Scînteia Tineretului, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7475-7500)

1973-06-01 / nr. 7475

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Momente decisive în BĂTĂLIA RECOLTEI Trei obiective care reclamă operativitate maximă: Metru cu metru, pămîntul smuls apelor Douăzeci şi două de mii de hectare mai tre­buie însăminţate in judeţul Ialomiţa. Sunt afec­tate, încă, de apa in exces, de băltiri. Metru cu metru, oamenii, prin tot ceea ce întreprind — cu casmalele ori cu maşinile — reuşesc să ciştige pentru culturile acestui an pămîntul fertil de Bărăgan. La Scînteia, Iazu şi Roseţi mii de cooperatori, tineri şi virstnici, bărbaţi şi femei au deschis canale pe mii şi mii de metri obligînd astfel apa să se retragă şi ofe­­rindu-le mecanizatorilor timp de lucru. Aceş­tia au arat şi semănat acum porumb şi culturi furajere. Calculele lor vizează belşugul pentru că tot ceea ce realizează este la un înalt, nivel agrotehnic. La Gheorghe Lazăr, ampla acţiu­ne de luare in cultură a tuturor suprafeţelor de teren a concentrat eforturile tuturor săte­nilor. Fiecare echipă de cooperatori a „profi­tat“ în această perioadă de aportul unui trac­tor care a arat în ogrăzile cooperatorilor, a defrişat drumurile inutile, a brăzdat capetele de tarla pină la o palmă de marginea şanţuri­lor. Au pregătit terenul şi au semănat. Două­zeci şi opt de hectare au fost insămintate cu porumb, peste ceea ce se prevăzuse. Iniţial ca urmare a acţiunilor patriotice de folosire in­tensivă a fiecărei palme de pămînt. Alte pa­truzeci şi nouă de hectare au fost semănate cu furaje, iar zece hectare au fost plantate cu răsaduri de legume. În felul acesta întregul consum de legume al comunei se asigură nu­mai prin atragerea in circuitul agricol a unor suprafeţe de teren complet nefolosite pină a­­cum. Este un succes ce se impune apreciat cu atât mai mult dacă ţinem seama de faptul că toate lucrările au fost executate numai de că­tre tineri Deci cele optzeci şi şapte de hecta­re, cu cit a crescut suprafaţa arabilă a romu­nei Gheorghe Lazăr, constituie cartea de vizi­tă a uteriştilor de aici. Surprinde faptul că la cooperativa agricolă din Por Mărunt, unitate de frunte a agricul­turii noastre cooperatiste, peste o mie de hec­tare sunt încă nelucrate. Excesul de umiditate, luciul de apă ii împiedică pe mecanizatori să execute lucrările de pregătire a terenului şi de însămînţare a culturilor planificate. Moti­vul acestei nebănuite întirzieri, după cum sub­linia Eroul Muncii Socialiste, Constantin Popa, președinte al cooperativei agricole, constă în superficialitatea cu care T.C.I.F. (cu sediul în comună) abordează ■v­ogramul de desecare a­­doptat in urma studiilor întreprinse de către specialişti. Utilajele stau zile in sir nefolosite, iar opt mii de metri liniari canale trebuiesc executate în scopul drenării apelor in exces. Ceea ce reuşesc să facă cooperatorii înseamnă mult prea puţin în comparaţie cu volumul de lucrări ce se cere executat. Draglina detaşată aici, în două săptămini abia de-a avansat o sută de metri, realizind astfel abia a suta parte din productivitatea ce putea să o asigure . Iar două buldozere, aduse aici pentru a asigura nivelarea terenului învecinat, stau şi ele din lipsa carburanţilor. Cine, şi in ce fel, motivea­ză inactivitatea acestor utilaje? Cum va jus­tifica conducerea T.C I.F. neincadrarea in ter­menele fixate pentru executarea acestor atît de stringente lucrări ? Se impune adoptarea unor măsuri operative din partea organelor judeţene de competenţă. Numai concentrarea aici a şaizeci de tractoare care să lucreze la arături şi însămînţarea porumbului şi a cultu­rilor furajere, oricum nu e»1» suficient... GH. BRAD este lucrat Fiecare era prielnica folosită din plin in aceste zile, fiecare unitate agricolă din ju­deţul Bistriţa-Năsăud îşi organizează in aşa fel munca incit să poată încheia cit mai grabnic lucrările de întreţinere a culturilor. Pentru că in agricultura judeţului lucrează aproape 6 500 de tineri uterişli ne-am interesat de modul cum aceştia participă la lucrările amintite. Bună­oară, la cooperativa agricolă Braniştea îşi des­făşoară activitatea, zilnic, 150 de tineri. Ei sînt găsiţi în toate sectoarele de activitate. Majori­tatea, însă lucrează în pomicultură care se în­tinde pe suprafaţa de 1 200 hectare. Aici se exe­cută lucrările de stropit împotriva bolilor şi dăunătorilor. După cum ne relata Livia Fazekaş, secretara organizaţiei U.T.C. din cooperativa a­­gricolă, paralel cu lucrările din pomicultură, ti­nerii execută şi lucrările de întreţinere a cultu­rilor prăşitoare. Mecanizatorii Gavrilă Neamţ, Viorel Pop şi Gheorghe Pintea, cei mai tineri din secţia de mecanizare, au început praşila la porumb pe o suprafaţă de 330 de hectare. De asemenea, un mare număr de cooperatori, între care şi tinerii Ştefan Paloş, Ana Săsărman, Lu­ciea Mureşan, Ana Pintea şi Ioan Mureşean, con­tinuă lucrările de întreţinere şi combatere a dăunătorilor in livezile de­ pomi fructiferi. In cadrul raidului nostru anchetă ne-am oprit la S.M.A. Dej, care deserveşte 6 cooperative agricole. In cadrul acestei staţiuni îşi desfăşoară activitatea 70 de mecanizatori, intre care 30 sunt utecişti. După cum ne relata inginerul Ştefan Oniga, directorul staţiunii, în aceste zile munca a fost organizată pe două fronturi. „In primul rînd am asigurat fiecărei cooperative agricole deservită necesarul de mecanizatori pentru exe­cutarea praşilelor mecanice, iar acolo unde este cazul pentru lucrările fito-sanitare“. Intr-ade­văr, la cooperativa agricolă Cuzdrioara, am in­­tilnit pe mecanizatorii Viorel Vesa şi Sabin Man care executau praşila la porumb. Numai in primele zile ei au reuşit să execute această lucrare pe 50 hectare. La sfecla de zahăr s-a încheiat praşila I iar acum s-a trecut la exe­cutarea praşilei a doua. La cooperativa agri­colă Viile Dejului praşila 1 la porumb s-a încheiat iar la sfecla de zahăr este executată praşila a doua pe aproape Întreaga suprafaţă. Cu trei cultivatoare se lucra şi la coopera­tiva agricolă Vad, unitate deservită tot de S.M.A. Dej. Din cele 212 hectare de porumb mecanizatorii Ion Stină, Pavel Racolţa şi Va­sile Rusu au reuşit să execute praşila I pe suprafaţa de 100 hectare, iar din cele 90 hectare cu sfeclă de zahăr s-a executat deja şi praşila a doua pe 50 hectare. In ateliere, activitatea era intensă, mecanicii de întreţinere impreun® cu mecanizatorii exe­cutau lucrări de reparaţii pentru combinele C1 şi C­3, plus pentru presele de balotat paie. După cum ne relata Gavril Trifan, secretarul organizaţiei U.T.C. din staţiune, fiecare secţie are un plan de reparaţii întocmit in aşa fel c­a In zilele imediat următoare să încheie campa­nia de reparaţii la combine şi prese de balotat. La lucrările de reparaţii s-au evidenţiat mulţi mecanizatori şi mecanici de întreţinere între care şi uteciştii Mihai Sorcodi, Gavril Tarţa, Eugen Pop, Vasile Boia, Ştefan László şi Pe­tru Oros. OVIDIU MARIAN ORA IUCERMERE Concomitent cu e­­xecutarea lucrărilor­­imperativ ale aces­tor zile : întreţinerea culturilor, recupera­rea de noi terenuri şi însămînţarea lor cu porumb etc., coo­peratorii din Brădea­­nu, judeţul Buzău, acordă o mare aten­ţie recoltării şi depo­zitării furajelor. In acest scop, paralel cu munca cosaşilor, cositorile şi combi­nele pentru recolta­rea furajelor sunt fo­losite zi-lumînă. Şi, în timp ce finul de lucerna este depozi­tat în clăi, ceea ce se recoltează cu combinele şi cosito­rile se insilozează. Se asigură, astfel, un valoros furaj pentru animalele proprietate obştească­ Faptul ca s-a adoptat hotărirea ca la recoltarea fu­rajelor să se lucreze de către toate brigă­zile de cimp permi­te realizarea unui ritm de executare a lucrării aproape du­blu în comparaţie cu ceea ce se stabilise iniţial. Iar acţiunile iniţiate de către or­ganizaţia de tineret, îndeosebi la trans­portul şi depozitarea furajelor, asigură condiţiile necesare concentrării de forţe la recoltat, acolo unde, de fapt, se simţea mai mult ne­voia unor oameni ex­perimentaţi. Cel tîr­­ziu la jumătatea săp­­tăminii viitoare re­coltarea furajelor va fi încheiată pe toate cele aproape o sută de hectare semănate cu lucernă. Foto : GH. CUCU Păşune amenajată de tineri „Aici — ne explică ing. Au­rică Băcescu, preşedintele con­siliului tineretului sătesc de la Comitetul judeţean Argeş al U.T.C., — pămîntul rodea slab. Niciodată toamna nu venea cu braţele pline, iar sătenii din Bra­­du simţeau nevoia acută de pă­şune. Ne-am gîndit că în cadrul acţiunii „1973 — anul zootehniei în judeţul Argeş“ tinerii pot con­tribui din plin la o mai bună fo­losire a fondului funciar şi asigu­rarea bazei furajere, construind aici o pajişte model ajutînd ast­fel întreprinderea judeţeană de îmbunătăţirea şi exploatarea pa­jiştilor în realizarea planului de investiţii din acest an“. Vacanţa a însemnat semnalul începerii acţiunii. O vacanţă fe­brilă, un salopete de brigadier, în prezenţa tovarăşului Marius Iliescu, prim secretar al Comite­tului judeţean al U.T.C., a ingi­nerului Constantin Banu, inginer şef al întreprinderii, 50 de elevi din clasele a IX-a ale Liceului „Nicolae Balcescu" din Piteşti , constituiţi într-o brigadă au luat în „stăpînire“ 75 de ha., amenajînd 8 parcele. Lopeţile s-au înfipt adine în pămînt fă­­cînd lăcaş celor 1 400 spalieri de beton, acţiune la care şi-au a­­dus contribuţia printre al­ţii Sorin Moroşan, Mircea Mărculescu, Adrian Dragnea, Anton Răchiţeanu, Ion Ma­­teescu şi colegii lor. Pe fiecare hectar stau gata să încolţească 45 kg. de sămînţă din soiurile de iarbă valoroasă. Pe acest loc se va amenaja şi bazinul pentru a­­cumularea apei din precipitaţii necesară adăpării animalelor. Vor fi excavaţi 548 m.c. pămînt. U­­cenicilor de la Trustul de con­strucţii industriale Piteşti le-a re­venit sarcina să întindă pe o dis­tanţă care depăşeşte 5 400 m.l. peste 2 000 kg. de sîrmă ghim­pată. Peste puţin timp, elevii vor veni să vadă rezultatele mun­cii lor. LIDIA POPESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romănia, NICOLAE CEAUŞESCU, a trimis preşedintelui Repu­­blicii Tunisiene, HABIB BOURGUIBA, următoarea telegramă : Sărbătoarea naţională a Republicii Tunisiene imi oferă plăcuta ocazie de a vă adresa, in numele poporului român, al Consiliu­lui de Stat şi al meu personal, cordiale felicitări şi cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea Excelenţei Voastre, cit şi pentru progresul şi bunăstarea poporului tunisian prieten. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea regelui HUSSEIN, următoarea telegramă : Doresc să mulţumesc Excelenţei Voastre un modul cel mai sincer pentru amabilul mesaj de felicitare ce mi l-aţi transmis cu ocazia aniversării zilei independenţei Iordaniei. Adresez cele mai bune urări de sănătate şi fericire Excelenţei Voastre, de progres continuu poporului român. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea lui GAAFAR MOHAMMED NIMEIRI, următoarea telegramă : Am primit cu sentimente de profunde mulţumiri şi aprecier­ căldurosul mesaj de felicitare adresat de Excelenţa Voastră, cu ocazia celei de-a 4-a aniversări a revoluţiei de la 25 mai. Strădaniile noastre pe drumul dezvoltării economice şi sociale sunt considerabil Încurajate de eforturile şi dăruirea personală şi continuă a Excelenţei Voastre, in folosul şi spre binele celor două ţări şi popoare prietene ale noastre. Sunt convins că relaţiile amicale şi frăţeşti care din fericire există intre România şi Sudan se vor dezvolta şi întări in in­teresul ambelor noastre popoare, al cauzei păcii în lume, co­laborării şi solidarităţii internaţionale Vă rog să primiţi, Excelenţă, sentimentele mele personale de Înaltă consideraţie şi cele mai bune urări pentru poporul Re­publicii Socialiste România, de continuu progres şi propăşire. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea lui RICHARD NIXON următoarea telegramă : Dragă Domnule Preşedinte, Vă mulţumesc foarte mult pentru atentul mesaj de simpatie în legătură cu pierderile suferite în urma inundaţiilor produse de fluviul Mississippi. Puteţi fi convins că amabilele Dumnea­voastră sentimente se bucură de o înaltă apreciere. Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, ION GHEORGHE MAURER, a trimis prim-mins­­trului Republicii Tunisiene, HEDI NOUIRA, următoarea tele­gramă : Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Tunisiene, am plăcerea să adresez, in numele guvernului român şi al meu personal, calde felicitări şi sincere urări de sănătate şi fericire Excelenţei Voastre, ZIUA COPILULUI !Urmate din pag. I) chemări pentru ca şcoala să le fie întotdeauna ca o floare, oraşele şi satele in care i­nvaţă —­ cele mai frumoase. Şi se întrec am­biţios să clştige o aseme­nea întrecere a copilăriei. E vtrsta legămintelor fier­binţi — pe care şi le ţin — fiindcă aşa învaţă ei in anii uceniciei comuniste, că tot ceea ce vine de la patrie, de la partid tre­buie onorat cu fapte. In fapta lor de acum stau în­scrise învăţătura, hărnicia şi cea mai frumoasă com­portare. Aţi rupt astăzi de di­mineaţă fila calendarului ? Da, e 1 iunie. Ziua copii­lor noştri. Cirul sărbătorim un sfert, şi poate mai mult decit atît, din populaţia ţă­rii. Numai azi ? Sigur, nu numai azi. Pentru copiii noştri, ai Romăniei socia­liste, ţara care-şi măsoară viitorul prin ceea ce pot fi copiii ei de azi — ziua lor e în fiecare zi. Incit, sărbătoarea de acum, săr­bătoare simbol, care aşea­ză milioanele de copii ro­­m­ini alături de alte sute de milioane de copii din lumea întreagă, nu face altceva decât să pună lao­laltă 365 de zile ale unui an, amintind ce reprezin­tă, un fond, a fi copil. Aşa că, azi, când veţi trece prin parcuri şi veţi vedea concursuri de trici­clete, biciclete şi carturi, zăboviţi o clipă şi aplau­­daţi-l! E un mod al lor, al copiilor, de a se bucu­ra în ziua cînd e ziua fie­căruia in parte şi ziua tu­turor. Nu uitaţi să treceţi pe la expoziţiile lor, aran­jate în şcoală cu tot ce au lucrat in ateliere şi cercuri şi au desenat, ca să arate la 1 iunie ce minţi agere şi mîini îndemîna­­tice au. Aşezaţi-vă în bănci, la serbările lor, pri­­viţi-le dansul, ascultaţi-le versul şi cîntecul. Veţi auzi cu certitudine acel eritee care de atiţia ani însoţeşte toate evenimen­tele copilăriei: „Mulţumim din inimă partidului“. 11 erită astăzi pentru că, la 1 iunie, de Ziua interna­­­­ţională a copilului, ei, co­piii, pot face un superb total a ceea ce reprezintă viaţa lor luminoasă, opti­mistă, de acum. S­e scrie multă poe­zie. Se şi publică foarte multă, de­seori semnăturile aparţinind unor ti­neri autori care bat la porţile consacrării. Faptul că numeroşi tineri sunt atraşi de poezie obligă totodată pe cei care-l îndrumă, care au un rol hotăritor în favorizarea apari­ţiei şi impunerii creaţiei lor, la ferme şi limpezi criterii de se­lecţie Desigur, acestea trebuie să fie, în cazul debutanţilor, sensibil adaptate posibilităţilor şi experienţei lor artistice. Crea­ţia tinerilor trebuie cercetată cu instrumente specifice, care să ţină cont de lipsa lor de ex­perienţă in comparaţie cu scrii­torii maturi, formaţi deja. Ea ii obligă pe critic şi editor la o­ cercetare din unghiul pers­pectivelor pe care tinărul creator le oferă, a viabilităţii demersu­lui său artistic, aceasta nepre­­supunind fireşte abandonarea criteriilor înseşi. Nu vrem să spunem că un debut trebuie neapărat judecat cu exagerată asprime. Vrem să spunem numai că trebuie privit cu gravitate, cu seriozitate. Fiindcă in accep­tarea unui text literar spre pu­blicare tinerii văd o recunoaş­tere a valorii acestuia, în ace­laşi timp o cale, o direcţie for­tari­in evoluţia lor sesizată de maeştri cu experinţă şi care li se recomandă în continuarea ac­tivităţii scriitoriceşti. Politice debuturilor, aşa cum o practică revistele, se răsfrînge aşadar asupra înţelegerii literaturii de către tinerii creatori, care iau adesea producţiile literare publi­cate de către acestea drept model, drept etalon cu care sunt Îndemnaţi să se compare. Evi­dent, atunci cînd o asemenea politică este viabil dirijată ea poate avea repercusiuni mai ample asupra formării tinerilor generaţii de scriitori, asupra climatului spiritual în care el evoluează. Se impune, deci, cu necesitate atitudinea responsa­bilă a celor care conduc mai ales rubricile destinate debutan­ţilor. N-am da aci decit două exemple de mari scriitori, Mihu Dragomir şi Miron Radu Paras­­chivescu, care au sprijinit efi­cient şi real, cu răbdare şi tact apariţia atîtor noi generaţii de scriitori. Lectura paginilor unor reviste ne obligă însă să constatăm că asemenea exigenţe sunt uneori ignorate, că acestei forme spe­cifice de îndrumare şi modelare a unei viitoare personalităţi nu ii este acordată suficientă aten­ţie. Să ne oprim la un caz con­cret. In „România literară" de ieri ne este recomandat un nou poet , Theodor Purice. Calităţile pe care i le vor găsi poate unii nu ne Îndreptăţesc, credem, să vorbim deja de un poet. O poezie, un fragment citate la Poşta Redacţiei ar fi fost deocamdată, pentru stadiul creaţiei acestui tinar, suficiente. Ne-ar fi făcut să Înţelegem că nu orice proză ritmată poate trece in ochii alcătuitorilor pagi­nii (din păcate anonimi !) drept poezie autentică. Imagini terifi­ante născute dintr-un teribilism uşor de identificat, un limbaj poetic „dur“ (strident, lipsit de măsură, cu un apetit special pentru grotesc şi fetid), o atitu­dine de contemplator al unor drame existenţiale (căci aşa sunt numite, de la o vreme, în unele producţii critice, impulsurile obscure şi suferinţele imaginate), de comentator, jignit, vai !, al impurităţii şi insanităţii noas­tre morale pentru care nu mai întrevede nici o salvare) — iată ce ne oferă poezia tînărului Purice. Ce e lumea, pare să ne spună autorul acestor Încercări poetice, dacă nu o cameră de dans, unde „magnetofoanele urlă fixate la maximum“ ? O cameră plină de fum unde cad de sus poze cu nuduri, o ca­meră pe care poetul o detestă profund şi de care se va izola intr-un pătrat simbolic, inacce­sibil chiar iubitei „daci nu va avea / pe unghii / pictate icoane cu domnitori bărboşi“ („Pătra­tul“). Ce este lumea dacă nu un imens bar unde „obişnuiţii localului" (ca să folosim chiar titlul unei poezii) „clocesc ouă de cristal“, şi unde din plicti­seală In bizuitul blind al tono­­matului şi printre norii groşi al cafelelor îşi înfig „paiele / din băutură“ / ........unul altuia In timplă / Intre ochi şi ureche / Ş­i se sorb reciproc“ ? Ce e viaţa acă nu un meci de rugby, ce sintem­ noi, dacă nu nişte „melci fără cochilie, ... cărora ne-au rămas doar capetele de oameni ” şi braţele / terminate-n zece coame oarbe / cu care pipăim / din cînd in cînd / mingea ovală / ce adusă spre piept / ia forme rotunde de fe­meie / iar in grămada de tru­puri / se mai zăreşte / o pri­vire de pasăre de pradă / sau o copită“ („Final la un meli de rugby"). Ce e viaţa dacă nu „drum“ (titlul unei alte poezii), dacă nu o veşnică alunecare „Intre malul Împădurit / cu re­clame infăţişind actriţe surizînd / pe obrajii cărora adolescenţii au scrijelit / cu bricegele / simboluri sexuale / şi intre ma­lul cimitir de reviste / aşa că niciunde / ochii / nu ni-i vom putea odihni“ ? Desigur, ni se pare ciudată „propunerea" u­­nui asemenea poet, evident neclarificat asupra sensurilor unor fapte sociale, propunere făcută de către revista „Româ­nia literară“. După cum şi mai ciudat ni se pare că aceeaşi re­vistă se dovedeşte, în teorie, de altă părere. Astfel, R.L. publi­că In acelaşi număr In care apar versurile citate un articol semnat de Laurenţiu Ulici („Maculatura machiată"d­in care unei literaturi de exact a­­ceeaşi factură — a cărei apariţie a fost favorizată de două edituri — i se aplică o binemeritată corecţie. Ciudată ne apare, deci, diferenţa, mai exact antinomia criteriilor prac­ticată de către cei ce alcătuiesc revista. Criticul amintit recu­noaşte, intre altele, că in ulti­mii ani „din 200 de cărţi ale debutanţilor, 150 sint macula­tură" că „machiajele“ cele mai des întilnite în versurile debu­tanţilor sint „epigonismul de variantă formală, imitaţia după modele de sensibilitate bine cu­­noscute, obscuritatea pretenţioa­să a expresiei, simulacrul stă­rilor catastrofale, bombasticis­­mul frazeologic şi imagistica goală dar şocantă“. Acelaşi cri­tic denunţă în continuare epi-g­onismul Liviei Nemţeanu­­Ciriaeescu (volumul „Marele Pan“, Ed. Cartea Românească), „epidemia disperării" pe care o ilustrează prin versurile lui St. A. Banaru (volumul „Mai mult decit o elegie“, Ed. Litera). Datorită inconsecvenţei cu care se aplică — teoretic şi practic — criteriile, ceea ce se infirmă la pagina 11 a revistei, se pro­pune, în esenţă, la pagina 26 ! Explicaţia nu o putem găsi decit în lipsa unor puncte de vedere ferme aparţinind celor desem­naţi a cultiva şi Încuraja prin intermediul revistei creaţia de­butanţilor. Orice organizator de revistă, chiar dacă nu Împărtăşeşte pină la detaliu opinia colaboratorilor pe care-i publică, este implicat — şi încă masiv — intelectual, moral şi politic in ceea ce pro­movează, este răspunzător de ţinuta şi rigoarea publicaţiei. Dacă aşa stau lucrurile, şi nici nu ne închipuim că stau altfel, este de neexplicat uşurinţa cu care redactorii responsabili ai „României literare" ş® V­ă furaţi de propria atitudine to­lerantă. Datorită aceleiaşi lipse de criterii ei se văd nevoiţi ca, odată cu sancţionarea justificată a „maculaturii machiate“ de către tinărul critic să-şi însu­şească şi unele opinii mai mult decit subiective ale acestuia. Căci iată ce scrie în acelaşi arti­col Laurenţiu Ulici : „nu litera­tura proastă pur şi simplu este primejdioasă pentru buna func­ţionare a gustului artistic al ci­­titorului, ci literatura proeste drapată intr-un ceremonial lu- 4 xuriant ce dă iluzia valorii“. După opinia sa, literatura proastă, pur şi simplu — care vede lumina tiparului — „nu stirneşte cel mult risul pri­ns, face s-o privim condescendent,» lăsînd pe seama editorilor în-, grijorarea pentru consumul n«­­raţional de hirtie". Ceea ce n® îngrijorează ar fi, deci, nu fap­tul că spre cititor se revarsă o mare cantitate de maculatură, creindu-se, astfel, un climat li­terar necorespunzător, ei „dra­­pajul“ care ne dă iluzia valorii, literatura care are „darul perfid de a-l Încurca nu doar pe citi­­tor, dar şi pe criticul experi­mentat“ (I). Nu ştim care dintre beneficia­rii producţiei literare pot fi mai uşor Încurcaţi in faţa literaturii proaste, mai mult sau mai puţin luxuriantă. Ceea ce se vede este însă că, de la pagina 11 pină la pagina 26 redactorii „României literare" s-au Încurcat în propriile teorii făcind ei în­şişi „jocul perfid" al maculatu­rii literare. M. COSTEA JOCUL PERFID AL MACULATURII LITERARE Incepind cu această săptămină, ziarul „Scîn­teia tineretului" organizează un original serial denumit „ARTA COMBINAŢIEI". In cadrul seria­lului, redactorul nostru, marele maestru interna­ţional FLORIN GHEORGHIU, vă propune 10 poziţii combinative de joc de mijloc (primele mai simple, apoi din ce in ce mai dificile), ce trebuie rezolvate de către toţi cei ce doresc să participe la acest serial de tip concurs. Soluţiile fiecărei poziţii vor fi date de către Florin Gheorghiu, in săptâmina următoare prezentării poziţiei. Pentru rezolvarea corectă a fiecărei poziţii, se acordă 5 (cinci) puncte. Ciştigătorul­­ sau ciştigătorii­­serialului nostru va primi din partea b­arului, un­­ joc de şah, cu dedicaţia marelui maestru. Toţi­­ cititorii care doresc să ia parte la serialul „ARTA COMBINAŢIEI" sunt rugaţi să scrie pe adresa : I ziarul „Scînteia tineretului“, secţia sport, pentru­­ serialul „Arta combinaţiei", Piaţa Scinteii nr. 1, , Bucureşti. Se vor lua in consideraţie răspunsurile­­ care au pe plic ştampila poştei pină in ziua de­­ JOI, inclusiv, a fiecărei săptămini. MI­NE, SIMBATA 3 IUNIE, VA APARE­­ PRIMA POZIȚIE I SERIALUL I DE ȘAH JUTA COMBINAȚIEI" Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, joi după-amiaza, în vizită protocolară de prezen­­tare, pe Li Min Su, ambasado­rul extraordinar şi plenipoten­ţiar al Republicii Populare De­mocrate Coreene la Bucureşti. La întrevedere, desfăşurată intr-o atmosferă cordială, tovă­răşească, a fost de faţă Nicolae Ghenea, adjunct al ministrului afacerilor externe. Joi dimineaţa, a sosit în Ca­pitală o delegaţie a Partidului Comunist din Uruguay, formată din tovarăşii Jose Luis Massera, membru al Comitetului Execu­tiv al C.C. al P.C.U., Juan Jose Ormaechea, membru al C.C. al P.C.U., secretar al organizaţiei P C.U. din Montevideo, şi Massera Marta, activistă a C.C. al P.C.U., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., va face o vizită de prietenie în România. Oaspeţii Uruguayan­ au fost salutaţi de tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.P., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. Joi după-amiază au pără­sit Capitala Holger Borner, secretar general al Partidului Social Democrat din R.F. Ger­mania, şi Hans-Eberhard Din­gels, şeful secţiei relaţii exter­ne a P.S.D. care, la invitaţia Comitetului Central al Partidu­lui Comunist Român, au făcut o vizită în ţara noastră. La aeroportul Otopeni oaspe­ţii au fost salutaţi de tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. La 31 mai a.c. , George Maco­­vescu, ministrul afacerilor ex­terne, a primit pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Gabon în Republica Socialistă România, Jean Fir­min Ngondet, în legătură cu a­­nrepiata prezentare a scrisorilor sale de acreditare. Manifestare omagială Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la Înfiinţarea Comitetu­lui naţional antifascist din România, în Capitală a avut joiei joi, sesiunea de comunicări pa tema „Partidul Comunist, iniţiatorul şi organizatorul miş­cării antifasciste din România“ Manifestarea omagială a fost or­ganizată de Academia de ştiinţe sociale şi politice, Institutul de studii istorice şi social-politice, Comitetul foştilor luptători antifascişti. La sesiune au participat Leonte Răutu, membru al Co­mitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de conducere, rector al Acade­miei ,,Ştefan Gheorghiu“, Ion Popescu-Puţuri, directorul In­stitutului de studii istorice şi social-politice, Nicolae Guină, preşedintele Comitetului foştilor luptători antifascişti, Ştefan Voicu, redactor-şef al revistei „Era socialistă“, şi Ladislau Banyai, vicepreşedinţi ai Aca­demiei de ştiinţe sociale şi po­litice, acad. Iorgu Iordan, foşti membri ai Comitetului naţional antifascist, cadre didactice, cer­cetători, activişti de partid şi de stat, ofiţeri, oameni ai muncii din Capitală. Deschizind lucrările, prof. dr. doc. Mihnea Gheorghiu, pre­şedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice, a subliniat importanţa constituirii Comite­tului naţional antifascist ca moment important in istoria glorioaselor tradiţii de luptă ale mişcării noastre muncitoreşti. Exponent al intereselor funda­mentale ale poporului, Partidul Comunist Român a iniţiat, In primăvara anului 1933, lărgirea bazei social-politice a Comitetu­lui antirăzboinic şi crearea Co­mitetului naţional antifascist. In fruntea comitetului se aflau oa­meni de seamă, membri ai Partidului comunist, intelectuali cu dragoste de ţară, oameni ai muncii cu Înalt simţ civic şi patriotic, tineri. Pentru a adu­ce în activitatea Comitetului naţional antifascist, alături de înţelepciunea experienţei, entu­ziasmul şi suflul proaspăt al ti­neretului muncitoresc, crescut de partid in focul luptelor re­voluţionare, Comitetul Central al partidului a trimis in con­ducerea Comitetului naţional antifascist un tînăr comunist in vîrstă de 16 an, înzestrat cu un înăscut simţ organizatoric şi un rar dinamism, pe tovarăşul Nicolae Ceaușescu. In continuare, au fost pre­zentate mai multe comunicări. La Casa de cultură a sindica­telor din Suceava a avut loc joi după-amiază, vernisajul Expoziţiei documentare de fo­tografii din Iran. Deschisă în preajma vizitei pe care Maiestăţile Lor Impe­­riale Şahinşahul Iranului, Mo­hammad Reza Pahlavi Arya­­mehr şi Împărăteasa Farah ur­mează să o facă în ţara noastră, expoziţia prezintă imagini su­gestive din Iranul străvechi şi contemporan, aspecte din viaţa şi munca harnicului popor iranian. In perioada 17—31 mai 1973, aU avut loc, la Bucureşti, lucră­rile sesiunii a XV-a a Comisiei de colaborare tehnico-ştiinţifică dintre Republica Socialistă Ro­mânia şi Republica Populară Chineză­ Cu acest prilej, s-a examinat Îndeplinirea prevede­rilor Protocolului sesiunii pre­cedente a Comisiei şi a fost convenit programul de colabo­rare tehnico-ştiinţifică pentru perioada următoare. Lucrările sesiunii s-au desfă­şurat intr-un spirit de priete­nie şi înţelegere reciprocă. VINERI 7 IUNIE 1973 'Mi­mfmifmmmiimmmmmmirmm­mmrmmmmmtmu CULTURA ' (Urmare din pag. I) ţie, Cibernetica s-a născut tocmai din preocupările foarte variate ale unor matematicieni, ingineri şi biologi care se interesau şi de biologie şi de matematică şi de automatică. Şi ea progresează tocmai prin eforturile celor care se inte­resează de matematică şi poetică sau de biologie şi elec­tronică. Nimeni nu mai poate afirma ca „ştie tot" - dar însuşi ritmul societăţii contemporane ne obligă ca, în permanenţă, să ne imbogăţim vocabularul. Limba este un organism viu, există o „viaţă a cuvintelor". Este suficient să ne gîndim că limbajul chimic cunoaşte citeva milioane de cuvinte speciale - nu­mele diferiţilor compuşi naturali, sau, majoritatea, sintetici. La fel, şcoala de cultură generala a făcut, ca şi televiziunea, ca mase mari să fie familiarizate cu problemele mari ale culturii, ale activităţii umane. ...­Schifl­lburile foarte vii în epoca noastră, comunica­ţiile atît de rapide şi de diversificate de pe planeta noastră, ne pun in contact cu cultura tuturor popoarelor. Nume noi istorice şi geografice devin azi de largă circulaţie. Şi, de­oarece nu totul se ştie de fiecare dintre noi de la început, reior?COa ° $O xîcem' aPara necesitatea utilizării dicţiona-Necesitatea nu^ este nouă. Spre a rămîne la zona noastră I . cultura, adică la Europa, vom aminti câ în secolul III i.e.n., Callimac a elaborat un dicţionar al autorilor, cu pre­zentarea critică a operelor lor. La fel, în timpul lui August, Verrus­­Flaccus a elaborat dicţionarul „De significatione ver­­borum" — adică „Despre înţelesul cuvintelor". Migraţiunile popoarelor au făcut ca această tradiţie lexico­grafica să se piardă pentru un timp. In secolul XI, Suidas este autorul unui Lexicon. Am aflat, la rindul meu, aceste date cercetind un dicţionar. In general, adesea consult dicţionare, fie pentru a traduce dintr-o limbă în alta, fie pentru a-mi completa informaţia in­tr-un domeniu al cunoaşterii. Epoca noastră de mare activi­­­­tate culturală, face ca dicţionarele să fie unelte de lucru , curente­le omului contemporan. Tocmai de aceasta, recenta­­ apariţie a „Micului dicţionar enciclopedic”, mi se pare ex­­­­­trem de salutară. Un vechi adagiu latin spunea : „sunt om şi nimic din cele I omeneşti nu mi-e străin". Acest vechi adagiu e deplin valabil I şi în zilele noastre, indiferent de profesia adoptată. Să avem I o cit mai temeinică şi adîncă pregătire profesională, pentru­­ a fi eficienţi în profesia noastră, dar şi o largă cultură ge­­­­nerală, pentru a fi umani, pentru a nu uita, totuși, că suntem­­­ oameni.

Next