Scînteia Tineretului, decembrie 1975 (Anul 31, nr. 8251-8277)

1975-12-01 / nr. 8251

Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST 1 DECEMBRIE 1918 — CONSTITUIREA STATULUI NAŢIONAL ROMÂN UNITAR O aspiraţie seculară împlinită prin lupta şi sacrificiul maselor Pe întinderea netedă de lingă Dealul Furcilor, sub cerul lim­pede al începutului de iarnă, mulţimea aştepta. Aştepta în­tr-o încordare dureroasă, cu o strălucire febrilă în priviri şi cu o zbatere nestăpînită a inimi­lor. Aştepta cu o nerăbdare care nu începuse atunci şi acolo, ci se acumulase de la o generaţie la alta, de-a lungul unei întregi istorii. Rînduiţi după locul de baştină — în vest moţii, la nord some­­şenii şi clujenii, la răsărit cei de pe malurile Mureşului şi Tîr­­navelor, iar în partea de sud trimişii celorlalte regiuni — peste o sută de mii de repre­zentanţi ai tuturor românilor din Transilvania şi Banat veni­seră la Alba Iulia. Călătoriseră cu trenul sau cu căruţa, călare sau pe jos, mulţi ducind doar un codru de pîine în traistă şi gata să doarmă pe aşternutul as­pru şi rece al zăpezii! Ii atrăgea acolo, cu o forţă irezistibilă, do­rinţa de a fi părtaşi la împlini­rea celui mai scump vis al lor şi al părinţilor lor, al unui ne­întrerupt şir de generaţii. Căci la Alba Iulia se întrunise Ma­rea Adunare Naţională, un parlament constituant dar şi un forum larg popular al celor mai vechi şi mai numeroşi locuitori ai Transilvaniei. Liberi să ia deciziile dictate de propriul lor cuget şi de nă­zuinţele celor patru milioane de români al căror mandat îl aveau, deputaţii au votat pentru reve­nirea Transilvaniei la patria mumă, iar pe cîmpul lui Horea mulţimea şi-a exprimat hotărî­­rea cu un nestăvilit entuziasm. Prezenţa a peste o sută de mii de oameni la istorica adunare de la Alba Iulia a dovedit că realizarea unirii Transilvaniei cu România nu a fost actul unor persoane sau grupuri izo­late, ci opera întregului popor, a întregii naţiuni româneşti. 1 decembrie 1918 încununează idealul de veacuri al poporului român din toate provinciile lui pentru eliberarea sa naţională, fiind rodul bătăliei duse neîn­trerupt de cele mai înaintate forţe social-politice, în cadrul cărora rolul hotărîtor l-au avut masele populare. Unirea s-a în­făptuit din voinţa de neclintit a celor mai largi mase populare, atunci când în favoarea acestei aspiraţii au pledat simultan toate condiţiile obiective şi toa­te cerinţele legităţii procesului istoric. S-a înfăptuit de către transilvăneni fără nici o opre­siune sau ingerinţă din afară, fiind astfel o clară justificare spiritului de sacrificiu şi abne­gaţiei cu care poporul nostru a luptat dintotdeauna pentru apă­rarea şi libertatea patriei. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, „analiza des­făşurării evenimentelor demon­strează elocvent că formarea statului naţional unitar român nu este rezultatul unor înţele­geri încheiate la masa tratative­lor, ci rodul luptei întregului popor însufleţit de năzuinţa se­culară a unităţii, de hotărirea de a împlini visul pentru care au luptat şi s-au jertfit atîtea generaţii de înaintaşi". După cum se ştie, unele ţări imperi­aliste, cu toate că au dorit men­ţinerea imperiului habsburgic, nu au reuşit să-şi vadă planurile puse în practică, silite fiind să accepte realitatea impusă de voinţa şi lupta poporului român. Participarea României la pri­mul război mondial nu a fost călăuzită de intenţii de cotropi­re şi anexiune teritorială. Uni­tatea noastră naţională a fost re­zultatul voinţei poporului, în­făptuirea unirii cu Transilvania, a fost rezultatul luptei maselor populare, opera întregului popor român. S-a dovedit prin aceas­ta că unirea nu a fost un dar din afară, ci a fost cîştigată prin lupta şi sacrificiul popular. Tratatele încheiate ulterior la Versailles şi Trianon nu au fă­cut altceva decît să consfin­ţească o situaţie de fapt, stabi­lită în urma luptei maselor populare din România şi Tran­silvania. Aşadar, înfăptuirea unirii nu poate fi revendicată decît de către poporul român însuşi, care a plătit cu sînge împlinirea unei aspiraţii consa­crată de milenara sa istorie, de zbuciumatele bătălii purtate pentru apărarea fiinţei lui na­ţionale. NICOLAE MINEI (Continuare în pag. a 1 l-a) VIZITA OFICIALĂ DE PRIETENIE ÎN IRAN A PREŞEDINTELUI NICOLAE CEAUŞESCU ŞI A TOVARĂŞEI ELENA CEAUŞESCU Continuarea convorbirilor intre preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr Preşedintele Republicii Socia­liste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşa Elena Ceauşescu s-au reîntilnit, dumi­nică seara, la Palatul Niavaran, cu Maiestatea Sa Imperială, Şa­hinşahul Mohammad Reza Pah­lavi Aryamehr, şi Maiestatea Sa Imperială, Farah Pahlavi, Şah­­bani a Iranului. Cu acest prilej, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr au continuat schimbul de vederi în probleme de inte­res comun ale dezvoltării pe multiple planuri a raporturilor româno-iraniene şi conlucrării celor două ţări prietene în viaţa internaţională. Convorbirile s-au desfăşurat sub semnul stimei reciproce şi prieteniei ce caracterizează dia­logul la nivel înalt româno-ira­­nian, relaţiile dintre ţările şi popoarele noastre. In acest timp, tot la Palatul Niavaran, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah Pahlavi s-au întreţinut îndelung, intr-o atmosferă destinsă, prie­tenească. După convorbirile dintre cei doi şefi de stat, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi Şahinşahul Aryamehr, tovarăşa Elena Ceauşescu şi împărăteasa Farah Pahlavi s-au reintîlnit împreună, în cadrul unui dineu intim, ce s-a desfăşurat într-o ambianţă plină de cordialitate. • In portul Shahpour, pe coastele Golfului Persic • La Centrul de cercetări nucleare din Teheran (In pagina a IlI-a) • Oaspeţi ai provin­ciei Khuzistan • Revista presei iraniene (In pagina a IV-a) Conferirea titlului de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii din Teheran preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu Vizita oficială a solilor po­porului român în Iran a înscris, duminică, un nou şi semnifica­tiv moment care a pus preg­nant în evidenţă înalta stimă şi preţuire de care se bucură pre­şedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu, pro­digioasa lor activitate închinată propăşirii poporului român, no­bilelor idealuri de progres ale umanităţii, cauzei păcii şi prie­teniei intre naţiuni. In această zi, in cadrul unei solemnităţi desfăşurate în spiri­tul străvechilor tradiţii univer­sitare a fost conferit preşedin­telui Republicii Socialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, şi tovarăşei Elena Ceauşescu titlul de „Doctor Ho­noris Causa“ al Universităţii Te­heran. Ceremonia, care a reprezen­tat, în acelaşi timp, o manifes­tare a prieteniei statornicite între poporul român şi poporul iranian, a dorinţei lor de a con­lucra tot mai strîns, în folosul ambelor naţiuni, al înţelegerii şi cooperării internaţionale, a reunit personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale iraniene. . Sunt de faţă ministrul ştiinţei şi al învăţămîntului superior, Abdol Hossein Samir, care a în­soţit pe iluştrii oaspeţi de la Palatul Golestan pînă la Uni­versitate, rectorul, decanii fa­cultăţilor, Întregul corp profe­soral, studenţi. Au fost prezenţi tovarăşii Ion Păţan, viceprim-ministru al gu­vernului, ministrul comerţului exterior şi cooperării economice internaţionale, George Macoves­­cu, ministrul afacerilor externe, Nicolae Doicaru şi Constantin Mitea, consilieri ai preşedintelui Republicii Socialiste România, Alexandru Roabă, ambasadorul ţării noastre la Teheran. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt intimpinaţi la sosire cu deose­bită consideraţie şi cordialitate de rectorul universităţii, Hus­­hang Nahavandi, de prorectorii universităţii şi decanii facultăţi­lor, învestmîntaţi în tegile dem­nităţii universitare. Ei urează distinşilor oaspeţi un cald bun venit. Studenţi şi studente oferă, a­­poi preşedintelui Nicolae Ceauşescu şi tovarăşei Elena Ceauşescu buchete de flori — mesaj simbolic al simţămin­­telor de deosebită stimă faţă de solii poporului român, al bucu­riei tineretului universitar de a-i avea ca oaspeţi de onoare în mijlocul lor. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu se întreţin cordial, timp de cîteva minute, cu rectorul Hushang Nahavandi, care exprimă dorinţa vie ca una din filele cărţii de onoare a universităţii să poarte semnătura iluştrilor oaspeţi. Răspunzînd cu plăcere acestei rugăminţi, preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu semnează în cartea de onoare a Universităţii Tehe­ran. Preşedintele Nicolae Ceauşescu şi tovarăşa Elena Ceauşescu sunt invitaţi, apoi, în aula consacrată marilor festivităţi unde cei pre­zenţi — profesori şi studenţi . Cuvîntarea tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Voi începe prin a mulţumi U­­niversităţii din Teheran pentru titlul de „Doctor Honoris Cau­sa“ pe care mi l-a decernat şi, totodată, a-mi exprima satisfac­ţia de a mă intîlni, cu acest pri­lej, cu profesorii, cu cei ce lu­crează in acest minunat centru de cultură şi învăţămînt. Este un prilej, pentru mine, de a evoca relaţiile tradiţionale dintre popoarele noastre, faptul că, încă cu 2 000 de ani în urmă, perşii şi dacii de atunci s-au cu­noscut, au întreţinut relaţii ; mai tîrziu, acum 500 de ani, şe­fii celor două state au dezvol­tat intre ei relaţii strînse de co­laborare in lupta împotriva asu­pritorilor străini, pentru apăra­rea fiinţei naţionale, a drep­tului popoarelor lor de a fi U­bere şi stăpîne pe propriile des­tine. Aceste relaţii străvechi cunosc astăzi o puternică înflorire în noile condiţii cînd şi România şi Iranul desfăşoară o politică susţinută de dezvoltare econo­­mico-socială, de pace şi colabo­rare internaţională. Aş dori să menţionez cu multă satisfacţie că întilnirile repetate ale şefilor de stat român şi iranian, schim­bul de delegaţii la diferite ni­vele, inclusiv între oamenii de ştiinţă şi din învăţămînt, au constituit şi constituie factori importanţi ai extinderii colabo­rării în folosul celor două ţări şi popoare, al cauzei generale a păcii şi cooperării internaţio­nale. In ce o priveşte, România des­făşoară o intensă activitate de dezvoltare economico-socială, de industrializare a ţării şi, tot­odată, de modernizare a agri­culturii, aşezând la baza Între­gii activităţi economice cele mai noi cuceriri ale ştiinţei şi teh­nicii din toate domeniile de ac­tivitate. Societatea socialistă pe care am edificat-o în România şi pe care o ridicăm pe trepte noi se bazează pe tot ceea ce s-a făurit mai bun în ţara noastră, pe legităţile generale ale dezvol­tării sociale. In acelaşi timp, pornim în mod constant de la realităţile naţionale, istorice ale României deoarece numai tinind seama de aceste realităţi este posibilă realizarea unei dezvol­tări în interesul poporului, al bunăstării şi fericirii sale. Nu doresc acum să mă opresc mai mult asupra celor realizate in România. Sper însă că tot mai mulţi dintre dumneavoastră veţi vizita ţara noastră — aşa cum tot mai mulţi români vor (Continuare in pag. a lll-a) ANUL XXXI, SERIA II, Nr. 8 251 1975 4 PAGINI 30 BANI LUNI 1 DECEMBRIE (Continuare In pag. a IlI-a) Cuvîntarea tovarăşei ELENA CEAUŞESCU Domnule rector, Doamnelor şi domnilor, Permiteţi-mi să mulţumesc senatului universitar pentru ho­tărirea de a-mi decerna titlul de „Doctor Honoris Causa“ al Universităţii din Teheran. Cin­stea care mi se face astăzi mie o consider şi ca o expresie a preţuirii aduse ştiinţei şi cultu­rii româneşti, ca o ilustrare a sentimentelor de prietenie şi stimă ce şi le nutresc reciproc oamenii de ştiinţă din cele două ţări, popoarele român şi iranian. Intre oamenii de ştiinţă ro­mâni şi iranieni — inclusiv în­tre cei de la Universitatea din Bucureşti şi Universitatea din Teheran — se dezvoltă o colabo­rare tot mai largă, în spiritul bunelor relaţii existente între ţările noastre. Sunt convinsă că extinderea în continuare a a­­cestei conlucrări va fi numai in folosul popoarelor noastre, al cauzei generale a păcii şi înţe­legerii dintre naţiuni. România acordă o atenţie de­osebită ştiinţei ca factor de cea mai mare importanţă în con­struirea noii orînduiri. Noi por­nim de la faptul că numai in­­temeindu-ne pe o industrie pu­ternică, dezvoltată pe baza celor mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii contemporane, putem asigura avansarea rapidă a ţă­rii pe calea progresului, a fău­ririi bunăstării poporului. Pen­tru a ilustra avântul pe care l-a cunoscut economia românească în această perioadă, vreau să arăt că producţia industrială a ţării este in acest an de circa 30 de ori mai mare decit acum 3 decenii. In cadrul politicii generale de industrializare se pune un ac­cent prioritar pe dezvoltarea ra­murilor moderne ale producţiei, hotăritoare pentru asigurarea progresului economic general al ţării. Astfel, în perioada 1965— 1975, producţia industriei chimi­ce — domeniu în care avem largi posibilităţi de dezvoltare — a crescut de circa 7 ori, în­deosebi în petrochimie şi in alte ramuri de bază. Producţia de fi­bre şi fire sintetice a crescut în această perioadă de circa 9 ori, cea de mase plastice şi răşini sintetice de 8 ori, de îngrăşămin­te de 7 ori. La obţinerea aces­tor rezultate a adus o contribu­ţie însemnată şi activitatea de cercetare ştiinţifică din dome­niul chimiei. Pe baza aplicării in producţie a rezultatelor cer­cetării ştiinţifice, industria chi­mică românească a obţinut suc­cese în valorificarea superioară a resurselor de materii prime, in diversificarea sortimentelor și (Continuare in pag. a lll-a) LUMINA DE LA STREAŞINĂ ŢĂRII Lotru, nume simplu, nume de fiu, nume de loc, un nume de care şi-au legat viaţa, cei mai frumoşi ani, citeva mii de tineri. Lotru, este încă numele celui mai mare şantier hidroenergetic al ţării, şi al unei construcţii unice in Europa prin dimensiu­nile ei, dar mai ales prin inge­niozitatea soluţiilor hidrotehnice aplicate aici pentru prima dată. Este numele comun al celor peste 20 de mi­lioane zile-mun­­că zidite în ini­ma solară a unei cetăţi „fără ase­­minare", care înalţă spre ţară jerbe neconte­nite de luceferi. Lotru este nu­mele uneia din luminile puter­nice care ard la streașina tării, este locul unde s-au întemeiat peste 850 de familii, este numele citorva copii din cei peste 4 500 care s-au născut in Paring în răstimpul celor 10 ani de muncă. Aceste fapte n-ar spune însă totul dacă în limpezimea lor n-am descifra, ca o componentă de adincă semnificaţie, realiza­rea deplină a mii de oameni. Căci Lotru este înainte de toate numele locului unde au crescut şi cresc oameni adevăraţi, care şi-au făcut din muncă idealul suprem de viaţă, este numele unei şcoli înalte, revoluţionare. Aici, la această şcoală au făcut primul pas spre împlinire nu­meroşi tineri care s-au afirmat pe şantierele ţării ca autentice valori profesionale, constructori de nădejde, oameni cu o compor­tare exemplară in familie şi so­cietate. In urmă cu citeva săptămini, la o intilnire cu brigadierii, di­rectorul Grupului de şantiere Lotru, inginerul Dan Predoiu, le mărturisea emoţionat celor cî­teva sute de ti­neri : „Am trăit astăzi una din cele mai fru­moase zile din viaţa mea de constructor". Mi-au venit atunci in minte numeroasele evenimen­te petrecute in ultimii ani pe Lotru : străpungeri de munţi pe distanţe de zeci de kilometri, terminarea barajului de la Vi­dra, punerea în funcţiune pe lină, in 1972, 1973 şi 1975, a ce­lor­ trei turbine, începerea lu­crărilor la alte două hidrocen­trale. M-am glndit la aceste fapte ca la tot atîtea bucurii pe care le-a trăit acest om, împreu­nă cu cele citeva mii de tineri pe care îi conduce. Mi le-am reamintit pe toate, pentru a pu- NICOLAE MILITARU (Continuare in pag. a 11-a) • COLECTIVELE unităţilor industriale din judeţul Alba, care au îndeplinit cu 42 de zile inainte de termen sarcinile cin­cinalului, au realizat în acest an peste prevederile de plan 10 962 maşini electrice de spălat rufe, 785 maşini de cusut, 16 800 tone sare, mobilă în valoare de 1 875 000 lei, 132 000 tricotaje, 3 000 perechi de încălţăminte şi însemnate cantităţi de alte pro­duse. Sporul de producţie s-a obţinut în cea mai mare parte pe seama creşterii productivită­ţii muncii care a înregistrat o creştere de 6,6 la sută faţă de sarcina planificată. De menţio­nat că in cincinalul actual va­loarea producţiei globale indus­triale a judeţului s-a dublat. • TINERII din judeţele Pra­hova, Dîmboviţa şi Buzău au prestat anul acesta pe şantiere­le de construcţii industriale şi social-culturale, de îmbunătăţiri funciare şi de irigaţii, la ame­najarea de baze sportive, spaţii verzi, la plantarea de pomi fructiferi şi specii de răşinoase, la mai buna gospodărire a lo­calităţilor, circa 30 milioane ore muncă voluntar-patriotică, a­­proape dublu faţă de angaja­mentul asumat. In acelaşi timp, ei au colectat şi trimis oţelă­­riilor o cantitate de metale vechi suficientă pentru func­ţionarea cuptoarelor electrice ale combinatului de oţeluri speciale din Târgovişte, timp de o lună. • LA ÎNTREPRINDEREA de porţelan din Alba Iulia se des­făşoară, în aceste zile, un util schimb de experienţă între crea­torii de modele noi de articole de menaj şi decorative, organi­zat de Centrala industrială de sticlă şi ceramică în colaborare cu Uniunea artiştilor plastici. Participanţii — creatori de mo­dele din unităţile centralei şi membri ai Uniunii artiştilor plastici — vor organiza la înche­ierea acestei acţiuni o expoziţie ce va reuni cele mai reuşite lu­crări, oferind totodată şi un punct de plecare spre producţia de serie a creaţiilor şi modelelor care vor întruni cele mai multe aprecieri. (Agerpres) FOTBAL : Intr-un meci amical, România — U.R.S.S.: 2—2 . Rezultatele diviziei B , în meci restanţă, S. C. Bacău — Sportul studenţesc 2—1 Ştiri din HANDBAL, BASCHET, TENIS în pagina a ll-a

Next