Scînteia Tineretului, aprilie 1981 (Anul 37, nr. 9906-9931)

1981-04-01 / nr. 9906

ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate presu­pune — odată cu perfecţio­narea bazei tehnico-materiale, promovarea noului şi a muta­ţiilor calitative in toate dome­niile vieţii sociala — transfor­marea revoluţionară a omului, continua ridicare a conştiinţei socialiste, afirmarea plenară în viaţă a principiilor eticii şi echităţii socialiste. Amplifica­rea obiectivelor social-econo­­mice de la un cincinal la altul a solicitat şi solicită în România socialistă o creştere a impor­tanţei factorului conştient, su­biectiv, atit în fundamentarea­­ ştiinţifică a deciziilor, nn înfăp­tuirea sarcinilor concrete ce revin colectivelor de oameni ai muncii, cit şi în crearea unui nou climat în­­care raporturile dintre oameni funcţionează după înalte criterii ale dem­nităţii, respectului, umanismu­lui revoluţionar. „Fără îndoială că în activitatea educativă tre­buie să avem permanent în ve­dere faptul că fiecare om are individualitatea şi personali­tatea sa bine distincte — arată tovarăşul Nicolae Ceauşescu la încheierea lucrărilor Congresu­lui educaţiei politice şi al cul­turii socialiste (1976). De aceea, inarmîndu-i pe oameni cu cele mai înaintate cuceriri ale cu­noaşterii, trebuie să dezvoltăm valorile morale şi virtuţile umane specifice fiecărui cetă­ţean, în strînsă concordanţă însă cu gîndirea filozofică şi etica socială revoluţionară, caracte­ristice orînduirii noastre noi, socialiste şi comuniste. Trebuie să existe deplină claritate , nu ne propunem şi nu ne putem propune uniformizarea omului. Aceasta ar fi o absurditate, un nonsens. Noi acţionăm pentru formarea unui om de omenie, cu o pregătire multilaterală, a unui comunist de omenie". Documentele partidului nostru, cuvin­ţările tovarăşului Nicolae Ceauşescu conturează clar şi convingător modul în care so­cietatea românească actuală stimulează afirmarea creatoare a personalităţii umane în ac­ţiunea socială, precum şi tră­săturile, virtuţile morale, as­piraţiile specifice modelului comunist de viaţă. Experienţa luptelor din anii ilegalităţii, şi, mai ales, cea cîştigată in anii construcţiei socialiste au sedi­mentat liniile de forţă ale idea­lului omului nou, înzestrat cu un Înalt grad de conştiinţă în care valoarea focalizatoare o formează conştiinţa politică socialistă, patriotismul, angaja­rea în planul teoriei, practicii şi creaţiei in numele idealurilor specifice societăţii noastre, identificarea personală cu obiec­tivele sociale generale, asimi­larea lor ca valori şi norme proprii de comportare, con­vingeri şi­­sentimente, motivaţii sădite profund în personalitatea şi manifestările fiecărui mem­bru al societăţii noastre. Tot­odată, pregătirea profesională, nivelul ridicat de cultură gene­rală, competenţa ştiinţifică şi profilul moral dau profunzime, rezonanţă şi eficienţă socială conştiinţei politice prin care comunistul se implică în pro­cesul de umanizare a istoriei, spre noi trepte de civilizaţie şi progres uman. Aceste trăsături ale omului nou se îmbină fericit cu spiritul creator, originali­tatea, spiritul critic şi con­structiv, curajul în explorarea viitorului şi în afirmarea nou­lui. Omenia constituie sub­stanţa morală, umanistă a unei asemenea angajări plenare şi responsabile în raport cu di­mensiunile adinei ale istoriei noastre naţionale. Prezenţa numeroaselor reveniri, in cu­vântările secretarului general al partidului, tovarăşul­­ Nicolae Ceauşescu, a caracterizării co­munistului ca om de omenie are sensul valorificării şi re­evaluării acelor precepte prin care tradiţia noastră propune frumuseţea morală , simplita­tea — ca lipsă a disimulării, modestia, respectul pentru om şi grija pentru ceilalţi, cinstea ş.a.m.d. Omenia este prezentă in mediul cotidian, acolo unde acţiunile, conduitele, atitudi­nile se statuează cu fapte de viaţă prin care­­ morala comu­nistă funcţionează şi este su­pusă transformării. Comuniştii — formaţi în condiţii şi situaţii revoluţionare morale — devin ei înşişi formatori de morali­tate : racordarea datoriei su­biectiv resimţite la datoria so­cială, obiectiv impusă, umple generalitatea normelor, valo­rilor, idealului cu substanţă omenească­ reală, cu frumuse­ţea actelor morale în care se produce acordul deplin al aspi­raţiilor individuale ,cu cerinţele societăţii socialiste, a interioru­lui uman cu deprinderile com­portamentale, a gîndului , cu fapta. Adeziunea subiectivă, VASILE MACOVICI MIC (Continuare in pag. a lll-a) Comunistul—modelul la care ne raportăm ÎNALTELE VALORI MORAL-POLITICE ALE UMANISMULUI REVOLUȚIONAR în valoarea unui produs primează inteligenţa tehnică încorporată în el UN ADEVĂR CARE ÎŞI PUNE AMPRENTA PE ACTIVITATEA DE ZI CU ZI A UNUI COLECTIV FRUNTAŞ Pentru a doua oară consecu­tiv, întreprinderea de aparate electrice pentru măsurat din Ti­mişoara a fost distinsă cu Ordi­nul Muncii clasa I. Este o per­formanţă cu care, dacă precizăm că această unitate de prestigiu a industriei româneşti nu a îm­plinit nici 10 ani de existenţă, puţine întreprinderi se pot min­doi. Printre argumentele care au­­adus-o în fruntea clasamentului hărniciei ,se află depăşirea pro­ducţiei nete cu 49 milioane lei, a celei fizice cu 35 milioane, a ex­portului cu 8,5 milioane lei va­lută şi a beneficiului cu 29,3 mi­lioane. Productivitatea calculată pe baza­ producţiei nete pe fie­care om al muncii a fost şi ea depăşită cu 2 035 lei, iar cheltu­ielile materiale la mia de lei producţie au fost cu 5,2 lei in­ferioare cifrei de plan stabilită iniţial. Sfîrşitul primului trimestru al acestui an s-a concretizat cu cî­­teva zile mai devreme in bilan­ţul economic al întreprinderii. Un rezultat care-i permite reali­zarea unei producţii suplimenta­re pînă la sfirşitul lunii martie in valoare de peste 10 milioane lei la producţia netă, de peste 13 milioane lei la producţia marfă. Mai mult decit suficient pentru îndeplinirea integrală a planului pe acest an care la indicatorii amintiţi sunt cu 16,2 la sută şi, respectiv, 14,7 la sută superiori anului precedent. încă de la în­ceputul dialogului, directorul în­treprinderii, tovarăşul dr. ing. Gheorghe Tîrpe ne-a mărturisit hotărîrea întregului colectiv de a repeta pentru a treia oară per­formanţă dobindirii înaltei dis­tincţii, bineînţeles la nivelul ac­tualelor exigenţe determinate de introducerea în fabricaţie a unui mare număr de produse noi sau reproiectate. Numai din rindul acestora, 28 la sută sunt desti­nate beneficiarilor externi, iar alte 15 la sută vor înlocui im­porturile. De altfel, acest indica­tor ni se pare a fi cel mai di­namic din activitatea economică a întreprinderii. In comparaţie cu primul an al cincinalului tre­cut, în prezent, exportul este de 6,5 ori mai mare. In 1980, rapor­tul dintre import şi export i-a adus întreprinderii un sold activ de 77,6 milioane lei, iar în acest an el va ajunge la 170,4 milioa-­ ION DAN OI­A (Continuare In pag. a II-a) Acum, in prini primăvară, municipal Rm. Vocea îşi etalează maiestuos tinereţea Foto: V. TANASOF Lucrări numai de bună cali­tate — deviza tineretului din atelierul de reparaţii al între­prinderii bucureştene de ma­şini unelte şi agregate Foto: V. TANASOF Proletari din toate ţările, uniţî-vă ! ­ SERIA II, Nr. 9 900 MIERCURI 1 APRILIE 1981 ANUL XXXVII, 4 PAGINI 30 BANI ÎN ACEST NUMĂR , DIN ŞI DESPRE VIAŢA ORGANIZAŢIILOR U.T.C. • Cartea pentru tineret : ELOGIUL AFORISMULUI • Situaţii, cazuri, atitudini : DOMICILIUL LUI STABIL E PRETUTINDENI ® Gimnastele noastre s-au întors, ieri, în patrie — Nadia Comaneci: „UNIVERSIADA BATE LA UŞĂ “ Rubrica AZI TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit scrisorile de acreditare a ambasadorului Regatului Ţărilor de Jos Preşedintele Republicii So­cialiste România, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a primit, marţi, pe Adrien Mansvelt, care şi-a prezentat scrisorile de acre­ditare in calitate de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Regatului Ţărilor de Jos in tara noastră, înminînd scrisorile de acre­ditare, ambasadorul Adrien Mansvelt a transmis preşedin­telui Nicolae Ceauşescu cele mai bune urări de sănătate din partea Maiestăţii Sale Beatrix, regina Ţărilor de Jos, de pros­peritate şi fericire pentru po­porul român. In continuare, ambasadorul Regatului Ţărilor de Jos şi preşedintele Nicolae Ceauşescu au prezentat scurte alocuţiuni. După solemnitatea înmînării scrisorilor de acreditare, pre­şedintele Nicolae Ceauşescu s-a întreţinut intr-o atmosferă cor­dială cu ambasadorul Adrien Mansvelt. La solemnitate şi convorbire, au participat Ştefan Andrei, ministrul afacerilor externe, Silviu Curticeanu, secretar pre­v­­idenţial şi al Consiliului de­­Stat. Au fost, de asemenea, de faţă membri ai Ambasadei Regatu­lui Țărilor de Jos in țara noastră. DRUMUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI ROMÂNESC SPRE O NOUĂ CALITATE NU POATE OCOLI CERCETAREA ŞTIINŢIFICĂ A PROPRIULUI DOMENIU O abordare directă, deschisă a problemelor ce stau în faţa cercetării din domeniul învăţămîntului trebuie să solicite, chiar de la început, opinia cercetătorului. De aceea, convorbirea pur­tată cu dr. Eugen P. Noveanu, cercetător la Institutul de cerce­tări pedagogice şi psihologice — autor al unor lucrări ce se bucură de un bun renume atit in ţară cit şi peste hotare — por­neşte tocmai de la locul şi rolul cercetătorului în cadrul amplei mişcări de modernizare şi continuă îmbunătăţire a activităţii desfăşurate în şcoli. — Cercetările de didactică pe care Ie efectuaţi, asemenea ori­cărei alte cercetări în domeniul învăţămîntului, au ca punct de plecare cerinţele unei anumite politici educaţionale. — Exact. Şi înţelegând prin politică educaţională un ansam­blu de finalităţi (tipul de om pe care dorim să-l formăm în ra­port cu direcţiile de dezvoltare a societăţii şi un ansamblu de opţiuni (din punct de vedere so­cial, economic şi al dezvoltării individuale) bazate pe o filoso­­fie a educaţiei, vom remarca faptul că la acest nivel are loc proiectarea sistemului educa­ţional în planul corelării nece­sităţilor şi aspiraţiilor. Dezvol­tarea multilaterală a persona­lităţii — ca teză fundamentală a politicii educaţionale promo­vate de partid — reprezintă, în ultimă instanţă, şi principala notă definitorie a cadrului de referinţă pentru cercetările de didactică. — Ce implicaţii directe decurg din această teză ? — Multe şi deosebit de com­plexe. Voi menţiona doar­ una singură, dar de relevanţă maxi­mă , privind dinamica formării personalităţii prin prismă ca­drele didactice — în special în contextul lucrărilor pentru ob­ţinerea gradului I — poate con­tribui la rezolvarea unor astfel de probleme ? — Evident, aportul cadrelor didactice poate fi decisiv. Cu condiţia unei orientări corespun­zătoare a tematicii lucrărilor pe grad didactic, ce se acordă nu pentru profesia de matemati­cian, fizician etc., ci pentru cea de profesor de matematică, de fizică etc.. Or, aceasta înseamnă cu totul altceva ! E de la sine înțeles că tematica stabilită tre­buie să fie stimulatorie pentru cei care pot face cercetări in­diat, atunci ne apare cel puţin inoportună includerea unor teme, ca „Proprietăţi afine şi prospective ale cuadricelor“ (matematică), „Teoria relativi­tăţii restrânse“ (fizică) , chiar şi un subiect de biologie de tipul „Situaţia fitosanitară a pomilor din zona în care îşi desfăşoară activitatea candidatul“ — deşi poate stimula o activitate de reală utilitate economiei naţio­nale — nu reprezintă, din pă­cate, o cercetare de didactică. — Nu există nici o recoman­dare privind latura metodică a acestor lucrări ? — Ba da. Dar numai la nive­lul „coloraturii“ metodice, as­pectele de acest gen nerepre­­zentînd demersul principal. De altfel, la clarificarea situaţiei nu contribuie nici titulatura ca­pitolului respectiv din progra­me : „Tematica lucrărilor ştiin­ţifice şi­­ metodice“ ! Această formulă — mai mult decit am­biguă — lasă să se înţeleagă că de o parte avem ştiinţa, iar de altă parte — pedagogia. Ca şi cum pedagogia nu ar fi o ştiin­ţă, ci ar fi ceva doar la nivelul bunului simţ... Şi chiar dacă pentru unii ea rămâne la acest nivel, pentru cadrele didactice care încearcă să obţină cel mai inart grad profesional — peda­gogia trebuie abordată la nive­lul unei ştiinţe, cu atit mai DAN MUCENIC (Continuare in pag. a lll-a) „E nevoie, în primul rînd, de un sistem bine structurat, de preluare a rezultatelor cercetării pedagogice ra­ porturilor dintre activitate şi dezvoltare, apare nejustificată poziţia conform căreia instrui­rea este legată numai de însuşi­rea cunoştinţelor, priceperilor, şi deprinderilor ; toate compo­nentele personalităţii se for­mează sub­­ influenţa hotărâtoare a instruirii ! Aceasta înseamnă că în procesul de instruire tre­buie introduse forme şi metode pentru dezvoltarea tuturor com­ponentelor personalităţii. — Consideraţi că cercetarea pedagogică desfăşurată de cu­care le elaborează. In baza unor indicaţii şi orientări de principiu — clare şi neechivoce — ale M.E.I., instituţiile de învăţă­mânt superior însărcinate cu perfecţionarea profesorilor au elaborat o tematică pentru a­­ceste lucrări, particularizind-o, însă, în raport cu posibilităţile sau interesele ,de moment ale unor specialişti, şi nu în raport cu cerinţele esenţiale ce decurg din directivele privind perfec­ţionarea cadrelor didactice. Ast­fel, se uită că gradul I este domeniile amintite, dar cea mai mare parte a subiectelor ar tre­bui să se axeze în planul di­dacticii disciplinelor respective. — Cum se petrec lucrurile în realitate ? — Despre felul cum au fost interpretate, instrucţiunile M.E.I. spun singure temele propuse. Dacă respectăm teza conform căreia o lucrare pentru obţine­rea gradului I trebuie să reflec­te nivelul de pregătire profe­sională şi să aducă o contribu­ţie originală la domeniul stu­ CONSTANŢA, RACORDATE LA PRIORITĂŢILE ACŢIUNILE TINERILOR­­ FERM CAMPANIEI DE PRIMĂVARĂ Săptămîna recent încheiată s-a concretizat pe ogoarele constăn­­ţene cu rezultate superioare, in principal, datorită ritmului înalt de lucru imprimat prin folosi­rea mai bună a mijloacelor teh­nice şi a forţei de muncă. Astfel,­­însă prinţărie.ţis,­ primăvară au­­ intrat într-o perioadă de vîrf, odată cu finalizarea semănatului culturilor din prima epocă tre­­cindu-se la intensificarea pregă­tirilor şi a insămîntărilor in ve­derea realzării la timp a lucră­rilor la floarea-soarelui şi po­rumb. Acestor obiective priori­tare, tuturor lucrărilor agricole de sezon trebuie să li se acorde cea mai mare atenţie pentru e­­fectuarea lor în timp scurt şi la un nivel calitativ superior. Ac­tualul stadiu al insămîntărilor aolicită­­Contribuţia energică a ti­nerilor, organizarea temeinică a muncii pe toate fronturile de lucru. Am urm­ărit in localitatea Pan­­telimon, cum se implică tinerii, conducerea organizaţiei comu­nale U.T.C. la rezolvarea sarci­nilor urgente ale campaniei. Mai întîi, Eugen Siloci, secretarul comitetului comunal U.T.C., ne-a pus la dispoziţie un tabel cu nu­mele celor 32 de tineri mecaniza­tori calificaţi recent in această meserie. Toţi se află la prima lor campanie agricolă. Ii regăsim , la fiecare secţie de mecanizare, cei mai mulţi efectuează lucră­rile pe terenurile celor cinci coo­perative agricole din raza comu­nei Pantelimon. La C.A.P. Pan­­telimon de Jos ei sunt indrumaţi de inginerul şef al unităţii, ti­­nărul Tiberiu Eugen Dabu. Toate formaţiile de tractoare sunt în brazdă,­­ lucrindu-se intens la semănat unul pentru ulei pe ul­timele suprafeţe din cele 200 ha planificate. Dumitru Fişie şi Constantin Cloşcă execută semă­natul. înaintea lor, in avans Aurel Scarlat fertilizează cd­ uree, iar Marin Iordache, Ion Bacrău şi Vasile Fişie susţin rit­mul la discuit terenul. In fine, după trecerea formaţiei de com­bi­natoare , la volanul tractoa­relor aflîndu-se Mihai Oprea, Ilie Rădoi şi Gheorghe Atanasiu —­ cele două semănători aşază sămînţa sub brazdă cu o ,,viteză zilnică“ de 40 ha. Aceeaşi lu­crare s-a încheiat la C.A.P. Pan­telimon de Sus, aşa că încă o semănătoare se alătură formaţiei care dă ultima bătălie pentru în­cheierea suprafeţelor cu in. „în­trajutorarea, ne spune Oprea Isac, primarul comunei, vizează efectuarea lucrărilor în timpul optim la fiecare cooperativă din raza comunei, respectiv la unită­ţile Pantelimon de Sus, Nisto­­reşti, Runcu, Vuituru şi Pante­limon de Jos“. La aceasta din urmă, pe pa­jiştea comunală, continuă lucră­rile de ameliorare a păşunii, de­clanşate la iniţiativa Comitetu­lui judeţean Constanţa al U.T.C. Şantierul deschis aici este locul de muncă al tinerilor din satele aparţinătoare comunei Panteli- N. GHELASE (Continuare in pag. a lit-a) 100 de ani de la naşterea poetului OCT­VIAI GOGA ÎN LUMINA PREZENTULUI De cele mai multe ori conside­răm poezia lui Goga din per­spectiva istoriei ; este o poezia consacrată ţăranului care luptă pentru idealul naţional intr-un Ardeal văzut de,poet ca un Eden trist, un fel de purgatoriu,, cum observa foarte bine Călinescu. Exegeţii operei marelui poet identificau in personalitatea ţă­ranului un simbol mitic dincolo de încercarea unei idealizări a lui, a unei simple comuniuni sentimentale cu el, în acele mo­mente grele din istoria poporu­lui nostru, în directă legătură cu această efervescenţă istorică în care timpul prevestea mari schimbări şi la care Goga a fost mai mult decât un martor ocu­lar, opera lui a cuprins sensul adine al simţirii româneşti, su­flul intim al unei dureri înde­lungate. Dar acele vremuri au trecut, istoria a fost scrisă şi, totuşi, poezia lui a rămas valo­roasă in continuare !... De ce ? Valoarea literară a poeziei lui nu trebuie să mai fie privită doar din perspectivă istorică. A­­precierea se cuvine extinsă pînă la a cuprinde însăşi structura poetică a creaţiei care presupu­ne această valoare literară. Poezia lui Goga — aşa cum semnala istoricul I.D. Bălan — realizează convergenţa a dou­ă dimensiuni ale creaţiei : pe de o parte caracterul militant, iar pe de­ altă parte mesajul social im­plicit. Acest din urmă aspect trebuie să ne reţină îndeosebi atenţia, deoarece evidenţiază faptul că opera poetului ardelean — de la a cărui naştere se împli­nesc azi o sută de ani — are un conţinut social nu numai la ni­velul declaraţiilor, ci prin însăşi structura sa artistică. Dacă la Eminescu, visul sau iubita, Hy­perion sau fata de împărat, Mir­cea cel Bătrin sau Vlad Ţepeş capătă semnificaţia unor­­valori ancestrale şi se proiectează la scară cosmică, la Goga toate acestea iau amploare prin cin­­tec, prin stingerea visului într-o lumină blinda, telurică, dar în­cărcată de un înţeles profetic. Poezia este cîntec şi cintecul se adresează tuturor celor care îl pot auzi şi înţelege : pămân­tului ori cerului, inimii sau co­drului, părinţilor sau Bătrânilor, dascălilor ori lăutarilor. Există întotdeauna în poezia lui Octa­­vian Goga un interlocutor faţă de care poetul se simte într-o deplină comuniune sufletească. Natura, reprezentată in confor­mitate cu viziunea folclorică, nu devine niciodată simplu pei­saj, ci se integrează în această atmosferă, receptînd cu o vibra­ţie impresionantă cintecul poe­tului. Oltul, de exemplu, devine un r­it mitic a cărui existenţă reală este integrată cu desăvîr­­şire in viaţa oamenilor, în rostul lor, în însăşi fiinţa tuturor ro­mânilor. Tehnica poeziei lui Goga este sim­plă şi exactă, tocmai pentru că poetul se adresează perma­nent celor din jur şi aspiră ne­contenit la un limbaj comun. De fapt, el creează impresia că spu­ne exact ceea­ ce ar fi spus ori­care dintre compatrioţii săi, că întreaga sa artă se reduce la * da glas unor aspiraţii colective. Iată de ce, după trecerea atîtoa ani, această operă a păstrat nu­meroase filoane viabile. Iată de ce tot ceea ce este valoros din punctul de vedere al atitudinii ALEXANDRU CALMACU (Continuare in pag. a II-a)

Next