Scînteia Tineretului, decembrie 1981 (Anul 37, nr. 10113-10139)

1981-12-01 / nr. 10113

Din cronica întrecerii întreprinderea minieră Orşova este cea dinţii unitate economică din judeţul Mehedinţi al cărei colectiv a raportat înde­plinirea înainte de­­ termen a principalilor indicatori cantitativi şi calitativi stabiliţi în planul anual. Succesul se datoreşte în principal creşterii supli­mentare a productivităţii muncii, calculată la pro­ducţia netă, cu 10,7 la sută, ca urmare a îmbu­nătăţirii tehnologiilor de prelucrare a cuarţului şi feldspatului, sortimentele de bază ale unităţii, adîn­­cirii procesului de profi­lare şi specializare a sec­toarelor, mai bunei or­ganizări a activităţii în toate unităţile de pro­ducţie. ★ Onorindu-şi de ne acum sarcinile de plan revenite în acest an la producţia fizică, harnicul colectiv al Filaturii de bumbac din Drăgăneşti-Olt şi-a asi­gurat avansul de timp ne­cesar pentru a furniza, suplimentar­, economiei naţionale, pină la sfîrşi­­tul anului 110 tone fire de bumbac. Acest remarca­bil succes, datorat, în principal, atingerii unui indice de folosire a maşi­nilor şi utilajelor de 98,5 la sută şi a unui nivel al productivităţii muncii su­perior celui stabilit cu 5 262 lei pe fiecare om al muncii, a fost însoţit si de depăşirea prevederilor de plan la zi cu 3 milioane lei la producţia marfă si cu 2 milioane lei la pro­ducţia netă, precum si de economisire a 250 000 kWh energie electrică. La rindul lor, muncito­rii, inginerii si tehnicienii întreprinderii judeţene de morărit, şi panificaţie, care au raportat îndepli­nirea, înainte de termen, a planului anual la pro­ducţia marfă, producţia netă şi beneficii, vor livra la fondul pieţei, pină la sfirşitul lunii decembrie, însemnate cantităţi su­plimentare de făină, spe­cialităţi de panificaţie, biscuiţi şi preparate za­haroase. ★ Peste 40 de întreprin­deri industriale din jude­ţul Mureş au anunţat în­deplinirea Înainte de ter­men a sarcinilor de plan la producţia marfă şi netă, precum şi la ceilalţi indicatori economico-fi­­nanciari de bază pe cele 11 luni ale anului, în rindul celor ce au obţinut acest important succes se înscriu chimiştii de pe marea platformă chimică „Azomureş“, constructo­rii de maşini de la ,,Prod­­complex“, făurarii de mobilă de la ILEFOR din Tg. Mureş, forestierii de la IFET Reghin—Mureş sticlarii din Tirnăveni, lucrătorii fabricii de za­hăr din Tg. Mureș şi alte colective de muncă. Proletari din toate ţările, uniţi-vă ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST Legi şi hotărîri în interesul progresului şi prosperităţii fiecăruia, al întregii naţiuni OPŢIUNE FERMĂ PENTRU O DEZVOLTARE ECONOMICO SOCIALĂ ECHILIBRATĂ ŞI ARMONIOASĂ .» La recenta sa sesiune, Marea Adunare Naţională a adoptat o serie de acte normative care, în ansamblul lor, prefigurează cu claritate şi profunzime coor­donatele dezvoltării economico­­sociale a ţării în anul viitor, precum şi cadrul concret de aplicare a principiilor autocon­­ducerii şi ale autoaprovizionării teritoriale in vederea satisfa- • cerii in condiţii corespunzătoa­re a necesităţilor­­de consum ale populaţiei. Este vorba de Legea pentru adoptarea Planu­lui naţional unic de dezvoltare economico-socială a Republicii Socialiste România pe anul 1982, Legea pentru adoptarea Planului de dezvoltare a agri­culturii și industriei alimentare pe anul 1982, Legea pentru a­­doptarea Bugetului de stat pe anul 1982 şi, respectiv, de Pro­gramul privind autoconducerea şi autoaprovizionarea teritoria­lă pentru asigurarea populaţiei cu produse agricole animale şi vegetale în perioada 1982—1985 şi Programul cu privire la a­­provizionarea populaţiei cu produse agroalimentare şi bu­nuri industriale de consum pe trimestrul IV 1981 şi semestrul I 1982. Elaborate sub directa îndru­mare a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, toate aceste docu­mente adoptate de forumul le­gislativ al ţării , după ce în prealabil au fost discutate şi aprobate în cele mai inalte fo­rumuri ale democraţiei noastre socialiste — poartă amprenta gîndirii novatoare, cutezătoare, a spiritului revoluţionar, a rea­lismului politic — caracteristici definitorii aie personalităţii se­cretarului general al partidului. Prevederile acestor documente sintetizează in fapt concluziile desprinse din experienţa acti­vităţii economico-sociale desfă­şurate in acest prim an al cin­cinalului, precum şi orientările de bază decurgind din hotărî­­rile Congresului al XII-lea al P.C.R., din obiectivele funda­mentale ale planului cincinal 1981—1985, din expunerea tova­răşului Nicolae Ceauşescu la Plenara comună a Comitetului Central al Partidului Comunist Român şi a Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi So­ciale. Care sunt, aşadar, prin­cipalele orientări şi principalele caracteristici ale dezvoltării e­­conomico-sociale a ţării în anul viitor, concretizate în prevede­rile ansamblului de documente adoptate de Marea Adunare Naţională­­ . Mai întîi de toate trebuie subliniat faptul că aceste docu­mente se armonizează intr-un tot unitar, reflectînd cu preg­nanţă viziunea integratoare asupra diferitelor laturi ale producţiei, repartiţiei şi consu­mului. Astfel, Planul naţional unic stabileşte proporţiile ge­nerale şi priorităţile dezvoltării in cadrul cărora agricultura ocupă un loc central, alături de baza de materii prime şi energie, fapt ilustrat şi de rit­mul de creştere a producţiei agricole (cu 6,0—7,9 la sută producţia globală şi cu 6,8 la sută producţia netă, în 1982 faţă de 1981), pentru prima dată su­perior ritmului prevăzut la pro­ducţia industrială şi la venitul naţional în ansamblu. Pornind de la această orientare, Planul de dezvoltare a agriculturii şi industriei alimentare pe 1982 concretizează şi aprofundează principalele direcţii, căi şi mijloace de realizare a sarcini­lor ce revin agriculturii din Planul naţional unic, producţiile ce se prevăd astfel a fi realizate constituind totodată — alături de criteriile unui consum agro­­alimentar raţional — principa­la bază de fundamentare a Programului privind autocon­ducerea şi autoaprovizionarea teritorială pentru­­ asigurarea populaţiei cu produse agricole animale şi vegetale în perioa­da 1982—1985 şi a Programului cu privire la aprovizionarea populaţiei pe trimestrul IV/1981 şi semestrul I/1982. Căci, spre exemplu, realizarea consumului de carne pe locuitor, prevăzut pentru anul 1982, presupune realizarea efectivelor de ani­male pentru tăiere, aducerea acestora la greutatea stabilită, sarcini care în planul privind dezvoltarea agriculturii işi gă­sesc numeroase corespondente pe linia realizării producţiei de cereale, de furaje, dezvoltării zootehniei, realizării unui am­plu program de­­investiţii etc. O altă caracteristică esenţia­lă, care de­­asemenea se re­găseşte în toate aceste docu­mente, este legată de o fun­damentare mai riguroasă teh­­nico-economică a tuturor pre­vederilor, care se întemeiază pe o evaluare mai exactă a po­tenţialului economie şi tehnico­­ştiinţific de care dispunem şi ia, totodată, în considerare im­pactul crizei economice mon­diale, urmărindu-se restrînge­­rea la minimum a efectelor a­­cesteia asupra economiei româ­neşti. în sprijinul acestei afir­maţii pot fi aduse o multitu­dine de argumente concrete. Astfel, se remarcă faptul că diferitele prevederi ale docu­mentelor la care ne referim nu extrapolează pur şi simplu în mod linear tendinţele de dez­voltare de pină acum sau cele prevăzute in viitor. De pildă, ritmurile unor indicatori sin­tetici precum producţia marfă industrială (creştere prevăzută în 1982 faţă de 1981, de 4,7 la sută), produsul social (4,5 la sută), venitul naţional (5,5 la sută), investiţiile totale în economie (5 la sută) apar la alte dimensiuni decit in fazele anterioare ale dezvoltării ex­tensive, reflectînd de fapt o a­­profundare a modificărilor structurale impuse de ridicarea calitativă a economiei noastre, de sporirea generală a eficienţei economice. In contextul inter­naţional actual, chiar şi aceste ritmuri mai ponderate situează Ce­tatomia românească deasupra (Continuare în pag. a II-a) Creşterea venitului naţional (în procente) 105,5 /I 1982 1981 T­ICO 102,7 /I 1982 ---------------19811----7100 A­­g| Creşterea veniturilor reale totale ale populaţiei (în procente) ANUL XXXVII, SERIA II, Nr. 10113 4 PAGINI 30 BANI MARȚI 1 DECEMBRIE 1981 TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU a primit pe ministrul culturii al U.R.S.S. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, a primit, luni, pe Piotr Nilovici Demirev, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S., ministrul culturii al U.R.S.S., care a luat parte la lucrările celei de-a doua sesiuni a Comisiei mixte guvernamen­tale româno-sovietice de colabo­rare culturală, desfăşurate la Bucureşti. La primire a participat tova­răşa Suzana Gâdea, membru su­pleant al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., pre­şedintele Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. A fost de faţă V. I. Drozdenko, ambasadorul U.R.S.S. la Bucu­reşti. Oaspetele a transmis tovară­şului Nicolae Ceauşescu un cald salut şi cele mai cordiale urări din partea tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secretar general al Comitetului Central al Parti­dului Comunist al Uniunii So­vietice, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., a celorlalţi membri ai Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. Totodată, ministrul sovietic a exprimat întreaga gratitudine pentru întrevederea acordată, pentru prilejul oferit de a vizita România şi de a cunoaşte ne­mijlocit unele realizări obţinute de poporul român in dezvoltarea multilaterală a patriei. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a mulţumit pentru urările adresa­te şi a rugat să se transmită to­varăşului Leonid Ilici Brejnev, celorlalţi membri ai Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S. salutul său călduros şi cele mai bune urări. în cadrul întrevederii au fost evocate cu satisfacţie bunele re­laţii existente intre P.C.R. şi P.C.U.S., intre România si Uniu­nea Sovietică, care se extind si adîncesc continuu, in spiritul în­ţelegerilor convenite între tova­răşii Nicolae Ceauşescu si Leonid Ilici Brejnev. în acelaşi timp, au fost evidenţiate rezultatele bune ale conlucrării româno­­sovietice pe tărîmul culturii. A fost manifestată dorinţa comună de a se intensifica acţiunile de colaborare în acest domeniu, va­­lorificîndu-se cit mai eficient posibilităţile existente. S-a apreciat că promovarea pe scară tot mai largă a colabo­rării româno-sovietice în dome­niul culturii contribuie la o mai bună cunoaştere a valorilor cul­turale ale ţârilor şi popoarelor noastre, la amplificarea ş­i apro­fundarea relaţiilor de cooperare statornicite între îtor­mânia şi U.R.SS.D­intre poporul român şi popoarele Uniunii Sovietice, slujeşte prieteniei t­radiţionale dintre cele două state vecine, cauzei socialismului şi păcii. S-a subliniat, de asemenea, rolul o­amenilor de ştiinţă şi cul­tură în general în apărarea civi­lizaţiei umane, dezvoltarea so­­cietăţiii omeneşti, contribuţia pe care a­ceştia trebuie să o aducă la întărirea părţii şi destinderii, la dezvoltarea colaborării între popoa­re. Schimbul de vederi în proble­ma Internationale a scos, de ascingenea, in evidenţă, necesita­tea unor eforturi susţinute pen­tru asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, pentru statorili­­cirea­ unui climat de încredere și colla­borare între toate na­fiu­­nile ilumii, importanta adop­­erii unor­­măsuri concrete de dezar­­mare și, în primul rind,­­ de dezarratare nucleară, însemnăta­tea rezolvării problemelor com­plexe ale lumii contemporaine în interesu­l tuturor popoarelor, al păcii ilk Europa si in întreaga lume, întrev­ed­erea a decurs într-o atmos­feră caldă, tovărășetescă. TINERETUL ROMÂNIEI DOREŞTE PACEA! 9 W _ (* 1» n ■ • v f f ,.A I n­avae u \^vuvi VJtiV| wjwni vi lui M isin viului g E *3 s VApt . 111 v* t u u b & facţie şi deplina aprobare faţă de Hotărîrea Marii Adunării Naţionale de a împuternici pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar­ul general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, pentru a se adresa tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secretar general al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., şi pre­şedintelui Statelor Unite ale Americii, Ronald Reagan, celorlalţi şefi ai statelor semnatare ale Actului final al Conferinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, in vederea opririi amplasării de noi rachete cu rază medie de acţiune, pentru retragerea celor existente, pentru o Europă 1 Decembrie 1918 — făurirea statului naţional unitar român ÎN NUMELE DREPTULUI SACRU AL POPORULUI DE A FI LIBER SI STAPIN PE SOARTA SA pentru noi, pentru poporul român, ziua de 1 decembrie constituie de mai bine de şase decenii o zi-simbol, piatră de temelie in devenirea noastră istorică. Atunci, în 1918, la 1 decembrie, s-a făurit statul naţional unitar român, încunu­narea unor idealuri şi aspiraţii multiseculare în care s-au regăsit încorporate în expresia lor materială libertatea, inde­pendenţa şi reîntregirea patriei strămoşeşti. Se ştie, acum 63 de ani, în străvechea cetate Alba lulia, mii de inimi româ­neşti au salutat şi impus realizarea visului străbun al unităţii româneşti pentru a că­rui împlinire generaţii şi gene­raţii de eroi ai neamului au luptat şi s-au sacrificat, plătind adeseori cu viaţa nestrămutata încredere în dreptul sfînt al ţării şi poporului de a fi un singur trup, de a fi stăpin pe soarta sa la el acasă. Ca toate marile momente ale Istoriei, Unirea de la 1 decem­brie a fost consecinţa firească, logică şi obiectivă a istoriei înseşi, avind precedente care au marcat profund viaţa po­porului nostru. Această unitate s-a bizuit întotdeauna pe unita­tea de singe, de fiinţă, de limbă, de cultură, de viaţă reală şi pe voinţa neclintită de a recuceri această valoare su­premă a cărei pecete marchează hotăritor existenţa în timp a oricărui popor, în cursul isto­riei, evocînd Marea Unire să-­­virşită acum 63 de ani, evocăm o suită întreagă de împliniri care fiecare în parte au con­tribuit la înălţarea edificiului unităţii naţionale depline, înce­­pind cu conştiinţa de neam, de singe şi limbă, de cultură atit de viu exprimată incă de la începuturile vieţii noastre statale, trecînd prin marea în­făptuire a unităţii, realizată de popor sub conducerea lui Mihai Viteazul, programele de luptă ale revoluţionarilor paşoptişti, formarea statului naţional ro­mân modern în 1859, sub scep­trul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, eroicele bătălii de la 1877 care au consfinţit inde­pendenţa noastră de stat. Toate aceste momente au marcat un drum ascendent, un drum în­cununat la 1 decembrie 1918, răsplata binemeritată şi dreaptă pe care istoria a dat-o poporu­lui nostru pentru tenacitatea luptei sale, pentru excepţionala putere de sacrificiu, pentru voinţa care i-a animat întot­deauna cugetul şi simţirea, consacrindu-se împlinirii idea­lurilor de libertate şi dreptate, progres şi unitate. Se cuvine a menţiona aici cea mai semnificativă distinc­ţie pe care istoria o recu­noaşte evenimentului petrecut la 1 decembrie 1918. Aceea că el s-a datorat maselor popu­­lare, voinţei lor fierbinţi, că dreptul la unitate naţională a fost materializat prin lupta necurmată, muncitorimea adu­­cîndu-şi o contribuţie de mare preţ la dobindirea acestei vic­torii. Unirea din 1918 nu a fost şi nu avea cum să fie darul cuiva ; nu a fost şi nu avea cum să reuşească decit prin forţa populară exprimată liber şi răspicat, în­ numele a tot ceea ce este mai sacru — drep­tul fiecărui popor de a trăi liber şi stăpin pe soarta sa, în propria lui casă zidită de-a lungul întregii sale istorii multimilenare. Tratatele inter­naţionale n-au făcut altceva de­cit să consfinţească juridiceşte o realitate deja existentă, să consacre dreptatea poporului român care a suferit atit în atitea secole pentru a-şi vedea visul împlinit — visul de a trăi pe pămîntul strămoşesc. Reuni­rea provinciilor româneşti în statul naţional unitar era in firea trecerii timpului, a legilor obiective ale dezvoltării socie­tăţii româneşti şi ea s-a săvîr­­şit în 1918. este adevărat, în circumstanţe favorabile, dar care nu au făcut decit să ac­celereze un proces care se des­făşura de-a lungul a multor sute de ani. Măsura imensei Investiţii de speranţă, de încredere, de aş­teptări pe care poporul român o făcuse în realizarea unităţii naţionale depline avea să se evidenţieze cu deosebită preg­nanţă in deceniile ce au urmat. Acele decenii, din perioada interbelică, a căror emblemă a fost lupta tenace a poporului, în frunte cu cei mai buni fii ai săi, comuniştii, pentru a ajun­ge la împlinirea desăvârşită a dreptăţii şi libertăţii, corolarele indispensabile ale unităţii na­ţionale. Avea să fie această luptă, îndreptată împotriva a tot ceea ce greva progresul nostru istoric, împotriva exploatării, împotriva aservirii ţării inte­reselor forţelor imperialiste, a pericolului fascist şi de război. Această luptă avea să se fi-­ nalizeze în pregătirea şi victo­ria revoluţiei de eliberare na­ţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă din august 1944, strălucită bătălie pe care po­porul, organizat şi condus de comunişti, a ciştigat-o deschi­­zindu-şi o eră nouă în propria istorie, orizonturile trecerii la edificarea noii societăţi, socia­liste pe pămîntul românesc. în acest arc al timpului isto­ric, construcţia socialismului în patria noastră se înscrie ca o parte organică, în continuita­tea aceleiaşi lupte pentru liber­tate şi progres, independenţă şi prosperitate. Reflexul direct dr. V. NICULAE (Continuare în pag. a 1i-a) ETERNITATE Ziua Unirii se râsfrînge-n mine Şi timpul mâ-mpresoară legendar. Sub paşii mei dorm somnul milenar Cei ce-au murit ca să se nască iar - In seminţia gliei carpatine. Frămint in palma grea un pumn de lut Şi şoapta lui imi tulbură simţirea, • îmi veşniceşte singere, Unirea Mă face frate bun cu nemurirea Şi cu arzînde buze il sărut. Culeg din cimp un fir de iarbă crud Cu rădăcina incă tremurată Şi-mi culc pe el urechea încordată De liniştea adincă şi curată Şi doinele străbune le aud. La un izvor mi-asuimpăr setea vie Şi-mi răcoresc ai gîndurilor rug. Prin unda apei veacurile curg Cum curge clipa zilei spre amurg In altă zi apoi să reinvie. " MIHAI ȘEITAN fără arme nucleare m numele nostru, nu numele vieţii • Avem deplina convingere că voinţa noastră de pace va fi în mod stră­lucit afirmată prin cuvîntul neobositului său exponent şi promotor, to­varăşul NICOLAE CEAUŞESCU • G­induri tinere pentru pace într-un ju­deţ cu vocaţia muncii • Scrisoare dintr-un adăpost atomic . " (în pagina a 3-a) Vestea a cuprins imediat şi a înflăcărat pu­ternic conştiinţele şi simţirile noastre, ale în­tregului popor exprimind voinţa unanimă şi arzătoare a naţiunii socialiste, a tinerei gene­raţii. Marea Adunare Naţională a adoptat în Unanimitate Hotărîrea de a împuternici pe to­varăşul Nicolae Ceauşescu, secretarul general ,al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, pentru a se adresa tovarăşului Leonid Ilici Brejnev, secre­tar general al C.C. al P.C.U.S., preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., şi preşedintelui Statelor Unite ale America, Ro­nald Reagan, celorlalţi şefi ai,statelor semn­a­­­­tare ale­­Actului final al Conferinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, în vederea opririi, amplasării de noi rachete cu rază me­die de acţiune, pentru retragerea celor existen­te, pentru o Europă fără arme nucleare. în­­tîiul nostru gînd a­ fost acela al satisfacţiei faţă de o asemenea hotărîre care se întemeiază pe imensul prestigiu internaţional al preşedintelui nostru, recunoaştere în fapt a unei activităţi neobosite puse în slujba păcii, libertăţii, vieţii şi fericirii poporului său, a tuturor popoarelor lumii. Consecvenţa şi clarviziunea, "realismul politic şi optimismul istoric sunt caracteristicile prin excelenţă ale tuturor demersurilor tova­răşului Nicolae Ceauşescu în direcţia făuririi unei lumi mai bune şi mai drepte, fără arme şi războaie pe continentul nostru atit de încer­cat şi frămîntat şi pe planetă, împuternicind pe tovarăşul Nicolae Ceauşescu să se adreseze conducătorilor Uniunii Sovietice şi Statelor Unite ale Americii, celorlalţi şefi ai statelor semnatare ale Actului final al Confe­rinţei pentru cooperare şi securitate în Europa, Marea Adunare Naţională a validat şi în acest fel încrederea cu care naţiunea întreagă, tînăra generaţie urmăresc şi sprijină eforturile con­structive ale conducătorului iubit şi, stimat al partidului şi statului n­ostru, convingerea noas­tră unanimă şi trainică în faptul că cel mai în măsură să exprime opţiunile şi voinţa naţiunii de pace şi libertate, să apere dreptul poporu­lui nostru şi al tuturor popoarelor lume la viaţă este tovarăşul­ Nicolae Ceauşescu, de numele şi acţiunea căruia se­­leagă însuşi prestigiul fără precedent al României în lumea contem­porană. Dealtfel, deplina adeziune cu care a fost primită această hotărîre este o dovadă grăi­toare a voinţei întregului popor, a tuturor ti­nerilor şi tinerelor din patria noastră, de la oraşe şi sate, români, maghiari,­­germani şi de alte naţionalităţi de a face totul pentru a în­făptui politica internă şi externă a partidului şi statului nostru. Programul istoric de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, ho­tăririlor Congresului al XII-lea al P.C.R. în acest spirit nobil şi generos se înscrie totodată şi Apelul Marii Adunări Naţionale a Republicii Socialis­te România către parlamentele, guvernele şi popoarele ţărilor europene, ale Statelor Unite ale Americii şi Canadei, vibrant manifest pen­tru salvgardarea destinelor umanităţii, respon­sabilă chemare la unitatea de acţiune a tutu­ror celor pentru care soarta şi viaţa omenirii reprezintă o preocupare de înaltă răspundere, care nu poate fi tranşată prin alternative de forţă sau prin abdicarea de la rigorile raţiunii şi umanismului. In numele nostru, în numele vieţii tovarăşul Nicolae Ceauşescu este acum purtătorul şi pro­motorul unui mesaj plin de responsabilitate şi umanism, mesaj care ne reprezintă întru totul opţiunile, gîndurile şi năzuinţele. în numele nostru, in numele vieţii pacea trebuie să în­vingă. FILE DE EPOPEE Cuvîntul prin el însuşi este neîncăpător, corabie fără apă, cîntec fără sunet. Actul de la 1 decembrie 1918 nu poate fi dezgolit de tensiu­nea lăuntrică a bucuriei pe care un neam o are după secole­­de jertfe, umilinţe su­portate demn, cu fermitatea celui care nu-şi pierde nicio­dată speranţa şi nici or­goliul de a exista dintot­­deauna spre­ mai departe. Acest act nu poate trăi alt­cumva. Dar cum apare 1 de­cembre 1918 pentru mine, tinăr de 30 de ani, ocolit de combustiile dure, grave ale istoriei, fără să aud, să simt şi să văd gilgîiala singelui scurs din rană, mirosul de grine arzînd mocnit, durerea mamei în faţa mormîntului unicului fiu căzut la datorie? Imaginaţia este, poate, o­ realitate de două ori mai adincă şi dacă destinul nu ne va fi dat spre neuitare pe Goga, Coşbuc, Rebreanu şi cîţi alţii, eu aş fi fost acum infinit mai sărac sufleteşte şi, oricum, mai neadevărat. A trebuit să ies din pielea u­­şoară a copilăriei (cînd is­toria era o salbă frumoasă de date şi de oameni iluştri) să văd, să simt, să citesc, ca să-mi dau seama că nu e­­venimentele in sine (oricît de providenţiale ar fi ele) fac o istorie şi un popor. Trebuie neîndoielnic ca un neam să-şi merite istoria şi asta, a demonstrat-o în nenumărate rînduri poporul român. Ţara mea nu s-a născut nici la 24 ianuarie 1859, şi nici la 1 decembrie 1918. Ea exista prea de demult ca cineva să-şi mai amintească şi să o pună la îndoială. La Alba lulia, există o carte mi­nunată în mai multe volume, scrisă cu numele miilor de participanţi la Marea Aduna­re a Unirii. Ei sunt şi autorii şi cuvintele acestei epopei fără seamăn a naşterii Româ­niei. Ei ştiau tot atât de bine ca noi că nu doar de cuvin­te, ci şi de simţire are nevoie acest popor. Gravităţii actu­lui pe care-l îndeplineau atunci, la 1 decembrie 1918, ei i-au răspuns prin gravita­tea semnăturii lor. Un om oricît de tinăr ar fi, dacă nu are conştiinţa şi respectul propriei semnături, nu-şi merită ţara. Acest gînd e mai presus de­ însăşi viaţa noastră. SORIN PREDA

Next