Scînteia Tineretului, august 1963 (Anul 19, nr. 4419-4444)

1963-08-01 / nr. 4419

Brigadierii ora odihnei de a­­miază, jur împre­jurul ogoarelor a linişte. Colectiviş­tii au servit masa şi se odihnesc lin­gă unelte, pe cîmp. Din nouă colţuri de ogoare însă, ca la un semnal, nouă bărbaţi înalţi izbucnesc deodată pe biciclete şi trac în goană pe drum, către sediul gospodăriei colective. Colb de praf se răsuceşte pe turmele lor, porthartul li se­­clatină la şold, drumul e lung şi-l străbat la această oră în fiecare zi. Sînt brigadierii co­lectivei din Sanislău, raionul Cărei. Se întîlnesc în şedinţă cu cei doi ingineri ai gospodă­riei, Elena şi Millim Claus. Ca la un stat major, şedinţa e scurtă, operativă: — Brigada Chereji, cum stai cu recoltatul lucernei ? Ion Chereji, brigadier, răs­punde : „Sunt gata douăzeci de hectare, pînă diseară mai facem 10 și gătăm ! — Bun, brigada Ping ? Alexandru Ping răspunde: la vie s-au executat toate lu­ însemnări illHiliS»l!lllimitlll!iiIIIifl!lllll­ crările. Mai ne trebuie pluguri să arăm un petic de pămînt de pe care am recoltat mază­rea , să-l însămînțăm iar cu furaje. — Brigada a Ill-a dai două pluguri pînă diseară să are la Ping, se poate ? — Se poate! Brigadierii au raportat des­pre stadiul lucrărilor executa­te pînă la amiază, au hotărit ce au de făcut, pînă seara, bri­găzile. Şi-au notat totul în carnete, şi-au atîrnat iarăşi porthartul la şold şi­­ pe bi­ciclete ! Colectiviştii îi aşteap­tă. Le comunică hotărîrile şe­dinţei cimpul răsună iarăşi sub unelte. Şi parcă trece e­­coul dincolo de zare și pînă la soare ajunge, urnindu-i toate razele pe cîmp. „Ciociriia“­ iocîrlia pe scenă, ciocîrlia pe cîmp — cîntă cu glas de aur şi cinte­­cul zboară: „Foaie verde şi-o alună / Colectiva noastră-i bună..." Cu acest cîntec popular, Gheorghiţa Cetăţoiu s-a clasat pe primul loc la faza interco­­munală a celui de-al Vll-lea concurs al formaţiilor artistice de amatori, iar mai apoi a cu­cerit şi locul întîi pe raionul Zimnicea. Acum, ne scrie Ionel Trifu, corespondent voluntar, Gheorghiţa se pregăteşte pen­tru faza următoare a con­cursului. Pe cîmp, alături de colectivişti, la sectorul avicol al gospodăriei „Ştefan Gheor­­ghiu’ din comuna Smîrăioa­­sa, Gheorghiţa Cetăţoiu cintă. Munceşte şi cîntă. Colectiviştii o recunosc şi la staţia de ra­dioamplificare a comunei. Gla­sul ei frumos unduie lin, me­lodios. *— E „ciocîrlia” noastră, spun atunci, colectiviştii, cea mai harnică fată din gospodărie. Şi ciocîrlia cintă, şi cîntecul zboară : „Foaie verde şi-o alu­nă / Colectiva noastră-i bu­nă...“. A. I. ZAINESCU Blocuri de locuinţe în Caracal Foto : AGERPRES Scrisori sosite în cadrul concursului nostru, de 66 de ani Ştefan Suciu. Din aceştia, 54 şi i-a petrecut în uzine şi mai ales pe şantiere. A sosit de mult timpul să se odihnească,­ să se bucure de odihna binemeritată după anii îndelungaţi de muncă. E atît de legat însă de fabrică, de oa­meni, incit îi e greu chiar să se gîndească că trebuie să rămînă acasă, că singura sa ocupaţie va fi doar să-şi ia nepoţii pe genunchi, să le spună poveşti. O viaţă întreagă, maistrul a muncit. Acolo unde a fost mai greu, întotdeauna el a spus primul „merg şi eu !“, în anii de după Eliberare, cînd a început reconstrucţia ţării, mii de oameni vîrstnici şi tineri au pornit să ridice din temelie o ţară nouă. Maistrul Suciu a socotit că pe aceste şantiere trebuie să fie şi el prezent. Pe Şantierul Salva-Vişeu a făcut primul popas. Ştia că aici e nevoie de specialişti in­ domeniul construcţiilor me­talice şi nu a stat o clipă în cumpănă. A muncit neobosit pină în ziua cînd primul tren a trecut pe drumul de fier, peste viaductele ameţitoare. Ciţi tineri nu a calificat maistrul pe acest şantier, cite ierni nu a înfruntat gerurile aspre ! De la ministerul tutelar a fost înştiinţat că trebuie să lu­creze la S.T.U.C. Şi maistrul s-a prezentat la noul loc de muncă. Era destul de greu să organizezi producţia unei ase­menea întreprinderi. Cînd totul a fost pus la punct, a aflat că în Valea Jiului se deschide şantierul pentru construcţia locuinţelor muncitoreşti. — Vreau să merg în Valea Jiului — a spus. Şi s-a dus. Alţi ani de muncă, alte izbînzi. La Petrila şi Lupeni se lărgeau preparaţiile de cărbune, se instala linia fu­­nicularului spre Aninoasa şi era nevoie de constructori in acest domeniu. Ca întotdeauna, a fost primul, a pus umărul acolo unde a fost mai greu. A fost nevoie să se construiască halele Uzinelor : „23­­Au­gust", „Griviţa roşie", „Republica", maistrul Suciu a con­struit. Acolo unde s-au ridicat poduri peste “le şi prăpăstii abrupte, acolo a fost şi maistrul Suciu. Şi acum, cînd pri­veşte înapoi, e mîndru că a trăit o viaţă plină şi mai ales că a închinat-o muncii, oamenilor. La noi a venit cînd la km 8, pe Şoseaua Giurgiului, a în­ceput construcţia întreprinderii de prefabricate ,,Progresul". Era nevoie de specialişti în montarea instalaţiei în secţia S.T.A.S.A., singura secţie pe vremea aceea. A fost prezent şi maistrul Suciu. Ani de-a rîndul a muncit neobosit să califice muncitori pentru această meserie nouă, ani de zile a căutat noi metode de muncă, ca panourile fabricate aici să fie mai bune. De acum munca maistrului era mai uşoară. Treburile mergeau bine. Putea să fie, deci liniştit, să iasă la pensie. La secţia de tuburi precomprimate a întreprinderii, secţie în care abia se instalaseră maşini moderne de înaltă tehnicitate erau însă nişte probleme cu calificarea, cu crearea cadrelor, cu funcţionarea utilajelor. „Mai întirzii o clipă cu pensionarea", şi-a zis- La vîrsta lui a început să studieze maşinile, procesul tehnologic al acestui produs, care nu se mai fabricase nicio­dată în ţară. I s-au încredinţat şi 240 de muncitori, majoritatea tineri. „ Curînd trebuie să se nască primul tub de beton care să-l înlocuiască pe cel de fon­tă şi oţel — au spus tovarăşii din conducere. A privit chipurile tinere ale celor din jur. — Care dintre voi e meca­nic ? — a întrebat. Nu a sosit nici un răspuns. Toţi cei 240 de muncitori erau de prin satele din îm­prejurimi. Cu cine să por­neşti cele două linii auto­mate ? Practic, părea aproape imposibil. Doar maistrul cunoştea inima acestor maşini. A hotărit ca să lucreze chiar la una din liniile secţiei. A devenit, deci mecanic, în acelaşi timp, însă, le explica practic muncitorilor modul de funcţionare al maşinilor. Seara, aici în secţie, devenea profesor la şcoala de califi­care a celor 240 de muncitori. A fost o muncă îndelungată, grea, aşa cum îi place maistru­lui nostru. Azi, cei 240 de muncitori şi-au însuşit meseria respectivă, au devenit buni cunoscători ai tehnicii. Mihai Sablavschi, un tînăr venit dintr-o comună de lingă Giurgiu, e conducător pe maşina centrifugală. Constantin Ca­­zacu, fostul paznic al întreprinderii, e mecanic şi conduce maşina de armare longitudinală. Şi sunt mulţi alţii ca ei. Dar aceste rînduri nu sunt decit cîteva fragmente din viaţa maistrului nostru, o viaţă bogată, neasemuit de frumoasă. O adevărată pildă pentru cei tineri. ION FERARU fierar beonist Exemplul bătrînului maistru Artiştii amatori pe scenă La Casa de cultură din Râm­­nicu Sărat a avut loc recent un spectacol dat de formaţiile artistice de amatori partici­pante la faza regională a celui de-al Vll-lea concurs. Programul a fost deschis de orchestra de muzică uşoară a întreprinderii de gospodărire orăşenească. Au evoluat pe sce­nă soliştii vocali şi instrumen­tişti de la G.A.S. Rîmnicu Să­rat. Au urmat apoi programe­le prezentate de tinerii din bri­gada artistică de agitaţie a cooperativei „Solidaritatea” şi artiştii amatori de la Fabrica de confecţii „1 Mai” din loca­litate. ALEXANDRU MACOVEI corespondent voluntar MI SCRIU CITITORII Economii prin inovaţii­ La Uzina de utilaj greu „Pro­gresul" din Brăila, mişcarea i­­novatorilor se dezvoltă pe zi ce trece. Astfel, de la începutul anului şi pînă în prezent au fost înregistrate la cabinetul tehnic un număr de 341 de pro­puneri, dintre care 152 au fost aplicate în producţie. Ele aduc economii in valoare de peste 2 400 000 lei. La aceste realizări, o contri­buţie de seamă au adus şi ti­nerii inovatori. Printre aceştia, inovaţii preţioase au făcut Mu­staţă Ion . „Cochila din trei bucăţi“ pentru turnarea bucşe­lor din bronz de la excavatorul de 0,3 m.c., inovaţie care aduce economii de 76.900 lei şi Şăi­­neanu Ionel — „Modificarea construcţiei lagărului de la roata din faţă a ruloului com­presor” — cu un efect econo­mic în valoare de peste 26 000 de lei şi altele. L­IMEU ,tehnician Cro­nic­a­ lite­rară idei interesului pentru problema­tica contemporană a mediului munci­toresc, Nicolae Ţie este la fel de con­secvent şi în dez­baterea particularităţilor ca­racterologice ale unei tipologii anume, urmărită în toate scrierile sale. Eroul său, fie că se numeşte Pavel Oniga ori Ilie Motronea este scrutat îndeaproape, scriitorul desco­­perindu-i neîncetat probleme, obligîndu-1 să se maturizeze. Foarte ușor de observat, pro­blema care-1 interesează cu deosebire pe Tie este maturi­zarea eroului. Firesc, el își a­­lege personajele dintre tinerii muncitori ai întreprinderilor şi şantierelor. Numai că de data aceasta („Un vals pentru Maricica“) maturizarea are loc în alte condiţii ca pînă a­­cum. Romanul este povestea închegării unui restrins colec­tiv muncitoresc, a unei echipe de cinci tineri. Lăsîndu-l pe „amicul“ Vîrban, pe Stelică şi pe Gurău mai în voie, scriito­rul merge la pas cu Ilie Mo­tronea, tînăr sudor de 19 ani, cu urechile cam clăpăuge, um­­brindu-i „un gît ca de gira­fă“, dar, cum ne încredinţea­ză cu temei scriitorul, avînd disponibilităţi sufleteşti re­marcabile, Ilie seamănă foarte bine cu alţi eroi ai lui Ţie, dacă observăm că şi el bene­ficiază de acest fond moral apt de manifestări generoase, în esenţă pur, că se comportă şi el cu o stîngăcie înduioşătoa­re, alternînd delicateţea cu duritatea, luciditatea cu eufo­ria. Deosebirea stă în aceea că drumul spre maturizare nu mai trece prin acea criză du­reroasă dinaintea „însenină­rii“ a unui erou moştenind probleme, suportînd complexe, înăsprit înainte de vreme. Aici personajul este de la început senin, dispus elanurilor, gene­ros şi activ. Detaşat, cu încă patru tineri — trei băieţi şi o fată, Maricica, bucătăreasa — în sectorul Băiţa, proaspă­tul şi foarte tînărul şef al e­­chipei de sudori va fi pus în faţa unor împrejurări dificile, cărora le va răspunde, înainte de toate, în numele responsa­bilităţii sale de şef. Subiectul simplu, liniar, este reporteri­cesc. Tenul alert, verva — de asemenea. Problematica se strînge totuşi în jurul unui conflict de substanţă. Care este acesta ? Ilie Motronea nu este deloc un disimulat. Asta ar presu­pune un echilibru interior ma­tur, o stăpînire de sine şi un simţ ascuţit al situaţiei — tră­sături pe care eroul nostru nu le are, ci le va dobîndi, bă­nuim, dincolo de ultima filă a cărţii. Dispus să abordeze nu­mai „probleme majore“ — de preferinţă fericirea — din care, oricum, să se desprindă „con­cluzii de viitor“, Ilie are far­mec pentru că este, în felul lui, foarte meticulos, foarte lu­cid, ajungînd la cumpănirea celor mai mărunte — nu şi neînsemnate — chestiuni. A­­ceastă îmbinare între plăcerea de a discuta idei, principii cu interesul cotidian faţă de con­cret este sursa farmecului său, totodată coordonată, aparent contradictorie, pe care lunecă stîngaciul şef de echipă. Curios, Motronea are reac­ţii moromeţiene (repetăm, fără a fi un disimulat). Visează treaz, are viziuni poetico-idi­­lice, întreţine un viu schimb de opinii cu razele soarelui, se sfădeşte cu un sticlete abia scăpat din colivie. In fond, a­­cestea sînt semne elocvente ale unui sentimental fără pe­reche, ale unui om înzestrat cu mare afectivitate. Pe ace­laşi plan se manifestă marea receptivitate a eroului faţă de problemele „grave“, cum ar fi relaţiile dintre fete şi băieţi, dragostea. In aplicarea practică a idei­lor sale generoase, eroul se izbeşte însă de consecinţele necunoaşterii profunde a oa­menilor. Astfel, nu se poate apăra direct de perfidia „a­­micului“ Vîrban (deşi îi cu­noaşte şiretlicurile meschine nu poate aprecia pericolul real pe care-l prezintă intrigile a­­cestuia). De asemenea, confun­­dă, în marea lui aspiraţie către puritate, înşelătoria sen­timentală folosită stereotip de Geta, cu adevărata şi „unica" iubire. Aşadar, eroul se loveşte de o seamă de experienţe între care nu ştie încă să discearnă. Evident, situaţia nu poate dura la infinit, şi luciditatea pro­prie, ajutorul prietenilor de nădejde, al maistrului Priboi, intervenţiile timidei Maricica scot eroul din plasa confuzii­lor, maturizîndu-l. Cadrul în care se petrece această matu­rizare fiind şantierul — re­laţiile specifice acestuia, de muncă şi de viaţă în comun, sînt acelea care hotărăsc, îi cristalizează acea necesară concordanţă a r­adurilor, a idealurilor, cu gestul concret, cu aplicarea lor potrivită. Menţionînd importanţa deo­sebită a problematicii aborda­te ca şi putinţa incontestabilă de a surprinde ambianţa dina­mică, plină de patos tineresc care domneşte în sectorul e­­chipei (un farmec aparte au, în acest sens, scenele discuţii­lor colective ca şi dezbaterile nocturne ale celor cinci), nu se pot trece totuşi, cu vederea o serie de scăderi ale romanu­lui, dintre care cea mai evi­dentă este o anumită simpli­ficare a problemelor, superfi­­cializarea lor prin repetiţie. Scriitorul n-a avut mereu în vedere necesitatea înnoirii şi a îmbogăţirii personajului cu noi particularităţi. Desco­­perindu-i latura care-l poate face simpatic, autorul l-a păs­trat pe Motronea în această postură de ştrengar visător, şi-l pune să reacţioneze ca a­­tare în diverse ocazii. Dar mo­dul acesta de a apăsa prea in­­sitent pe o anume particulari­tate devine, la un moment dat, manieră, şi personajul pierde pe linia autenti­­tăţii. Ilie Mo­tronea are cîteva obsesii cu­rioase. La fiecare împrejurare ori discuţie mai aprinsă pro­pune să aibă loc o şedinţă, în n­umeroase rînduri le cere in­terlocutorilor să-şi facă auto­critica şi să-şi ia angajamen­te. Sigur, autorul a vrut şi să ironizeze aici un anumit abuz juvenil. Dar intenţia nu-şi gă­seşte un mijloc potrivit, efica­ce de exprimare de vreme ce eroul pare, de la o vreme, a­­nume făcut să greşească, pen­tru a fi apoi „limpezit“. Vor­bele lui nu sunt acoperite me­reu de probleme adevărate, serioase, ba chiar uneori îl bănuieşti puţin demagog — cum de altfel îl şi numeşte undeva autorul. Printre „ob­sesiile“ verbale ale lui Motro­nea, alături şi în spiritul celor pomenite mai sus, stă şi seria de sfaturi pe care le împarte cu dărnicie celorlalţi, obser­vaţii „principiale“ despre con­duita unuia ori a altuia. Fireşte că un tînăr ca a­­cesta nu se poate să nu aibă şi o poziţie critică faţă de a­­titudini greşite, străine nor­melor eticii socialiste. Dar şi aici lucrurile trebuie să aibă o pondere anumită. Exagera­rea nu poate decit să mărun­­ţească eroul, să-i dea un nefi­resc aer criticist, neautentic. Iată cum o serie de exagerări de gesturi ostentative puse pe seama eroului îi răpesc aces­tuia deplinul farmec personal şi, nu numai atît, îi ştirbesc din autenticitate. Apoi, e a­proape paradoxal faptul că, deşi Motronea este un spirit deschis, receptiv la foarte diverse şi însemnate probleme de viaţă — bănuim că şi de cultură — romanul nu oferă decit foarte puţine mărturii concrete ale lărgimii universului său spiritual. C. STANESCU, „UN VALS PENTRU MARICICA“ de NICOLAE TIC Pregătesc furaje pentru animale Asigurarea din timp a fura­jelor necesare pentru animalele proprietate obştească constituie o preocupare de seamă pentru colectiviştii din comuna Godi­­neşti, raionul Adjud. încă de a­­nul trecut ei s-au preocupat în­deaproape de asigurarea unei baze furajere îndestulătoare. Rezultatele se văd și acum. Cantitatea mare de furaje ago­nisite a asigurat pînă tîrziu în primăvară o hrană consistentă animalelor. Acum, lingă groapa plină cu siloz rămasă de anul trecut, a fost umplută cu se­cară verde o groapă nouă cu o capacitate de 50 de tone. Numeroşi tineri, printre care Gheorghe Ştefanache, Mihai Manolache şi Gheorghe Apă­­văloaie au muncit cu hărnicie la primele însilozări. Ei au dus treaba pină la capăt, curățind alte 8 gropi, pregătind astfel condiţii bune pentru însiloza­­rea unei cantităţi sporite de fu­raje. ION UNGUREANU activist al Comitetului raional U.T.M. Adjud C­I­N Fortăreață pe Rin — cine­mascop : sala Palatului R. P. Romíno (orele 19,30 — seria de bilete 800), Magheru (10; 12; 14), 1 Mai (10; 12;15; 15,30; 18; 20,30) , Gh. Doja (10; 12; 15; 17; 19, 21). Prietenul nostru comun : rulează la cinemato­graful Magheru (16,30; 18,30; 20,30) , Elena din Troia — cine­mascop: Patria (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,15), Elena Pavel (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30 — grădină 20), Alex. Sahia (8, 10; 12,30; — grădină 20,30; 23 Au­gust (10,15; 12,30; 15; 17,30; 20), Ștefan cel Mare (9,15; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30), Grădina cinematografului T. Vladimirescu (22,45), Stadionul Republicii (20,15) Patinoarul 23 August (20,30). Dimineaţa mohorîtă: rulează la cinemato­graful Alex. Sahia (16, 18,20). Dragoste şi pălăvrăgeli: rulea­ză la cinematografele Repu­blica (9,30; 11,30; 14; 16,45; 19, 21,15), Bucureşti (8,30; 10,30; 12,30; 14,30), G. Coşbuc (10; 12; 15; 17; 19, 21) Arenele Li­bertăţii (20,30), Misterele Pari­sului — cinemascop, Bucureşti (17; 19, 21), Arta (15; 17,15; 19,30 — grădină 20), Libertăţii (9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,30; 20,45). Tu eşti minunată : ru­lează la cinematografele V. A­­lecsandri (15; 17; 19; 21), V. Roaită (10; 12), Grădina 13 Sep­tembrie (20,15). Viaţă fără chi­tară: rulează la cinematogra­fele I. C. Frimu (10; 12; 14; 16; 18; 20­ — grădină 20,30), V. Roaită (16; 18; 20 — grădină 20.30) Concertul mult visat: Tineretului (10; 12;15; 16; 18;15; 20,30) . Doctor în filozofie: Vic­toria (10; 12,15; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), C. David (16; 18,15­; 20,30) Moșilor (15, 17; 19 — grădină 20,30). N-a fost în zadar: Central (9,45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21). Podul rupt — cinemascop: Lumina (rulează în continuare de la orele 10 la orele 14; 16; 18,15; 20,30), Mioriţa (10; 12; 15; 17; 19, 21). Program special pentru copii : 13 Septembrie (10). O moşte­nire cu bucluc: 13 Septembrie (11,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), înfrăţirea între popoare (16; 18,15; 20,30), Floreasca (16; 18,15; 20,30). Program de filme documentare, rulează în con­tinuare de la orele 10 la orele 21 la cinematograful Timpuri noi. Cumpără-ţi un balon: Maxim Gorki (11; 16,15; 18,30; 20,45), Estradă, estradă : Giu­­leşti (10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30) , 30 Decembrie (16; 18; 20). Pe urmele bandei: Cultu­ral (11; 16; 18; 20). Tăunul: rulează în continuare de la orele 9,30 la orele 21 la cine­matograful Alex. Popov. Ca­melia: 8 Martie (16; 18;15 — grădină 20,30). O perlă de mamă: Grivița (10; 12; 16; 18; 20), Flacăra (16; 18;15; 20,30). EMATOGRAFE Viitorul fotbalist... Foto : S. VIOREL L­a şcoala din comuna Pan­­telimon şi-au stabilit ta­­băra de muncă şi odihnă elevii din raionul 23 August din Capitală. Peste drum de şcoală se întind grădinile de legume ale G.A.S. Aici i-am în­­tîlnit intr-o zi de lucru pe cei aproape 100 de elevi ai şcolilor medii nr. 38 „23 August” şi nr. 15 „Elena Sîrbu", băieţi şi fete plini de o hărnicie şi voioşie molipsitoare. ...Ziua de tabără a început cu obişnuitul ceremonial şi cînd soarele n-a apucat încă să se ridice, cele patru brigăzi au pornit spre sectoarele lor de muncă (foto nr. 1). Astăzi, la fel ca şi în ultimele zile, se lu­crează la recoltatul pătlăgele­lor roşii (foto nr. 2). — Munca patriotică şi, în general activitatea din tabără a avut un puternic rol educativ asupra elevilor — ne spune prof. Ion Milea, direc­torul taberei. Elevii au devenit mai discipli­naţi, le-a sporit spiri­tul de răspundere faţă de muncă. ...După o masă gus­toasă şi un somn re­confortant, activităţile recreative de după­­amiază sunt bineveni­te. Dacă in privinţa activităţii sportive pa­siunile se împart între volei, baschet, fotbal şah, şi tenis de masă, apoi serile de dans, concursurile pentru cel mai bun recitator, pentru cel mai bun solist şi cel mai bun dansator au un succes unanim. La sfîrşitul fiecărei zile nu se uită niciodată obişnuita con­sultaţie colectivă asupra me­niului de a doua zi (foto nr. 3). Cu priceperea lor, bucătarul şef şi tinerele sale ajutoare au făcut faţă pînă acum celor mai exigente gusturi... Drept răsplată a muncii dem­puse, toate cele patru brigăzi au fost recompensate de G.A.S. Pantelimon cu o excursie. Timp de cîteva zile, elevii vor poposi pe Valea Prahovei, la Braşov, la Poiana Braşov, în Făgăraş, la Sibin ne* Valon Dldinul Foto și text ■■ IONEL VLADIMIR și tabăra elevilor de la G.A.S. Pantelimon CLUB... In vacanţă din iunie, vacanţa elevilor din Sibiu se contura recon­fortantă, plăcută şi instructivă şi prin antrenarea lor la activitatea de club. Spre atingerea acestui scop se iniţiase şi şedinţa de instruire a cadrelor didactice cu expe­rienţă din oraş, care să condu­că cluburile, şedinţă organizată de comitetul orăşenesc U.T.M. şi secţia de învăţămint. După un studiu, s-a ajuns la conclu­zia să nu se deschidă — aşa cum se propusese iniţial — două cluburi, ci unul singur pe oraş, care să concentreze în­treaga activitate de vară. S-a făcut şi un plan — afişat la toate şcolile. S-a ales atunci şi colectivul de conducere Şi iată, a venit şi vacanţa. La Şcoala medie nr. 3 a avut loc deschiderea festivă a clubului. De atunci au trecut trei săptă­­mini. Vizitînd clubul elevilor din Sibiu, ne aşteptam să în­­tîlnim acolo o rodnică activi­tate la care să participe dacă nu toţi, cel puţin majoritatea din cei peste şapte sute de elevi aflaţi în oraş. Dar în a­­fara unei „ieşiri la ştrand”, a unei reuniuni tovărăşeşti şi a 3-4 întîlniri pe terenul de sport, clubul nu le-a mai oferit nimic elevilor. Motivul? „Profesorii care au participat la instruire au primit alte sarcini, iar cei care au preluat conducerea clu­bului n-au experienţă în orga­nizarea activităţii“ , ne infor­mează tovarăşa Frăţilă, secre­tara comitetului orăşenesc U.TM, care se ocupă cu pro­blemele de şcoli şi pionieri. Distanţa dintre sediul Comi­tetului orăşenesc U.T.M.-Sibiu şi şcoala care găzduieşte clubul e doar de o staţie de tramvai. Dacă ar fi fost parcursă de ac­tiviştii comitetului orăşenesc U.TM. măcar o dată după des­chiderea festivă a clubului, s-ar fi putut remedia acest neajuns pe loc. După cum s-ar fi aflat şi remediat altele. Ca de pildă, faptul că — deşi spaţioasă şi bogat înzestrată — şcoala care găzduieşte clubul n-a pus la dispoziţie — conform celor sta­bilite — săli corespunzătoare în care elevii să-şi desfăşoare, activitatea. Din cauza reame­­najării sălii de festivităţi, reuniunile au loc într-o sală mică, necorespunzătoare. La a­­ceasta se adaugă şi conceperea reuniunilor ca... baluri. Acum cîtva timp, de pildă, elevii care veniseră să danseze s-au ară­tat nemulţumiţi faţă de proce­deul în care organizatorii au conceput reuniunea. Cine erau „organizatorii’' ? Membrii unei orchestre alcătuită ad-hoc din 3-4 tineri din oraş invitaţi la „inspiraţia" unui elev să evite „contra-cost” la... bal ! Pe bună dreptate aveau de ce fi nemul­ţumiţi elevii prezenţi. Ar fi vrut să danseze, fireşte, cîteva ceasuri. Dar s-ar fi putut între­ce ‘­tr-un concurs de poezie sau de cîntece, sau şi-ar fi putut comunica impresiile din ex­cursii la o interesantă „seară de amintiri din călătorie”. Luarea unor măsuri pentru înviorarea activităţii de club se impune. Vacanţa e abia la jumătatea ei şi sutele de elevi sibieni vor să și-o petreacă Cum se cuvine. FLORIDA POPA

Next