Scînteia Tineretului, octombrie 1971 (Anul 27, nr. 6959-6984)
1971-10-01 / nr. 6959
Primire entuziastă la Liceul „Dimitrie Cantemir" Pentru ca invâtâmintul sâ fie strins legat de viaţă, de producţie, ca tineretul studios sâ fie educat in spiritul muncii, al idealurilor socialismului Vizita de lucru a tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU In şcoli de toate gradele din Capitală în cursul dimineţii de joi, 30 septembrie, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, împreună cu tovarăşii Dumitru Popa, Leonte Râutu, Ştefan Voitec, Miron Constantinescu, Miu Dobrescu, a vizitat şcoli elementare, profesionale, licee de cultură generală, de specialitate şi tehnice din Capitală. In această vizită de lucru, conducătorii de partid şi de stat au fost însoţiţi de Mircea Maliţa, ministrul învăţâmîntului, Dan Marţian, prim-secretar al C.C. al U.T.C., ministru pentru problemele tineretului, de cadre de conducere şi specialişti din reţeaua învăţâmîntului de toate gradele, de activişti de partid şi de stat. Prezenţa secretarului general in şcoli de diferite profiluri, acum, la începutul noului an de studiu, reprezintă încă o mărturie a preţiunii acordate şcolii şi slujitorilor de partidul şi statul nostru, a grijii permanente pentru dezvoltarea şi perfecţionarea învăţămîntului, căruia i s-a încredinţat înalta misiune de a educa tinăra generaţie, de a o forma pentru muncă şi viaţă, in spiritul nobilelor idealuri ale socialismului. S-a integrat organic în viaţa fiecărui cetăţean, ca o manifestare adine grăitoare a democratismului orînduirii socialiste, a legăturilor ce unesc atât de trainic poporul şi partidul, prezenţa aproape cotidiană a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, a celorlalţi conducători de partid şi de stat în mijlocul unor colective de muncă din toate domeniile de activitate. Ceea ce ne-am obişnuit să definim stilul de lucru al secretarului general semnifică in esenţă preocuparea sa statornică de a analiza la faţa locului modul în care se transpun in faţă hotărîrile Congresului al X-lea, de a se sfătui permanent cu făuritorii de bunuri materiale şi spirituale intr-un dialog fructuos, menit să deschidă noi orizonturi, noi perspective mersului nostru înainte, pe calea făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. In această lumină se înscrie şi vizita de lucru de ieri, prilej de a ronMr.ti realizările!■ obîndite in îndeplinirea indicaţiei privind legarea învăţămîntului de viaţă, de producţie, prin activitatea atelierelorşcoală, prin transformarea întregii reţele de şcoli în adevărate amfiteatre ale muncii şi de a adopta măsurile care să dezvolte, pe planuri superioare, aceste realităţi. Cu atît mai mult, cu cit în acest an de învăţămînt s-a hotărît, de către Secretariatul C.C. al P.C.R., ca şcolile, de pe întreaga filieră, să beneficieze de sprijinul concret şi direct al unităţilor productive din industrie, agricultură, cooperaţia de consum şi meşteşugărească, care au sarcina să înzestreze atelierele din şcoli cu maşini, utilaje, aparate, scule şi să asigure în acelaşi timp şi asistenţa tehnică de specialitate. Iată, aşadar, ce vast şi generos cîmp de activitate se deschide in faţa învăţămîntului nostru, pentru ca şcolile şi liceele să educe tineretul în spiritul muncii, să-l deprindă să lucreze în orice domeniu, să-l facă să înţeleagă că orice activitate folositoare societăţii este o muncă de onoare. Vizita conducătorilor de partid şi de stat începe la Liceul industrial energetic din şoseaua Giurgiului. După cum se ştie, aceste şcoli de specialitate au un rol bine definit în sistemul nostru de învăţămînt post-general, ca principală sursă de cadre cu pregătire medie pentru toate ramurile economiei naţionale. Specificul lor — obţinerea de către tineri a unei calificări profesionale concrete, concomitent cu diploma de bacalaureat - se bucură de o largă apreciere şi adeziune din partea acestora, fapt dovedit şi de participarea lor în număr din ce în ce mai mare la concursul de admitere. Activitatea primei promoţii de absolvenţi ai liceelor de specialitate, care din vara aceasta lucrează în producţie, dovedeşte din plin eficacitatea acestei forme de învăţămînt. La intrarea în clădirea liceului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este întîmpinat de ministrul energiei electrice, Octavian Groza, de cadrele didactice şi de un mare număr de elevi, care oferă flori, aclamă cu entuziasm. Pe o mare pancartă, desfăşurată pe frontispiciul clădirii, se află urarea : „Bine aţi venit în mijlocul nostru, iubite tovarăşe Ceauşescu !“. Directorul liceului, prof. Alexandru Moşu, înfăţişează oaspeţilor unele aspecte din activitatea instituţiei pe care o conduce. El arată că în prezent în liceu învaţă, la cursurile de zi şi serale, 768 de elevi, pregâtindu-se să devină muncitori şi tehnicieni cu înaltă calificare în sectoarele termo şi electroenergetic. Prima promoţie care a absolvit anul trecut se află în producţie, în unităţi de specialitate, printre care întreprinderea „Energoreparaţii“, diverse centrale electrice, dovedind pricepere şi competenţă în muncă. Se arată, de asemenea, că 16 absolvenţi au intrat in instituţii de invăţamint superior pentru a deveni ingineri şi subingineri. Sunt vizitate apoi ateliereleşcoală, laboratoarele şi cabinetele tehnice ale liceului, înzes- t trate cu utilaje realizate de întreprinderea „Energomontaj“, care patronează această şcoală, precum şi prin autodotare, prin confecţionarea în şcoală a unor instalaţii necesare practicii elevilor, economisindu-se peste 300 000 lei. Elevii îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea calificată a cadrelor didactice, a unor ingineri şi tehnicieni care lucrează nemijlocit în producţie. Cei din ultimele clase îşi desăvîrşesc meseria aleasă în întreprinderile unde vor lucra după absolvire, în felul acesta puţind să cunoască mai bine procesul tehnologic. Vorbind despre perspectiva dezvoltării bazei tehnice pentru practica elevilor, directorul şcolii informează pe oaspeţi că se află în construcţie un poligon termo şi electroenergetic de cea (Continuare în pag. a lll-a) In cabinetele tehnice ale Liceului industrial energetic la atelierele de lucru ale grupului şcolar „23 August“, tovarăşul Nicolae Ceauşescu stă de vorbă cu elevii, se interesează de activitatea lor Şeful de echipă Raducanu E. Mănuca reflectă : pentru un hectar de porumb recoltat şi eliberat eu am stabilite prin normativ opt norme, adică optzeci de ore, iar noi în cooperativă suntem şase sute optzeci şi patru de braţe. Dacă fiecare dintre noi am pleca spre casă cu un ceas mai devreme, asta ar însemna 684 de ore pierdute, adică timpul necesar eliberării de rod a aproape nouă hectare, într-o săptămînă— şaizeci şi trei de hectare... Dar noi, la Godeanu-Sărat, nu le pierdem.“ Judecată matură, judecată de comunist. Sub impulsul acestui calcul ne-am continuat investigaţiile. Cît din timpul lor zilnic afectează membrii cooperatori, mecanizatorii şi specialiştii muncii efective în această perioadă ? I-am urmărit cu deosebire pe tineri. La cooperativa agricolă din Godeanu-Sărat, împreună cu tehnicianul Gheorghe Vişan, secretarul comitetului U.T.C., căutăm primul răspuns. Şaizeci şi opt de tineri în sat — tot atîtea prezenţe în cîmp. Eleonora Negoiţă, Stela Cîrstoiu, Zenobia Plătică, Dinu Vasile şi aproape toţi ceilalţi s-au evidenţiat lucrînd pe cele 10 combine direcţionate prin ordinul de lucru la recoltatul florii-soarelui, au iniţiat acţiuni la eliberatul terenului în vederea deschiderii frontului de activitate pentru mecanizatori. 58 de hectare erau stabilite ca viteză zilnică la recoltări, dar activitatea membrilor cooperatori, desfăşurată din zorii zilei şi pînă în asfinţit, lucrul neîntrerupt al combinelor conduse de Dumitru Trifu, Tănase Matache, Ilie Jiva, Ion Bodea, Silviu Postelnicu şi ceilalţi tineri au determinat o depăşire cu 14 hectare. Ca urmare, 320 de hectare dintre cele 420 cultivate au fost eliberate. De asemenea, peste 40 la sută din suprafaţa cultivată cu porumb, a cărei producţie depăşeşte 4 000 de kilograme la hectar, a fost recoltată. „Tinerii noştri, ne spune secretarul comitetului U.T.C., lucrează în medie 11-12 ore pe zi, la care se adaugă cele două ore în fiecare seară în care materializăm angajamentul ce ni l-am luat, ca prin contribuţie proprie să eliberăm de tulpine o sută de hectare“. Asemănător procedează şi tinerii din Movila Banului, despre care inginerul Ion Dona spunea că „sunt principalii realizatori ai reuşitei de a fi încheiat recoltatul florii-soarelui de pe cele 250 de hectare cu cinci zile mai devreme decit se stabilise, precum şi a porumbului de pe mai bine de 140 de hectare“. La cooperativele agricole din Cioranca şi Costeşti, Smeeni şi Cilibia, Cîndeşti, Mărăcineni, Săpoca şi Izvorul Dulce, iniţiativ GH. FECIORU (Continuare în pag. a ll-a) MOMENTE DECISIVE ÎN BĂTĂLIA RECOLTEI Ceasurile zilei încep și se încheie în cîmp! • Tineri din întreprinderi şi elevi din judeţul Buzău participă la strînsul recoltei • în cooperativele agricole, 15 000 de tineri lucrează în schimburi prelungite • Există posibilități ca ritmul lucrărilor sâ fie intensificat ! Cooperatorii din Glodeanu- Sărat, asigură recoltatul și treieratul consecutiv al florii soarelui. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XXVII, SERIA II, nr. 6959 4 PAGINI —30 BANI VINERI 1 OCTOMBRIE 1971 Toamnă bogată pentru fotbalul românesc Cea de-a patra, RAPID ! în meciul retur cu A. C. Napoli, 2-0 MCM STUBENTEASC! de DUMITRU ALMAŞ Da. Et in Arcadia ego... De mul, dar am fost totuşi şi eu în Arcadia studenţească. In acest imperiu al tinereţii, al avîntului, al muncii, al rîvnei nesecate de a cuceri datele ştiinţei şi ale bucuriei de a trăi. Cînd lucram la un roman despre acea vreme, „Viaţa-i frumoasă, băieţi“..., regretam că, în viitoarea anilor ’41—’45, mi-am pierdut însemnările din timpul studenţiei. Aşa că in carte n-am putut cuprinde decit ce mi-am mai adus aminte. Poate a fost mai bine fără însemnările pe crud ; povestirea vieţii eroului, Valeriu Barbu, s-a strecurat pe un fond mult mai luminos decit s-a desfăşurat aevea, în viaţa autorului. Nu aveam cămin, nu aveam cantină, nu aveam cursuri tipărite, nu aveam loc în sala de curs, nu avem un ban de buzunar. Şi nici nu vedeam vreo perspectivă la sfirşitul cursurilor. Totuşi, clocoteam de tinereţe, de voie bună, de dorinţa de viaţă, de indîrjită încredere : „Trebuie să se rezolve, cumva, toată mizeria asta“, imi ziceam şi eu şi sutele de colegi, şi cîntam... „Daţi-le-n colo de, chinuri şi beţi, viaţa-i frumoasă, băieţi !...“ Chiar dacă n-aveam nici după ce bea apă, iar viaţa, în fapt, rudă era. Număram insă douăzeci de ani şi eram student. Şi azi, ca şi atunci, şi mult mai mult ca atunci, poate fi ceva mai frumos, mai inălţător, mai izvorîtor de fericire decit să te prenumeri printre cei 150 000 de tineri ai ţării care urcă treptele cele mai înalte ele ştiinţei, artei, culturii ? vădit că nu. Studentul a fost totdeauna şi mai ales acum este tinărul care îşi are viitorul in palmă, ca pe un hulub de aur. Patr u sau cinci ani nu face cit ceva dorit ii şlefuieşte chipul şi-i lustruieşte strălucirea. Şi spun asta nu intr-o însemnare festivă, în ziua deschiderii cursurilor universitare, ci mă confesez mie însumi ca unii care aud, de ani şi ani cînd ţin prelegerea, foşnetul creioanelor pe Hirtie, simt bătăile inimii lincrilor mei ucenici in ritmul propriei mele inimi, aud glasul lor înfiorat de bucuria căutărilor în dezbaterile din seminar, le văd emoţia luptei cu taina formelor din eprubetă, le ascult susurul gândurilor plimbate Pe paginile citite în bibliotecă, îi aud rostind (Continuare în pag. a l1-a) Astăzi, 1 octombrie, în jurul orei 11,30 posturile noastre de radio și televiziune vor transmite, în direct, mitingul ce va avea loc în Capitală cu prilejul deschiderii anului universitar 1971—1972. •^vwvvvvvwwvww^^/vvww/s/vwwwvys^vv, INDIVID, SOCIETATE, SOCIALISM de AUREL DRAGOŞ MUNTEANU Societăţile de azi au moştenit individualismul născut în aurită sută a optsprezecea, o dată cu generaţiile dinaintea Revoluţiei franceze. Raţiunea divinizată se adresa atuncea numai individului, burghezului întreprinzător. Protestantismul german crease, de asemenea, însingurarea în păcat, rupînd pe cetăţeanul burgurilor din atmosfera societăţilor organice tradiţionale. Apare filozofia individualismului disperat, omul proiectat în colocviu intim cu divinitatea. Alienarea descrisă de Marx devenise de fapt maladia mortală a lumii care abia se născuse : capitalismul ! Nu este lipsit de interes faptul că Hegel introdusese însă ideea de timp istoric, „cea mai mare forță din tot ce există", cum îi spunea el. Marxismul va transforma ideea istoricităţii tuturor lucrurilor în baza filozofică a revoluţiei. Sistemul lui Hegel a fost descris odată ca încercarea supremă a ideologiei clasice de a crea un sistem de securitate al ființei umane, de a-i oferi un loc în univers. Nu ştiu cît de adevărată este această caracterizare, dar e sigur că circumscrierea omului în istorie îi creează singura posibilitate de afirmare autentică. Nu este întîmplătoare soluţia imanentistă a lui Goethe, în aceeaşi epocă, la sfirşitul lui Faust, cîntînd o lucrare inginerească în termenii unei realizări absolute şi salvîndu-se deci prim frumuseţea idealului. Goethe presimţea acolo timpurile noastre, cultul faptei creatoare. Vremile mai noi sînt anti-individualiste, cu o mai acută conştiinţă a faptului că suveranitatea individului era o formă teribilă de pierdere a esenţei umane şi una din temeliile dezastrelor din istoria modernă. Supremaţia intereselor particulare asupra celor naţionale, de pildă, asupra poporului este de neconceput într-o societate armonioasă, cu atît mai mult într-o societate socialistă. Protestul tineretului din Occidentul contemporan împotriva lumii capitaliste vizează în primul rind sentimentul de însingurare. (Continuare în pag. a ll-a)