Scînteia Tineretului, august 1963 (Anul 19, nr. 4419-4444)
1963-08-01 / nr. 4419
Brigadierii ora odihnei de amiază, jur împrejurul ogoarelor a linişte. Colectiviştii au servit masa şi se odihnesc lingă unelte, pe cîmp. Din nouă colţuri de ogoare însă, ca la un semnal, nouă bărbaţi înalţi izbucnesc deodată pe biciclete şi trac în goană pe drum, către sediul gospodăriei colective. Colb de praf se răsuceşte pe turmele lor, porthartul li seclatină la şold, drumul e lung şi-l străbat la această oră în fiecare zi. Sînt brigadierii colectivei din Sanislău, raionul Cărei. Se întîlnesc în şedinţă cu cei doi ingineri ai gospodăriei, Elena şi Millim Claus. Ca la un stat major, şedinţa e scurtă, operativă: — Brigada Chereji, cum stai cu recoltatul lucernei ? Ion Chereji, brigadier, răspunde : „Sunt gata douăzeci de hectare, pînă diseară mai facem 10 și gătăm ! — Bun, brigada Ping ? Alexandru Ping răspunde: la vie s-au executat toate lu însemnări illHiliS»l!lllimitlll!iiIIIifl!lllll crările. Mai ne trebuie pluguri să arăm un petic de pămînt de pe care am recoltat mazărea , să-l însămînțăm iar cu furaje. — Brigada a Ill-a dai două pluguri pînă diseară să are la Ping, se poate ? — Se poate! Brigadierii au raportat despre stadiul lucrărilor executate pînă la amiază, au hotărit ce au de făcut, pînă seara, brigăzile. Şi-au notat totul în carnete, şi-au atîrnat iarăşi porthartul la şold şi pe biciclete ! Colectiviştii îi aşteaptă. Le comunică hotărîrile şedinţei cimpul răsună iarăşi sub unelte. Şi parcă trece ecoul dincolo de zare și pînă la soare ajunge, urnindu-i toate razele pe cîmp. „Ciociriia“ iocîrlia pe scenă, ciocîrlia pe cîmp — cîntă cu glas de aur şi cintecul zboară: „Foaie verde şi-o alună / Colectiva noastră-i bună..." Cu acest cîntec popular, Gheorghiţa Cetăţoiu s-a clasat pe primul loc la faza intercomunală a celui de-al Vll-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori, iar mai apoi a cucerit şi locul întîi pe raionul Zimnicea. Acum, ne scrie Ionel Trifu, corespondent voluntar, Gheorghiţa se pregăteşte pentru faza următoare a concursului. Pe cîmp, alături de colectivişti, la sectorul avicol al gospodăriei „Ştefan Gheorghiu’ din comuna Smîrăioasa, Gheorghiţa Cetăţoiu cintă. Munceşte şi cîntă. Colectiviştii o recunosc şi la staţia de radioamplificare a comunei. Glasul ei frumos unduie lin, melodios. *— E „ciocîrlia” noastră, spun atunci, colectiviştii, cea mai harnică fată din gospodărie. Şi ciocîrlia cintă, şi cîntecul zboară : „Foaie verde şi-o alună / Colectiva noastră-i bună...“. A. I. ZAINESCU Blocuri de locuinţe în Caracal Foto : AGERPRES Scrisori sosite în cadrul concursului nostru, de 66 de ani Ştefan Suciu. Din aceştia, 54 şi i-a petrecut în uzine şi mai ales pe şantiere. A sosit de mult timpul să se odihnească, să se bucure de odihna binemeritată după anii îndelungaţi de muncă. E atît de legat însă de fabrică, de oameni, incit îi e greu chiar să se gîndească că trebuie să rămînă acasă, că singura sa ocupaţie va fi doar să-şi ia nepoţii pe genunchi, să le spună poveşti. O viaţă întreagă, maistrul a muncit. Acolo unde a fost mai greu, întotdeauna el a spus primul „merg şi eu !“, în anii de după Eliberare, cînd a început reconstrucţia ţării, mii de oameni vîrstnici şi tineri au pornit să ridice din temelie o ţară nouă. Maistrul Suciu a socotit că pe aceste şantiere trebuie să fie şi el prezent. Pe Şantierul Salva-Vişeu a făcut primul popas. Ştia că aici e nevoie de specialişti in domeniul construcţiilor metalice şi nu a stat o clipă în cumpănă. A muncit neobosit pină în ziua cînd primul tren a trecut pe drumul de fier, peste viaductele ameţitoare. Ciţi tineri nu a calificat maistrul pe acest şantier, cite ierni nu a înfruntat gerurile aspre ! De la ministerul tutelar a fost înştiinţat că trebuie să lucreze la S.T.U.C. Şi maistrul s-a prezentat la noul loc de muncă. Era destul de greu să organizezi producţia unei asemenea întreprinderi. Cînd totul a fost pus la punct, a aflat că în Valea Jiului se deschide şantierul pentru construcţia locuinţelor muncitoreşti. — Vreau să merg în Valea Jiului — a spus. Şi s-a dus. Alţi ani de muncă, alte izbînzi. La Petrila şi Lupeni se lărgeau preparaţiile de cărbune, se instala linia funicularului spre Aninoasa şi era nevoie de constructori in acest domeniu. Ca întotdeauna, a fost primul, a pus umărul acolo unde a fost mai greu. A fost nevoie să se construiască halele Uzinelor : „23August", „Griviţa roşie", „Republica", maistrul Suciu a construit. Acolo unde s-au ridicat poduri peste “le şi prăpăstii abrupte, acolo a fost şi maistrul Suciu. Şi acum, cînd priveşte înapoi, e mîndru că a trăit o viaţă plină şi mai ales că a închinat-o muncii, oamenilor. La noi a venit cînd la km 8, pe Şoseaua Giurgiului, a început construcţia întreprinderii de prefabricate ,,Progresul". Era nevoie de specialişti în montarea instalaţiei în secţia S.T.A.S.A., singura secţie pe vremea aceea. A fost prezent şi maistrul Suciu. Ani de-a rîndul a muncit neobosit să califice muncitori pentru această meserie nouă, ani de zile a căutat noi metode de muncă, ca panourile fabricate aici să fie mai bune. De acum munca maistrului era mai uşoară. Treburile mergeau bine. Putea să fie, deci liniştit, să iasă la pensie. La secţia de tuburi precomprimate a întreprinderii, secţie în care abia se instalaseră maşini moderne de înaltă tehnicitate erau însă nişte probleme cu calificarea, cu crearea cadrelor, cu funcţionarea utilajelor. „Mai întirzii o clipă cu pensionarea", şi-a zis- La vîrsta lui a început să studieze maşinile, procesul tehnologic al acestui produs, care nu se mai fabricase niciodată în ţară. I s-au încredinţat şi 240 de muncitori, majoritatea tineri. „ Curînd trebuie să se nască primul tub de beton care să-l înlocuiască pe cel de fontă şi oţel — au spus tovarăşii din conducere. A privit chipurile tinere ale celor din jur. — Care dintre voi e mecanic ? — a întrebat. Nu a sosit nici un răspuns. Toţi cei 240 de muncitori erau de prin satele din împrejurimi. Cu cine să porneşti cele două linii automate ? Practic, părea aproape imposibil. Doar maistrul cunoştea inima acestor maşini. A hotărit ca să lucreze chiar la una din liniile secţiei. A devenit, deci mecanic, în acelaşi timp, însă, le explica practic muncitorilor modul de funcţionare al maşinilor. Seara, aici în secţie, devenea profesor la şcoala de calificare a celor 240 de muncitori. A fost o muncă îndelungată, grea, aşa cum îi place maistrului nostru. Azi, cei 240 de muncitori şi-au însuşit meseria respectivă, au devenit buni cunoscători ai tehnicii. Mihai Sablavschi, un tînăr venit dintr-o comună de lingă Giurgiu, e conducător pe maşina centrifugală. Constantin Cazacu, fostul paznic al întreprinderii, e mecanic şi conduce maşina de armare longitudinală. Şi sunt mulţi alţii ca ei. Dar aceste rînduri nu sunt decit cîteva fragmente din viaţa maistrului nostru, o viaţă bogată, neasemuit de frumoasă. O adevărată pildă pentru cei tineri. ION FERARU fierar beonist Exemplul bătrînului maistru Artiştii amatori pe scenă La Casa de cultură din Râmnicu Sărat a avut loc recent un spectacol dat de formaţiile artistice de amatori participante la faza regională a celui de-al Vll-lea concurs. Programul a fost deschis de orchestra de muzică uşoară a întreprinderii de gospodărire orăşenească. Au evoluat pe scenă soliştii vocali şi instrumentişti de la G.A.S. Rîmnicu Sărat. Au urmat apoi programele prezentate de tinerii din brigada artistică de agitaţie a cooperativei „Solidaritatea” şi artiştii amatori de la Fabrica de confecţii „1 Mai” din localitate. ALEXANDRU MACOVEI corespondent voluntar MI SCRIU CITITORII Economii prin inovaţii La Uzina de utilaj greu „Progresul" din Brăila, mişcarea inovatorilor se dezvoltă pe zi ce trece. Astfel, de la începutul anului şi pînă în prezent au fost înregistrate la cabinetul tehnic un număr de 341 de propuneri, dintre care 152 au fost aplicate în producţie. Ele aduc economii in valoare de peste 2 400 000 lei. La aceste realizări, o contribuţie de seamă au adus şi tinerii inovatori. Printre aceştia, inovaţii preţioase au făcut Mustaţă Ion . „Cochila din trei bucăţi“ pentru turnarea bucşelor din bronz de la excavatorul de 0,3 m.c., inovaţie care aduce economii de 76.900 lei şi Şăineanu Ionel — „Modificarea construcţiei lagărului de la roata din faţă a ruloului compresor” — cu un efect economic în valoare de peste 26 000 de lei şi altele. LIMEU ,tehnician Cronica literară idei interesului pentru problematica contemporană a mediului muncitoresc, Nicolae Ţie este la fel de consecvent şi în dezbaterea particularităţilor caracterologice ale unei tipologii anume, urmărită în toate scrierile sale. Eroul său, fie că se numeşte Pavel Oniga ori Ilie Motronea este scrutat îndeaproape, scriitorul descoperindu-i neîncetat probleme, obligîndu-1 să se maturizeze. Foarte ușor de observat, problema care-1 interesează cu deosebire pe Tie este maturizarea eroului. Firesc, el își alege personajele dintre tinerii muncitori ai întreprinderilor şi şantierelor. Numai că de data aceasta („Un vals pentru Maricica“) maturizarea are loc în alte condiţii ca pînă acum. Romanul este povestea închegării unui restrins colectiv muncitoresc, a unei echipe de cinci tineri. Lăsîndu-l pe „amicul“ Vîrban, pe Stelică şi pe Gurău mai în voie, scriitorul merge la pas cu Ilie Motronea, tînăr sudor de 19 ani, cu urechile cam clăpăuge, umbrindu-i „un gît ca de girafă“, dar, cum ne încredinţează cu temei scriitorul, avînd disponibilităţi sufleteşti remarcabile, Ilie seamănă foarte bine cu alţi eroi ai lui Ţie, dacă observăm că şi el beneficiază de acest fond moral apt de manifestări generoase, în esenţă pur, că se comportă şi el cu o stîngăcie înduioşătoare, alternînd delicateţea cu duritatea, luciditatea cu euforia. Deosebirea stă în aceea că drumul spre maturizare nu mai trece prin acea criză dureroasă dinaintea „înseninării“ a unui erou moştenind probleme, suportînd complexe, înăsprit înainte de vreme. Aici personajul este de la început senin, dispus elanurilor, generos şi activ. Detaşat, cu încă patru tineri — trei băieţi şi o fată, Maricica, bucătăreasa — în sectorul Băiţa, proaspătul şi foarte tînărul şef al echipei de sudori va fi pus în faţa unor împrejurări dificile, cărora le va răspunde, înainte de toate, în numele responsabilităţii sale de şef. Subiectul simplu, liniar, este reportericesc. Tenul alert, verva — de asemenea. Problematica se strînge totuşi în jurul unui conflict de substanţă. Care este acesta ? Ilie Motronea nu este deloc un disimulat. Asta ar presupune un echilibru interior matur, o stăpînire de sine şi un simţ ascuţit al situaţiei — trăsături pe care eroul nostru nu le are, ci le va dobîndi, bănuim, dincolo de ultima filă a cărţii. Dispus să abordeze numai „probleme majore“ — de preferinţă fericirea — din care, oricum, să se desprindă „concluzii de viitor“, Ilie are farmec pentru că este, în felul lui, foarte meticulos, foarte lucid, ajungînd la cumpănirea celor mai mărunte — nu şi neînsemnate — chestiuni. Această îmbinare între plăcerea de a discuta idei, principii cu interesul cotidian faţă de concret este sursa farmecului său, totodată coordonată, aparent contradictorie, pe care lunecă stîngaciul şef de echipă. Curios, Motronea are reacţii moromeţiene (repetăm, fără a fi un disimulat). Visează treaz, are viziuni poetico-idilice, întreţine un viu schimb de opinii cu razele soarelui, se sfădeşte cu un sticlete abia scăpat din colivie. In fond, acestea sînt semne elocvente ale unui sentimental fără pereche, ale unui om înzestrat cu mare afectivitate. Pe acelaşi plan se manifestă marea receptivitate a eroului faţă de problemele „grave“, cum ar fi relaţiile dintre fete şi băieţi, dragostea. In aplicarea practică a ideilor sale generoase, eroul se izbeşte însă de consecinţele necunoaşterii profunde a oamenilor. Astfel, nu se poate apăra direct de perfidia „amicului“ Vîrban (deşi îi cunoaşte şiretlicurile meschine nu poate aprecia pericolul real pe care-l prezintă intrigile acestuia). De asemenea, confundă, în marea lui aspiraţie către puritate, înşelătoria sentimentală folosită stereotip de Geta, cu adevărata şi „unica" iubire. Aşadar, eroul se loveşte de o seamă de experienţe între care nu ştie încă să discearnă. Evident, situaţia nu poate dura la infinit, şi luciditatea proprie, ajutorul prietenilor de nădejde, al maistrului Priboi, intervenţiile timidei Maricica scot eroul din plasa confuziilor, maturizîndu-l. Cadrul în care se petrece această maturizare fiind şantierul — relaţiile specifice acestuia, de muncă şi de viaţă în comun, sînt acelea care hotărăsc, îi cristalizează acea necesară concordanţă a radurilor, a idealurilor, cu gestul concret, cu aplicarea lor potrivită. Menţionînd importanţa deosebită a problematicii abordate ca şi putinţa incontestabilă de a surprinde ambianţa dinamică, plină de patos tineresc care domneşte în sectorul echipei (un farmec aparte au, în acest sens, scenele discuţiilor colective ca şi dezbaterile nocturne ale celor cinci), nu se pot trece totuşi, cu vederea o serie de scăderi ale romanului, dintre care cea mai evidentă este o anumită simplificare a problemelor, superficializarea lor prin repetiţie. Scriitorul n-a avut mereu în vedere necesitatea înnoirii şi a îmbogăţirii personajului cu noi particularităţi. Descoperindu-i latura care-l poate face simpatic, autorul l-a păstrat pe Motronea în această postură de ştrengar visător, şi-l pune să reacţioneze ca atare în diverse ocazii. Dar modul acesta de a apăsa prea insitent pe o anume particularitate devine, la un moment dat, manieră, şi personajul pierde pe linia autentităţii. Ilie Motronea are cîteva obsesii curioase. La fiecare împrejurare ori discuţie mai aprinsă propune să aibă loc o şedinţă, în numeroase rînduri le cere interlocutorilor să-şi facă autocritica şi să-şi ia angajamente. Sigur, autorul a vrut şi să ironizeze aici un anumit abuz juvenil. Dar intenţia nu-şi găseşte un mijloc potrivit, eficace de exprimare de vreme ce eroul pare, de la o vreme, anume făcut să greşească, pentru a fi apoi „limpezit“. Vorbele lui nu sunt acoperite mereu de probleme adevărate, serioase, ba chiar uneori îl bănuieşti puţin demagog — cum de altfel îl şi numeşte undeva autorul. Printre „obsesiile“ verbale ale lui Motronea, alături şi în spiritul celor pomenite mai sus, stă şi seria de sfaturi pe care le împarte cu dărnicie celorlalţi, observaţii „principiale“ despre conduita unuia ori a altuia. Fireşte că un tînăr ca acesta nu se poate să nu aibă şi o poziţie critică faţă de atitudini greşite, străine normelor eticii socialiste. Dar şi aici lucrurile trebuie să aibă o pondere anumită. Exagerarea nu poate decit să mărunţească eroul, să-i dea un nefiresc aer criticist, neautentic. Iată cum o serie de exagerări de gesturi ostentative puse pe seama eroului îi răpesc acestuia deplinul farmec personal şi, nu numai atît, îi ştirbesc din autenticitate. Apoi, e aproape paradoxal faptul că, deşi Motronea este un spirit deschis, receptiv la foarte diverse şi însemnate probleme de viaţă — bănuim că şi de cultură — romanul nu oferă decit foarte puţine mărturii concrete ale lărgimii universului său spiritual. C. STANESCU, „UN VALS PENTRU MARICICA“ de NICOLAE TIC Pregătesc furaje pentru animale Asigurarea din timp a furajelor necesare pentru animalele proprietate obştească constituie o preocupare de seamă pentru colectiviştii din comuna Godineşti, raionul Adjud. încă de anul trecut ei s-au preocupat îndeaproape de asigurarea unei baze furajere îndestulătoare. Rezultatele se văd și acum. Cantitatea mare de furaje agonisite a asigurat pînă tîrziu în primăvară o hrană consistentă animalelor. Acum, lingă groapa plină cu siloz rămasă de anul trecut, a fost umplută cu secară verde o groapă nouă cu o capacitate de 50 de tone. Numeroşi tineri, printre care Gheorghe Ştefanache, Mihai Manolache şi Gheorghe Apăvăloaie au muncit cu hărnicie la primele însilozări. Ei au dus treaba pină la capăt, curățind alte 8 gropi, pregătind astfel condiţii bune pentru însilozarea unei cantităţi sporite de furaje. ION UNGUREANU activist al Comitetului raional U.T.M. Adjud CIN Fortăreață pe Rin — cinemascop : sala Palatului R. P. Romíno (orele 19,30 — seria de bilete 800), Magheru (10; 12; 14), 1 Mai (10; 12;15; 15,30; 18; 20,30) , Gh. Doja (10; 12; 15; 17; 19, 21). Prietenul nostru comun : rulează la cinematograful Magheru (16,30; 18,30; 20,30) , Elena din Troia — cinemascop: Patria (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,15), Elena Pavel (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30 — grădină 20), Alex. Sahia (8, 10; 12,30; — grădină 20,30; 23 August (10,15; 12,30; 15; 17,30; 20), Ștefan cel Mare (9,15; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30), Grădina cinematografului T. Vladimirescu (22,45), Stadionul Republicii (20,15) Patinoarul 23 August (20,30). Dimineaţa mohorîtă: rulează la cinematograful Alex. Sahia (16, 18,20). Dragoste şi pălăvrăgeli: rulează la cinematografele Republica (9,30; 11,30; 14; 16,45; 19, 21,15), Bucureşti (8,30; 10,30; 12,30; 14,30), G. Coşbuc (10; 12; 15; 17; 19, 21) Arenele Libertăţii (20,30), Misterele Parisului — cinemascop, Bucureşti (17; 19, 21), Arta (15; 17,15; 19,30 — grădină 20), Libertăţii (9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45). Tu eşti minunată : rulează la cinematografele V. Alecsandri (15; 17; 19; 21), V. Roaită (10; 12), Grădina 13 Septembrie (20,15). Viaţă fără chitară: rulează la cinematografele I. C. Frimu (10; 12; 14; 16; 18; 20 — grădină 20,30), V. Roaită (16; 18; 20 — grădină 20.30) Concertul mult visat: Tineretului (10; 12;15; 16; 18;15; 20,30) . Doctor în filozofie: Victoria (10; 12,15; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), C. David (16; 18,15; 20,30) Moșilor (15, 17; 19 — grădină 20,30). N-a fost în zadar: Central (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21). Podul rupt — cinemascop: Lumina (rulează în continuare de la orele 10 la orele 14; 16; 18,15; 20,30), Mioriţa (10; 12; 15; 17; 19, 21). Program special pentru copii : 13 Septembrie (10). O moştenire cu bucluc: 13 Septembrie (11,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), înfrăţirea între popoare (16; 18,15; 20,30), Floreasca (16; 18,15; 20,30). Program de filme documentare, rulează în continuare de la orele 10 la orele 21 la cinematograful Timpuri noi. Cumpără-ţi un balon: Maxim Gorki (11; 16,15; 18,30; 20,45), Estradă, estradă : Giuleşti (10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30) , 30 Decembrie (16; 18; 20). Pe urmele bandei: Cultural (11; 16; 18; 20). Tăunul: rulează în continuare de la orele 9,30 la orele 21 la cinematograful Alex. Popov. Camelia: 8 Martie (16; 18;15 — grădină 20,30). O perlă de mamă: Grivița (10; 12; 16; 18; 20), Flacăra (16; 18;15; 20,30). EMATOGRAFE Viitorul fotbalist... Foto : S. VIOREL La şcoala din comuna Pantelimon şi-au stabilit tabăra de muncă şi odihnă elevii din raionul 23 August din Capitală. Peste drum de şcoală se întind grădinile de legume ale G.A.S. Aici i-am întîlnit intr-o zi de lucru pe cei aproape 100 de elevi ai şcolilor medii nr. 38 „23 August” şi nr. 15 „Elena Sîrbu", băieţi şi fete plini de o hărnicie şi voioşie molipsitoare. ...Ziua de tabără a început cu obişnuitul ceremonial şi cînd soarele n-a apucat încă să se ridice, cele patru brigăzi au pornit spre sectoarele lor de muncă (foto nr. 1). Astăzi, la fel ca şi în ultimele zile, se lucrează la recoltatul pătlăgelelor roşii (foto nr. 2). — Munca patriotică şi, în general activitatea din tabără a avut un puternic rol educativ asupra elevilor — ne spune prof. Ion Milea, directorul taberei. Elevii au devenit mai disciplinaţi, le-a sporit spiritul de răspundere faţă de muncă. ...După o masă gustoasă şi un somn reconfortant, activităţile recreative de dupăamiază sunt binevenite. Dacă in privinţa activităţii sportive pasiunile se împart între volei, baschet, fotbal şah, şi tenis de masă, apoi serile de dans, concursurile pentru cel mai bun recitator, pentru cel mai bun solist şi cel mai bun dansator au un succes unanim. La sfîrşitul fiecărei zile nu se uită niciodată obişnuita consultaţie colectivă asupra meniului de a doua zi (foto nr. 3). Cu priceperea lor, bucătarul şef şi tinerele sale ajutoare au făcut faţă pînă acum celor mai exigente gusturi... Drept răsplată a muncii dempuse, toate cele patru brigăzi au fost recompensate de G.A.S. Pantelimon cu o excursie. Timp de cîteva zile, elevii vor poposi pe Valea Prahovei, la Braşov, la Poiana Braşov, în Făgăraş, la Sibin ne* Valon Dldinul Foto și text ■■ IONEL VLADIMIR și tabăra elevilor de la G.A.S. Pantelimon CLUB... In vacanţă din iunie, vacanţa elevilor din Sibiu se contura reconfortantă, plăcută şi instructivă şi prin antrenarea lor la activitatea de club. Spre atingerea acestui scop se iniţiase şi şedinţa de instruire a cadrelor didactice cu experienţă din oraş, care să conducă cluburile, şedinţă organizată de comitetul orăşenesc U.T.M. şi secţia de învăţămint. După un studiu, s-a ajuns la concluzia să nu se deschidă — aşa cum se propusese iniţial — două cluburi, ci unul singur pe oraş, care să concentreze întreaga activitate de vară. S-a făcut şi un plan — afişat la toate şcolile. S-a ales atunci şi colectivul de conducere Şi iată, a venit şi vacanţa. La Şcoala medie nr. 3 a avut loc deschiderea festivă a clubului. De atunci au trecut trei săptămini. Vizitînd clubul elevilor din Sibiu, ne aşteptam să întîlnim acolo o rodnică activitate la care să participe dacă nu toţi, cel puţin majoritatea din cei peste şapte sute de elevi aflaţi în oraş. Dar în afara unei „ieşiri la ştrand”, a unei reuniuni tovărăşeşti şi a 3-4 întîlniri pe terenul de sport, clubul nu le-a mai oferit nimic elevilor. Motivul? „Profesorii care au participat la instruire au primit alte sarcini, iar cei care au preluat conducerea clubului n-au experienţă în organizarea activităţii“ , ne informează tovarăşa Frăţilă, secretara comitetului orăşenesc U.TM, care se ocupă cu problemele de şcoli şi pionieri. Distanţa dintre sediul Comitetului orăşenesc U.T.M.-Sibiu şi şcoala care găzduieşte clubul e doar de o staţie de tramvai. Dacă ar fi fost parcursă de activiştii comitetului orăşenesc U.TM. măcar o dată după deschiderea festivă a clubului, s-ar fi putut remedia acest neajuns pe loc. După cum s-ar fi aflat şi remediat altele. Ca de pildă, faptul că — deşi spaţioasă şi bogat înzestrată — şcoala care găzduieşte clubul n-a pus la dispoziţie — conform celor stabilite — săli corespunzătoare în care elevii să-şi desfăşoare, activitatea. Din cauza reamenajării sălii de festivităţi, reuniunile au loc într-o sală mică, necorespunzătoare. La aceasta se adaugă şi conceperea reuniunilor ca... baluri. Acum cîtva timp, de pildă, elevii care veniseră să danseze s-au arătat nemulţumiţi faţă de procedeul în care organizatorii au conceput reuniunea. Cine erau „organizatorii’' ? Membrii unei orchestre alcătuită ad-hoc din 3-4 tineri din oraş invitaţi la „inspiraţia" unui elev să evite „contra-cost” la... bal ! Pe bună dreptate aveau de ce fi nemulţumiţi elevii prezenţi. Ar fi vrut să danseze, fireşte, cîteva ceasuri. Dar s-ar fi putut întrece ‘tr-un concurs de poezie sau de cîntece, sau şi-ar fi putut comunica impresiile din excursii la o interesantă „seară de amintiri din călătorie”. Luarea unor măsuri pentru înviorarea activităţii de club se impune. Vacanţa e abia la jumătatea ei şi sutele de elevi sibieni vor să și-o petreacă Cum se cuvine. FLORIDA POPA