Scînteia Tineretului, aprilie 1979 (Anul 35, nr. 9286-9310)

1979-04-01 / nr. 9286

CU TINERII BRIGADIERI DE PE ŞANTIERUL CANALULUI DUNĂREMAREA NEAGRĂ ZILE ŞI NOPŢI DE MUNCĂ PENTRU ŢARĂ ÎN PAGINA A III-A Proletari din toate ţările, uniţi-vă! ORGAN CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST La Urdari, în bazinul carbonifer al Olteniei NOU RECORD DE TEHNICA MINIERĂ — Cum e cu recordul de la mina Urdari ? — Ce record ? ! — Păi, se lăudase tovarăşul Matacă, secretarul de partid, că, in luna martie, bate recordul naţional... — Dacă a spus nea Matacă, fiţi sigur că aşa o să fie. Acum, cind îmbrac uniforma de miner şi păşesc spre gura galeriei, revăd in amintire scena din adunarea reprezentanţilor oamenilor muncii din Combinatul minier Oltenia, in care Constantin Matacă exprima simplu şi hotărit angajamentul ortacilor săi de a depăşi recordul naţional de tehnică minieră in primul abataj cu front lung din această zonă. Pînă atunci, cei ce luaseră vinul nu erau convinși de asemenea minuni. In tăcerea sălii arhipline, comunistul Constantin Matacă cobora de la tribună la fel de liniștit. — Cind am început, mărturisește experimentatul inginer Constantin Radu, şeful sectorului, mă uitam la oameni fără încredere. Erau parcă un pic dezorientaţi. Nu-i de mirare, mai mult de jumătate din efectiv nu văzuse nici măcar abatajul, se mişcau greu, strngaci. Aici au primit botezul abatajului. După o săptămînă s-au adaptat şi acum uitaţi-vă cum lucrează. Ajunsesem între timp pe galeria de refugiu, strecurîndu-ne pe lingă utilajele de mecanizare. Imaginea galeriei în care ne aflam este cu totul alta decit cea cunoscută. Ne aflăm intr-o mină nouă, modernă, bine organizată, dotată cu utilaje de mare productivitate. Toate operaţiile se execută mecanizat, în abataj sunt folosite utilaje complexe : combine de abataj, susţinere mecanizată, acţionată hidraulic, transportor de abataj. Cărbunele e preluat cu ajutorul transportoarelor cu conveioane şi benzi transportoare. In plus, circuitul de transport este alcătuit din două benzi, între care există un extractor capabil să preia producţia unui ciclu tehnologic atunci cind tina din benzi (cea care deversează cărbunele în stoc) se defectează. în felul acesta se asigură o continuitate in funcţionarea utilajelor din abataj şi, ca urmare, utilizarea lor la capacitatea maximă. Munca minerilor, în aceste condiţii, este cu mult mai uşoară, iar posibilităţile de pregătire profesională şi de ciştig mult mai mari. Aşa se face că la mina Urdari, şi nu numai aici, întilnim foarte mulţi tineri. Cum sunt şi artificierii lui Constantin Popescu, pe care-i întilnim la refugiu. Victor Hulă abia a venit de 6 luni. Oşanul Vasile Todinca, după un an la mina Herja, a găsit aici, după propria-i mărturisire, o brigadă bună şi o soţie potrivită. E convins că va fi părtaş la un record ce-i va umple sufletul de mîndrie şi încredere in propriile-i forţe şi în tovarăşii de muncă. Burtea Traian, „combinier de clasă“, are doar 19 ani. „El şi tasu■ au lucrat in carieră la Rovinari, acum sunt amindoi în abataj“. Tot la cariere au venit şi Pamfil Sina, Fănică Dan, Grigore Pirvuică, Severică Coandă, tineri necalificaţi, dar harnici, conştiincioşi, foarte serioşi, cum ii caracteriza şeful sectorului, accentuind că disciplina de subteran este alta decit cea de la suprafaţă, mai fermă, riguroasă, severă. O asemenea disciplină au impus colectivului minerii mai vîrstnici, cu mulţi ani de experienţă, precum Andrei Pop, Alexandru Vlad, Ion Tălpeanu, Daniel Suciu, Gheorghe Stoichiţă şi alţii veniţi de la Motru, ca şi cei care au avut sarcina pregătirii minei pentru producţie : Ion Aprofirii, Gheorghe Bădescu, Ştefan Ionescu. Alături de ei, la toate lucrările, militarii Gheorghe Vancea, Dumitru Trufea, Pătru Bondoc şi toţi ceilalţi ce acţionează în bazinul carbonifer al Olteniei cu multă dăruire şi curaj pentru sporirea producţiei de cărbune a patriei. Cu toţii au contribuit la punerea in funcţiune a minei in termen foarte scurt şi la obţinerea unei producţii nemaiintîlnite în bazin. — Faceţi recordul ? La lumina slabă a lămpaşelor le zăresc chipurile limpezite de zimbet. Brigadierul şef, Anghel Cîţu, mă conduce pe galeria colectoare, arătindu-mi o tăbliță V. RAVESCU (Continuare în pag. a 11-a) Fotó: GHEORGHE CUCU ANUL XXXV, SERIA II, Nr. 9 286 6 PAGINI 30 BANI LUNI 2 APRILIE 1979 Două săptămîni în căutarea unei întreprinderi „fantomă“ „De mai mulţi ani, ne-am dorit pe platforma Politehnicii o întreprindere care să valorifice potenţialul creator al studenţilor şi cadrelor didactice. Catedrele noastre îşi finalizează anual cercetările în aparatură de înaltă performanţă. Dar pentru că asemenea aparate sunt tot mai solicitate de industrie şi cercetare a devenit absolut necesar să avem în preajmă o întreprindere care să preia ideile şi proiectele noastre, unde să lucreze la materializarea acestora şi studenţii“. In cuvintele prof. dr. Constantin Bălă, prorector al Institutului politehnic Bucureşti, regăsim ideea care a stat la baza unui interesant experiment privind crearea unui model de integrare a învăţămîntului cu cercetarea şi producţia. Din aceste raţiuni a luat fiinţă întreprinderea de aparate şi utilaj pentru cercetare (I.A.U.C.). Chiar decretul care a stat, la baza înfiinţării ei (nr. 475/20 nov. 1978), aşezînd-o sub dubla coordonare, a Ministerului Industriei Construcţiilor de Maşini şi a Minis- terului Educaţiei şi Învăţămîntului, demonstrează că nu ne aflăm în faţa unei întreprinderi obişnuite. In I.A.U.C., unde aşa cum se subliniază în decret: „M.E.I. va asigura participarea cadrelor didactice şi a studenţilor din I.P.B. la realizarea sarcinilor de cercetare şi producţie“, urma să se constituie, aşadar, o staţie-pilot a învăţămîntului modern. Acestea au fost intenţiile cu care s-a pornit la drum. Cunoscîndu-le, ne-am propus la citeva luni de la intrarea în funcţiune a întreprinderii să vedem şi ce certitudini oferă acest drum. Pe 1 martie a.c ne-am prezentat la poarta întreprinderii, dar... ...DRUMUL SPRE I.A.U.C. TRECE ŞI PRIN „FURCILE CAUDINE" ALE PROTOCOLULUI — Nu dau declaraţii presei ! — ne-a întîmpinat inginerul şef al noii întreprinderi, Florian Păulescu. în ton cu inginerul şef, directorul Victor Bîzu intervine categoric : „fără aprobarea ministerului nostru de resort nu intraţi aici“. Aşa a început „odiseea“ căutării I.A.U.C.-ului. Mai intii, în scripte. Serviciul protocol al M.I.C.M. ne-a primit cu o mare nedumerire : „Ce întreprindere mai e şi asta ! ? Unde s-o căutăm ?“ Tovarăşul Cojocaru, prompt, a doua zi a dat telefoane pe la citeva servicii mai informate. In sfîrşit, se descoperă că există intr-adevăr o întreprindere cu numele celei mai sus pomenite. Unde e localizată ? aşteptaţi puţin, să ne mai interesăm. A treia zi : da, întreprinderea nu mai e o secţie a „Mecanicii fine“, acum are personalitate juridică şi ţine de Centrala industrială pentru mecanică fină Si scule, clădirea aceea albastră de lingă Piaţa Obor. In sfirşit, pe data de 17 III 1979 (cu nr. de înregistrare 415) ni se aprobă accesul în I.A.U.C. pentru ziua de... l6 III a. c. (?!) Alergătura noastră pe culoarele ministerului a avut totuşi un efect pozitiv. La sfîrşitul cursei cu obstacole, am avut bucuria să constatăm că timpul a lucrat în favoarea realizării integrării preconizate. In vreme ce noi aşteptam aprobarea de intrare in „fortăreaţa“ I.A.U.C., persoane din conducerea celor două ministere-„mama“, (M.I.C.M. şi M.E.I.) au început să pună la punct lucrurile. Ceva pare că s-a urnit, din loc, dar finalitatea acestui drum e greu de prevăzut încă, din moment ce mai există afirmaţii de genul : „DEFINIŢI-NE INTEGRAREA ŞI SÎNTEM DE ACORD S-O REALIZĂM" Cuvintele aparţin inginerului şef Păunescu şi au fost rostite exact in momentul cind, în mîna MONICA ZVIRJINSCHI PAVEL PERFIL (Continuare in pag. a IV-a) • DACIADA — marea manifestare sportivă naţională • Handbaliştii români în „cupele europene" • Gimnastică — Pregătiri asidue Sportul universitar de performanţă la... reexaminare • Box — Ei vizează locuri pe podium • Rugbi • Fotbal • Meridian (în pagina a 5-a) Aminarea vizitei şefului statului ghanez, preşedintele Consiliului Militar Suprem al Republicii Ghana, general F. W. K. Akuffo Vizita în România a şefului statului ghanez, preşedintele Consiliului Militar Suprem al re Publicii Ghana, general aprilie a.c., a fost aminată.. de . _ Akuffo, care urma să comun acord, pentru o perioadă aibă loc in prima parte a lunii ulterioară. r Sâptămina lie saptamina in Consiliul unic aeroindustrial Mihăileşti. iiidRtiîÎBiîzăiîi Noul sistem de conducere ţi organizare a agriculturi spaţiu da afirmare a răspunderii şi competenţei profesionale , a tinerilor, a tuturor lucrătorilor de pe ogoare . La semănat Toate unităţile au aceleaşi toate unităţile să se înscrie cu aceleaşi realizări! * Ne-am aflat din nou, vineri, pe ogoarele consiliului unic agroindustrial Mihăileşti pentru a urmări modul cum se desfăşoară semănatul — lucrarea de cea mai mare actualitate din campanie. Citeva din consta tările noastre, redate succint in cele ce urmează, au fost, de asemenea, comunicate seara în şedinţa biroului executiv al consiliului. Măsurile operative impuse de aceste situaţii, ca şi de altele cunoscute conducerii consiliului, au primit un conţinut clar, cu răspunderi precise şi termen de rezolvare pentru a doua zi. Simbătă, aşadar, ne-am aflat din nou pe raza consiliului, in „punctele critice" pentru a vedea cum sunt înfăptuite aceste hotăriri. FLOAREA-SOARELUI : Cind la Movila Banului se însâminţau ultimele suprafeţe, la Dulbanu lucrarea nici măcar nu începuse Imaginea de faţă a surprins vineri după-amiază momentul final al campaniei de însăminţare a florii-soarelui în C.A.P. Movila Banului. Ultimele suprafeţe primeau sămânţa, iar alături de mecanizatori, veghind la calitatea ireproşabilă a lucrărilor, l-am găsit pe şeful fermei nr. 1, ing. Toader Constantin : „Acum, cind, trecem de la o cultură la alta, ne spune acesta, este deosebit de importantă redistribuirea operativă a utilajelor. Chiar in acest moment vedeţi 3 tractoare cu discuri îndreptindu-se spre suprafeţele ce urmează a fi insămîntate cu porumb. Căci, încă de mîine de dimineaţă, campania porumbului va intră la noi in actualitate“. La ferma Dulbanu a C.A.P. Amaru, în plină amiază, l-am găsit pe şeful acesteia în birou. Tînărul inginer — și ca vîrstă si ca vechime în unitate — Traian Găinuşă, dactilografia „cu forte proprii“ şi cu un calm imperturbabil, o listă privind redistribuirea in echipe a cooperatorilor din sectorul zootehnic. „Iată o fermă care a încheiat deja conturile în campania de însămintări a culturilor din epoca a doua“, ne-am spus. Operativa „la zi“ arată insă că 25 la sută din suprafaţa destinată sfeclei de zahăr (cultură din urgenta I) nu a fost incă semănată, iar la floarea-soarelui nu s-a pus sămînta sub brazdă nici măcar pe un hectar. Justificările şefului de fermă nu întîrzie. „N-am putut intra azi dimineaţă la sfecla de zahăr din cauza terenului“ (cam şubred argument, de vreme ce peste, tot în unităţile vecine ,se lucra !). „Iar pentru floareasoarelui nu ne-au fost repartizate semănători de cătreC.A.P. Amaru de care aparţinem, intrucît ele au fost concentrate la alte ferme“. (Foarte pozitivă concentrarea utilajelor, dar acum acest lucru trebuia să se facă pe ultimele si nu pe primele suprafeţe !). Reţinem problema pentru a o pune scara in şedinţa biroului executiv al consiliului, cu atit mai mult cu cit nici un specialist din conducerea acestuia n-a trecut in ziua respectivă prin această fermă. MECANIZAREA ŞI CHIMIZAREA : Un lux nepermis în campanie , unora să le prisosească, altora să le lipsească In timp ce inginerul Traian Găinuşă era tinut in loc de lipsa utilajelor, la nici un kilometru distantă, in secţia de mecanizare a fermei vegetale de stat din Dulbanu, apartinind de acelasi consiliu, am intîlnit două semănători gata echipate pentru floarea-soarelui. E drept că din acest moment șefa de fermă, Constanta Georgescu, avea nevoie de ele, pentru că tocmai ii sosise săminta pentru loturile semincere. Dar pină atunci ele au stat nefolosite de la începutul campaniei. Peste drum o altă secţie de mecanizare umplută ochi de utilaje, inclusiv tractoare şi semănători. Este vorba de cea aparţinind fermei zootehnice de stat Dulbanu care a încheiat de peste o săptămînă însăminţarea culturilor furajere. Tovarăşul Gabor, şeful de fermă, ne spune : „Nimeni nu ne-a solicitat vreun utilaj“. Fără a putea preciza dacă sunt sau nu singulare, aceste situaţii ridică o problemă esenţială : cum sunt valorificate posibilităţile pe care le oferă noua structură de organizare din agricultură — mai precis existenta unui centru unic de mecanizare d in direcţia folosirii cu maximă eficienţă a utilajelor agricole ? O problemă pe care, de asemenea, am pus-o în atenţia şedinţei biroului executiv al Anchetă realizată de VIRGIL SIMION DUMITRU IDINCA Foto : DAN DUMITRESCU (Continuare in pag. a l1-a) Biografia unei familii de ţărani — biografia devenirii satului românesc cin) „Partidul m-a făcut om; slujesc partidul cu toată credinţa omeniei mele“ • Urmînd exemplul fratelui mai mare •Vn geolog în căutarea’ definiţiei de a fi • Vocaţia de mereu tînărMeşter Manole • Moment de cumpănă rezolvat muncitoreşte • „Cind m-am îndrăgostit, soarele avea chipul iubitei mele“ • Student la Academia „Ştefan Gheorghiu“ • A fi activist — o muncă de înaltă răspundere, dar şi de mari satisfacţii • Statornicul gind către oameni Povesteşte Radu Morcov: „Fratele meu Florea a fost rămine pentru mine un exemplu, un model de urmat. Şi nu doar pentru că este mai mare. Nici neapărat pentru că tata ni-l scotea de fiecare dată în faţă, cu vorba, cind mai făceam cite o boroboaţă şi cînd Florea lipsea dintre noi. Mi-a fost model nu doar ca om, cu însuşiri frumoase şi curate, ci mai ales ca ambiţie, ca dorinţă şi putere de a se realiza, de a nu da înapoi in faţa greutăţilor. Lui ii datorez plecarea mea de-acasă, in căutarea unui rost in viaţă“. Aşa a ajuns cel de-al patrule fiu al zidarului Cristea Morco■ din Măldăeni la Şcoala profesională de petrol-chimie din Cimpina. La chemarea fratelui de mare, el însuşi făcindu-şi debutul in meserie in oraşul de Teleaga. Mecanic de utilaj pentru foraj-extracţie, Radu sobişnuit de mic cu drumurile Un timp a lucrat la explorai geologice. Sarea de Praid, sare roşie de Tazlăul Mare şi-au lăsat tainele din adincuri în minui scormonitoare de adîncur Şi-n tot acest timp s-a aflat intr-o neostenită căutare de a ! Nu şi-a pus întrebări hamletiee, dar a cercetat răspunsuri la întrebările esenţiale ale vieţii. Pe unele, le-a aflat ca geolog, in temerara încercare de-a sonda temeiul din miezul pămîntului. Pe altele le-a aflat mai tîrziu, cind adevărata vocaţie şi-a descoperit-o in profesia de constructor. Se înălţa Roznovul, Combinatul chimic de la Piatra Neamţ. Noul edificiu avea nevoie de tot mai mulţi tineri meşteri Manole, de făurari care, pe lingă vocaţia de constructor, trebuiau s-o aibă şi pe aceea de modernitate, de industrie. Radu Morcov a trecut astfel la buldozer, pe excavator, a urcat pe schele. Şi-a înţeles că doar centura de siguranţă care să-l susţină in punctul cel mai inart unde soarele întilneşte oamenii nu-i de ajuns. Şcoala de pină aci, meseria însăşi rămăseseră citeva trepte mai jos. Era nevoie din nou de învăţătură. Şi a învăţat. Liceul seral din Roznov l-a avut câţiva ani la rând elev, seară de seară. Miezul nopţii ii găsea cu ochii obosiţi pe carte. Dimineaţa, pe schele. Zile, ani, viaţă, îl iubeau colegii de muncă pentru priceperea lui in meserie, pentru tonul grav şi important cu care aborda orice lucru, dar şi pentru firea lui deschisă şi sinceră ca o zi de primăvară în Măldăeni. Aici, la Roznov, a petrecut şi prima intimplare mai delicată, care avea să-i marcheze într-un fel viaţa tînără, Iat-o, în propria-i relatare: „Terminasem liceul, eram bine văzut pentru munca mea. Se ivise chiar pe ION ANDREIŢA Foto : V. TANASOF (Continuare In pag. a îl-a) Eficienţă economică şi profit«) ‘ Nu credem că vom comite o eroare prea mare şi nici că vom fi învinuiţi a vorbi pro domo — ţinînd seama de specialitatea noastră de economist — afirmînd că eficienţa şi profitul — luat, la început, într-un sens mai larg — au căpătat astăzi cetăţenie larg recunoscută, nu numai în tratatele de ştiinţe economice, sau în viaţa economică concretă, ci în întreaga practică socială. Ele reprezintă acum două concepte, care, la prima vedere, par foarte apropiate, interferenţe sau chiar sinonime din unele abordări. Două concepte care în substanţa lor desemnează, însă, atunci cînd se pătrunde dincolo de aspectele exterioare, de formele de manifestare, poziţii teoretice şi concepţii filozofice şi social-politice principial diferite asupra dezvoltării economico-sociale. De aceea ele constituie azi poate mai mult ca oricînd un teren nu numai pentru ample dezbateri teoretice, decurgînd din complexitatea şi diversitatea conţinutului şi mai ales a metodelor practice de realizare, ci şi pentru acute confruntări ideologice reflectînd poziţii sociale şi interese diferite, încercînd o caracterizare foarte sintetică — care nu poate fi ferită de anumite simplificări — a orientărilor din gîndirea economică occidentală, am putea distinge următoarele tendinţe mai importante : Pe de o parte, este vorba de încercarea mai Prof. univ. dr. GH. CREŢOIU ’veche şi..mai nouă a economiştilor şi sociologilor occidentali de , disimulare a profitului — ca formă specifică şi mobil fundamental al activităţii întreprinderilor capitaliste, mobi, determinat de esenţa proprietăţii capitaliste asupra mijloacelor de producţie — mai intii prin tratarea lui izolat de adevăratul izvor — munca salariată — şi anume partea neplătită a acesteia, profitul fiind tratat fie ca drept curent întreprinzătorului pentru inovaţie (Schumpeter) fie ca primă pentru nesiguranţă şi risc (F. Knight, în lucrarea „Risk, Uncertainty and Profit ; J. M. Keynes, Teoria generală a folosirii mîinii de lucru, a dobinzii şi a banilor). Mai nou, unii economişti occidentali susţin că in condiţiile modificărilor care au loc în formele de organizare şi conducere a marilor întreprinderi capitaliste, prin creşterea ponderii managerilor şi separarea capitalului proprietate de capitalul funcţiune. ..creşterea economică şi nu profitul reprezintă — cum susţine reputatul profesor american J. K. Galbraith, în recenta şi dealtfel interesanta să lucrare intitulată „Economia politică şi ţelurile publice“ — ţelul principal al firmei şi de aceea ea devine ţelul de bază al societăţii“. Unii viitorologi nu pot să nu ţină seama de contradicţiile reale economice şi sociale ale unui tip de creştere economică bazat pe grave inegalităţi sociale, la înstrăinarea crescindă şi pe devorarea resurselor, dar nici nu se pot rupe de societatea capitalistă, pretinzînd că în viitor, odată cu trecerea la o pretinsă „societate a creativităţii“, va avea loc un fel de dedublare a mobilului activităţii economico-sociale, aceasta avînd la bază atit profitul cit şi idealismul tinerilor. De altă parte, se situează economiştii, sociologii şi chiar politologii care interpretează in modurile cele mai diferite realităţile economice ale socialismului.’ Dacă într-un timp unii dintre aceştia, apologeţi ai capitalismului şi ai mecanismului spontan al pieţii, privit izolat şi opus planului şi considerat ca singurul Cadru de formare a rentabilităţii, afirmau că întreprinderile socialiste nu sunt eficiente sau nu pot avea o funcţionare eficientă, astăzi, cind preocuparea pentru perfecţionarea şi pentru creşterea eficientei economice, iar, in acest cadru, si pentru asigurarea rentabilităţii, gîndirea economică occidentală „s-a repliat“ in forme diferite, încercind acreditarea ştergerii despre o pretinsă ştergere a deosebirilor dintre capitalism si socialism — teză care are, desigur, funcţii politice şi ideologice bine determinate. Unii dintre ei, cum sunt, de exemplu, vest-germanii K. P. Hensel, K. Wessely, U. Wagner. (Continuare în pag. a II-a)