. STELORIAN Calitatea in centrul activităţii noastre e­pusă din 16 filatoare. Pe toate ne preocupă mult calitatea produselor noastre, ne stăpineşte dorinţa de a ob­ţine fire de calitate superioa­ră. Şi trebuie să spun că bri­gada­ noastră reuşeşte să dea produse de calitate bună. Care­ sunt „secretele“ muncii noas­tre ? Deşi calitatea este o problemă veche ce stă in a­­tenţia tuturor muncitorilor, totuşi nou este acum felul cum o înţelege fiecare. La­ noi, majoritatea fetelor au absolvit şcoala profesională. Acolo au învăţat meserie, şi teorie, şi practică. Şcoala au terminat-o dar cu învăţătura nu se petre­ce acelaşi lucru. Ele îşi în­dreaptă atenţia spre o înaltă calificare. Ştim că pentru a obţine produse de calitate su­­­perioară trebuie să avem şi o calificare corespunzătoare. Noi participăm la cursurile de ca­lificare şi citim numeroase cărţi tehnice. Apoi cânci sun­tem­ în schimbul de diminea­ţă mergem împreună la con­­ferinţele tehnice ce se ţin la clubul întreprinderii. Brigada noastră aplică o nouă metodă în filatură care constă în îmbunătăţirea prinderii fi­rului de şurub. Şi iniţiativa ti­nerilor de la Uzinele „Tudor Vladimirescu“ ne este de mare folos. Ea are influenţă asupra calităţii produselor prin păs­trarea ordinei şi curăţeniei la locul de muncă. Noi avem un caiet al brigăzii în care se vede calitatea firelor la fie­care membră a brigăzii în parte. Dacă se întîmplă ca cineva să dea fire de calitate slabă, atunci, după terminarea lucrului, ne stringem întreaga, brigadă şi împreună cu mai­strul secţiei discutăm despre faptele respective. Fetele se sfătuiesc şi se ajută în mun­că. Ştefania Deacu a venit mai tirziu în brigadă. La în­ceput nu se putea încadra­ în ritmul de muncă al brigăzii. Am repartizat-o pe Ungă ce­lelalte tinere de la care a pri­­­mit un ajutor preţios. Astăzi, brigada noastră se mândreşte cu filatoare ca Elisabeta Păun, Clementina H­aizler. Domnica Preda şi altele care şi-au a­­dus o contribuţie însemnată la ridicarea muncii întregii bri­găzi. Lună de lună brigada şi-a înde­plinit şi depăşit rit-'' mic plattul de producţie şi pe sortimente realizind însemna­te economii. Astfel în perioa­­da anului 1961 planul de pro­ducţie a fost lunar îndeplinit între 115-120 la sută. Cantita­tea firelor de calitatea i-a­u fost ridicată de la 92 la sută coeficient stabilit la 99 la sută, îndeplinirea tuturor obiecti­velor întrecerii de către fie­care membru al brigăzii în parte au făcut ca în urma cu 2 luni să ciştigăm titlul de brigadă fruntaşă. Anul acesta dorim să ne menţinem acest titlu luptînd în continuare pentru ridicarea indicilor cali­­tativi ai produselor noastre. AURICA ALEXANDRESCU responsabila brigăzii de tineret din secţia filatură. Uzinele „7 Noiembrie“ Bucureşti In regiunea Iaşi. Unităţi comerciale la parterul noilor blocuri La parterul noului bloc „Expres" din oraşul Iaşi s-a deschis un restaurant cu auto­servire, primul de acest gen din regiunea Iaşi. Pe lîngă re­staurant funcţionează un raion cu semipreparate de bucătărie şi un bar. în ultimul timp, o dată cu darea în folosinţă a unor noi blocuri s-au deschis şi unităţi comerciale. Anul acesta la par­­terul blocurilor noi din Iaşi, Bîrlad, Paşcani şi din alte oraşe ale regiunii se vor des­chide peste 60 magazine mo­derne. Cititorii despre„Povestea unei căsnicii“ (Urmare din pag. l-a) bune despre conduita morală, I despre principiile moralei noi". Şi mai departe : „O bună convieţuire se realizează cu­­ tata pe care o iubeşti şi care te iubeşte şi nu cu o per­­­­soană de care nu te leagă I decît interese materiale..." Studentul Traian Pop din­­ cluj ne scrie : „Mă găsesc în­­ plină sesiune de examene, I dar am cugetat împreună cu I colegii mei la acest caz şi­­ ne-am luat un răgaz ca să I punem pe hîrtie părerea noas­tră sinceră despre acest caz".­­ Ca şi studenta Ciochir- I del Doina din Bucureşti, el îl îndeamnă pe Ionel Stu­­i păru să gîndească cu gravi­tate asupra acestui eveniment din viaţa lui. Din rîndurile lor se desprinde convingerea că superioritatea unui om nu o dă diploma, titlul, ci frumu­seţea morală, calităţile sufle­teşti. „Cum puteţi tovarăşe inginer să consideraţi o învă­ţătoare necorespunzătoare a vă fi tovarăşă de viaţă ? Gîn­­diţi-vă cine v-a pus pentru prima oară creionul în mină, de la cine aţi primit primele cunoştinţe în viaţă ? Desigur, de la un învăţător sau învă­ţătoare, — scrie Pop Traian. Reveniţi la Cezara. Copilul dumneavoastră nici să nu afle vreodată că s-a publicat cîndva un articol „Povestea unei căsnicii". Iar studenta Ciochirdel Doina scrie : „Oare poate trăi un om fără dragoste, fără căldură sufle­tească, fără un prieten cu care să poată împărţi bucuriile şi al cărui umăr să-l simtă a­­tunci cind ies la iveală greu­tăţi?" Şi încheie: „Ce este mai frumos decît să trăieşti şi să munceşti cinstit, să fii apreciat de cei din jur ?" Mulţi dintre tinerii care ne-au scris în legătură cu a­­cest caz au istorisit pe scurt­­nodul cum şi-au orînduit pro­pria lor viaţă. O fac fără emfază, fără pretenţia de a se da drept model, ci cu modes­tie şi simplitate, convinşi că fericirea ce şi-au realizat-o se datoreşte unei comportări cinstite şi demne. Şi inginerul Artimon Paul din Botoşani s-a împrietenit cu o fată încă de pe cind era student. Fata l-a aşteptat şi s-au căsătorit cu două săp­­tămîni înainte de a da exa­menul de stat. Cind s-au că­sătorit, n-aveau „zestre" bo­gată. Aveau însă dragostea aprinsă pentru muncă, le în­călzea sufletele dragostea lor sinceră, tinereţea, frumu­seţea idealului lor de viaţă, dorinţa de a trăi frumos. „La numai patru ani de că­sătorie putem să ne lăudăm şi cu faptul că sintem­ „în­stăriţi". Am realizat multe lu­cruri frumoase pentru noi şi pentru gospodăria noastră. Şi cîte planuri de viitor mai a­­ven» ! Şi pe toate le vom rea­liza cu siguranţă". Ce poate fi mai frumos pen­tru doi soţi tineri decît acest sentiment, că au realizat to­tul împreună, că şi în bucurii şi în necazuri sînt împreună , locuinţa lor, lucrurile lor din casă, cărţile din biblioteca lor, toate poartă în ele sem­nul acesta, al dragostei şi al înţelegerii reciproce, al în­crederii. Acestea sînt intr-a­devăr bucurii durabile. Muncitorul lăcătuş Goarna Vasile din Bucureşti mai acum cîtva timp a avut şi el de în­fruntat anumite concepţii re­trograde ale rudelor cind a fost vorba să se căsătorească. „M-am căsătorit ţară a ţine cont de cei care mă îndem­nau să caut „fată cu zestre" şi pot spune că sunt fericit. Prin muncă şi­ înţelegere per­fectă cu soţia am reuşit să ne facem un cămin fericit. Iată de ce nu pot să asist pasiv la purtarea dumitale şi a pă­rinţilor dumitale, tovarăşe Stu­­paru. Atitudinea dumitale nu-ţi face deloc cinste. Dacă mai ai puţină conştii­nţă întoarce-te la copilul şi soţia dumitale". Poate că pînă acuma mulţi dintre tinerii care lucrează la Schela Cartojani alături de inginerul Ionel Stuparu i-au şi comunicat acestuia, prin viu grai, opinia lor, care nu poate fi diferită de aceea a semnatarilor scrisorilor pri­mite la redacţie. Multe din scrisori pun de altfel între­barea : Oare organizaţia U.T.M. de la Schela Cartojani nu socoteşte că e potrivit să pună în discuţia membrilor ei acest caz ? Poate că însuşi Ionel Stuparu se frământă, gândindu-se la comportarea lui, şi are nevoie de ajutorul colectivului în care lucrează, in orice caz, nu credem că rindurile de mai sus, citate din numai cîteva scrisori, au să-l lase indiferent. Nu putem crede că ar putea respinge a­­jutorul tovărășesc care i se întinde cu atîta sinceritate.

Next