Scînteia Tineretului, septembrie 1975 (Anul 31, nr. 8173-8198)

1975-09-01 / nr. 8173

LA FIECARE LOC DE MUNCA­­ABNEGAŢIE SI INIŢIATIVA CREATOARE SPIRITUL DE ECHIPĂ efort unit, răspundere comună pentru soarta recoltei Definind rolul echipelor mixte de mecanizatori-cooperatori sau numai de cooperatori ca subuni­tate de bază de producţie, Co­mitetul Politic Executiv al C.C. al P.C.R. a stabilit, în şedinţa din 26 august a.c., o serie de măsuri pentru introducerea or­dinii şi disciplină, pentru creş­terea răspunderii colective în executarea la timp şi de bună calitate a lucrărilor agricole in scopul realizării producţiilor şi a indicatorilor economici pre­văzuţi în planul fiecărei unităţi. Pentru aceasta au fost recoman­date organizarea şi retribuirea muncii in acord global, întărirea spiritului de echipă, creşterea rolului echipei şi a fiecărui membru al acesteia în parte pentru folosirea deplină a bazei tehnico-materiale, eliminarea ten­dinţelor de muncă individualistă. Ca o primă condiţie în reali­zarea acestor deziderate se im­pun o planificare riguroasă a muncii, orare concrete de lucru, sarcini zilnice obligatorii pentru toate formaţiile de muncă. Cum sunt respectate aceste cerinţe fireşti ale producţiei, hotăritoare pentru realizarea unor recolte­­,cit mai mari ? Un exemplu concludent în respectarea acestor deziderate îl demonstrează cooperatorii de la C.A.P. Fundeni din Frunză­­neşti, judeţul Ilfov. Aici, în e­­chipele mixte de mecanizatori­­cooperatori, unde mobilizarea în executarea la timp şi de bună calitate a tuturor lucrărilor a fost considerată o răspundere co­lectivă, an de an sunt realizate producţiile planificate. „Expe­rienţa noastră în ce priveşte or­ganizarea muncii pe echipe mixte în acord global a evi­denţiat importanţa pentru pro­ducţie a acestei metode, ne spune Petre Gaman, preşedinte­le unităţii. Acolo unde formaţii­le au acţionat sudat, intr-un a­­devărat spirit de echipă, rezul­tatele nu s-au lăsat aşteptate". Şi, am completa noi, mai ales acum, toamna la recoltat se evi­denţiază valoarea muncii pe echipe. Două formaţii de muncă, avînd condiţii similare de pro­ducţie, aceleaşi mijloace meca­nice şi aceeaşi categorie de pă­­mint, înregistrează recolte deo­sebite : echipa condusă de Mi­­hai Mihai obţine cu aproape 700 kg floarea-soarelui la hectar mai mult decit cea condusă de Nicolae Zaharia. Explicaţia ? Modul diferit în care cele două formaţii şi-au organizat munca pe tot parcursul anului. In echipa lui Mihai Mihai, cooperatorii şi mecanizatorii au lucrat unii, ab­senţele de la program fiind a­­proape inexistente, fertilizările şi praşilele s-au executat la timp, aşa cum prevedeau noi­ ŞTEFAN DORGOŞAN (Continuare în pag. a ll-a) Utecista Maria-Eva Salomon se numără printre fruntaşele secţiei de confecţii a întreprinderii de confecţii din Tirgul Secuiesc. Foto : GH. CUCU Prin folosirea maselor importante economii Un exemplu concludent des­pre felul cum se desfăşoară co­laborarea între industria chimi­că şi cea constructoare de ma­şini în acţiunea comună de ex­tindere a folosirii polimerilor şi copolimerilor ne oferă „progra­mul de asimilare al articolelor tehnice din cauciuc şi al repere­lor din mase plastice în unităţi­le din M.I.Ch. pentru autoca­mioanele şi autobuzele după li­cenţă MAN, autoutilitare şi au­toturismul Dacia 1300. La între­prinderea „Autobuzul" din Capi­tală, acest program a dus, din februarie până acum, la asimila­rea în ţară, contribuind în acest fel la reducerea importurilor, a 241 de repere şi sunt în curs de asimilare alte 104. Prin mate­rializarea acestui program, pină la sfîrşitul anului se vor econo­misi circa 60 milioane lei valu­tă, concomitent cu obţinerea unor importante economii de metal. „Rezultatele sunt bune, dar ele nu reflectă decit în par­te posibilităţile — mult mai mari — de extindere a folosirii materialelor plastice în fabrica­­ PREOCUPARI ŞI REZULTATE LA ÎNTREPRINDEREA „AUTOBUZUL" DIN CAPITALA­ rea autobuzelor şi autoutilitare­lor, ne spune ing. Dodi Sotir, şeful atelierului de proiectare u­­zinală. Pentru că programul de asimilare al reperelor stabilit de comun acord cu unităţile de spe­cialitate din cadrul Ministerului Industriei Chimice se desfăşoară pe o perioadă mult prea întinsă. Noi colaborăm în special cu în­treprinderea chimică Orăştie, întreprinderea de prelucrare a plastice­­ de metal maselor plastice Bucureşti, Com­binatul chimic Victoria şi Com­binatul chimic din Făgăraş. Toa­te aceste unităţi îşi onorează la termen obligaţiile asumate faţă de noi, dar datorită capacităţii reduse de proiectare, datorită dotării insuficiente a atelierelor de matriţerie, asimilarea unui reper de material plastic durea­ză, de regulă, de citeva ori mai mult decit asimilarea şi intro­ducerea in fabricaţie a unui re­per din metal“. Pentru a,reali­za cit mai repede acest pro­gram, colectivul de specialişti de la „Autobuzul" a proiectat şi asimilat în fabricaţie, în unităţi ale industriei locale, o serie de repere care se importau, econo­misind astfel peste un milion de lei valută. Este însă vorba de repere pe care întreprinderile de prelucrare a maselor plasti­ce s-au angajat să le facă abia in anul 1976 sau 1977. Tot pentru a grăbi executarea unor repere din materiale plastice, maistrul Petre Simedre împreună cu lă­cătuşii matriţeri Constantin Io­­nescu şi Ştefan Laurentiu au conceput şi construit o maşină pentru injectat mase plastice, care de la intrarea ei In funcţiu­ne pină acum a adus întreprin- IUSTIN MORARU (Continuare In pag. a Itia) Examenul de toamnă al constructorilor la fiecare toamnă, la început de sep­tembrie, constructorii dau în folosinţă noi săli de clasă, labora­toare şi ateliere şco­lare. E un dar pe care îl împlinesc cu miinile lor şi îl oferă in numele nostru, al tuturor, elevilor şi cadrelor didactice pentru ca noul an de Invăţămînt să se des­făşoare în condiţii şi mai bune, în judeţul Galaţi acest dar este constituit din 54 noi săli de clasă şi ur­mează a se bucura de el elevii Liceului de marină, mulţi co­pii din micro-raioa­­nele 38 şi 16 din Galaţi, şcolarii din localităţile Smîrdani, Brăhăşeşti, Condrea, Lieşti etc. Multe din aceste săli de clasă sunt deja predate la cheie aşa incit s-a Început mobilarea lor, dotarea cu cele necesare procesu­lui Instructiv-educa­­tiv. La altele însă se mai lucrează... Intrăm pe şantierul complexului­­ şcolar cu profil de naviga­ţie din Galaţi. Prin­tre constructori în­tâlnim din prima cli­pă elevi de la Liceul de marină veniţi să dea o mină de aju­tor : execută lucrări de umplutură, apro­vizionează locurile de muncă ale con­structorilor, fac cură­ţenie etc. Tovară­şa prof. Eleonora Gheorghe, directoa­re adjunctă a liceu­lui e nemulţumită de ritmurile înregistrate de şantier, ar fi vrut să obţină cheile de la noul local pe 1 sep­tembrie. Maistrul Virgil Florică, de la Trustul judeţean de construcţii dă asigu­rări că va preda a­­ceste chei pe 5, cel târziu 10 septembrie. Zimbeşte maistrul si­gur de el : „termenul de dare în folosinţă este 30 noiembrie. La localul şcolii noi am reuşit să devansăm acest termen cu 2 luni şi 20 de zile. Am reuşit deoarece am muncit gîndindu-ne mereu la elevi, la bucuria lor de a în­văţa în noul an şco­lar într-o şcoală ma­re, luminoasă, îm­bietoare. Acum, când au venit şi ei să ne ajute, ne bucurăm şi mai mult. Vom trece examenul de toamnă cu bine“. Părăsind şantierul observăm că la lucru sunt cam tot atâţi elevi cât şi munci­tori. Asta e foarte bine. Participarea lor la obţinerea unui succes, la finalizarea construcţiilor şcolare este un semn bun pentru noul an de invăţămînt. ION CHIRIC Proletar! din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Primesc o scrisoare de la un student clujean, indiscutabil în­zestrat cu umor şi chiar cu con­dei. Corespondentul meu se ho­tărăşte să-mi scrie zece pagini despre condiţia pe lume a tină­­rului — dar asta ca plan maxi­mal, presupunînd că ar fi avut aşa ceva, altfel scrisoarea e pli­nă de intimplări şi meditaţii pe marginea lor, tînărul student în politehnică făcind deci proză fără să ştie, ca faimosul domn Jourdain. Primul gînd care mi-a venit la terminarea cititului a fost că, intr-adevăr, stilul e o­­mul. Depindem de stilul nostru intr-o măsură mai mare decit am crede-o, chiar avizaţi, cel puţin în ochii semenilor noştri. Intr-o măsură atît de mare, in­cit, ca să luăm limita simplă a discuţiei, cineva care vine să ne anunţe că arde, dar asta ne-o spune povestind cum a plecat de acasă, cum s-a intilnit cu cu­tare, care avea o plasă in mină, cum la alimentara din colţ se adusese ceva, pentru că era lu­me multă, şi abia la sfîrşit a­­firm că de fapt arde, ne îndoim, sintem­ suspicioşi sau chiar plic­tisiţi de intimplare, uite dom­nule, acum şi-a găsit să ardă. „Arde" se spune simplu, dar năvală şi strigi. Revelaţiile sint rare, şi cineva care este în­deobşte grobian, dacă are un acces de tandreţă, va fi extrem de greu crezut şi înţeles. Mai grav este însă cind un astfel de „stil" împiedică înţelegerea cla­ră a unor lucruri cu adevărat serioase. Mai grav este cind lip­sa de organizare in gindire cre­ează acel sentiment sîcîitor, de haos, cind se amestecă in vi­trină violetele de Parma şi cren­­vurştii, cum scria Alexei Tolstoi. In acest sens, scrisoarea cu pri­cina e un model al speciei, şi corespondentul risca serios ca la o lectură nu neatentă, ci normală, ea să nu suscite nici un interes. Plină de fleacuri şi de false probleme, (niciodată n-o să credem că a ţi se interzice o anumită ţinută vestimentară, atita timp cit e decentă, poate fi o dramă şi nu o stupiditate) din cind in cind releva cite o chestiune cu adevărat importan­tă asupra căreia merită să ne oprim şi si medităm. Prima este tocmai aceasta d­in ce măsură stilul nostru, de comportament, de gindire şi acţiune, de vorbit şi scris, denotă fermitate şi in­teligenţă. Voltaire spunea că este suficient să citeşti o scri­soare banală a unui om ca să ştii aproape totul despre el Un tot fundamental, desigur. Este ciudat, de pildă, să vezi că un student in politehnică, om al exactităţii, poate să amestece comedii cu moda, ginduri asupra eficienţei muncii educative şi relatări ale unor fapte eroice, idei despre lume şi viaţă, du­reroase reflecţii asupra unui tra­tament necorespunzător faţă de tineri în practică — şi derizorii furtuni intr-un pahar cu apă iscate de idiosincrazii de, cel mult, domnişoară. Nu este, din păcate, singurul caz. De multe ori, in teren, indiferent de me­diul investigat, am observat la interlocutorii tineri o lipsă de priză la esenţial care merită o serioasă analiză. Nu este o ches- SMARANDA JELESCU (Continuare tn pag. a ll-a) Vatra Dornei vedere panoramică. • 70000 de semnă­turi pe un raport utecist • Elevii din Sighetul Marmaţiei în amfi­teatrele muncii • O iniţiativă utecista devenită preocu­pare permanentă : înfrumuseţarea car­tierului ANUL XXXI, SERIA II, NR. 8173 4 PAGINI 30 BANI LUNI 1 SEPTEMBRIE 1975 Cine vine cu trenul la Vatra Dornei şi vrea să afle, încă îna­inte de a ajunge la destinaţie, cu ce anume se îndeletnicesc locuitorii oraşului, poate să lase din mină ghidul turistic şi să privească pe fereastra compar­timentului. Pufnind şi icnind, trimiţind un aer cite un şuierat scurt, ca un salut grăbit, loco­motiva îşi face loc printre munţi care se dau la o parte cu îngăduinţă, străbate fineţe bo­gate, urmărită de uimirea bla­jină a cite unei vaci tolănite în iarbă, trece pe lingă stive de cherestea proaspăt tăiată, cu un miros răcoros, de brad, şi opreşte din cinci în cinci un­gări înzestrate cu rampe de încărca­­re-descarcare şi înţesate de măr­fare pline de cărbune sau pia­tră. Vatra Dornei se numără, intr-adevăr, printre oraşele a căror viaţă este direct legată de condiţiile geografice. Aerul curat de aici şi izvoarele de apă minerală îi asigură renumele de staţiune balneo-climaterică în care se tratează cu succes dife­rite afecţiuni cardiovasculare. Nesfirşitele păduri de molid o­­feră materia primă pentru cele două unităţi forestiere de ex­ploatare şi transport care au de­terminat, la rândul lor, construi­rea unei importante uzine de construcţii şi reparaţii de utila­je şi piese de schimb. Păşunile mănoase favorizează continua dezvoltare a industriei laptelui. Iar zăcămintele de turbă, man­gan şi sulf sunt exploatate sau urmează să fie exploatate în centre miniere ca Iacobeni, Dealul Ursului sau Călimani. Perspectivele dezvoltării oraşu­lui, aşa cum le configurează viitorul cincinal, au, de a­­semenea, ca punct de plecare bogăţiile naturale. In următorii cinci ani, pentru valorificarea cu mai multă eficienţă a „sur­selor" locale de sănătate se vor construi încă două complexe balneare, cu o capacitate de a­proximativ 1 000 de­­ locuri. In­vestiţiile din industria laptelui, necesare măririi capacităţilor de producţie, se vor ridica la mi­lioane de lei. Extinderea exploa­tării zăcămintelor se va reflec­ta şi în construirea a încă 2 000 apartamente, dintre care 1 200 pentru mineri. Iar ca un simbol al colaborării dintre oraş şi na­tură, un telescaun, adică un ju­­lesvernian autobuz suspendat, va lega muntele Runc de Dealul Negru. Merită subliniat că, la Vatra Dornei, dezvoltarea in­dustriei nu intră in conflict cu dezvoltarea staţiunii balneo-cli­­materice sau, cu alte cuvinte, că prin extinderea şi construirea diferitelor unităţi economice nu se va aduce nici un prejudiciu echilibrului ecologic. Singurele surse poluante sunt, după cum îmi mărturisea cu îngrijorare Dumitru Cojocaru, vicepreşedin­te al consiliului popular, cele 20 de centrale termice care ar trebui înlocuite de urgenţă cu una sau cel mult două centrale moderne, de mare capacitate. Oamenii din partea locului au ALEX. ŞTEFANESCU­­ Foto : GH. CUCU 3 (Continuare in pag. a ll-a) Exploatarea forestieră Vatra Dornei, Ion Buzilă și Aurel Urdă, tineri forestieri de la Dornișoara. Continuitatea - o cerinţă esenţială a activităţii sportive CITEVA CONSTATĂRI DUPĂ ÎNTRECERILE FINALE LA VOLEI Şl CINĂ PEN­TRU „CUPA CONGRESULUI AL X-LEA AL U.T.C. Şl CONFERINŢEI A X-A A U.A.S.C.R." „Cupa Congresului al X-lea al U.T.C. şi Conferinţei a X-a a U.A.S.C.R." a reunit la start zeci şi zeci de mii de tineri de toate virstele şi profesiunile. La volei şi la cină competiţia s-a in­cheiat la etapa finală pe ţară desfăşurată, recent, la Bucureşti, participînd nu mai puţin de 1 600 de tineri, fete şi băieţi. Dincolo de întrecerile propriu-zise, de rezultate, ce ne-au arătat aces­te manifestări entuziaste ? Că avem un tineret cu frumoase ca­lităţi fizice şi morale care-l re­comandă să practice sportul cu succes, un tineret sănătos, ro­bust, optimist, apt pentru mun­că, pentru învăţătură. Dăruirea şi angajarea fizică totală în lup­ta pentru victoria sportivă au fost principalele calităţi expri­mate în întrecerile de la Bucu­reşti şi evidenţiate cu atita pregnanţă în turneele finale la volei fete şi băieţi şi la cină. Dar ,să transcriem două opinii autorizate : Rodica Siclovan, se­cretar general al Federaţiei ro­mâne de volei : „întrecerile fi­nale la volei, atât la fete cât şi la băieţi, au fost frumoase, pal­pitante, s-au desfăşurat sub semnul entuziasmului tineresc. Ele au relevat, totodată, că vo­leiul nostru de performanţă poa­te avea o bază de selecţie, de recrutare a unor elemente tine­re, de perspectivă în sportul de masă“. Gheorghe Pricop, pre­şedintele Federaţiei române de oină : „Am urmărit încă din „start" această interesantă com­petiţie de masă, şi spre satisfac­ţia mea, trebuie să subliniez că ea a avut darul să impulsioneze activitatea sportivă din mai mul­te comune şi sate, unde nume­roşi profesori de educaţie fizică şi foşti jucători, astăzi instruc­tori sportivi, şi-au adus o con­tribuţie însemnată la înfiinţarea şi pregătirea unui număr mare de echipe de oină, alcătuite, in majoritatea lor, din tineri şi e­­levi". Deci, să reţinem : competiţiile de masă pot deveni adevărate pepiniere de talente pentru spor­tul de performanţă, trambuline de lansare a elementelor de per­spectivă. Au dovedit-o Crosul tineretului, Pentatlonul atletic şcolar, Cupa tineretului care au consacrat nume prestigioase — campioni naţionali şi internaţio­nali — la atletism, handbal, lupte, volei etc. Dar cum ? Aici intervine rolul deosebit de im­portant pe , care-l au animatorii VASILE CABULEA (Continuare in pag. a 111-a) • Etapa a IV-a la fotbal - comentariu; rezultate — clasament. • Sportivi români în competiţii inter­naţionale © „Cupa oraşelor" la handbal — un reuşit turneu internaţional pentru juniori (în pag. a lll-a) Delta Dunării­­un traseu insuficient valorificat „Putem oferi servicii compe­tente şi de bună calitate chiar şi unui număr­­ de 25 000 tineri, amatori de excursii in Deltă", spunea în urmă cu citeva zile tovarăşul Uie Simion, secretar al Comitetului judeţean Tulcea al U.T.C., preşedinte al Agen­ţiei B.T.T. din această parte a ţării. Ea însăşi, o ofertă, afir­maţia venea în completarea unei alte informaţii, conform căreia, în timp ce B.T.T. Tulcea organizează anual excursii in ţară pentru circa 18 000 tineri, toate celelalte agenţii din jude­ţe trimit aici, în Deltă, în cel mai bun caz abia 14 000 turişti. Disproporţia e evidentă, cu atît mai mult cu cit, se ştie, Delta constituie un punct de mare a­­tracţie pentru îndrăgostiţii de natură de pretutindeni. In ultimii ani, Agenţia R.T.T. Tulcea şi-a lărgit baza materia­lă, dispunind în prezent de 9 şalupe-remorcher, o navă-dor­­mitor cu o capacitate de 60 locuri, un ponton-dormitor cu 42 locuri,­ o şalupă tip inspec­ţie, 33 bărci de agrement din fibre de sticlă şi alte 42, tip „Reghin“. De asemenea, pentru acest sezon, B.T.T. a închiriat de la întreprinderi din Deltă 16 pontoane-dormitor, în vederea satisfacerii solicitărilor în cit mai bune condiţiuni. In Deltă, DRAGOMIR HOROMNEA (Continuare în pag. a IlI-a)

Next