Scînteia Tineretului, decembrie 1981 (Anul 37, nr. 10113-10139)
1981-12-01 / nr. 10113
Din cronica întrecerii întreprinderea minieră Orşova este cea dinţii unitate economică din judeţul Mehedinţi al cărei colectiv a raportat îndeplinirea înainte de termen a principalilor indicatori cantitativi şi calitativi stabiliţi în planul anual. Succesul se datoreşte în principal creşterii suplimentare a productivităţii muncii, calculată la producţia netă, cu 10,7 la sută, ca urmare a îmbunătăţirii tehnologiilor de prelucrare a cuarţului şi feldspatului, sortimentele de bază ale unităţii, adîncirii procesului de profilare şi specializare a sectoarelor, mai bunei organizări a activităţii în toate unităţile de producţie. ★ Onorindu-şi de ne acum sarcinile de plan revenite în acest an la producţia fizică, harnicul colectiv al Filaturii de bumbac din Drăgăneşti-Olt şi-a asigurat avansul de timp necesar pentru a furniza, suplimentar, economiei naţionale, pină la sfîrşitul anului 110 tone fire de bumbac. Acest remarcabil succes, datorat, în principal, atingerii unui indice de folosire a maşinilor şi utilajelor de 98,5 la sută şi a unui nivel al productivităţii muncii superior celui stabilit cu 5 262 lei pe fiecare om al muncii, a fost însoţit si de depăşirea prevederilor de plan la zi cu 3 milioane lei la producţia marfă si cu 2 milioane lei la producţia netă, precum si de economisire a 250 000 kWh energie electrică. La rindul lor, muncitorii, inginerii si tehnicienii întreprinderii judeţene de morărit, şi panificaţie, care au raportat îndeplinirea, înainte de termen, a planului anual la producţia marfă, producţia netă şi beneficii, vor livra la fondul pieţei, pină la sfirşitul lunii decembrie, însemnate cantităţi suplimentare de făină, specialităţi de panificaţie, biscuiţi şi preparate zaharoase. ★ Peste 40 de întreprinderi industriale din judeţul Mureş au anunţat îndeplinirea Înainte de termen a sarcinilor de plan la producţia marfă şi netă, precum şi la ceilalţi indicatori economico-financiari de bază pe cele 11 luni ale anului, în rindul celor ce au obţinut acest important succes se înscriu chimiştii de pe marea platformă chimică „Azomureş“, constructorii de maşini de la ,,Prodcomplex“, făurarii de mobilă de la ILEFOR din Tg. Mureş, forestierii de la IFET Reghin—Mureş sticlarii din Tirnăveni, lucrătorii fabricii de zahăr din Tg. Mureș şi alte colective de muncă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Legi şi hotărîri în interesul progresului şi prosperităţii fiecăruia, al întregii naţiuni OPŢIUNE FERMĂ PENTRU O DEZVOLTARE ECONOMICO SOCIALĂ ECHILIBRATĂ ŞI ARMONIOASĂ .» La recenta sa sesiune, Marea Adunare Naţională a adoptat o serie de acte normative care, în ansamblul lor, prefigurează cu claritate şi profunzime coordonatele dezvoltării economicosociale a ţării în anul viitor, precum şi cadrul concret de aplicare a principiilor autoconducerii şi ale autoaprovizionării teritoriale in vederea satisfa- • cerii in condiţii corespunzătoare a necesităţilorde consum ale populaţiei. Este vorba de Legea pentru adoptarea Planului naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1982, Legea pentru adoptarea Planului de dezvoltare a agriculturii și industriei alimentare pe anul 1982, Legea pentru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1982 şi, respectiv, de Programul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea teritorială pentru asigurarea populaţiei cu produse agricole animale şi vegetale în perioada 1982—1985 şi Programul cu privire la aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare şi bunuri industriale de consum pe trimestrul IV 1981 şi semestrul I 1982. Elaborate sub directa îndrumare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, toate aceste documente adoptate de forumul legislativ al ţării , după ce în prealabil au fost discutate şi aprobate în cele mai inalte forumuri ale democraţiei noastre socialiste — poartă amprenta gîndirii novatoare, cutezătoare, a spiritului revoluţionar, a realismului politic — caracteristici definitorii aie personalităţii secretarului general al partidului. Prevederile acestor documente sintetizează in fapt concluziile desprinse din experienţa activităţii economico-sociale desfăşurate in acest prim an al cincinalului, precum şi orientările de bază decurgind din hotărîrile Congresului al XII-lea al P.C.R., din obiectivele fundamentale ale planului cincinal 1981—1985, din expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Plenara comună a Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale. Care sunt, aşadar, principalele orientări şi principalele caracteristici ale dezvoltării economico-sociale a ţării în anul viitor, concretizate în prevederile ansamblului de documente adoptate de Marea Adunare Naţională . Mai întîi de toate trebuie subliniat faptul că aceste documente se armonizează intr-un tot unitar, reflectînd cu pregnanţă viziunea integratoare asupra diferitelor laturi ale producţiei, repartiţiei şi consumului. Astfel, Planul naţional unic stabileşte proporţiile generale şi priorităţile dezvoltării in cadrul cărora agricultura ocupă un loc central, alături de baza de materii prime şi energie, fapt ilustrat şi de ritmul de creştere a producţiei agricole (cu 6,0—7,9 la sută producţia globală şi cu 6,8 la sută producţia netă, în 1982 faţă de 1981), pentru prima dată superior ritmului prevăzut la producţia industrială şi la venitul naţional în ansamblu. Pornind de la această orientare, Planul de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare pe 1982 concretizează şi aprofundează principalele direcţii, căi şi mijloace de realizare a sarcinilor ce revin agriculturii din Planul naţional unic, producţiile ce se prevăd astfel a fi realizate constituind totodată — alături de criteriile unui consum agroalimentar raţional — principala bază de fundamentare a Programului privind autoconducerea şi autoaprovizionarea teritorială pentru asigurarea populaţiei cu produse agricole animale şi vegetale în perioada 1982—1985 şi a Programului cu privire la aprovizionarea populaţiei pe trimestrul IV/1981 şi semestrul I/1982. Căci, spre exemplu, realizarea consumului de carne pe locuitor, prevăzut pentru anul 1982, presupune realizarea efectivelor de animale pentru tăiere, aducerea acestora la greutatea stabilită, sarcini care în planul privind dezvoltarea agriculturii işi găsesc numeroase corespondente pe linia realizării producţiei de cereale, de furaje, dezvoltării zootehniei, realizării unui amplu program deinvestiţii etc. O altă caracteristică esenţială, care deasemenea se regăseşte în toate aceste documente, este legată de o fundamentare mai riguroasă tehnico-economică a tuturor prevederilor, care se întemeiază pe o evaluare mai exactă a potenţialului economie şi tehnicoştiinţific de care dispunem şi ia, totodată, în considerare impactul crizei economice mondiale, urmărindu-se restrîngerea la minimum a efectelor acesteia asupra economiei româneşti. în sprijinul acestei afirmaţii pot fi aduse o multitudine de argumente concrete. Astfel, se remarcă faptul că diferitele prevederi ale documentelor la care ne referim nu extrapolează pur şi simplu în mod linear tendinţele de dezvoltare de pină acum sau cele prevăzute in viitor. De pildă, ritmurile unor indicatori sintetici precum producţia marfă industrială (creştere prevăzută în 1982 faţă de 1981, de 4,7 la sută), produsul social (4,5 la sută), venitul naţional (5,5 la sută), investiţiile totale în economie (5 la sută) apar la alte dimensiuni decit in fazele anterioare ale dezvoltării extensive, reflectînd de fapt o aprofundare a modificărilor structurale impuse de ridicarea calitativă a economiei noastre, de sporirea generală a eficienţei economice. In contextul internaţional actual, chiar şi aceste ritmuri mai ponderate situează Cetatomia românească deasupra (Continuare în pag. a II-a) Creşterea venitului naţional (în procente) 105,5 /I 1982 1981 TICO 102,7 /I 1982 ---------------19811----7100 Ag| Creşterea veniturilor reale totale ale populaţiei (în procente) ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 10113 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 DECEMBRIE 1981 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe ministrul culturii al U.R.S.S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, luni, pe Piotr Nilovici Demirev, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., ministrul culturii al U.R.S.S., care a luat parte la lucrările celei de-a doua sesiuni a Comisiei mixte guvernamentale româno-sovietice de colaborare culturală, desfăşurate la Bucureşti. La primire a participat tovarăşa Suzana Gâdea, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., preşedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost de faţă V. I. Drozdenko, ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti. Oaspetele a transmis tovarăşului Nicolae Ceauşescu un cald salut şi cele mai cordiale urări din partea tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secretar general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., a celorlalţi membri ai Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. Totodată, ministrul sovietic a exprimat întreaga gratitudine pentru întrevederea acordată, pentru prilejul oferit de a vizita România şi de a cunoaşte nemijlocit unele realizări obţinute de poporul român in dezvoltarea multilaterală a patriei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit pentru urările adresate şi a rugat să se transmită tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, celorlalţi membri ai Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. salutul său călduros şi cele mai bune urări. în cadrul întrevederii au fost evocate cu satisfacţie bunele relaţii existente intre P.C.R. şi P.C.U.S., intre România si Uniunea Sovietică, care se extind si adîncesc continuu, in spiritul înţelegerilor convenite între tovarăşii Nicolae Ceauşescu si Leonid Ilici Brejnev. în acelaşi timp, au fost evidenţiate rezultatele bune ale conlucrării românosovietice pe tărîmul culturii. A fost manifestată dorinţa comună de a se intensifica acţiunile de colaborare în acest domeniu, valorificîndu-se cit mai eficient posibilităţile existente. S-a apreciat că promovarea pe scară tot mai largă a colaborării româno-sovietice în domeniul culturii contribuie la o mai bună cunoaştere a valorilor culturale ale ţârilor şi popoarelor noastre, la amplificarea şi aprofundarea relaţiilor de cooperare statornicite între îtormânia şi U.R.SS.Dintre poporul român şi popoarele Uniunii Sovietice, slujeşte prieteniei tradiţionale dintre cele două state vecine, cauzei socialismului şi păcii. S-a subliniat, de asemenea, rolul oamenilor de ştiinţă şi cultură în general în apărarea civilizaţiei umane, dezvoltarea societăţiii omeneşti, contribuţia pe care aceştia trebuie să o aducă la întărirea părţii şi destinderii, la dezvoltarea colaborării între popoare. Schimbul de vederi în problema Internationale a scos, de ascingenea, in evidenţă, necesitatea unor eforturi susţinute pentru asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, pentru statorilicirea unui climat de încredere și collaborare între toate nafiunile ilumii, importanta adoperii unormăsuri concrete de dezarmare și, în primul rind, de dezarratare nucleară, însemnătatea rezolvării problemelor complexe ale lumii contemporaine în interesul tuturor popoarelor, al păcii ilk Europa si in întreaga lume, întrevederea a decurs într-o atmosferă caldă, tovărășetescă. TINERETUL ROMÂNIEI DOREŞTE PACEA! 9 W _ (* 1» n ■ • v f f ,.A I navae u \^vuvi VJtiV| wjwni vi lui M isin viului g E *3 s VApt . 111 v* t u u b & facţie şi deplina aprobare faţă de Hotărîrea Marii Adunării Naţionale de a împuternici pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, pentru a se adresa tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., şi preşedintelui Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, celorlalţi şefi ai statelor semnatare ale Actului final al Conferinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, in vederea opririi amplasării de noi rachete cu rază medie de acţiune, pentru retragerea celor existente, pentru o Europă 1 Decembrie 1918 — făurirea statului naţional unitar român ÎN NUMELE DREPTULUI SACRU AL POPORULUI DE A FI LIBER SI STAPIN PE SOARTA SA pentru noi, pentru poporul român, ziua de 1 decembrie constituie de mai bine de şase decenii o zi-simbol, piatră de temelie in devenirea noastră istorică. Atunci, în 1918, la 1 decembrie, s-a făurit statul naţional unitar român, încununarea unor idealuri şi aspiraţii multiseculare în care s-au regăsit încorporate în expresia lor materială libertatea, independenţa şi reîntregirea patriei strămoşeşti. Se ştie, acum 63 de ani, în străvechea cetate Alba lulia, mii de inimi româneşti au salutat şi impus realizarea visului străbun al unităţii româneşti pentru a cărui împlinire generaţii şi generaţii de eroi ai neamului au luptat şi s-au sacrificat, plătind adeseori cu viaţa nestrămutata încredere în dreptul sfînt al ţării şi poporului de a fi un singur trup, de a fi stăpin pe soarta sa la el acasă. Ca toate marile momente ale Istoriei, Unirea de la 1 decembrie a fost consecinţa firească, logică şi obiectivă a istoriei înseşi, avind precedente care au marcat profund viaţa poporului nostru. Această unitate s-a bizuit întotdeauna pe unitatea de singe, de fiinţă, de limbă, de cultură, de viaţă reală şi pe voinţa neclintită de a recuceri această valoare supremă a cărei pecete marchează hotăritor existenţa în timp a oricărui popor, în cursul istoriei, evocînd Marea Unire să-virşită acum 63 de ani, evocăm o suită întreagă de împliniri care fiecare în parte au contribuit la înălţarea edificiului unităţii naţionale depline, începind cu conştiinţa de neam, de singe şi limbă, de cultură atit de viu exprimată incă de la începuturile vieţii noastre statale, trecînd prin marea înfăptuire a unităţii, realizată de popor sub conducerea lui Mihai Viteazul, programele de luptă ale revoluţionarilor paşoptişti, formarea statului naţional român modern în 1859, sub sceptrul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, eroicele bătălii de la 1877 care au consfinţit independenţa noastră de stat. Toate aceste momente au marcat un drum ascendent, un drum încununat la 1 decembrie 1918, răsplata binemeritată şi dreaptă pe care istoria a dat-o poporului nostru pentru tenacitatea luptei sale, pentru excepţionala putere de sacrificiu, pentru voinţa care i-a animat întotdeauna cugetul şi simţirea, consacrindu-se împlinirii idealurilor de libertate şi dreptate, progres şi unitate. Se cuvine a menţiona aici cea mai semnificativă distincţie pe care istoria o recunoaşte evenimentului petrecut la 1 decembrie 1918. Aceea că el s-a datorat maselor populare, voinţei lor fierbinţi, că dreptul la unitate naţională a fost materializat prin lupta necurmată, muncitorimea aducîndu-şi o contribuţie de mare preţ la dobindirea acestei victorii. Unirea din 1918 nu a fost şi nu avea cum să fie darul cuiva ; nu a fost şi nu avea cum să reuşească decit prin forţa populară exprimată liber şi răspicat, în numele a tot ceea ce este mai sacru — dreptul fiecărui popor de a trăi liber şi stăpin pe soarta sa, în propria lui casă zidită de-a lungul întregii sale istorii multimilenare. Tratatele internaţionale n-au făcut altceva decit să consfinţească juridiceşte o realitate deja existentă, să consacre dreptatea poporului român care a suferit atit în atitea secole pentru a-şi vedea visul împlinit — visul de a trăi pe pămîntul strămoşesc. Reunirea provinciilor româneşti în statul naţional unitar era in firea trecerii timpului, a legilor obiective ale dezvoltării societăţii româneşti şi ea s-a săvîrşit în 1918. este adevărat, în circumstanţe favorabile, dar care nu au făcut decit să accelereze un proces care se desfăşura de-a lungul a multor sute de ani. Măsura imensei Investiţii de speranţă, de încredere, de aşteptări pe care poporul român o făcuse în realizarea unităţii naţionale depline avea să se evidenţieze cu deosebită pregnanţă in deceniile ce au urmat. Acele decenii, din perioada interbelică, a căror emblemă a fost lupta tenace a poporului, în frunte cu cei mai buni fii ai săi, comuniştii, pentru a ajunge la împlinirea desăvârşită a dreptăţii şi libertăţii, corolarele indispensabile ale unităţii naţionale. Avea să fie această luptă, îndreptată împotriva a tot ceea ce greva progresul nostru istoric, împotriva exploatării, împotriva aservirii ţării intereselor forţelor imperialiste, a pericolului fascist şi de război. Această luptă avea să se fi- nalizeze în pregătirea şi victoria revoluţiei de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944, strălucită bătălie pe care poporul, organizat şi condus de comunişti, a ciştigat-o deschizindu-şi o eră nouă în propria istorie, orizonturile trecerii la edificarea noii societăţi, socialiste pe pămîntul românesc. în acest arc al timpului istoric, construcţia socialismului în patria noastră se înscrie ca o parte organică, în continuitatea aceleiaşi lupte pentru libertate şi progres, independenţă şi prosperitate. Reflexul direct dr. V. NICULAE (Continuare în pag. a 1i-a) ETERNITATE Ziua Unirii se râsfrînge-n mine Şi timpul mâ-mpresoară legendar. Sub paşii mei dorm somnul milenar Cei ce-au murit ca să se nască iar - In seminţia gliei carpatine. Frămint in palma grea un pumn de lut Şi şoapta lui imi tulbură simţirea, • îmi veşniceşte singere, Unirea Mă face frate bun cu nemurirea Şi cu arzînde buze il sărut. Culeg din cimp un fir de iarbă crud Cu rădăcina incă tremurată Şi-mi culc pe el urechea încordată De liniştea adincă şi curată Şi doinele străbune le aud. La un izvor mi-asuimpăr setea vie Şi-mi răcoresc ai gîndurilor rug. Prin unda apei veacurile curg Cum curge clipa zilei spre amurg In altă zi apoi să reinvie. " MIHAI ȘEITAN fără arme nucleare m numele nostru, nu numele vieţii • Avem deplina convingere că voinţa noastră de pace va fi în mod strălucit afirmată prin cuvîntul neobositului său exponent şi promotor, tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU • Ginduri tinere pentru pace într-un judeţ cu vocaţia muncii • Scrisoare dintr-un adăpost atomic . " (în pagina a 3-a) Vestea a cuprins imediat şi a înflăcărat puternic conştiinţele şi simţirile noastre, ale întregului popor exprimind voinţa unanimă şi arzătoare a naţiunii socialiste, a tinerei generaţii. Marea Adunare Naţională a adoptat în Unanimitate Hotărîrea de a împuternici pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general ,al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, pentru a se adresa tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., şi preşedintelui Statelor Unite ale America, Ronald Reagan, celorlalţi şefi ai,statelor semnatare aleActului final al Conferinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, în vederea opririi, amplasării de noi rachete cu rază medie de acţiune, pentru retragerea celor existente, pentru o Europă fără arme nucleare. întîiul nostru gînd a fost acela al satisfacţiei faţă de o asemenea hotărîre care se întemeiază pe imensul prestigiu internaţional al preşedintelui nostru, recunoaştere în fapt a unei activităţi neobosite puse în slujba păcii, libertăţii, vieţii şi fericirii poporului său, a tuturor popoarelor lumii. Consecvenţa şi clarviziunea, "realismul politic şi optimismul istoric sunt caracteristicile prin excelenţă ale tuturor demersurilor tovarăşului Nicolae Ceauşescu în direcţia făuririi unei lumi mai bune şi mai drepte, fără arme şi războaie pe continentul nostru atit de încercat şi frămîntat şi pe planetă, împuternicind pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu să se adreseze conducătorilor Uniunii Sovietice şi Statelor Unite ale Americii, celorlalţi şefi ai statelor semnatare ale Actului final al Conferinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, Marea Adunare Naţională a validat şi în acest fel încrederea cu care naţiunea întreagă, tînăra generaţie urmăresc şi sprijină eforturile constructive ale conducătorului iubit şi, stimat al partidului şi statului nostru, convingerea noastră unanimă şi trainică în faptul că cel mai în măsură să exprime opţiunile şi voinţa naţiunii de pace şi libertate, să apere dreptul poporului nostru şi al tuturor popoarelor lume la viaţă este tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de numele şi acţiunea căruia seleagă însuşi prestigiul fără precedent al României în lumea contemporană. Dealtfel, deplina adeziune cu care a fost primită această hotărîre este o dovadă grăitoare a voinţei întregului popor, a tuturor tinerilor şi tinerelor din patria noastră, de la oraşe şi sate, români, maghiari,germani şi de alte naţionalităţi de a face totul pentru a înfăptui politica internă şi externă a partidului şi statului nostru. Programul istoric de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, hotăririlor Congresului al XII-lea al P.C.R. în acest spirit nobil şi generos se înscrie totodată şi Apelul Marii Adunări Naţionale a Republicii Socialiste România către parlamentele, guvernele şi popoarele ţărilor europene, ale Statelor Unite ale Americii şi Canadei, vibrant manifest pentru salvgardarea destinelor umanităţii, responsabilă chemare la unitatea de acţiune a tuturor celor pentru care soarta şi viaţa omenirii reprezintă o preocupare de înaltă răspundere, care nu poate fi tranşată prin alternative de forţă sau prin abdicarea de la rigorile raţiunii şi umanismului. In numele nostru, în numele vieţii tovarăşul Nicolae Ceauşescu este acum purtătorul şi promotorul unui mesaj plin de responsabilitate şi umanism, mesaj care ne reprezintă întru totul opţiunile, gîndurile şi năzuinţele. în numele nostru, in numele vieţii pacea trebuie să învingă. FILE DE EPOPEE Cuvîntul prin el însuşi este neîncăpător, corabie fără apă, cîntec fără sunet. Actul de la 1 decembrie 1918 nu poate fi dezgolit de tensiunea lăuntrică a bucuriei pe care un neam o are după secolede jertfe, umilinţe suportate demn, cu fermitatea celui care nu-şi pierde niciodată speranţa şi nici orgoliul de a exista dintotdeauna spre mai departe. Acest act nu poate trăi altcumva. Dar cum apare 1 decembre 1918 pentru mine, tinăr de 30 de ani, ocolit de combustiile dure, grave ale istoriei, fără să aud, să simt şi să văd gilgîiala singelui scurs din rană, mirosul de grine arzînd mocnit, durerea mamei în faţa mormîntului unicului fiu căzut la datorie? Imaginaţia este, poate, o realitate de două ori mai adincă şi dacă destinul nu ne va fi dat spre neuitare pe Goga, Coşbuc, Rebreanu şi cîţi alţii, eu aş fi fost acum infinit mai sărac sufleteşte şi, oricum, mai neadevărat. A trebuit să ies din pielea uşoară a copilăriei (cînd istoria era o salbă frumoasă de date şi de oameni iluştri) să văd, să simt, să citesc, ca să-mi dau seama că nu evenimentele in sine (oricît de providenţiale ar fi ele) fac o istorie şi un popor. Trebuie neîndoielnic ca un neam să-şi merite istoria şi asta, a demonstrat-o în nenumărate rînduri poporul român. Ţara mea nu s-a născut nici la 24 ianuarie 1859, şi nici la 1 decembrie 1918. Ea exista prea de demult ca cineva să-şi mai amintească şi să o pună la îndoială. La Alba lulia, există o carte minunată în mai multe volume, scrisă cu numele miilor de participanţi la Marea Adunare a Unirii. Ei sunt şi autorii şi cuvintele acestei epopei fără seamăn a naşterii României. Ei ştiau tot atât de bine ca noi că nu doar de cuvinte, ci şi de simţire are nevoie acest popor. Gravităţii actului pe care-l îndeplineau atunci, la 1 decembrie 1918, ei i-au răspuns prin gravitatea semnăturii lor. Un om oricît de tinăr ar fi, dacă nu are conştiinţa şi respectul propriei semnături, nu-şi merită ţara. Acest gînd e mai presus de însăşi viaţa noastră. SORIN PREDA