Scînteia Tineretului, ianuarie 1972 (Anul 28, nr. 7038-7062)
1972-01-03 / nr. 7038
„SCINTEIA TINERETULUI" pag. 2 TOAST PENTRU BUCURIILE DE AZI ŞI DE MÎINE Urmate din pag. lităţi, în nopţile de Anul Nou petrecute la datorie, dar acum are semnificaţii inedite . — In acest an, ne mărturiseşte Nicolae Mărculescu, m-am decis să petrec revelionul în familie. Mi-a venit băiatul de la facultate şi cîteva rude de la Bucureşti. Totuşi, n-am putut rămîne alături de ei la simbolicul hotar dintre ani. Ceva mă chema spre tovarăşii mei, jurnaliştii, împreună cu care de 20 de ani înfrunt greutăţile şi trăiesc bucuriile plăsmuirii oţelului. Dacă eu am devenit Erou al Muncii Socialiste, trebuie să mulţumesc minunatului colectiv din care fac parte, care m-a crescut şi educat, care m-a învăţat să iubesc munca şi să fac totul cu pasiune. Pentru ei, pentru aceşti minunaţi oameni care zi şi noapte zămislesc metal şi care ştiu să călească oameni mai puternici decit oţelul, ridic paharul urîndu-le numai bucurii in anul care vine. Rind pe rînd le-am strîns mina şi i-am îmbrăţişat pe şefii de secţie Ştefan Bircaş, maiştrii Aurel Vasilescu şi Matei Şarpe, topitorul şef Nicolae Jurca, cauperiştii Vaier Lupean şi Aurel Tîrlea, mulţumindu-le pentru contribuţia pe care şi-au adus-o la obţinerea celor 21 000 de tone de fontă date peste plan în 1971, la economisirea celor 8 600 de tone de cocs. De aici, maistrul Nicolae Mărculescu s-a îndreptat spre platforma furnalului 7, unde îl aşteptau alţi tovarăşi de muncă, apoi a plecat spre locul unde îşi petreceau revelionul jurnaliştii, oţelarii şi laminatorii, cu gîndul să le mulţumească tuturor pentru succesele strălucite cu care au încheiat anul 1971 să le ureze rezultate şi mai mari în viaţă. — Pe lingă primirea titlului de Erou al Muncii Socialiste — ni s-a destăinuit el, pe drum — anul 1971 mi-a adus şi alte bucurii. Am crescut cîţiva tineri care, sunt convins, vor deveni jurnalişti de renume. De pildă, inginerului Petru Pleşa, proaspăt absolvent de facultate, primit în partid aici la noi, i-am încredinţat postul de şef de schimb. Şi alţii la fel. Dozatorul şef Gheorghe Coşdeţean, secretarul organizaţiei U.T.C. nr. 1, canperistul Ion Borza, jurnalistul Ion Opruţa, toţi tineri, au terminat liceul teoretic sau industrial. Ionel Mariş, secretarul comitetului U.T.C., va fi promovat în funcţia de maistru la furnalul nr. 9. Cu ei m-am realizat şi eu, ca secretar al Comitetului de partid pe secţie, mi-am văzut finalizate eforturile pentru a-i educa şi perfecţiona din punct de vedere profesional. La furnalul nr. 9, cadrele de bază vor fi recrutate din rîndul tinerilor. Acesta este maistrul Nicolae Mărculescu, devenit, după Ştefan Tripşa, al doilea Erou al Hunedoarei... Inima lui, gîndurile lui în noaptea de Anul Nou, inimile şi gîndurile tovarăşilor lui , cupe de metal incandescent închinate patriei,biceiul pămîntului. Alţi vreo 300, cum ştiţi, au revelionul lor, la club. Chiar acum vin de la ei. Am ţinut să le mulţumesc pentru participarea lor entuziastă la întreaga viaţă a comunei, pentru dăruirea lor tinerească pentru că ştiu să fie oameni de nădejde. Am ciocnit cu ei şi un pahar de răchie, că nu se purea altminteri... De fapt, după ce terminăm convorbirea, mă duc din nou la ei... — Atunci transmiteţi-le şi urările noastre, tovarăşe primar. La mulţi ani şi să-şi păstreze toată viaţa tinereţea de acum ! LA BORNA DE HOTAR — LICOAREA DE VEGHE Postul de veghe al grănicerului este ca vatra de fumul, unde focul nu se stinge niciodată. Sergentul Gheorghe Teclu a pornit spre dogoarea lui la ceasul cînd noaptea — ultima noapte a anului — îşi aduna puterile. „Iţi încredinţez paza frontierei de stat a Republicii Socialiste România“ — rostise comandantul în numele ţării. Şi iată-l pe sergent din nou de veghe, aici unde atîtea generaţii şi contingente de oşteni au trăit fiorul, răspunderea şi mîndria consemnului de apărători ai graniţei româneşti, unde atîţi alţi tineri la vîrsta lui au salutat zorii unui nou an. ...Păşeşte ostaşul in lungul fîşiei arate şi alte nopţi de an nou vin spre el cu chipul atîtor amintiri de pe meleagurile sale argeşene. Copilăria cu alaiul pluguşorului şi adolescenţa cu serbările de la Şcoala profesională şi primul revelion în prima uzină constructoare de autorisme din ţară... Şi acum, iată, încheie un rodnic an ostăşesc, în care strădaniile de a-şi îndeplini exemplar îndatoririle de comunist, de a-şi însuşi temeinic specialitatea de grănicer au fost din plin răsplătite. A devenit — printre primii ostaşi din subunitate — militar de frunte, iar aici, la pichet, pentru hărnicia şi iscusinţa sa în muncă a fost avansat caporal şi apoi sergent la interval de nici o lună de zile. Ultimul gong al lui 1971 l-a desluşit in sunetul sirenelor şi în îndepărtatele erupţii ale jerbelor de artificii... De aici, de lingă borna de hotar, ostaşul grănicer îi veghează suişul şi libertatea, identificîndu-se cu interesele şi destinul ei. La mulţi ani, ţară scumpă, îţi adresează în această clipă străjuitorii tăi, constructori ai tăi de ieri şi de mîine, de totdeauna... Grănicerul te salută înălţînd pentru tine cupa gîndului său — plină cu limpede licoare de veghe... DINCOLO DE MICUL ECRAN Nu mai are nevoie de explicaţii, credem, popasul reporterului, in această noapte, la sediul Televiziunii române. ...Erau luminate doar ferestrele corpului de studiouri, in spatele cărora cîteva echipe de ingineri şi tehnicieni asigurau bunul mers al întregii emisiuni. Printre ei se aflau inginerul Nicolae Stanciu, directorul tehnic al televiziunii, inginera Olga Juncu, şefa serviciului de telecinematograf, ing. Mihai Dobreanu, şeful turei tehnice de emisie, inginerul Mihai Băcăoanu, şeful sunetului, ing. Mircea Rădoi şi soţia sa Simona, tehnicienii Ion Cucu, Atena Politis, Mariana Năstase, Dumitru Petcu, Carmen Mateescu, Anton Chelaru, Radu Gava, Ana Şurioi şi mulţi alţii pe care gongul de la hotarul dintre ani i-a prins, ca şi pe alte mii de cetăţeni, la locul de muncă. S-a întâmplat ca momentul solemn să mă surprindă tocmai în mijlocul lor. Am ciocnit deci primul pahar — singurul şi cu foarte multă apă, pentru că aici fiecare trebuie să-şi păstreze mintea limpede pînă la ieşirea din tură — lingă brăduţul împodobit de fete intr-unui din birourile dintre studiouri şi cabinete tixite cu aparatură. Acolo a ţinut inginera Olga Juncu să facă „Scînteii tineretului“ o declaraţie : — Să ştiţi că absolut toţi cîţi sintem de serviciu în noaptea aceasta, sintem tineri. Deşi nu serbez revelionul împreună cu soţul meu şi cu fetiţa mea Oana, elevă în clasa a II-a, mă simt minunat. Voi fi cu ei în zilele următoare. Aş dori ca cititorii „Scînteii tineretului“ şi nu numai ei, să simtă că am fost şi noi prezenţi alături de dînşii, în „spatele“ emisiunii pe care am asigurat-o „şnut“ în toată noaptea de revelion. Prin aceasta se subînţelege că le urăm tuturor care ne-au simţit într-un fel sau altul prezenţa şi munca la mulţi ani, cu fericire şi succes, vă comunicăm că toţi parametrii se menţin în limitele normale. Frecvenţa pulsaţiilor este de cincizeci de perioade... I-am urmat sfatul dispecerului de serviciu, stăpîn în vasta sală pe agregatele ce controlează şi comandă automatizat producţia şi consumul de electricitate şi am privit sutele de cadrane ale aparatelor ce înregistrează datele din reţeaua energetică. Hidrocentrala de la Porţile de Fier , regim de lucru normal. Hidrocentrala de la Argeş : în rezervă. Termocentrala Luduş : cu toate agregatele în mers. Termocentrala Bucureşti Sud : cu toţi parametrii în funcţie. Hidrocentrala de la Bicaz : un lucru cu toată puterea instalata. Cursa kilowaţilor continua, dirijată de sute şi mii de jupiteri anonimi, muncitorii şi tehnicienii ce se aflau ca de obicei şi în noaptea aceasta unică, prezenţi la pupitrele care dirijează izvoarele de lumină ale ţării. LA MULŢI ANI CELOR MAI TINERI CETĂŢENI! In primele ore ale noului an, unul din reporterii noştri a sunat la Maternitatea Polizu, din Bucureşti, între orele zero şi 1,30, aici se şi născuseră cinei copii. Nu le putem da un ziar numele, pentru simplul motiv că, în momentul cînd i-am cunoscut, încă nu aveau nume. Era vorba, totuşi, de Elena şi de Rosemarie, dar câte nu se pot întimpla cu numele unui nou născut, pînă la completarea certificatului de naştere . Aşadar, 2 fete şi 3 băieţi. Mamele, in ordinea naşterii, sunt Maria Podeanu, Anca Vanghele, Ioana Pădureanu, Constantina Barbăroşie şi Maria Mill. Toate tinere. Toate fericite. Am solicitat un interviu şefiei gărzii, dr. Elli Melisarato, medic primar, care ne-a insoţit cu multă plăcere în scurtă vizită prin maternitate. — Sunt fericită, ne-a declarat interlocutoarea noastră, că am ajutat să vină pe lume înte cinci copii, li iubesc ca și cum ar fi ai mei. In afară de aceasta, m-a mai bucurat gestul încărcat de nobleţe al unuia din colegii noştri, doctorul Dumitru Gheorghiu, care la miezul nopţii a venit de acasă special pentru noi, doctoriţele din garda de noapte aducîndu-ne 5 fire de liliac alb (unde le-o fi găsit !) şi tradiţionala sticlă de şampanie, încă o dovadă a unităţii familiei noastre, a personalului medical de la Maternitatea Polizu. — In meseria noastră, a fi de gardă in noaptea de revelion este un prilej de reală bucurie — ne-a declarat şi dr. Sultana Lupaşcu. Simţim cu toţii aceasta. Ce poate fi mai frumos decit să fii prezent la primul strigăt de viaţă, în primele clipe ale unui nou an ! In ceea ce mă priveşte, anul care a trecut mi-a întregit şi bucuriile familiale. Fiica mea Oana a absolvit cu medie foarte bună Institutul politehnic şi s-a încadrat perfect în colectivul de muncitori şi specialişti de la I.O.R. Toate astea, satisfacţiile din meserie şi cele din familie sunt un imbold pentru activitatea din anul in care am păşit. Ca medic, aş dori, totuşi, să avem în 1972 cut mai multe naşteri. In 1971, la Polizu au fost 4 200... tineretului“. Iar la răspîntia celor două mari bulevarde bucureştene, sub ceasul rotitor de la Universitate, săgeata electronică a fleşului fotoreporterului nostru s-a încrucişat cu luminile unei echipe de filmare de la redacţia de actualităţi a televiziunii, alcătuită din tinerii noştri colegi Liviu Grăsoiu (redactor), Ducu Şuteu (operator de imagine), Revega Nicolae (iluminare). De înţeles, de altfel , întreprinderea se bucură de un meritat prestigiu, numele ei este bine cunoscut. — Deşi la început de profesie — mărturiseşte Liviu Andrei — am putut să-mi dau seama că aportul meu în perfecţionarea proceselor economice, în aşezarea producţiei sub semnul maximei eficienţe poate fi extrem de important. Afirmaţie întărită cu argumente. — In 1972 am optat pentru efectuarea a două studii : „Tehnica electronică“ şi „Metode de modernizare a activităţii economice“, lucrări prin intermediul cărora îmi voi pune semnătura, la eforturile întregului colectiv, închinăm un pahar de vin pentru ca această semnătură să fie o semnătură de specialist în adevărata accepţiune a noţiunii, tipograf Cîmpeanu Vasile, abia întors de la dans. — Sărutîndu-mi soţia — ne-a răspuns acesta, subliniindu-şi fiecare cuvint ca pe un text cu... verzale tipografice. Ne-am amintit atunci că fusesem martorii unei scene asemănătoare în incinta Uzinelor „23 August“, in sala unde avea loc revelionul salariaţilor din această importantă unitate industrială a Capitalei. In momentul solemn al celei de a douăsprezecea Bătăi a orologiului, strungarul Mihalache Nicolae, care lucrează piesele fine de la frînele locomotivelor Diesel româneşti, o îmbrăţişa tandru pe invitata sa la revelion, Raicu Martosia, ţesătoare la una din întreprinderile textile ale Bucureştiului. Dorinţele lor pentru noul an : să fie printre cei mai buni muncitori şi să-şi întemeieze un cămin... — Ce-aţi realizat în anul care a trecut ? l-am întrebat pe un alt participant al revelionului cu 1 001 de surprize de la „Ateneul tineretului“, tînărul electrician Ioniţă Viorel. — Lumină, mereu mai multă lumină pentru bulevardele bucureştene, pentru Calea Victoriei, pentru noul cartier restaurat de arhitecţi, „Curtea Veche“... — L-aţi citit recent pe Goethe ? — L-am recitit — ne corectează tînărul nostru interlocutor — de aceea mi-am permis să adaptez cunoscutul citat la munca mea... Sunt șef de echipă in sectorul de iluminare publică a I.D.E.R.-ului. Echipa de reporteri și-a luat rămas bun de la tinerii ce petreceau revelionul la Ateneul tineretului în timp ce în sală răsunau aplauze după consumarea celei de a 456-a surprize : duetul unui cuplu de iluzioniști. Pină la surpriza numărul 1 001 mai era o cale lungă... Și era multă lumină. LA TELEFON: ODOREU Comuna Odoreu din judeţul Satu Mare, aşa cum arată ea astăzi, s-a născut intr-un singur an : 1971. După calamităţile din primăvara anului 1970, in locul satului ros de ape, mai rămăseseră doar cîţiva pereţi. In prezent, Odoreul este reconstruit în întregime, pe baza unui riguros plan de sistematizare, care a făcut din această comună din nord-vestul ţării un adevăratorăşel. In 1971 au fost construite peste 800 de case (toate din cărămidă) pentru cite o familie, pentru cite două, pentru cite patru. Au mai fost construite un bloc cu 24 de apartamente, o şcoală cu 16 săli de clasă, o sală de gimnastică (cea mai modernă din judeţ), un complex comercial cu 7 unităţi, un dispensar, clădiri pentru poştă şi pentru C.E.C. şi multe altele. Intr-adevăr, cei 5 000 de locuitori ai Odoreului au un bilanţ impresionant pentru anul care a trecut. In ceea ce-i priveşte pe tineri, ştiam, dintr-o convorbire pe care o avusesem cu cîteva zile în urmă tot cu primarul comunei, că au fost in fruntea muncii pentru reconstrucţie. Cele cîteva sute de mii de ore de muncă patriotică au adus economii de milioane. Numai la ridicarea noii clădiri a şcolii s-au economisit peste 80 000 de lei. Legătura telefonică cu Odoreul ni s-a dat în primele ore ale noului an. — La mulţi ani, tovarăşe primar! Aveţi noutăţi ? — Se poate să nu avem? Ieri, adică pe 31 decembrie, am inaugurat noua grădiniţă pentru 80 de copii, şi o creşă pentru 75 de copii. Pentru că tot sînteţi de la „Scînteia tineretului“, ţin să vă reamintesc că şi la construcţia acestor obiective contribuţia tinerilor noştri a fost substanţială. Ziceţi că vreţi şi nume ? Bine, am să vă dau cîteva, dar să ştiţi că lista poate cuprinde peste 1 000. Deocamdată scrieţi-i pe Eugen Hulici, Paraschiva Anton, Ioan Szota, Vasile Zaha... — Reţinem, tovarăşe Cărău- Şan. Şi tinerii ce fac acum, se distrează ? — Se, tovarăşe ziarist. Cei mai mulţi umblă cu uratul, după o CHIMIA TOAST CĂTRE VIITOR Brazi... în această noapte, constelaţiile Grupului industrial petrochimic par şi mai strălucitoare... Aici, ca în atîtea alte întreprinderi din ţară, unde se lucrează în „foc continuu“, producţia nu încetează nici o clipă. Revelionul este un revelion al muncii. Schimbul trei, schimbul de onoare este la datorie. In secţia de polietilenă, tînărul operator Gheorghe Nicolae urmăreşte cu atenţie şi competenţă parametrii de funcţionare a maşinii agregat de granulare. Utecistul despre care vorbim are numai 18 ani. — împliniţi în iunie — precizează. Luna în care, absolvind şcoala profesională, m-am angajat aici. Pentru Gheorghe Nicolae, anul 1971 a fost, aşadar, nu numai un an al majoratului ci şi cel în care, la capătul perioadei de pregătire, a intrat în rindurile clasei muncitoare. — Tatăl meu este, de asemenea, chimist. La Rafinărie. Nu odată, acasă, în clipele de odihnă îmi povestea despre miraculoasele reacţii din retorte, despre satisfacţiile pe care i le aduce munca lui. Visul înfiripat in acele clipe a devenit realitate. Sunt operator chimist . Iunie 1971 — 31 decembrie 1971... Un timp relativ scurt, în perimetrul căruia tînărul nostru interlocutor a parcurs cu paşi fermi drumul afirmării profesionale. O categorie de calificare în plus faţă de cea iniţială, promovarea cu succes a examenului de admitere la liceul industrial, preţuire din partea colegilor. — Faptul că am fost desemnat să lucrez în această noapte — se simte obligat să adauge — mă bucură. Este o dovadă de încredere. Este un gest căruia caut în aceste ore să-i răspund așa cum se cuvine. ...Ore la răspîntie dintre ani. Ore în care mașina agregat va produce alte sute de tone polietilenă granulată, ore de efort şi răspundere, secvenţe dintr-o evoluţie profesională în plin marş şi pentru care anul dinţii, succesele lui le prefigurează pe cele viitoare. Toastul tînărului chimist este un toast adresat viitorului. LA IZVOARELE LUMINII... Aproape de miezul nopţii, am vizitat sediul Dispeceratului Energetic Naţional, situat undeva in vechiul centru al Capitalei, la întretăierea Căii Moşilor cu bulevardul Hristo Botev. Mii de fire văzute şi nevăzute leagă această modestă clădire bucureşteană de fiecare uzină, de fiecare casă din oraşele şi satele ţării. — Care e curba consumului de energie ? l-am întrebat pe Răduţă Ştefan, unul din dispecerii de serviciu. — Mai mare ca în oricare altă noapte a anului. ... In întreaga ţară se consumă acum circa 150 la sută mai mult decit într-o noapte obişnuită. — Cum este pulsul energetic al ţării ? Acest consum neobişnuit v-a ridicat probleme ? — întregul sistem de producţie şi distribuţie electrică funcţionează normal. Dacă priviţi aparatele de control, vă puteţi da seama că avem rezerve suficiente... Discuţia ne-a fost întreruptă de o scurtă comunicare telefonică. — Aici inginerul Stroescu de la dispeceratul teritorial Sibiu. LA MULTI ANI !ÎN CASĂ NOUĂ In Bucureşti, oraşul in care fiecare fereastră din cele 18 526 apartamente date in folosinţă în 1971 a devenit o stea, reporterii s-au decis cu greutate asupra alegerii. A hotărît de aceea întâmplarea. De dincolo de fereastra deschisă a unui nou bloc din cartierul Titan, de undeva de la etajul patru, se auzea vocea firavă şi caldă a unei fetiţe : „Sorcova, vesela / Să trăiţi, să-mbătrîniţi / Tare ca fierul, / Iute ca oţelul“. — Bucuroşi de oaspeţi ? — au întrebat reporterii. Şi aşa am intrat în apartamentul lăcătuşului Iordan Marin. — E primul revelion în casă nouă — spune gazda. Il petrec cu familia şi prietenii... E aici fratele meu, Aurel, reglor de pompe la Uzinele Obor, care a venit cu soţia şi copiii ; e şi vechiul meu prieten Bădic Ion, sudor la Uzinele „23 August“, de asemenea cu familia... Poftiţi... faceţi cunoştinţă... şi să închinăm împreună un pahar cu vin pentru anul care vine dar şi pentru împlinirile anului care a trecut. Înainte de a părăsi apartamentul familiei lăcătuşului Iordan Marin, reporterii au trecut pe sub sorcova micuţei Emilia. „Sorcova vesela / Să trăiţi, să-mbătrîniţi / Tare ca fierul / Iute ca oţelul“. Eram siguri că urările fetiţei se adresau şi muncitorilor constructori, clăditorilor de case. Aşadar, de 18 526 de ori tradiţionalul „La mulţi ani“ rostit aproape simultan în cele 18 526 de apartamente noi ale Capitalei. STRADA (I) Intersecţia de la statuia Aviatorilor. Ora 3 dimineaţa. In post, plutonierul Ştefan Ioniţă. Culorile binecunoscute ale semaforului se succed tăcut. Ne apropiem de lucrătorul de miliţie. Un bărbat tînăr, în jurul a 24 de ...revelioane. — Primul revelion în post ? — Primul. — Nu aveţi prea multe griji la ora asta. — Acum, nu. Dar să vedeţi peste 2—3 ore... — La ce vă gindiţi în aceste momente ? — La nevastă. Zilele acestea trebuie să nască. — Ce vă doriţi ? Băiat sau fată ? — Ce-şi poate dori un tată decit un fecior ? ! — Să fie cu noroc ! Profităm de lipsa de... clienţi a intersecţiei şi facem o fotografie. La despărţire, şoferul maşinii şi lucrătorul de miliţie se despart foarte buni prieteni. Măcar o dată pe an... STRADA (II) Aşadar, nu toţi cei prezenţi in străzi la aceste ore de noapte sunt revelionişti întirziaţi sau boemi solitari, porniţi să admire panorama oraşului înveşmintat în hainele bucuriei. Unii dintre aceşti pietoni răzleţi îşi continuă munca. Printre aceştia eram şi noi, reporterii „Scînteii PRIMA FILĂ A CALENDARULUI PROFESIONAL Printre prietenii în mijlocul cărora petrece revelionul, Liviu Andrei nu face o notă aparte. Este la fel de tînăr ca şi el, la fel de exuberant. Şi totuşi, la o privire cit de cit atentă te convingi că lui i se acordă parcă mai multă consideraţie, cuvintele sale au mai multă greutate, sunt ascultate cu mai mult interes. Să fie oare faptul că peste cîteva zile — la 7 ianuarie — va împlini 23 de ani ? Şi asta. Dar nu acesta este motivul principal, ci altul : dintre toţi, elevi în ultimele clase, studenţi, Liviu Andrei este singurul care, din toamnă, a schimbat, intr-un proces firesc, învăţătura cu munca nemijlocită. ’ Este de acum un om în toată firea, care stă pe propriile picioare. Pentru mine, 1971 a coincis cu absolvirea facultăţii de studii economice a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Buzoian prin naştere, a cerut să fie repartizat în oraşul unde trăise pînă la întîlnirea cu „Alma Mater“. Dorinţa i-a fost împlinită. „Acum sînt economist la Uzina mecanică“. Cuvinte rostite cu simplitate, dar care nu pot ascunde sentimentul de mîndrie. 1001 SURPRIZE LA ORA 1 NOAPTEA Primele surprize au început de la poartă. Iată un scenariu de revelion care se anunţa captivant. Autorii scenariului : metodiştii Ateneului tineretului din Bucureşti. Interpreţii : 350 de tineri de la „Automatica“, aeroportul Băneasa, aeroportul Otopeni, tipografia „Casa Scînteii“, I.D.E.B., cărora, li s-au alăturat studenţii petrolişti şi cei de la Agronomie. — Un revelion de neuitat — ne-a declarat Octavian Arseniu, tîmplar la C.I.L. Pipera, în virstă de 19 ani. Este primul meu revelion ca muncitor, ca participant activ în producţie... Mă simt foarte bine aici, mi-am făcut noi prieteni... — Cum aţi început acest nou an ? l-am întrebat pe tînărul LUNI 3 IANUARIE 1972