Scînteia Tineretului, septembrie 1978 (Anul 34, nr. 9105-9130)

1978-09-01 / nr. 9105

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 PENTRU FIECARE ŞCOALĂ - MATERIAL DIDACTIC ADECVAT UNUI ÎNVAŢANT MODERN Un capitol însemnat al pregătirilor pentru noul an şcolar, il reprezintă îmbogăţirea zestrei didactice necesară unui invăţămînt modern, puternic integrat cu producţia şi cercetarea. Inginer Ion Puşcaşu, director al Oficiului central pentru mijloace de învăţămint, ne oferă relaţii asupra preocupărilor care există şi au existat in vederea consolidării in fiecare şcoală a unor dotări tehnico-didactice de ultimă oră. Subliniez, in primul rînd, că şcoala românească nu se află in faza de început a acţiunii de dotare cu mijloace didactice moderne. De mai mulţi ani, la indicaţia conducerii de partid, invăţămintul este prins intr-o vastă activitate de înnoire a dotărilor sale in deplin acord cu caracterul integrat al invăţămintului românesc. Chiar şi in acele şcoli aşa-zis îndepărtate, putem remarca eforturile ce se fac de a se renunţa la clasica sală de clasă, cu catedră şi bănci, în favoarea claselor-cabinete, a claselor-laboratoare şi, nu in ultimul rind, a claselor-ateliere. — Şcoala a fost mandatată de partid, după cum bine se cunoaşte, să fie ea însăşi creatoare şi producătoare de mijloace de învăţămint, trecind curajos la autodotarea sa cu ceea ce ii este necesar. A devenit învăţămimul un producător de material didactic ? — Nu numai că a devenit, dar se poate spune că invăţămîntul este, astăzi, un prestigios creator de material didactic. Instituţiile de învăţămint s-au înscris cu prioritate in Festivalul ,,Cvitarea României“, cu contribuţii substanţiale pe planul creativităţii in domeniul mijloacelor de învăţămint. In primăvara acestui an, de pildă, mai mulţi factori de învăţămint şi cercetare, sub îndrumarea ministerului nostru, au organizat, la Alexandria, un simpozion naţional purtînd titulatura „Creativitatea în domeniul mijloacelor de invăţămînt", precum şi o expoziţie edificatoare pe această temă. A reieşit, astfel, că, mişcarea de creaţie tehnico-ştiinţifică consacrată perfecţionării tehnologiilor de învăţămint, are un caracter de masă in şcoli şi facultăţi. Dacă-mi amintesc bine, în faza iniţială au fost propuse peste 15 000 titluri de mijloace de învăţămint, fiind selecţionate 5 000. Este aşadar, de subliniat contribuţia creaţiei proprii, în domeniul mijloacelor de invăţămînt, a cadrelor didactice, elevilor şi studenţilor. Un bun şi valoros exemplu l-a constituit expoziţia cu tema „Creativitatea în domeniul mijloacelor de învăţămint“ ; aici au fost prezentate peste 800 titluri de mijloace de învăţămint. Această expoziţie a demonstrat ce important potenţial creator există în şcolile de toate gradele. Unele dintre aceste mijloace de învăţămînt, datorită ingeniozităţii şi gradului înalt de eficienţă pe care-l pot aduce în procesul de predare-invăţare ne-au determinat să completăm planul de asimilare pe anul 1978 cu 59 de noi mijloace de invăţămînt. — Chiar doream să vă întrebăm dacă este suficient de bine valorificată posibilitatea invăţămintului de a fi principal producător de tehnici didactice ? *— Astăzi putem vorbi de o cotă apreciabilă de participare a invăţămintului la crearea mijloacelor didactice. Să ne gindim, de pildă, că în 1974 şcoala producea mijloace de invăţămînt in valoare de un milion, iar astăzi ea a ajuns la o cotă de participare reprezentind 40 de milioane lei. Avem 100 de unităţi colaboratoare in producţia de material didactic, dar şi 66 de şcoli şi facultăţi care şi-au profilat producţia şi proiectarea in domeniul mijloacelor de învăţămint. Procentul de 20 la sută pe care-l realizează învăţămîntul din totalul volumului producţiei mijloacelor de invăţămînt nu este mic. El poate fi insă mult mai mare. Aici, in şcoli şi facultăţi avem un puternic potenţial tehnic — prin atelierele existente, unele fiind de nivelul unor adevărate fabrici — precum şi un valoros potenţial uman capabil să inoveze tehnica didactică şi să o producă la parametri ridicaţi. Acţiunea nu poate fi lăsată însă să se desfăşoare la intîmplare, ea trebuie îndrumată ştiinţific. Volumul şi conţinutul lucrărilor este perfectat în Programul de dotare cu mijloace de învăţămint în perioada 1976—1980“ — un program cu întindere pe spaţiul cincinalului revoluţiei tehnicoştiinţifice, care a fost elaborat pe baza Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 18—19 iunie 1973, şi reconsiderat pe baza sarcinilor Plenarei C.C. al P.C.R. din iunie 1977. Ne preocupă acum ca şcolile şi facultăţile să realizeze o producţie de mijloace de învăţămint într-o concepţie unitară. M.E.Î. a adoptat în acest sens normative clare, cuprinse in „Metodologia de asimilare a mijloacelor de învăţămint“, se cere însă, ca acestea să fie bine cunoscute în instituţiile şcolare şi universitare. Totodată, sîntem preocupaţi să lărgim conlucrarea cu institutele de cercetare şi proiectare, cointeresîndu-le să valorifice cu încredere şi mai operativ creaţiile profesorilor, elevilor şi studenţilor în acţiunea de concepere şi realizare practică a auxiliarelor tehnice pentru învăţămint. — Ce oferte prezintă viitorului an şcolar oficiul specializat peproducţia mijloacelor de învăţămint ? — 634 titluri din care 140 sînt noi, faţă de 475 titluri produse în 1977. Volumul mijloacelor de invăţămîntfiind aproape cu un sfert mai mare decît anul trecut, învăţămîntul este servit cu material didactic începînd de la grădiniţe. Pentru această formă de învăţămint s-au produs jocuri complexe menite să dezvolte concomitent facultăţile intelectuale ale copiilor şi primele deprinderi de muncă, precum şi jocuri pregătitoare in vederea trecerii la activitatea şcolară. In domeniul învăţămîntului liceal domină materialul produs pentru laboratoare, cabinete şi ateliere, prin intermediul căruia sperăm să pătrundă mai puternic în şcoală tehnologiile didactice moderne, avînd ca rezultantă creşterea randamentului şcolar şi accentuarea caracterului aplicativ al procesului instructiv. In domeniul producţiei de mijloace de invăţămînt, accentul îl constituie, în acest an, creşterea funcţionalităţii laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor. De aceea, de pildă, s-a acordat atenţia mai mare producţiei de truse complexe pentru elevi, care să permită executarea unor lucrări de mai mare dificultate — şi acesta este doar un exemplu. Prin reproiectarea unor aparate, s-a ajuns, totodată, la reducerea importurilor în domeniul mijloacelor de învăţămint , un exemplu constituindu-l realizarea retroproiectorului. Şcolile se vor putea îmbogăţi cu aparatură audiovizuală şi cu filme didactice, dar este de datoria dascălilor să utilizeze mai curajos filmoteca şcolară ca auxiliar modern, de preţ, în procesul de invăţămînt. — Ce priorităţi credeţi că există privind dotarea cu mijloace de invăţămînt ? — Facem apel la inspectoratele şcolare să fie mult mai grijulii în repartiţia mijloacelor de învăţămint ; dotarea şcolilor trebuie făcută echilibrat şi echitabil, prevenindu-se supradotarea unora în defavoarea altora. Trebuie să stea în atenție, în primul rînd, liceele care, de anul trecut, au primit noi profile, să se meargă de la început pe linia asigurării unor dotări corespunzătoare profilului, consolidindu-se puternice laboratoareși ateliere, căci improvizaţiile, pe lingă că, în cele din urmă, costă mai mult, pot afecta conţinutul procesului instructiv-educativ. Comanda de material didactic trebuie făcută pe baza unor studii care să asigure un caracter ştiinţific cererilor adresate de şcoli. Este potrivit să revenim în acest context, asupra necesităţii ca unităţile de învăţămint înseşi să treacă cu îndrăzneală la autodotare, să nu se rezume a fi un solicitant de mijloace de învăţămint cînd, în propria lor incintă acestea pot fi realizate corespunzător nevoilor specifice. Convorbire realizată de LUCREŢIA LUSTIG * • Volumul producţiei de mijloace de învăţământ a crescut cu 24 la sută faţă de anul trecut , iar numărul titlurilor creşte cu 47 la sută • 72 la sută din totalul titlurilor o reprezintă aparatura, maşinile, utilajele, trusele de scule şi instrumentele de măsurat necesare laboratoarelor, cabinetelor şi atelierelor • Instituţiile de învăţămint participă cu o cotă însemnată de produse la realizarea necesarului de material didactic ; astfel, 80 la sută din titluri se execută in licee şi facultăţi • Este edificatoare cifra reprezentind asimilări de noi mijloace de învăţămint, planul de asimilare pe acest an cuprinzind 330 titluri faţă de 203 titluri realizate anul trecut GRIJA MAXIMA PENTRU FOLOSIREA FIECĂRUI GRAM DE METAL (Urmare din pag. I) mentorii inginerului Constantin Osiceanu. Despre un nou început exprimat prin tendinţa de a înlocui stelele fixe la virale prin stele modulare vorbeşte acum inovaţia tinărului tehnician Vasile Oprea. Asta va aduce o economie lunară de zece tone oţel. Soluţia, propusă este pe cit de simplă pe atît de eficientă. Deocamdată, însă, la cazangerie, inginerul Osiceanu recunoaşte : „Aplicarea ei s-a cam întirziat. Noii indicatori de măsurare a muncii noastre sper să scoată de sub influenţa inerţiei şi această posibilitate de creştere a eficienţei producţiei. Aşadar, existând soluţia trebuie grăbită aplicarea ei. Barele de oţel ale acestor stele nu vor mai rotunji suta de tone de deşeuri de metal ce ies lunar pe poarta din spate a întreprinderii. Posibilităţile de a reduce suta de tone de deşeuri metalice nu sunt nici pe departe epuizate. De acest lucru sunt convinşi atit tehnologii, cit şi oamenii de la aprovizionare. — Nu de puţine ori ne spune Ion Dumitrescu, de la atelierul proiectare — tehnologie, cerem schimbări la proiectele pe care ni le trimit IPSCAIA, IPROLAM, ICPH Brăila sau ITPIC. Am ajuns la concluzia că dacă ni s-ar aproba aceste modificări am reduce din primul moment 4-5 la sută din consumul de metal. Cum ? Proiectanţii nu ţin cont, de multe ori, de dimensiunile tipizate ale profilelor. Aşa cum uneori ne trezim cu proiecte care dau abateri de formă şi poziţii neconforme ale unor repere. Asta duce direct la un nou consum suplimentar de metal. Dacă aceasta este deocamdată starea raporturilor dintre institutele de proiectări şi tehnologie şi întreprinderi, iată şi o altă stare cu consecinţe asemănătoare, generată de raporturile dintre furnizorul de metal şi prelucrătorul de metal. — Intr-o întreprindere unde se produc unicate, preciza Octavian Funaru, şeful serviciului aprovizionare, nu ai nevoie de orice sortiment de tablă sau profile în cantităţi de peste 30 de tone. Dar ce să facem dacă aceasta e condiţia pe care ne-o impune C.S. Galaţi. Neavînd încotro, primim şi cantităţi de metal la dimensiuni şi cantităţi pe care, ajustindu-le, le pierdem. Am amintit doar cîteva din reuşitele şi posibilităţile de reducere a consumului de materiale, în cazul de faţă a metalului. La I.M.U.C. Bucureşti se promite şi se aşteaptă un nou pas In acest sens. Intre stelele cu braţe fixe şi stelele cu braţe mobile diferenţa e doar de... un şurub. Economia obţinută uşă echivalează cu zeci de tone de metal Pentru aceeaşi piesă, consumuri de metal cu mult diminuate. Siluţia? înlocuirea forjării directe cu forjare prin matriţe semideschise Hotelul „Sovata“ din localitatea cu acelaşi nume Foto : V. RANGA Cât de scump costă neatenţia Din rapoartele pe care II consult reţin la cauzele accidentelor, invariabilul „neatenţie“. ...Pe DN 21,la km. 110+800, pe raza comunei Dragalina, rulează autoturismul 1 K 4011. La un moment dat, din neatenţie, Ştefan Chirea (str. Ţăndărei nr. 16, Feteşti-Gară), a pierdut controlul volanului, a virat la stingă pătrunzind pe banda de circulaţie Călăraşi-Slobozia ciocnindu-se cu autoduba 31 N 3503 proprietatea I.T.A. Călăraşi care circula regulamentar. Un accident stupid, o „neatenţie“ care a costat viaţa unui om şi rănirea gravă a proprietarului autoturismului. ...ARO 21 G1 425 din dotarea Liceului de industrie alimentară din Galaţi circula dinspre Bîrlad spre Vaslui. Ploua şi in asemenea condiţii meteorologice Ion Melinte, conducătorul autoutilitarei, avea datoria să fie mult mai prudent, să micşorezeviteza pînă la evitarea oricărui accident. Şi iar neatenţie. De data aceasta accidentul s-a soldat cu viaţa a persoane. Autoutilitara a intrat in coliziune cu autocamionul 21 VS. 1636. ...Evenimente tragice determinate de neatenţia cu care unii conducători circulă pe drumurile publice, de factorul oboseală. Din neatenţie, autoturismul 13 B 7115 condus de Dimitrie Pricop a urcat, in staţiunea Jupiter pe trotuar accidentînd grav un pieton , din aceeaşi cauză autoturismul 111551 care circula in direcţia Călăraşi-Slobozia a părăsit partea carosabilă. După ce a reintrat in şosea a derapat izbindu-se de un tub de azbociment. La 32 de ani proprietarul autoturismului respectiv a plătit cu viata clipa de neatenţie. I-am auzit deseori pe lucrătorii de la circulaţie recomandînd conducătorilor auto: „Cînd simţiţi că aţi obosit, opriţi automobilul cit mai în La hotelurile din Baia Mare la un „Bucuros de oaspeţi“ ţi se răspunde cam in doi peri : „Nu avem camere“, sau „Vă dăm cameră numai dacă plătiţi anticipat“. Intr-uina din zile am poposit in oraşul de la poalele munţilor. Căldură alternată cu ploaie măruntă. La hotelul „Carpaţi“, una dintre cele mai moderne unităţi de cazare din municipiu, ni se răspunde sec : „ Nu avem decît un singur loc intr-o cameră cu două paturi. Şi ăsta numai pină mîine, pentru că a fost anunţat un grup de turişti. încercăm la hotelul „Bucureşti“. Recepţionera Doina Haiduc, între „două vorbe“ cu cele două cameriste care se găseau în recepţie (!!), ne răspunde şi mai şi : — Vă dăm cameră numai dacă plătiţi anticipat. Aşa-i dispoziţia ! Fără speranţă, ne îndreptăm totuşi spre hotelul „Minerul“, din centrul vechi al oraşului. Aici, aflăm de la recepţionera de servici, Viorica Duţă, că nu prea mai afara carosabilului...“ Se ittîmplă însă ca unii posesori de autoturisme să ignore aceste sfaturi. Şi atunci inevitabilul se intiipplă, de multe ori cu pierderi de vieţi omeneşti, cu infirmităţi grave. Intensificarea traficului rutier reclamă cu acuitate stăpinire de sine, respectarea normelor de circulaţie. Vorba unei vechi zicale : Legea, dacă vrei să te ocrotească, trebuie respectată ! LIDIA POPESCU sunt locuri pentru că şi-a anunţat sosirea un grup de vinători. In rest aceeaşi poveste : plata anticipat pentru „toţi clienţii necunoscuţi, căci aceştia nu ne inspiră încredere". Plătim anticipat. Mai aflăm de la aceeaşi recepţioneră, de altfel amabilă şi oarecum binevoitoare, că sunt destui cei care pleacă fără a plăti cazarea. Ca, de exemplu, Titu Mocanu, care s-a dat drept inginer la Turda și care nu a mai fost găsit nici pînă azi. Recepționera susține că de la serviciul juridic al O.J.T. Baia Mare i s-a comunicat că „n-are decit să-l urmărească pe râu-platnic“, dacă nu vrea să plătească suma datorată de acesta. Două zile la rind am încercat să discutăm cu cineva din conducerea O.J.T.-ului, dar nu am reuşit pentru că era şedinţă. Poate că, mai ştii, s-a dezbătut tocmai modul în care sunt primiţi cei ce apelează la serviciile O.J.T.-ului. CEZAR HÎRJESCU Bucuroşi de oaspeţi şi nu prea Polivalenţa existenţei noastre (Urmare din pag. 1) ciclopedismul erudit exprimă esenţa multilateralităţii revoluţionare a omului societăţii socialiste. Persoana multilateral dezvoltată se caracterizează prin aderenţa sa, pe toate planurile, la realitatea socialistă, prin complexitatea relaţiilor sale simultane de integrare constructivă, în viaţa socialistă , de la activitatea productivă materială şi în general social-utilă, prin participare conştientă, liberă, la dezvoltarea autoconducerii muncitoreşti şi la autogestiunea unităţilor economico-sociale din care face parte, pină la angajare creativă in domeniul culturii spirituale... Festivalul „Cîntarea României“ întruchipează această sinteză in acţiune a persoanei multilateral dezvoltate şi tot multilateral integrate in viata socialistă. Aşadar, multilateralitatea persoanei nu are un sens livresc, abstract, ci unul concret de participare plină de răspundere la promovarea unei noi calităţi, superioare, revoluţionare în ansamblul activităţilor sociale prin dezvoltarea capacităţilor individului cerute de întronarea noului în producţie, in viata si gindirea omului, în timpul activităţii profesionale şi în viaţa personală... Revoluţia socialistă şi Cea ştiinţifico-tehnică converg în a solicita individul în integralitatea persoanei sale, în toate dimensiunile sale. Tinăra generaţie este demnă de invidiat pentru uriaşele posibilităţi de afirmare personală pe care le oferă proiectarea şi realizarea programului comunist de dezvoltare socială la nivelul superior al actualei revoluţii ştiinţifice-tehnice. Fiecare tînăr trebuie să înţeleagă că face parte din subiectul istoric colectiv al celei mai profunde transformări cunoscute de poporul nostru, oferindu-i-se şansa unică de a se realiza în deplinătatea capacităţilor şi talentelor sale, prin asumarea misiunii istorice de a proiecta şi înfăptui o societate a echităţii, pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a caracterizat-o drept „o societate a muncii libere“. Cum se realizează acest cutezător program depinde de toţi şi de fiecare, îndeosebi tinerii sunt înzestraţi cu sensibilitate pentru noul gust pentru inovaţie, capacitate de invenţie, cerute, la tot pasul, în fiecare joc al societăţii noastre şi în fiecare moment al dezvoltării , in activitatea productivă, ştiinţifică, tehnică, la fel ca în cea politică, de adîncire a democraţiei socialiste ,ori în cea culturală, a întruchipării în creaţii durabile a spiritului revoluţionar ce imprimă gîndirii avint, ascuţeşte sensibilitatea şi înzestrează voinţa cu curatele dirzeniei şi neclintirii... In acest proces de înnoire continuă şi pe toate planurile, tinăra generaţie trebuie să-şi asume nu numai titlul de nobleţe dar şi răspunderea gravă de a promova nu doar tinereţea virstei, dar şi o tinereţe neistovită a voinţei de a dura şi schimba, o tinereţe aptă să se depăşească pe sine, luptind pentru învingerea lipsurilor, greutăţilor, o tinereţe a cutezanţei de a fi mereu noi înşine şi totuşi în transformare, înnoire, necontenită. Societatea socialistă multilateral dezvoltată ii cere individului iniţiativă, inventivitate, capacitate de inovaţie revoluţionară, exigenţe ce converg spre menirea şi îndatorirea afirmării creative multilaterale a persoanei umane , în profesiunea aleasă, în viața social-politică, în cultură, in viata personală. Darea in folosinţă a noi construcţii şcolare Odată cu începerea anului de învăţămint 1978—1979, mulţi elevi vor păşi in noi localuri şcolare. După cum ne informează compartimentul de investiţii din Ministerul Educaţiei şi Invăţâmintului, in 1978 vor fi date in folosinţă 2 300 noi săli de clasă. Învăţămîntul liceal şi tehnic-profesional va înregistra o creştere considerabilă a bazei sale materiale, îndeosebi in privinţa atelierelor-şcoală pentru activitatea productivă şi a cabinetelor de specialitate. Este prevăzută construirea şi amenajarea de noi spaţii pentru ateliere-şcoală, cu o capacitate de 7 000 locuri, precum şi 500 săli de clasă, cabinete şi laboratoare. In avansat stadiu de construcţie se află, de asemenea, internate şcolare cu aproape 27 000 locuri. Corespunzător necesităţilor invăţămintului superior, suprafaţa noilor spaţii universitare însumează aproape 29 000 mp. Mare parte din aceste construcţii sunt afectate Facultăţii de mecanică din Cluj-Napoca, Institutului de petrol şi gaze din Ploieşti, Institutului politehnic din Iaşi şi unor cămine studenţeşti cu 8 500 locuri, la Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Craiova, Tirgu Mureş. (Urmare din pag. I) prea voioşi şi prea indiferenţi la marcaje, la semneleavertisment, se accidentează, ajung chiar pe masa de operaţie, salvaţi fiind, din cine ştie ce prăpastie, de către nişte oameni care şi ei riscă, insă sensul riscului lor este limpede, folositor. Bineînţeles, virstele tinere sunt, prin ele insele, virste ale spontaneităţii, ale energiei care se cere cu orice preţ cheltuită , insă depinde de părinţi, de educatori, de adulţi in general ca, de-a lungul anilor, urmaşii noştri să înţeleagă profund, fundamental, că setea de distracţie se cuvine a nu intilni, niciodată, lipsa de răspundere, temeritatea fără suport — de regulă conducind la un deznodămint absolut de nedorit. Fiindcă şi într-altă parte, la mare, alţi oameni de omenie — salvamarii — mi-au vorbit, de astă dată, despre cei care nesocotesc balizele şi, cu chiu, cu vai, sunt readuşi la mal... Unul dintre băieţii salvaţi in ultima instanţă, întrebat cum de s-a aventurat dincolo de o „limită a riscului“ perfect marcată, n-a găsit altă justificare mai temeinică, decit să spună: „Am vrut să-i sperii pe ceilalţi cu care eram şi să le dovedesc că sunt îndrăzneţ... fiindcă de obicei nu păr prea curajos“. Confuzia care se instalează, pe nesimţite, in mintea unor asemenea tineri, poate să-şi aibă sursa nu numai intr-o teribil de greşită înţelegere a noţiunii de îndrăznea- TERITORIILE BUCURIEI lă, de risc, ci şi in ideea, la fel de inexactă, potrivit căreia timpul liber ar fi o zonă plasată la polul opus timpului destinat muncii, studiului, interval al maximei seriozităţi. Adică, cred ei, ar fi un spaţiu al „liberului arbitru“, circumscris in perimetrul bunului plac, fără norme, fără rigori. Urmările unei asemenea duble interpretări eronate se ilustrează cu păţanii de tot felul, ca de pildă, cea a patru tineri dintr-o comună a judeţului Vrancea, care s-au apucat, nici mai mult, nici mai puţin, decit să pună pe linia ferată o scară-turn pe roţi, intreprinzind astfel o veselă plimbare cu doar cîteva minute înainte de trecerea acceleratului (entuziasmul fiindu-le stopat, din fericire). Vacanta sau concediul de odihnă — iată motive întemeiate de bucurie, de destindere, in care orice sfidare a regulilor» de comportare — scrise sau nescrise — nu aduc nimic bun. Exuberanţa nu-i deloc egală cu extravaganţa, iar cine pune semnul egalităţii intre ele, se expune, implicit, unor posibile neplăceri care, de regulă, nu se opresc la sine, ci ii cuprind şi pe alţii, pe cei dragi, de-acasă, pe cunoscuţi, prieteni... In numele binefacerii pe care le reprezintă — şi trebuie să le reprezinte — vacanţa şi odihna, răsplătind un an de muncă, salvamontiştii, salvamariştii şi, la urma urmei, noi toţi, să facem apel la coarda cea mai simţitoare, a celor tineri mai ales, invitindu-i la cumpătare, la exercitarea simţului de prevedere, ceea ce nu contrazice, in nici un fel, însufleţirea tinerească, dimpotrivă chiar, garantind că veselia rămine veselie, odihnaodihnă, vacanţa sau concediul — teritorii ale bucuriei. VINERI 7 SEPTEMBRIE 1978 EROII VIEŢII, EROII FILMELOR (Urmare din pag■ I)tuit-o prezenţa în cadrul festivalului, a cineamatorilor, ale căror pelicule, bine primite de spectatori, au probat nivelul artistic înalt atins de membrii cinecluburilor din ţară datorită condiţiilor materiale create şi asistenţei calificate de care se bucură din partea Asociaţiei cineaştilor. Scurt-metrajul premiat, Casă de piatră, realizat de cineclubul Casei de cultură a studenţilor din Bucureşti (regizor — Emilian Urse), a impresionat prin încercarea de a ilustra, prin simboluri simple, două stări fundamentale ale tinereţii : munca entuziastă pe şantiere, aceste şcoli ale caracterului, bărbăţiei şi voinţei, şi trăirea cu puritate a sentimentului iubirii. Alături de cineamatori, prezenţa studenţilor de la Institutul de artă teatrală şi cinematografică în cadrul unei gale al cărei succes este ilustrat de simplul fapt că a fost necesară reprogramarea sa pentru a fi vizionată de un număr cit mai mare de tineri, este, la fel, o meritorie iniţiativă a organizatorilor. Am putut viziona, in cadrul acestei gale, exigent selecţionate, pelicule cu adevărat de excepţie, precum : Ordin (regia — Daniel Bărbulescu), memorabil prin tensiunea sa dramatică, prin fineţea desluşirii unui complicat proces de conştiinţă. Invitaţii trebuie onoraţi (regia — Adrian Sirbu), care atrage atenţia prin adîncimea notaţiei psihologice. Cîntă cucul şi pe ploaie (regia — Ioan Cămăzan), un interesant film-anchetă, cu prim-planuri bine alese, alternînd cu frumoase cadre largi, impresionînd în special prin echilibrata dozare a cuvîntului, imaginii şi muzicii (semnate de Dorin Liviu Zaharia), şi Păpuşi de cîrpă (regia — Geo Ţuică), un film reuşit, vorbind cu căldură despre dragostea maternă. Putem spune, deci, că peliculele celor mai tineri cineaşti — amatori şi studenţi — au conferit festivalului, prin sinceritatea şi forţa exprimării, un plus de suflu al virstei căreia i s-au adresat toate filmele prezentate în cadrul acestei manifestări. Un loc aparte, foarte bine cotat valoric, i-au ocupat documentarele, ilustrind în mod specific, prin inspirate şi dinamice imagini, realitatea socialistă a ţării. Publicul s-a dovedit şi de această dată un juriu avizat, optînd pentru spontaneitate, degajare, entuziasmul şi optimismul eroilor scurt-metrajului Liceenii (regia Paula şi Doru Segal) descriind intr-un mod cuceritor o virstă — adolescenţa cînd se decide fizionomia morală şi spirituală a omului nou. Nu putem încheia această sintetică rememorare a festivalului fără a sublinia rolul publicului tînăr la reuşita acestei generoase competiţii ce i-a fost dedicată, al publicului-juriu care a ştiut să aprecieze cu competenţă peliculele prezentate, să participe cu elan, pricepere şi multă dragoste de frumos la împlinirea tuturor scopurilor pe care organizatorii şi le-au propus : lărgirea orizontului cultural, formarea armonioasă a personalităţii tinărului contemporan. Evident, spectatorii n-au rămas insensibili la arta actorilor. Dimpotrivă, elogiile lor s-au îndreptat convergent spre mesaj, dar şi spre arta celor care-l transmit. Exigentul juriu a subliniat — prin opţiunile sale — că Adrian Enescu a înţeles nu să ilustreze pelicule cu melodii frumoase, ci să confere filmelor, prin acorduri muzicale expresive, un plus de dramatism sau de poezie şi spectatorilor încă o posibilitate de pătrundere în universul profund al sensurilor filmului, că Ştefan Iordache demonstrează, cu fiecare apariţie pe scenă sau ecran, că nu atit farmecul, cu seriozitatea, risipa de efort şi inteligenţa artistică fac un mare actor, ca Anda Onesa a însemnat, prin suavitate şi naturaleţe, un exemplu de inspirată distribuire într-un rol complex, în fine, că Florin Mihăilescu, are darul povestirii prin imagini care nu sunt spectaculoase in sine sau picturale, ci dovedesc înţelegerea precisă a semnificaţiilor etice, politice, estetice ale scenariului. Astfel s-a născut un clasament obiectiv al contribuţiilor aduse ascensiunii cinematografiei noastre de către cei mai merituoşi realizatori de film dintre cei înscrişi în festival. Dincolo de premiile acordate însă, festivalul filmului pentru tineret a desemnat doi mari ciştigători : tinereţea şi filmul românesc, căci, pe tot parcursul celor 8 zile de proiecţie şi dezbatere, s-a simţit la Costineşti atmosfera emulativa, pasiunea ardentă a competiţiei, purtate in numele înnobilării spirituale a omului ce caracterizează Festivalul naţional „Cintarea României“. IMPERATIVUL DIALOGULUI Nu pot vorbi decit cu deplină satisfacţie despre cea de-a doua ediţie a Festivalului filmului pentru tineret de la Costineşti, şi aceasta, fireşte, nu numai din motive subiective, legate de marele premiu ciştigat de filmul Septembrie. In primul rind, această manifestare, la a cărei fructuoasă desfăşurare am participat timp de o săptămină, este singurul nostru festival de film. Astfel se justifică interesul pe care l-a stirnit in rindul publicului, precum şi numărul mare de pelicule prezentate, nu numai artistice, apărtinind profesioniştilor, ci şi ale amatorilor şi studenţilor (filme de diplomă, experimentare, documentare, in afara concursului, chiar şi o premieră pe ţară). In aceeaşi ordine de idei, consider că nu este deloc intimplător faptul că festivalul este organizat de Comitetul Central al Uniunii Tineretului Comunist. Spun asta deoarece tinerii sunt aceia cărora li se adresează, in primul rind, filmele noastre de azi, filme ce doresc să contribuie la formarea lor ca oameni ai acestui timp, oameni însetaţi de nou, de progres. Chiar destinul filmului „Septembrie“ , o peliculă realizată de tineri, cu tineri şi pentru tineri — a fost favorabil influenţat de solicitudinea cu care C.C. al U.T.C. l-a privit. Aşa cum s-a putut vedea, filmul refuză soluţiile rutiniere, rigide, desprinzind din mesajul scenariului valenţe educative, modelatoare. Mă bucură mult că succesul avut de acest film in rindul spectatorilor, ilustrat de premiul obţinut, a probat justeţea încrederii acordate ideii sale — aceea de a privi şi descrie viaţa cu sinceritate, cu realism. Interesant şi util s-a dovedit, in cadrul festivalului, necontenitul dialog intre realizatorii de film şi spectatori. De fapt, rindurile de faţă se doresc o pledoarie pentru necesitatea dialogului in cadrul muncii de creaţie. Mă gîndesc la un dublu sens al acestui dialog. Pe de o parte, cel „intim“, din cadrul echipei de realizatori, care a permis, de exemplu, realizarea unui ritm de filmare puţin obişnuit, pelicula Septembrie fiind definitivată nu numai trei luni şi jumătate, ceea ce reprezintă un record absolut al studiourilor noastre. Dar nu numai la ritm mă gîndesc, ci şi la calitatea filmului. Iar in această privinţă, tinereţea echipei, spiritul de colaborare din cadrul ei şi-au spus cuvintul, fiind — sper — pe măsura aşteptărilor publicului. Vorbind despre public, despre minunatul public tinăr de la Costineşti, se poate releva al doilea sens al dialogului — acela purtat cu cei ce-ţi privesc şi-ţi judecă filmul. Am părăsit festivalul purtind in gînd opiniile foarte multor spectatori, dorinţa ca următoarele filme pe care le voi realiza să-şi găsească loc in inima publicului, să corespundă aspiraţiilor acestuia. Tocmai de aceea este — cred — locul şi prilejul nimerite pentru a face citeva consideraţii pe marginea ideii de dialog. Schimbul de păreri asupra unui film nu poate acoperi întreaga sferă a acestui termen, al cărui înţeles a fost amplu îmbogăţit de ideea creaţiei colective, permanente. Festivalul naţional „Ciitarea României“ constituie un cadru minunat, un teritoriu al emulaţiei şi entuziasmului în care dialogul capătă sensul schimbului de experienţe pozitive, al colaborării, al căutării noului in toate domeniile şi — deci — şi in filmul nostru. Prin dialog înţeleg, aşadar, atragerea amatorilor la creaţia cinematografică de calitate, stimularea şi sprijinirea lor de către profesionişti, înţeleg, de asemenea, o mai profundă şi mai exactă cunoaştere a vieţii. Nu este suficient să ne intilnim o dată pe an pe scena unui asemenea festival, cum a fost cel de la Costineşti. Dimpotrivă, dialogul real presupune confruntarea permanentă finnre creator şi public — mai intii in întreprinderi, în instituţii, acolo unde muncesc şi se formează tinerii şi abia după aceea pe ecranele cinematografelor. Am convingerea că mulţi alţi regizori sau scenarişti şi-ar fi gindit altfel peliculele, iar rezultatele ar fi fost superioare dacă ar fi avut prilejul ca, periodic, să se intilnească în condiţiile unui astfel de dialog cu spectatorii, mai ales cu tinerii. Cred, de altfel, că noi, cei care facem filme, trăim în conştiinţa publicului prin valoarea de schimb sufletesc pe care o are opera creată, in clipa vizionării ei. Dialogul, deci, intre realizatorii şi iubitorii de film, schimbul sincer de păreri, avind ca urmare sporirea calităţii peliculelor, schimb prezent in permanenţă de-a lungul zilelor Festivalului filmului pentru tineret de la Costineşti trebuie să devină un imperativ al aspiraţiei spre mai bine de care este animată cinematografia noastră, ca dealtfel toţi cei care li urmăresc destinul. TIMOTEI URSU