Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)

1971-10-01 / nr. 6959

Primire entuziastă la Liceul „Di­mitrie Cantemir" Pentru ca invâtâmintul sâ fie strins legat de viaţă, de producţie, ca tineretul studios sâ fie educat in spiritul muncii, al idealurilor socialismului Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU In şcoli de toate gradele din Capitală în cursul dimineţii de joi, 30 septembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşii Dumitru Popa, Leonte Râutu, Ştefan Voitec, Miron Constantinescu, Miu Do­­brescu, a vizitat şcoli elementare, profesionale, licee de cul­tură generală, de specialitate şi tehnice din Capitală. In această vizită de lucru, conducătorii de partid şi de stat au fost însoţiţi de Mircea Maliţa, ministrul învăţâmîntului, Dan Marţian, prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, de cadre de conducere şi specialişti din reţeaua învăţâmîntului de toate gradele, de activişti de partid şi de stat. Prezenţa secretarului general in şcoli de diferite profiluri, acum, la începutul noului an de studiu, reprezintă încă o mărturie a preţiunii acordate şcolii şi slujitorilor d­­­e parti­dul şi statul nostru, a grijii per­manente pentru dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului, căruia i s-a încredinţat înalta misiune de a educa tinăra ge­neraţie, de a o forma pentru muncă şi viaţă, in spiritul no­­bilelor idealuri ale socialismu­lui. S-a integrat organic în viaţa fiecărui cetăţean, ca o mani­festare adine grăitoare a de­mocratismului orînduirii socia­liste, a legăturilor ce unesc at­ât de trainic poporul şi partidul, prezenţa aproape cotidiană a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat în mijlocul unor colective de muncă din toate domeniile de activitate. Ceea ce ne-am obişnuit să defi­nim stilul de lucru al secreta­rului general semnifică in esenţă preocuparea sa statorni­că de a analiza la faţa locului modul în care se transpun in faţă hotărîrile Congresului al X-lea, de a se sfătui permanent cu făuritorii de bunuri mate­riale şi spirituale intr-un dia­log fructuos, menit să deschidă noi orizonturi, noi perspective mersului nostru înainte, pe ca­lea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In această lumină se înscrie şi vizita de lucru de ieri, pri­lej de a ronMr.ti realizările­­!■ o­­bîndite in îndeplinirea indica­ţiei privind legarea învăţămîn­­tului de viaţă, de producţie, prin activitatea atelierelor­­şcoală, prin transformarea în­tregii reţele de şcoli în adevă­rate amfiteatre ale muncii şi de a adopta măsurile care să dezvolte, pe planuri superioa­re, aceste realităţi. Cu atît mai mult, cu cit în acest an de învăţămînt s-a hotă­­rît, de către Secretariatul C.C. al P.C.R., ca şcolile, de pe întreaga filieră, să benefi­cieze de sprijinul concret şi direct al unităţilor productive­­ din industrie, agricultură, cooperaţia de consum şi meşte­şugărească, care au sarcina să înzestreze atelierele din şcoli cu maşini, utilaje, aparate, scu­le şi să asigure în acelaşi timp şi asistenţa tehnică de specia­litate. Iată, aşadar, ce vast şi generos cîmp de activitate se deschide in faţa învăţămîntului nostru, pentru ca şcolile şi li­ceele să educe tineretul în spi­ritul muncii, să-l deprindă să lucreze în orice domeniu, să-l facă să înţeleagă că orice acti­vitate folositoare societăţii este o muncă de onoare. Vizita conducătorilor de partid şi de stat începe la Li­ceul industrial energetic din şoseaua Giurgiului. După cum se ştie, aceste şcoli de specia­litate au un rol bine definit în sistemul nostru de învăţămînt post-general, ca principală sur­să de cadre cu pregătire medie pentru toate ramurile econo­miei naţionale. Specificul lor — obţinerea de către tineri a unei calificări profesionale concrete, concomitent cu diploma de bacalaureat - se bucură de o largă apreciere şi adeziune din partea acestora, fapt dovedit şi de participarea lor în număr din ce în ce mai mare la con­cursul de admitere. Activitatea primei promoţii de absolvenţi ai liceelor de specialitate, care din vara aceasta lucrează în producţie, dovedeşte din plin eficacitatea acestei forme de învăţămînt. La intrarea în clădirea liceu­lui, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este întîmpinat de ministrul energiei electrice, Octavian Groza, de cadrele didactice şi de un mare număr de elevi, care oferă flori, aclamă cu entuziasm. Pe o­ mare pancartă, desfăşurată pe frontispiciul clădirii, se află urarea : „Bine aţi venit în mij­locul nostru, iubite tovarăşe Ceauşescu !“. Directorul liceului, prof. Ale­xandru Moşu, înfăţişează oas­peţilor unele aspecte din acti­vitatea instituţiei pe care o conduce. El arată că în prezent în liceu învaţă, la cursurile de zi şi serale, 768 de elevi, pre­­gâtindu-se să devină muncitori şi tehnicieni cu înaltă calificare în sectoarele termo şi electroe­­nergetic. Prima promoţie care a absolvit anul trecut se află în producţie, în unităţi de specia­litate, printre care întreprinde­rea „Energoreparaţii“, diverse centrale electrice, dovedind pri­cepere şi competenţă în mun­că. Se arată, de asemenea, că 16 absolvenţi au intrat in insti­tuţii de invăţamint superior pentru a deveni ingineri şi sub­­ingineri. Sunt vizitate apoi atelierele­­şcoală, laboratoarele şi cabine­tele tehnice ale liceului, înzes- t trate cu utilaje realizate de în­treprinderea „Energomontaj“, care patronează această şcoală, precum şi prin autodotare, prin confecţionarea în şcoală a unor instalaţii necesare practicii ele­vilor, economisindu-se peste 300 000 lei. Elevii îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea ca­lificată a cadrelor didactice, a unor ingineri şi tehnicieni care lucrează nemijlocit în produc­ţie. Cei din ultimele clase îşi desăvîrşesc meseria aleasă în întreprinderile unde vor lucra după absolvire, în felul acesta puţind să cunoască mai bine procesul tehnologic. Vorbind despre perspectiva dezvoltării bazei tehnice pentru practica elevilor, directorul şco­lii informează pe oaspeţi că se află în construcţie un poligon termo şi electroenergetic de cea (Continuare în pag. a lll-a) In cabinetele tehnice ale Liceului industrial energetic la atelierele de lucru ale grupului şcolar „23 August“, tovarăşul Nicolae Ceauşescu stă de vorbă cu elevii, se interesează de­ ac­tivitatea lor Şeful de echipă Raducanu E. Mănuca reflectă : pentru un hectar de porumb recoltat şi eli­berat eu am stabilite prin nor­mativ opt norme, adică optzeci de ore, iar noi în cooperativă sun­tem şase sute optzeci şi patru de braţe. Dacă fiecare dintre noi am pleca spre casă cu un ceas mai devreme, asta ar însemna 684 de ore pierdute, adică timpul nece­sar eliberării de rod a apr­oape nouă hectare, într-o săptămînă­­— şaizeci şi trei de hectare... Dar noi, la Godeanu-Sărat, nu le pierdem.“ Judecată matură, judecată de comunist. Sub impulsul acestui calcul ne-am continuat investi­gaţiile. Cît din timpul lor zilnic afectează membrii cooperatori, mecanizatorii şi specialiştii mun­cii efective în această perioadă ? I-am urmărit cu deosebire pe ti­neri. La cooperativa agricolă din Godeanu-Sărat, împreună cu teh­nicianul Gheorghe Vişan, secre­­tarul comitetului U.T.C., căutăm primul răspuns. Şaizeci şi opt de tineri în sat — tot atîtea prezenţe în cîmp. Eleonora Negoiţă, Stela Cîrstoiu, Zenobia Plătică, Dinu Vasile şi aproape toţi ceilalţi s-au evidenţiat lucrînd pe cele 10 combine direcţionate prin or­dinul de lucru la recoltatul flo­­rii-soarelui, au iniţiat acţiuni la eliberatul terenului în vederea deschiderii frontului de activi­tate pentru mecanizatori. 58 de hectare erau stabilite ca viteză zilnică la recoltări, dar activita­tea membrilor cooperatori, des­făşurată din zorii zilei şi pînă în asfinţit, lucrul neîntrerupt al combinelor conduse de Dumitru Trifu, Tănase Matache, Ilie Jiva, Ion Bodea, Silviu Postelnicu şi ceilalţi tineri au determinat o depăşire cu 14 hectare. Ca ur­mare, 320 de hectare dintre cele 420 cultivate au fost eliberate. De asemenea, peste 40 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb, a cărei producţie depăşeşte 4 000 de kilograme la hectar, a fost recoltată. „Tinerii noştri, ne spune secretarul comitetului U.T.C., lucrează în medie 11-12 ore pe zi, la care se adaugă cele două ore în fiecare seară în care materializăm angajamentul ce ni l-am luat, ca prin contribuţie proprie să eliberăm de tulpine o sută de hectare“. Asemănător procedează şi ti­nerii din Movila Banului, despre care inginerul Ion Dona spunea că „sunt principalii realizatori ai reuşitei de a fi încheiat recol­tatul florii-soarelui de pe cele 250 de hectare cu cinci zile mai devreme decit se stabilise, pre­cum şi a porumbului de pe mai bine de 140 de hectare“. La cooperativele agricole din Cioranca şi Costeşti, Smeeni şi Cilibia, Cîndeşti, Mărăcineni, Săpoca şi Izvorul Dulce, iniţiativ GH. FECIORU (Continuare în pag. a ll-a) MOMENTE DECISIVE ÎN BĂTĂLIA RECOLTEI Ceasurile zilei încep și se încheie în cîmp! • Tineri din întreprinderi şi elevi din judeţul Buzău participă la strînsul re­coltei • în cooperativele agricole, 15 000 de tineri lucrează în schimburi prelungite • Există posibilități ca ritmul lucrărilor sâ fie intensificat ! Cooperatorii d­in Glodeanu- Sărat, asigură recoltatul și treieratul consecutiv al florii soarelui. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, nr. 6959 4 PAGINI —30 BANI VINERI 1 OCTOMBRIE 1971 Toamnă bogată pentru fotbalul românesc Cea de-a patra, RAPID ! în meciul retur cu A. C. Napoli, 2-0 MCM STUBEN­TEASC! de DUMITRU ALMAŞ Da. Et in Arcadia ego... De mul, dar am fost totuşi şi eu în Arcadia studenţească. In acest im­periu al tinereţii, al avîn­­tului, al muncii, al rîvnei nesecate de a cuceri datele ştiinţei şi ale bucuriei de a trăi. Cînd lucram la un roman des­pre acea vreme, „Viaţa-i frumoasă, băieţi“..., re­gretam că, în viitoarea anilor ’41—’45, mi-am pierdut însemnările din timpul studenţiei. Aşa că in carte n-am putut cu­prinde decit ce mi-am mai adus aminte. Poate a fost mai bine fără însem­nările pe crud ; povesti­rea vieţii eroului, Va­­leriu Barbu, s-a strecu­rat pe un fond mult mai luminos decit s-a desfăşurat aevea, în via­ţa autorului. Nu aveam cămin, nu aveam can­tină, nu aveam cursuri tipărite, nu aveam loc în sala de curs, nu avem un ban de buzunar. Şi nici nu vedeam vreo perspectivă la sfirşitul cursurilor. Totuşi, cloco­team de tinereţe, de voie bună, de dorinţa de viaţă, de indîrjită încredere : „Trebuie să se rezolve, cumva, toată mizeria asta“, imi ziceam şi eu şi sutele de colegi, şi cîn­­tam... „Daţi-le-n colo de, chi­nuri şi beţi, viaţa-i fru­moasă, băieţi !...“ Chiar dacă n-aveam nici după ce bea apă, iar viaţa, în fapt, rudă era. Număram insă două­zeci de ani şi eram stu­dent. Şi azi, ca şi atunci, şi mult mai mult ca a­­tunci, poate fi ceva mai frumos, mai inălţător, mai izvorîtor de fericire decit să te prenumeri printre cei 150 000 de ti­­neri ai ţării care urcă treptele cele mai înalte ele ştiinţei, artei, cul­turii ? vădit că nu. Studentul a fost tot­deauna şi mai ales acum este tinărul care îşi are viitorul in palmă, ca pe un hulub de aur. Pa­­tr­ u sau cinci ani nu face cit ceva dorit ii şlefuieşte chipul şi-i lustruieşte strălucirea. Şi spun asta nu intr-o însemnare fes­tivă, în ziua deschiderii cursurilor universitare, ci mă confesez mie însumi ca unii care aud, de ani şi ani cînd ţin prelegerea, foşnetul creioanelor pe Hirtie, simt bătăile inimii lincrilor mei ucenici in ritmul propriei mele inimi, aud glasul lor în­fiorat de bucuria căută­rilor în dezbaterile din seminar, le văd emoţia luptei cu taina formelor din eprubetă, le ascult su­surul gândurilor plimbate Pe paginile citite în bi­bliotecă, îi aud rostind (Continuare în pag. a l1-a) Astăzi, 1 octombrie, în jurul orei 11,30 posturile noastre de radio și tele­viziune vor transmite, în direct, mitingul ce va avea loc în Capitală cu prilejul deschiderii anului universitar 1971—1972. •^vwvvvvvwwvww^^/vvww/s/vwwwvys^vv, INDIVID, SOCIETATE, SOCIALISM de AUREL DRAGOŞ MUNTEANU Societăţile de azi au moştenit individualismul născut în aurită sută a optsprezecea, o dată cu generaţiile dinaintea Revoluţiei franceze. Raţiunea divinizată se adresa atuncea numai individului, burghezului întreprinzător. Protestantis­mul german crease, de asemenea, însingurarea în păcat, ru­­pînd pe cetăţeanul burgurilor din atmosfera societăţilor or­ganice tradiţionale. Apare filozofia individualismului dis­perat, omul proiectat în colocviu intim cu divinitatea. Alie­narea descrisă de Marx devenise de fapt­ maladia mortală a lumii care abia se născuse : capitalismul ! Nu este lipsit de interes faptul că Hegel introdusese însă ideea de timp istoric, „cea mai mare forță din tot ce există", cum îi spunea el. Marxismul va transforma ideea istoricităţii tuturor lucru­rilor în baza filozofică a revoluţiei. Sistemul lui Hegel a fost descris odată ca încercarea supremă a ideologiei cla­sice de a crea un sistem de securitate al ființei umane, de a-i oferi un loc în univers. Nu ştiu cît de adevărată este această caracterizare, dar e sigur că circumscrierea omului în istorie îi creează singura posibilitate de afirmare au­tentică. Nu este întîmplătoare soluţia imanentistă a lui Goethe, în aceeaşi epocă, la sfirşitul lui Faust, cîntînd o lucrare inginerească în termenii unei realizări absolute şi salvîndu-se deci prim frumuseţea idealului. Goethe presim­ţea acolo timpurile noastre, cultul faptei creatoare. Vremile mai noi sînt anti-individualiste, cu o mai acută conştiinţă a faptului că suveranitatea individului era o formă teribilă de pierdere a esenţei umane şi una din te­meliile dezastrelor din istoria modernă. Supremaţia intere­selor particulare asupra celor naţionale, de pildă, asupra poporului este de neconceput într-o societate armonioasă, cu atît mai mult într-o societate socialistă. Protestul tine­retului din Occidentul contemporan împotriva lumii capi­taliste vizează în primul rind sentimentul de însingurare. (Continuare în pag. a ll-a)

Next