Scînteia Tineretului, iunie 1973 (Anul 29, nr. 7475-7500)
1973-06-01 / nr. 7475
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Momente decisive în BĂTĂLIA RECOLTEI Trei obiective care reclamă operativitate maximă: Metru cu metru, pămîntul smuls apelor Douăzeci şi două de mii de hectare mai trebuie însăminţate in judeţul Ialomiţa. Sunt afectate, încă, de apa in exces, de băltiri. Metru cu metru, oamenii, prin tot ceea ce întreprind — cu casmalele ori cu maşinile — reuşesc să ciştige pentru culturile acestui an pămîntul fertil de Bărăgan. La Scînteia, Iazu şi Roseţi mii de cooperatori, tineri şi virstnici, bărbaţi şi femei au deschis canale pe mii şi mii de metri obligînd astfel apa să se retragă şi oferindu-le mecanizatorilor timp de lucru. Aceştia au arat şi semănat acum porumb şi culturi furajere. Calculele lor vizează belşugul pentru că tot ceea ce realizează este la un înalt, nivel agrotehnic. La Gheorghe Lazăr, ampla acţiune de luare in cultură a tuturor suprafeţelor de teren a concentrat eforturile tuturor sătenilor. Fiecare echipă de cooperatori a „profitat“ în această perioadă de aportul unui tractor care a arat în ogrăzile cooperatorilor, a defrişat drumurile inutile, a brăzdat capetele de tarla pină la o palmă de marginea şanţurilor. Au pregătit terenul şi au semănat. Douăzeci şi opt de hectare au fost insămintate cu porumb, peste ceea ce se prevăzuse. Iniţial ca urmare a acţiunilor patriotice de folosire intensivă a fiecărei palme de pămînt. Alte patruzeci şi nouă de hectare au fost semănate cu furaje, iar zece hectare au fost plantate cu răsaduri de legume. În felul acesta întregul consum de legume al comunei se asigură numai prin atragerea in circuitul agricol a unor suprafeţe de teren complet nefolosite pină acum. Este un succes ce se impune apreciat cu atât mai mult dacă ţinem seama de faptul că toate lucrările au fost executate numai de către tineri Deci cele optzeci şi şapte de hectare, cu cit a crescut suprafaţa arabilă a romunei Gheorghe Lazăr, constituie cartea de vizită a uteriştilor de aici. Surprinde faptul că la cooperativa agricolă din Por Mărunt, unitate de frunte a agriculturii noastre cooperatiste, peste o mie de hectare sunt încă nelucrate. Excesul de umiditate, luciul de apă ii împiedică pe mecanizatori să execute lucrările de pregătire a terenului şi de însămînţare a culturilor planificate. Motivul acestei nebănuite întirzieri, după cum sublinia Eroul Muncii Socialiste, Constantin Popa, președinte al cooperativei agricole, constă în superficialitatea cu care T.C.I.F. (cu sediul în comună) abordează ■vogramul de desecare adoptat in urma studiilor întreprinse de către specialişti. Utilajele stau zile in sir nefolosite, iar opt mii de metri liniari canale trebuiesc executate în scopul drenării apelor in exces. Ceea ce reuşesc să facă cooperatorii înseamnă mult prea puţin în comparaţie cu volumul de lucrări ce se cere executat. Draglina detaşată aici, în două săptămini abia de-a avansat o sută de metri, realizind astfel abia a suta parte din productivitatea ce putea să o asigure . Iar două buldozere, aduse aici pentru a asigura nivelarea terenului învecinat, stau şi ele din lipsa carburanţilor. Cine, şi in ce fel, motivează inactivitatea acestor utilaje? Cum va justifica conducerea T.C I.F. neincadrarea in termenele fixate pentru executarea acestor atît de stringente lucrări ? Se impune adoptarea unor măsuri operative din partea organelor judeţene de competenţă. Numai concentrarea aici a şaizeci de tractoare care să lucreze la arături şi însămînţarea porumbului şi a culturilor furajere, oricum nu e»1» suficient... GH. BRAD este lucrat Fiecare era prielnica folosită din plin in aceste zile, fiecare unitate agricolă din judeţul Bistriţa-Năsăud îşi organizează in aşa fel munca incit să poată încheia cit mai grabnic lucrările de întreţinere a culturilor. Pentru că in agricultura judeţului lucrează aproape 6 500 de tineri uterişli ne-am interesat de modul cum aceştia participă la lucrările amintite. Bunăoară, la cooperativa agricolă Braniştea îşi desfăşoară activitatea, zilnic, 150 de tineri. Ei sînt găsiţi în toate sectoarele de activitate. Majoritatea, însă lucrează în pomicultură care se întinde pe suprafaţa de 1 200 hectare. Aici se execută lucrările de stropit împotriva bolilor şi dăunătorilor. După cum ne relata Livia Fazekaş, secretara organizaţiei U.T.C. din cooperativa agricolă, paralel cu lucrările din pomicultură, tinerii execută şi lucrările de întreţinere a culturilor prăşitoare. Mecanizatorii Gavrilă Neamţ, Viorel Pop şi Gheorghe Pintea, cei mai tineri din secţia de mecanizare, au început praşila la porumb pe o suprafaţă de 330 de hectare. De asemenea, un mare număr de cooperatori, între care şi tinerii Ştefan Paloş, Ana Săsărman, Luciea Mureşan, Ana Pintea şi Ioan Mureşean, continuă lucrările de întreţinere şi combatere a dăunătorilor in livezile de pomi fructiferi. In cadrul raidului nostru anchetă ne-am oprit la S.M.A. Dej, care deserveşte 6 cooperative agricole. In cadrul acestei staţiuni îşi desfăşoară activitatea 70 de mecanizatori, intre care 30 sunt utecişti. După cum ne relata inginerul Ştefan Oniga, directorul staţiunii, în aceste zile munca a fost organizată pe două fronturi. „In primul rînd am asigurat fiecărei cooperative agricole deservită necesarul de mecanizatori pentru executarea praşilelor mecanice, iar acolo unde este cazul pentru lucrările fito-sanitare“. Intr-adevăr, la cooperativa agricolă Cuzdrioara, am intilnit pe mecanizatorii Viorel Vesa şi Sabin Man care executau praşila la porumb. Numai in primele zile ei au reuşit să execute această lucrare pe 50 hectare. La sfecla de zahăr s-a încheiat praşila I iar acum s-a trecut la executarea praşilei a doua. La cooperativa agricolă Viile Dejului praşila 1 la porumb s-a încheiat iar la sfecla de zahăr este executată praşila a doua pe aproape Întreaga suprafaţă. Cu trei cultivatoare se lucra şi la cooperativa agricolă Vad, unitate deservită tot de S.M.A. Dej. Din cele 212 hectare de porumb mecanizatorii Ion Stină, Pavel Racolţa şi Vasile Rusu au reuşit să execute praşila I pe suprafaţa de 100 hectare, iar din cele 90 hectare cu sfeclă de zahăr s-a executat deja şi praşila a doua pe 50 hectare. In ateliere, activitatea era intensă, mecanicii de întreţinere impreun® cu mecanizatorii executau lucrări de reparaţii pentru combinele C1 şi C3, plus pentru presele de balotat paie. După cum ne relata Gavril Trifan, secretarul organizaţiei U.T.C. din staţiune, fiecare secţie are un plan de reparaţii întocmit in aşa fel ca In zilele imediat următoare să încheie campania de reparaţii la combine şi prese de balotat. La lucrările de reparaţii s-au evidenţiat mulţi mecanizatori şi mecanici de întreţinere între care şi uteciştii Mihai Sorcodi, Gavril Tarţa, Eugen Pop, Vasile Boia, Ştefan László şi Petru Oros. OVIDIU MARIAN ORA IUCERMERE Concomitent cu executarea lucrărilorimperativ ale acestor zile : întreţinerea culturilor, recuperarea de noi terenuri şi însămînţarea lor cu porumb etc., cooperatorii din Brădeanu, judeţul Buzău, acordă o mare atenţie recoltării şi depozitării furajelor. In acest scop, paralel cu munca cosaşilor, cositorile şi combinele pentru recoltarea furajelor sunt folosite zi-lumînă. Şi, în timp ce finul de lucerna este depozitat în clăi, ceea ce se recoltează cu combinele şi cositorile se insilozează. Se asigură, astfel, un valoros furaj pentru animalele proprietate obştească Faptul ca s-a adoptat hotărirea ca la recoltarea furajelor să se lucreze de către toate brigăzile de cimp permite realizarea unui ritm de executare a lucrării aproape dublu în comparaţie cu ceea ce se stabilise iniţial. Iar acţiunile iniţiate de către organizaţia de tineret, îndeosebi la transportul şi depozitarea furajelor, asigură condiţiile necesare concentrării de forţe la recoltat, acolo unde, de fapt, se simţea mai mult nevoia unor oameni experimentaţi. Cel tîrziu la jumătatea săptăminii viitoare recoltarea furajelor va fi încheiată pe toate cele aproape o sută de hectare semănate cu lucernă. Foto : GH. CUCU Păşune amenajată de tineri „Aici — ne explică ing. Aurică Băcescu, preşedintele consiliului tineretului sătesc de la Comitetul judeţean Argeş al U.T.C., — pămîntul rodea slab. Niciodată toamna nu venea cu braţele pline, iar sătenii din Bradu simţeau nevoia acută de păşune. Ne-am gîndit că în cadrul acţiunii „1973 — anul zootehniei în judeţul Argeş“ tinerii pot contribui din plin la o mai bună folosire a fondului funciar şi asigurarea bazei furajere, construind aici o pajişte model ajutînd astfel întreprinderea judeţeană de îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor în realizarea planului de investiţii din acest an“. Vacanţa a însemnat semnalul începerii acţiunii. O vacanţă febrilă, un salopete de brigadier, în prezenţa tovarăşului Marius Iliescu, prim secretar al Comitetului judeţean al U.T.C., a inginerului Constantin Banu, inginer şef al întreprinderii, 50 de elevi din clasele a IX-a ale Liceului „Nicolae Balcescu" din Piteşti , constituiţi într-o brigadă au luat în „stăpînire“ 75 de ha., amenajînd 8 parcele. Lopeţile s-au înfipt adine în pămînt făcînd lăcaş celor 1 400 spalieri de beton, acţiune la care şi-au adus contribuţia printre alţii Sorin Moroşan, Mircea Mărculescu, Adrian Dragnea, Anton Răchiţeanu, Ion Mateescu şi colegii lor. Pe fiecare hectar stau gata să încolţească 45 kg. de sămînţă din soiurile de iarbă valoroasă. Pe acest loc se va amenaja şi bazinul pentru acumularea apei din precipitaţii necesară adăpării animalelor. Vor fi excavaţi 548 m.c. pămînt. Ucenicilor de la Trustul de construcţii industriale Piteşti le-a revenit sarcina să întindă pe o distanţă care depăşeşte 5 400 m.l. peste 2 000 kg. de sîrmă ghimpată. Peste puţin timp, elevii vor veni să vadă rezultatele muncii lor. LIDIA POPESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Romănia, NICOLAE CEAUŞESCU, a trimis preşedintelui Republicii Tunisiene, HABIB BOURGUIBA, următoarea telegramă : Sărbătoarea naţională a Republicii Tunisiene imi oferă plăcuta ocazie de a vă adresa, in numele poporului român, al Consiliului de Stat şi al meu personal, cordiale felicitări şi cele mai bune urări pentru sănătatea şi fericirea Excelenţei Voastre, cit şi pentru progresul şi bunăstarea poporului tunisian prieten. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea regelui HUSSEIN, următoarea telegramă : Doresc să mulţumesc Excelenţei Voastre un modul cel mai sincer pentru amabilul mesaj de felicitare ce mi l-aţi transmis cu ocazia aniversării zilei independenţei Iordaniei. Adresez cele mai bune urări de sănătate şi fericire Excelenţei Voastre, de progres continuu poporului român. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea lui GAAFAR MOHAMMED NIMEIRI, următoarea telegramă : Am primit cu sentimente de profunde mulţumiri şi aprecier căldurosul mesaj de felicitare adresat de Excelenţa Voastră, cu ocazia celei de-a 4-a aniversări a revoluţiei de la 25 mai. Strădaniile noastre pe drumul dezvoltării economice şi sociale sunt considerabil Încurajate de eforturile şi dăruirea personală şi continuă a Excelenţei Voastre, in folosul şi spre binele celor două ţări şi popoare prietene ale noastre. Sunt convins că relaţiile amicale şi frăţeşti care din fericire există intre România şi Sudan se vor dezvolta şi întări in interesul ambelor noastre popoare, al cauzei păcii în lume, colaborării şi solidarităţii internaţionale Vă rog să primiţi, Excelenţă, sentimentele mele personale de Înaltă consideraţie şi cele mai bune urări pentru poporul Republicii Socialiste România, de continuu progres şi propăşire. Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, NICOLAE CEAUŞESCU, a primit din partea lui RICHARD NIXON următoarea telegramă : Dragă Domnule Preşedinte, Vă mulţumesc foarte mult pentru atentul mesaj de simpatie în legătură cu pierderile suferite în urma inundaţiilor produse de fluviul Mississippi. Puteţi fi convins că amabilele Dumneavoastră sentimente se bucură de o înaltă apreciere. Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, ION GHEORGHE MAURER, a trimis prim-minstrului Republicii Tunisiene, HEDI NOUIRA, următoarea telegramă : Cu prilejul Zilei naţionale a Republicii Tunisiene, am plăcerea să adresez, in numele guvernului român şi al meu personal, calde felicitări şi sincere urări de sănătate şi fericire Excelenţei Voastre, ZIUA COPILULUI !Urmate din pag. I) chemări pentru ca şcoala să le fie întotdeauna ca o floare, oraşele şi satele in care invaţă — cele mai frumoase. Şi se întrec ambiţios să clştige o asemenea întrecere a copilăriei. E vtrsta legămintelor fierbinţi — pe care şi le ţin — fiindcă aşa învaţă ei in anii uceniciei comuniste, că tot ceea ce vine de la patrie, de la partid trebuie onorat cu fapte. In fapta lor de acum stau înscrise învăţătura, hărnicia şi cea mai frumoasă comportare. Aţi rupt astăzi de dimineaţă fila calendarului ? Da, e 1 iunie. Ziua copiilor noştri. Cirul sărbătorim un sfert, şi poate mai mult decit atît, din populaţia ţării. Numai azi ? Sigur, nu numai azi. Pentru copiii noştri, ai Romăniei socialiste, ţara care-şi măsoară viitorul prin ceea ce pot fi copiii ei de azi — ziua lor e în fiecare zi. Incit, sărbătoarea de acum, sărbătoare simbol, care aşează milioanele de copii romini alături de alte sute de milioane de copii din lumea întreagă, nu face altceva decât să pună laolaltă 365 de zile ale unui an, amintind ce reprezintă, un fond, a fi copil. Aşa că, azi, când veţi trece prin parcuri şi veţi vedea concursuri de triciclete, biciclete şi carturi, zăboviţi o clipă şi aplaudaţi-l! E un mod al lor, al copiilor, de a se bucura în ziua cînd e ziua fiecăruia in parte şi ziua tuturor. Nu uitaţi să treceţi pe la expoziţiile lor, aranjate în şcoală cu tot ce au lucrat in ateliere şi cercuri şi au desenat, ca să arate la 1 iunie ce minţi agere şi mîini îndemînatice au. Aşezaţi-vă în bănci, la serbările lor, priviţi-le dansul, ascultaţi-le versul şi cîntecul. Veţi auzi cu certitudine acel eritee care de atiţia ani însoţeşte toate evenimentele copilăriei: „Mulţumim din inimă partidului“. 11 erită astăzi pentru că, la 1 iunie, de Ziua internaţională a copilului, ei, copiii, pot face un superb total a ceea ce reprezintă viaţa lor luminoasă, optimistă, de acum. Se scrie multă poezie. Se şi publică foarte multă, deseori semnăturile aparţinind unor tineri autori care bat la porţile consacrării. Faptul că numeroşi tineri sunt atraşi de poezie obligă totodată pe cei care-l îndrumă, care au un rol hotăritor în favorizarea apariţiei şi impunerii creaţiei lor, la ferme şi limpezi criterii de selecţie Desigur, acestea trebuie să fie, în cazul debutanţilor, sensibil adaptate posibilităţilor şi experienţei lor artistice. Creaţia tinerilor trebuie cercetată cu instrumente specifice, care să ţină cont de lipsa lor de experienţă in comparaţie cu scriitorii maturi, formaţi deja. Ea ii obligă pe critic şi editor la o cercetare din unghiul perspectivelor pe care tinărul creator le oferă, a viabilităţii demersului său artistic, aceasta nepresupunind fireşte abandonarea criteriilor înseşi. Nu vrem să spunem că un debut trebuie neapărat judecat cu exagerată asprime. Vrem să spunem numai că trebuie privit cu gravitate, cu seriozitate. Fiindcă in acceptarea unui text literar spre publicare tinerii văd o recunoaştere a valorii acestuia, în acelaşi timp o cale, o direcţie fortariin evoluţia lor sesizată de maeştri cu experinţă şi care li se recomandă în continuarea activităţii scriitoriceşti. Politice debuturilor, aşa cum o practică revistele, se răsfrînge aşadar asupra înţelegerii literaturii de către tinerii creatori, care iau adesea producţiile literare publicate de către acestea drept model, drept etalon cu care sunt Îndemnaţi să se compare. Evident, atunci cînd o asemenea politică este viabil dirijată ea poate avea repercusiuni mai ample asupra formării tinerilor generaţii de scriitori, asupra climatului spiritual în care el evoluează. Se impune, deci, cu necesitate atitudinea responsabilă a celor care conduc mai ales rubricile destinate debutanţilor. N-am da aci decit două exemple de mari scriitori, Mihu Dragomir şi Miron Radu Paraschivescu, care au sprijinit eficient şi real, cu răbdare şi tact apariţia atîtor noi generaţii de scriitori. Lectura paginilor unor reviste ne obligă însă să constatăm că asemenea exigenţe sunt uneori ignorate, că acestei forme specifice de îndrumare şi modelare a unei viitoare personalităţi nu ii este acordată suficientă atenţie. Să ne oprim la un caz concret. In „România literară" de ieri ne este recomandat un nou poet , Theodor Purice. Calităţile pe care i le vor găsi poate unii nu ne Îndreptăţesc, credem, să vorbim deja de un poet. O poezie, un fragment citate la Poşta Redacţiei ar fi fost deocamdată, pentru stadiul creaţiei acestui tinar, suficiente. Ne-ar fi făcut să Înţelegem că nu orice proză ritmată poate trece in ochii alcătuitorilor paginii (din păcate anonimi !) drept poezie autentică. Imagini terifiante născute dintr-un teribilism uşor de identificat, un limbaj poetic „dur“ (strident, lipsit de măsură, cu un apetit special pentru grotesc şi fetid), o atitudine de contemplator al unor drame existenţiale (căci aşa sunt numite, de la o vreme, în unele producţii critice, impulsurile obscure şi suferinţele imaginate), de comentator, jignit, vai !, al impurităţii şi insanităţii noastre morale pentru care nu mai întrevede nici o salvare) — iată ce ne oferă poezia tînărului Purice. Ce e lumea, pare să ne spună autorul acestor Încercări poetice, dacă nu o cameră de dans, unde „magnetofoanele urlă fixate la maximum“ ? O cameră plină de fum unde cad de sus poze cu nuduri, o cameră pe care poetul o detestă profund şi de care se va izola intr-un pătrat simbolic, inaccesibil chiar iubitei „daci nu va avea / pe unghii / pictate icoane cu domnitori bărboşi“ („Pătratul“). Ce este lumea dacă nu un imens bar unde „obişnuiţii localului" (ca să folosim chiar titlul unei poezii) „clocesc ouă de cristal“, şi unde din plictiseală In bizuitul blind al tonomatului şi printre norii groşi al cafelelor îşi înfig „paiele / din băutură“ / ........unul altuia In timplă / Intre ochi şi ureche / Şi se sorb reciproc“ ? Ce e viaţa acă nu un meci de rugby, ce sintem noi, dacă nu nişte „melci fără cochilie, ... cărora ne-au rămas doar capetele de oameni ” şi braţele / terminate-n zece coame oarbe / cu care pipăim / din cînd in cînd / mingea ovală / ce adusă spre piept / ia forme rotunde de femeie / iar in grămada de trupuri / se mai zăreşte / o privire de pasăre de pradă / sau o copită“ („Final la un meli de rugby"). Ce e viaţa dacă nu „drum“ (titlul unei alte poezii), dacă nu o veşnică alunecare „Intre malul Împădurit / cu reclame infăţişind actriţe surizînd / pe obrajii cărora adolescenţii au scrijelit / cu bricegele / simboluri sexuale / şi intre malul cimitir de reviste / aşa că niciunde / ochii / nu ni-i vom putea odihni“ ? Desigur, ni se pare ciudată „propunerea" unui asemenea poet, evident neclarificat asupra sensurilor unor fapte sociale, propunere făcută de către revista „România literară“. După cum şi mai ciudat ni se pare că aceeaşi revistă se dovedeşte, în teorie, de altă părere. Astfel, R.L. publică In acelaşi număr In care apar versurile citate un articol semnat de Laurenţiu Ulici („Maculatura machiată"din care unei literaturi de exact aceeaşi factură — a cărei apariţie a fost favorizată de două edituri — i se aplică o binemeritată corecţie. Ciudată ne apare, deci, diferenţa, mai exact antinomia criteriilor practicată de către cei ce alcătuiesc revista. Criticul amintit recunoaşte, intre altele, că in ultimii ani „din 200 de cărţi ale debutanţilor, 150 sint maculatură" că „machiajele“ cele mai des întilnite în versurile debutanţilor sint „epigonismul de variantă formală, imitaţia după modele de sensibilitate bine cunoscute, obscuritatea pretenţioasă a expresiei, simulacrul stărilor catastrofale, bombasticismul frazeologic şi imagistica goală dar şocantă“. Acelaşi critic denunţă în continuare epi-gonismul Liviei NemţeanuCiriaeescu (volumul „Marele Pan“, Ed. Cartea Românească), „epidemia disperării" pe care o ilustrează prin versurile lui St. A. Banaru (volumul „Mai mult decit o elegie“, Ed. Litera). Datorită inconsecvenţei cu care se aplică — teoretic şi practic — criteriile, ceea ce se infirmă la pagina 11 a revistei, se propune, în esenţă, la pagina 26 ! Explicaţia nu o putem găsi decit în lipsa unor puncte de vedere ferme aparţinind celor desemnaţi a cultiva şi Încuraja prin intermediul revistei creaţia debutanţilor. Orice organizator de revistă, chiar dacă nu Împărtăşeşte pină la detaliu opinia colaboratorilor pe care-i publică, este implicat — şi încă masiv — intelectual, moral şi politic in ceea ce promovează, este răspunzător de ţinuta şi rigoarea publicaţiei. Dacă aşa stau lucrurile, şi nici nu ne închipuim că stau altfel, este de neexplicat uşurinţa cu care redactorii responsabili ai „României literare" ş® Vă furaţi de propria atitudine tolerantă. Datorită aceleiaşi lipse de criterii ei se văd nevoiţi ca, odată cu sancţionarea justificată a „maculaturii machiate“ de către tinărul critic să-şi însuşească şi unele opinii mai mult decit subiective ale acestuia. Căci iată ce scrie în acelaşi articol Laurenţiu Ulici : „nu literatura proastă pur şi simplu este primejdioasă pentru buna funcţionare a gustului artistic al cititorului, ci literatura proeste drapată intr-un ceremonial lu- 4 xuriant ce dă iluzia valorii“. După opinia sa, literatura proastă, pur şi simplu — care vede lumina tiparului — „nu stirneşte cel mult risul prins, face s-o privim condescendent,» lăsînd pe seama editorilor în-, grijorarea pentru consumul n«raţional de hirtie". Ceea ce n® îngrijorează ar fi, deci, nu faptul că spre cititor se revarsă o mare cantitate de maculatură, creindu-se, astfel, un climat literar necorespunzător, ei „drapajul“ care ne dă iluzia valorii, literatura care are „darul perfid de a-l Încurca nu doar pe cititor, dar şi pe criticul experimentat“ (I). Nu ştim care dintre beneficiarii producţiei literare pot fi mai uşor Încurcaţi in faţa literaturii proaste, mai mult sau mai puţin luxuriantă. Ceea ce se vede este însă că, de la pagina 11 pină la pagina 26 redactorii „României literare" s-au Încurcat în propriile teorii făcind ei înşişi „jocul perfid" al maculaturii literare. M. COSTEA JOCUL PERFID AL MACULATURII LITERARE Incepind cu această săptămină, ziarul „Scînteia tineretului" organizează un original serial denumit „ARTA COMBINAŢIEI". In cadrul serialului, redactorul nostru, marele maestru internaţional FLORIN GHEORGHIU, vă propune 10 poziţii combinative de joc de mijloc (primele mai simple, apoi din ce in ce mai dificile), ce trebuie rezolvate de către toţi cei ce doresc să participe la acest serial de tip concurs. Soluţiile fiecărei poziţii vor fi date de către Florin Gheorghiu, in săptâmina următoare prezentării poziţiei. Pentru rezolvarea corectă a fiecărei poziţii, se acordă 5 (cinci) puncte. Ciştigătorul sau ciştigătoriiserialului nostru va primi din partea barului, un joc de şah, cu dedicaţia marelui maestru. Toţi cititorii care doresc să ia parte la serialul „ARTA COMBINAŢIEI" sunt rugaţi să scrie pe adresa : I ziarul „Scînteia tineretului“, secţia sport, pentru serialul „Arta combinaţiei", Piaţa Scinteii nr. 1, , Bucureşti. Se vor lua in consideraţie răspunsurile care au pe plic ştampila poştei pină in ziua de JOI, inclusiv, a fiecărei săptămini. MINE, SIMBATA 3 IUNIE, VA APARE PRIMA POZIȚIE I SERIALUL I DE ȘAH JUTA COMBINAȚIEI" Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România, Ion Gheorghe Maurer, a primit, joi după-amiaza, în vizită protocolară de prezentare, pe Li Min Su, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Democrate Coreene la Bucureşti. La întrevedere, desfăşurată intr-o atmosferă cordială, tovărăşească, a fost de faţă Nicolae Ghenea, adjunct al ministrului afacerilor externe. Joi dimineaţa, a sosit în Capitală o delegaţie a Partidului Comunist din Uruguay, formată din tovarăşii Jose Luis Massera, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.U., Juan Jose Ormaechea, membru al C.C. al P.C.U., secretar al organizaţiei P C.U. din Montevideo, şi Massera Marta, activistă a C.C. al P.C.U., care, la invitaţia C.C. al P.C.R., va face o vizită de prietenie în România. Oaspeţii Uruguayan au fost salutaţi de tovarăşii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.P., Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. Joi după-amiază au părăsit Capitala Holger Borner, secretar general al Partidului Social Democrat din R.F. Germania, şi Hans-Eberhard Dingels, şeful secţiei relaţii externe a P.S.D. care, la invitaţia Comitetului Central al Partidului Comunist Român, au făcut o vizită în ţara noastră. La aeroportul Otopeni oaspeţii au fost salutaţi de tovarăşul Ştefan Andrei, secretar al C.C. al P.C.R., de activişti de partid. La 31 mai a.c. , George Macovescu, ministrul afacerilor externe, a primit pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Gabon în Republica Socialistă România, Jean Firmin Ngondet, în legătură cu anrepiata prezentare a scrisorilor sale de acreditare. Manifestare omagială Cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la Înfiinţarea Comitetului naţional antifascist din România, în Capitală a avut joiei joi, sesiunea de comunicări pa tema „Partidul Comunist, iniţiatorul şi organizatorul mişcării antifasciste din România“ Manifestarea omagială a fost organizată de Academia de ştiinţe sociale şi politice, Institutul de studii istorice şi social-politice, Comitetul foştilor luptători antifascişti. La sesiune au participat Leonte Răutu, membru al Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului de conducere, rector al Academiei ,,Ştefan Gheorghiu“, Ion Popescu-Puţuri, directorul Institutului de studii istorice şi social-politice, Nicolae Guină, preşedintele Comitetului foştilor luptători antifascişti, Ştefan Voicu, redactor-şef al revistei „Era socialistă“, şi Ladislau Banyai, vicepreşedinţi ai Academiei de ştiinţe sociale şi politice, acad. Iorgu Iordan, foşti membri ai Comitetului naţional antifascist, cadre didactice, cercetători, activişti de partid şi de stat, ofiţeri, oameni ai muncii din Capitală. Deschizind lucrările, prof. dr. doc. Mihnea Gheorghiu, preşedintele Academiei de ştiinţe sociale şi politice, a subliniat importanţa constituirii Comitetului naţional antifascist ca moment important in istoria glorioaselor tradiţii de luptă ale mişcării noastre muncitoreşti. Exponent al intereselor fundamentale ale poporului, Partidul Comunist Român a iniţiat, In primăvara anului 1933, lărgirea bazei social-politice a Comitetului antirăzboinic şi crearea Comitetului naţional antifascist. In fruntea comitetului se aflau oameni de seamă, membri ai Partidului comunist, intelectuali cu dragoste de ţară, oameni ai muncii cu Înalt simţ civic şi patriotic, tineri. Pentru a aduce în activitatea Comitetului naţional antifascist, alături de înţelepciunea experienţei, entuziasmul şi suflul proaspăt al tineretului muncitoresc, crescut de partid in focul luptelor revoluţionare, Comitetul Central al partidului a trimis in conducerea Comitetului naţional antifascist un tînăr comunist in vîrstă de 16 an, înzestrat cu un înăscut simţ organizatoric şi un rar dinamism, pe tovarăşul Nicolae Ceaușescu. In continuare, au fost prezentate mai multe comunicări. La Casa de cultură a sindicatelor din Suceava a avut loc joi după-amiază, vernisajul Expoziţiei documentare de fotografii din Iran. Deschisă în preajma vizitei pe care Maiestăţile Lor Imperiale Şahinşahul Iranului, Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr şi Împărăteasa Farah urmează să o facă în ţara noastră, expoziţia prezintă imagini sugestive din Iranul străvechi şi contemporan, aspecte din viaţa şi munca harnicului popor iranian. In perioada 17—31 mai 1973, aU avut loc, la Bucureşti, lucrările sesiunii a XV-a a Comisiei de colaborare tehnico-ştiinţifică dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Chineză Cu acest prilej, s-a examinat Îndeplinirea prevederilor Protocolului sesiunii precedente a Comisiei şi a fost convenit programul de colaborare tehnico-ştiinţifică pentru perioada următoare. Lucrările sesiunii s-au desfăşurat intr-un spirit de prietenie şi înţelegere reciprocă. VINERI 7 IUNIE 1973 'Mimfmifmmmiimmmmmmirmmmmrmmmmmtmu CULTURA ' (Urmare din pag. I) ţie, Cibernetica s-a născut tocmai din preocupările foarte variate ale unor matematicieni, ingineri şi biologi care se interesau şi de biologie şi de matematică şi de automatică. Şi ea progresează tocmai prin eforturile celor care se interesează de matematică şi poetică sau de biologie şi electronică. Nimeni nu mai poate afirma ca „ştie tot" - dar însuşi ritmul societăţii contemporane ne obligă ca, în permanenţă, să ne imbogăţim vocabularul. Limba este un organism viu, există o „viaţă a cuvintelor". Este suficient să ne gîndim că limbajul chimic cunoaşte citeva milioane de cuvinte speciale - numele diferiţilor compuşi naturali, sau, majoritatea, sintetici. La fel, şcoala de cultură generala a făcut, ca şi televiziunea, ca mase mari să fie familiarizate cu problemele mari ale culturii, ale activităţii umane. ...Schifllburile foarte vii în epoca noastră, comunicaţiile atît de rapide şi de diversificate de pe planeta noastră, ne pun in contact cu cultura tuturor popoarelor. Nume noi istorice şi geografice devin azi de largă circulaţie. Şi, deoarece nu totul se ştie de fiecare dintre noi de la început, reior?COa ° $O xîcem' aPara necesitatea utilizării dicţiona-Necesitatea nu^ este nouă. Spre a rămîne la zona noastră I . cultura, adică la Europa, vom aminti câ în secolul III i.e.n., Callimac a elaborat un dicţionar al autorilor, cu prezentarea critică a operelor lor. La fel, în timpul lui August, VerrusFlaccus a elaborat dicţionarul „De significatione verborum" — adică „Despre înţelesul cuvintelor". Migraţiunile popoarelor au făcut ca această tradiţie lexicografica să se piardă pentru un timp. In secolul XI, Suidas este autorul unui Lexicon. Am aflat, la rindul meu, aceste date cercetind un dicţionar. In general, adesea consult dicţionare, fie pentru a traduce dintr-o limbă în alta, fie pentru a-mi completa informaţia intr-un domeniu al cunoaşterii. Epoca noastră de mare activitate culturală, face ca dicţionarele să fie unelte de lucru , curentele omului contemporan. Tocmai de aceasta, recenta apariţie a „Micului dicţionar enciclopedic”, mi se pare extrem de salutară. Un vechi adagiu latin spunea : „sunt om şi nimic din cele I omeneşti nu mi-e străin". Acest vechi adagiu e deplin valabil I şi în zilele noastre, indiferent de profesia adoptată. Să avem I o cit mai temeinică şi adîncă pregătire profesională, pentru a fi eficienţi în profesia noastră, dar şi o largă cultură generală, pentru a fi umani, pentru a nu uita, totuși, că suntem oameni.