Scînteia Tineretului, august 1986 (Anul 42, nr. 11560-11585)

1986-08-01 / nr. 11560

X SUCCESE DE PRESTIGIU IN CINSTEA MARII NOASTRE SĂRBĂTORI NAȚIONALE • Preocuparea colectivului Combinatului petrochimic din Piteşti pentru realizarea inte­grală şi livrarea ritmică a pro­ducţiei destinate exportului s-a soldat, in perioada care a tre­cut din acest an, cu expedie­rea pe adresa unor beneficiari externi a unor însemnate can­tităţi suplimentare de produse — acrilonitril, stiren, toluen, polietilenă, negru de fum — în valoare de peste 14 milioane lei. Datorită îmbunătăţirii per­manente a calităţii produselor, precu­m şi promptitudinii cu care sunt onorate comenzile primite din partea partenerilor de peste hotare, compuşii pe­trochimici purtînd marca aces­tui combinat şi-au ciştigat un bun renume în 50 de ţări de pe toate continentele. • Colectivul întreprinderii de sticlărie şi porţelan Dorohoi, autor al chemării la întrecerea socialistă pe anul 1986 adresată unităţilor din această ramură, obţine succese de seamă in în­deplinirea prevederilor de plan. Depăşirile înregistrate la prin­cipalii indicatori în perioada care a trecut din acest an asi­gură onorarea angajamentului asumat în cinstea zilei de 23 August ;• realizarea înainte de termen a sarcinilor de plan pe opt luni, întreprinderea înre­gistrează, de asemenea, însem­nate realizări în domeniul îm­bogăţirii gamei sortimentale cu noi produse. Astfel, de la în­ceputul anului, specialiştii de aici au creat şi omologat 240 sortimente noi, un nomenclato­rul unităţii figurînd acum­­ 100 modele de articole din sticlă şi porţelan. • Constructorii din cadrul brigăzii complexe de construc­ţii portuare de la Midia au în­cheiat lucrările speciale hidro­tehnice de betonări şi montaj prefabricate, în vederea ampla­sării în perimetrul noului port maritim Midia a primului doc plutitor de 10 000 tone forţă. Această instalaţie complexă, construită la Întreprinderea de construcţii navale din Con­stanţa, va servi la repararea naveor de mic tonaj. • Metalurgiştii de la Vlăhiţa raportează realizarea unui spor de producţie-marfă industrială în valoare de 15 milioane lei faţă de sarcinile de plan la zi, indeplinindu-şi­­ astfel angaja­mentul asumat în cinstea zilei de 23 August. Acest spor valo­ric datorat creşterii productivi­tăţii muncii se regăseşte în li­vrarea, peste prevederi de la Începutul anului, a 1 800 tone fontă specială cu largi utilizări în industria constructoare de maşini, a 160 tone maşini şi utilaje, a unor însemnate can­tităţi de tamburi pentru lami­noare de oţel şi alte piese din fontă. Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLII SERIA II Nr. 11 560 4 PAGINI 50 BANI VINERI 1 AUGUST 1986 Tinerii în forumurile democraţiei muncitoreşti OBIECTIV PRIORITAR: CREŞTEREA CONTINUĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII Formă a autoconducerii mun­citoreşti, adunarea generală a oamenilor muncii de la între­prinderea de garnituri de frină şi etanşare Rîmnicu-Sărat a dezbătut în lumina indicaţiilor şi orientărilor formulate de to­varăşul Nicolae Ceauşescu, mo­dul în care colectivele munci­toreşti au acţionat pentru reali­zarea sarcinilor ce le revin in acest prim an al actualului cin­cinal, stabilind totodată măsu­rile politico-organizatorice şi tehnico-economice necesare pentru creşterea eficienţei în­tregii activităţi. Darea de sea­mă prezentată a relevat temei­nicia măsurilor luate pentru va­lorificarea întregului potenţial tehnic şi uman, pentru organi­zarea judicioasă a producţiei şi a muncii, ceea ce a condus la creşterea nivelului tehnic şi ca­litativ al produselor, la reduce­rea continuă a consumurilor specifice. In acest context s-a arătat că pe primele şase luni din acest an majoritatea indicatorilor eco­nomici au fost îndepliniţi şi de­păşiţi. Astfel, producţia-marfă a fost realizată intr-un procent de 102,6 la sută — depăşire concretizată în 14 tone fero­­douri, 201 tone marsit şi 3,8 milioane lei garnituri de etan­şare. Concomitent, exportul a fost de asemenea depăşit, li­­vrîndu-se suplimentar benefi­ciarilor externi produse în va­loare de peste 3,1 milioane lei. Pe fondul solid creat de depă­şirea acestor indicatori, produc­tivitatea muncii a fost îndepli­nită in procent de 102,4 la sută datorită mai ales realizării ce­lor 35 de măsuri cuprinse in etapa I a programului de mo­dernizare a proceselor de pro­ducţie. Dintre ele se remarcă automatizarea cintăririi sau o­­peraţiunea de preformare la rece­ a ferodourilor, montarea de dispozitive automate de tragere şi îndreptare a benzii de cupru la ştanţarea inelelor garnituri­lor de chiulasă, asimilarea fa­bricaţiei discurilor de ambreiaj pentru tractoarele de 65 CP, ex­tinderea utilizării calapoadelor multiple la ferodouri. Colectivul de oameni ai mun­cii a avut în permanenţă în atenţie indicaţia dată de secre­tarul general al partidului, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, a­­ceea că cea mai bună şi im­portantă sursă de materii pri­me, materiale şi energie este folosirea raţională a acestora prin reducerea continuă a con­sumurilor specifice. De remar­cat este faptul că pe primul semestru din acest an s-a reu­şit să se recupereze şi să se re­­folosească o cantitate de 614 tone azbest desfibtrat din ştraifuri de marsit, la care se adaugă o valoare de 140 mii lei reprezentînd piesele de schimb şi subansamblele recondiţionate. Toate acestea au creat posibili­tatea reducerii cheltuielilor to­tale la 1 000 lei producţie-marfă cu 2,30 lei, iar la cheltuielile materiale cu 6,20 lei. Au fost deci create toate condiţiile pen­tru depăşirea indicatorului pro­ducţie netă cu peste 3,8 mili­oane lei. Participanţii la dezbatere au relevat in intervenţiile lor o se­rie de preocupări pentru reali­zarea ritmică a sarcinilor de plan, propunîndu-se de aseme­nea un evantai de soluţii menit să contribuie la impulsionarea procesului de producţie. Mais­trul Nicolae Manole din ca­drul atelierului Marsit, şi Cos­­tică Iuga, şeful secţiei fero­douri arătau că nivelul con­tractat al producţiei de fero­douri este cu 300 tone mai mare decit planul, înregistrîndu-se restanţe la segmenţi de frină pentru autocamioane şi trolii petroliere, precum şi la discurile de ambreiaj din fir înfăşurat pentru autoturismele Dacia 1300. Pe viitor trebuie luate măsuri pentru asigurarea ritmi­că cu o serie de materii prime şi materiale cum sunt răşina Novolac, oxidul de zinc, benzi­le abrazive, spirele de azbest de diferite tipuri. Şi la marşit se impune realizarea in avans a necesarului de consum intern pentru garniturile de etanşare. Numai aşa se va asigura încăr­cătura maximă pe fiecare uti­laj, ceea ce conduce nemijlocit la creşterea productivităţii mun­cii şi, implicit, la realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. Dobriţa Şaigău, din cadrul atelierului etanşare, insista în intervenţia sa pe respectarea indicelui de utilizare a maşini­­lor-unelte. In primul semestru al anului a fost atins un pro­cent de 87,7 la sută, în timp ce la utilajele de bază indicele realizat pe total întreprindere este de numai 63,6 la Sută, faţă de 70 la sută cit era prevăzut. Este drept, planul de întreţine­re şi reparaţii al maşinilor şi utilajelor a fost realizat inte­gral, efectuîndu-se revizii teh­nice şi reparaţii curente la un număr de 2112 bucăţi, iar re­paraţii capitale la 40 maşini şi utilaje. Chiar dacă în primul semestru şi-au încheiat lucrări­­le de perfecţionare a pregătirii profesionale un număr de 217 muncitori şi 56 cadre TESA, se impune ca în viitor programul de perfecţionare să fie revizuit in aşa fel incit el să răspundă cerinţelor de moment şi de perspectivă ale producţiei. In această direcţie organizaţiile U.T.C. trebuie să se implice mai mult, antrenînd fiecare tî­­năr în procesul de policalificare ca să poată face faţă sarcinilor deosebit de complexe care re­vin unităţii. In întreprinderea noastră s-a declanşat o autentică mişcare de masă pe linia creaţiei teh­­nico-ştiinţifice, reuşindu-se lu­cruri notabile, releva în cuvîn­­tul său Gheorghe Bălan, pre-DUMITRU ION DINCA (Continuare in pag. a IlI-a) La I.G.F.E. Rîmnicu Sărat REPERELE ACTUALITĂŢII AGRICOLE Ritmuri accelerate pentru finalizarea secerişului Secerişul griului se apropie de final şi în unităţile agricole din judeţul Cluj. De altfel, in momentul de faţă o serie de cooperative au finalizat lucra­rea, între acestea sunt cele din CUASC Cimpia Turzii, Apahi­­da, Mociu, Căşeiu, Bonţida, Mi­­hai Viteazul şi Ţaga. Odată cu redistribuirea­­ mijloacelor me­canice rămase disponibile au crescut simţitor vitezele de lu­cru în toate unităţile agricole rămase în urmă. Un plus de operativitate se cere la livrarea produselor la fondul de stat. Puternica concentrare de forţă existentă în momentul de faţă la seceriş este în măsură să asigure încheierea recoltării griului în următoarele citeva zile. Fireşte, o atenţie deosebi­tă trebuie acordată în conti­nuare calităţii lucrărilor efec­tuate pentru a se evita pier­derile de recoltă. Iată şi cite­va aspecte concrete de muncă înregistrate in unităţile agri­cole clujene. In CUASC Turda, bunăoară, ritmurile la seceriş au crescut considerabil în ultimele zile. După restabilirea vremii, toate combinele au reluat din plin secerişul. La C.A.P. „Unirea“ Turda, de exemplu, sunt recol­tate mai bine de două treimi din suprafeţele cultivate. Se acţionează cu 13 combine, ceea ce va permite ca în cursul zi­lei de mâine să se încheie această importantă lucrare pe întreaga suprafaţă planificată. Concomitent cu secerişul, alte forţe sunt concentrate la elibe­rarea terenului şi transportul paielor. Pină acum, suprafeţele eliberate depăşesc 150 ha. In ordine firească, o atenţie spo­rită se acordă pregătirii tere­nului şi însămînţării culturilor succesive. De altfel, pină în prezent au fost însăminţate 100 ha cu porumb masă verde, res­pectiv 25 ha cu porumb pen­tru boabe. In paralel se depun eforturi susţinute pentru recol­tarea şi depozitarea furajelor. In incinta fermei zootehnice au fost transportate pină acum cantităţi însumînd 200 tone fi­­nuri şi 300 tone siloz. Volumul furajelor va fi completat cu alte 2 500 tone siloz care va fi realizat din porumb. Activitate intensă, susţinută, regăsim şi în ferma legumicolă. In principal este vorba de recoltarea legu­melor, respectiv a vinetelor şi ardeilor. Secerişul griului a fost reluat cu intensitate sporită și în uni-G. IOAN Nu s-ar putea spune că ve­chea autogară trecea drept una dintre splendorile oraşului. Era o clădire joasă, cu ferestre somnoroase, niciodată prea cu­rate, cu o tutungerie întunecoa­să şi cu o circiumă înecată in fum şi miros de rachiu ieftin. In faţă, pe platforma de beton (mai mult de noroi), un du-te vino de saci, poporniţe, vacar­mul niciodată asu­mpărat al unei lumi pestriţe, strigătele negustoreselor de bomboane a­­gricole şi floricele de porumb, mirosul gazelor de eşapament şi nori de praf peste nori de praf. Da, se poate spune cu ini­ma împăcată: era chiar urii. Unit în toată puterea cuvîntu­­lui. Şi babilonia aceasta se afla chiar in mijlocul oraşului. Al municipiului Oradea, unul din cele mai frumoase din ţară. Chiar in mijloc, Ungă vechea cetate a Oradei, vestigiu isto­ric de mare valoare care, abia acum, in ultimii ani, şi-a găsit o vecinătate pe măsură : noul centru civic. Cu totul altfel cade acum lumina asupra peisajului. Altfel se răsfrîng razele soare­lui în contururile generoase, vaste, strălucitoare. Şi toate a­­cestea au apărut parcă peste noapte şi n-a fost uşor, cu si­guranţă, cum n-a fost uşoară nici alegerea celei mai bune dintre variantele de proiect existente. Căci aici, la Oradea, gindesc şi visează citeva zeci de arhitecţi a căror tinereţe se tra­duce in lipsă de prejudecăţi, in imaginaţie proaspătă, în curajul de a impune mereu, cu hotărî­­re, noutate după noutate. La Centrul judeţean de proiectare, arhitecta şefă Viorica Zărnes­­cu mi-a prezentat trei dintre cei mai tineri arhitecţi, autori deja ai unor lucrări cu adevă­rat remarcabile: Daniela Ma­rian, Diana Stroia, Dan Costa. Împreună cu ei, am întreprins o călătorie imaginară în oraşul de mîine, așa cum se prefigu­rează el în sala cu machete. Chiar in dreptul intrării se află cele trei variante ale noului se­diu politic-administrativ, sem­nate Ernest şi Carmen Pafka, Dan Costa, Viorica Zărnescu, Diana Stroia, Valentin Zisu. Mărturisesc că mi-ar fi fost im­posibil să aleg varianta cea mai bună şi cea mai frumoasă. Spe­cialiştii insă au hotărît că va­rianta soţilor Pafka este cea mai potrivită spaţiului dat şi, Intr-adevăr, realitatea in scara 1 :1 confirmă că alegerea a fost corectă. Pentru cei care n-au ciştigat acest concurs a rămas satisfacţia de a fi participat, de de a se fi bucurat de încrede­re în tinereţea lor, sentiment cu care, de altfel, au fost dă­ruiţi încă de la absolvirea fa­cultăţii. Diana Stroia, de pildă, venea cu o diplomă pe care scria apăsat: nota 10. Şi mai venea cu o mulţime de gînduri mari şi de vise in general atit de greu de asuimpărat, de adus pe făgaşul banalităţii, al ruti­nei. Dar nu s-a întîmplat aşa. Povesteşte Diana: „Chiar din prima lună a sosirii mele acasă (ca majoritatea ■ colegilor mei sînt orădeancă), mi s-a în­credinţat o şefie de proiect. Cred că nu mai e cazul să spun că eram copleşită de o aseme­nea atenţie. Aveam de făcut un proiect de detaliu pentru cen­trul civic al oraşului Beiuş şi anume esplanada spre Valea Nimăieştiului. Acesta a fost, practic, debutul meu şi a fost de bun augur. Astăzi, întreg centrul civic al Beiuşului este în picioare şi arată foarte bine, cu esplanadă cu tot. Au urmat proiecte de mai mare anvergură aici, in Oradea. Două dintre de­taliile pe care le-am avut de realizat se referă chiar la ar­tere majore: intrarea dinspre Satu-Mare (Calea Proletarilor) şi intrarea dinspre Cluj (Ca­lea Clujului), zone care mai poartă încă, pe ici, pe colo, am­prenta vechilor mahalale care va fi în curînd ştearsă şi din amintire. Pe Calea Clujului sunt prevăzute 3 000 apartamen­te noi, iar pe Calea Proletari­lor — 2 500. Asta înseamnă blocuri noi, dotări noi, grădini­ţe, şcoli, spaţii verzi, o nouă li­nie a străzii, o nouă răspîndire chiar a aerului“. Privesc pro­iectul care seamănă cu un pei­saj ştiinţifico-fantastic. Forme îndrăzneţe, pasaje aeriene, fun­tini, parcuri. Ce bine — mă gin­desc, — să ai încredere in forţa tinereţii şi a talentului tău şi, ce bine, să te bucuri de încre­derea celorlalţi in tine şi în munca ta! Daniela Marian şi Dan Costa au, ca arhitecţi, des­tine identice cu cel al colegei lor, Diana Stroia. Aceeaşi căldu­ră cu care au fost primiţi, a­­ceeaşi dragoste a lor pentru o­­raşul care dintotdeauna a fost frumos, dar, prin ei, va fi şi mai frumos, aceeaşi ambiţie fantas­tică de a-şi dovedi maturitatea în gindire şi puterea imagina­ţiei creatoare. Au venit din fa­cultate abia in urmă cu trei ani şi in acest răstimp au reuşit deja să-şi impună personalitatea, ori­ginalitatea in concepţie, îmi a­­rată zona pe care a lucrat-o el: un ansamblu de locuinţe cu 76 apartamente de-a lungul Parcu­lui Lenin, pină la Turnul lui Vladi. „Ce mai e şi turnul ăsta?“ — mă interesez intriga­tă de a nu fi auzit de el deşi prin părţile acelea mi-am pe­trecut adolescenţa. Cei trei ti­neri se amuză: „E blocul turn de lingă pod, cel cu cofetăria Crinul la parter, li spunem aşa după numele arhitectului care l-a proiectat“. Da, e chiar lo­cul unde fugeam de la liceu în pauze să ne cumpărăm dulciuri şi nici nu ne trecea prin cap că blocul acela a fost mai intii un gind al unui om şi că omul a­­cela se numea Vladi. Frumos ar fi să ne gindim mai des la cei care ne fac să ne bucurăm parcurgind străzile unui oraş, la oamenii care şi-au lăsat un vis intr-o zidire, intr-un turn, in­tr-un parc, intr-o magistrală. GABRIELA HUREZEAN UN VIS ÎNTR O ZIDIRE (Continuare in pag. a III-a) Lucrări de calitate pentru recolte cit mai mari „Faţă de alţi ani in această perioadă ne-am reorganizat in aşa fel activitatea incit să tre­,­cem de mai multe ori cu prăşi­­toarele mecanice şi cu sapa prin culturile duble, ne informa Stan Gurgui, preşedintele C.U.A.S.C. Stîlpu. Cind spun asta am în vedere în primul rind porumbul boabe. Datorită lipsei de precipitaţii după cum bine ştiţi producţia de grîu a fost serios afectată. Prin extin­derea suprafeţelor cu porumb in cultură dublă suplinim o se­rie de neajunsuri şi mai ales asigurăm zootehnia cu furajele necesare pentru perioada de iarnă, în toate unităţile po­rumbul se dezvoltă corespunză­tor. La aceasta au contribuit atit ploile căzute in ultima pe­rioadă, dar mai ales lucrările de întreţinere care au fost e­fectuate la timp şi de bună ca­litate“. Unităţile din consiliu au se­mănat cu porumb boabe in cultură dublă o suprafaţă de a­­proximativ 900 ha. încă din primăvară în multe locuri s-a trecut la o reamplasare a lor, căutindu-se acele parcele care să asigure dezvoltarea normală a plantelor. Alte unităţi au luat măsuri pentru extinderea su­prafeţelor. Astfel C.A.P. Mo­vila Banului a semănat o su­prafaţă de 250 ha, C.A.P. Ghe­­răseni 205 ha, iar C.A.P. Stilpu 120 ha. Experienţa dobindită in anii trecuţi a înlesnit acum executarea primei praşile me­canice şi manuale in condiţii, de bună calitate. La ora ac­tuală după încheierea acestor lucrări s-a trecut deja pe unele sole la executarea praşilei a doua manuală. Concomitent se desfăşoară din plin alte lucr­ări de sezon. La Stîlpu, Gherăseni şi Costeşti se execută scarifi­­cări ale solului, iar în celelalte se fertilizează organic. In alte unităţi din consiliu, mari cul­tivatoare de legume, cum este cazul celor din Costeşti şi Ghe­răseni, un număr mare de co­operatori şi de tineri sunt mobi­lizaţi la recoltatul tomatelor, ardeilor, vinetelor etc. La Costeşti, primarul locali­tăţii, Trandafir Buturugeanu, în dimineaţa zilei de ieri re­distribuia împreună cu pre­şedintele cooperativei forţele în mai multe puncte de lucru. „Prioritatea aparţine culturilor duble şi în special porumbului boabe, ne spune primarul. E drept, nu sunt neglijate nici ce­ D. ION (Continuare in pag. a IlI-a) Piatra Neamţ Foto : V. RANGA GLORIOASA MOŞTENIRE A DOMNITORULUI MIRCEA CEL MARE Supunînd ţările balcanice, parte transformate in pose­siuni directe otomane, parte in state vasale, sultanii au rivnit mai mult ca niciodată spre­ sfîr­­şitul frămintatului veac XIV Bizanţul, capitala Orientului. Pentru cucerirea oraşului îm­părătesc insă trebuiau să se înstăpânească asupra sectoru­lui maritim şi a cetăţilor de mare importanţă strategică ale arterei naturale europene, Du­nărea, prin care statele creş­tine îi puteau trimite rapid a­­jutoare. Sarcina şi-a asumat-o in 1388 generalul Candarli An­ paşa. După eliminarea ultimu­lui obstacol pină la fluviul stră­juit de fortăreţele „valahului“ Mircea, taratul de Tîrnovo în­chinat de Stăman, el s-a trezit insă în faţa oştilor româneşti reunite ale Munteniei şi Do­­brogei. Ca odinioară Duras faţă de Decebal retrăgindu-se, po­trivit unei recente ipoteze (S. Iosipescu) în viaţa monastică, Ioancu, cedase odată cu sar­cina domniei, misiunea apă­rării întregii fruntarii româ­neşti sudice, mai tînărului său nepot, energicul domn Mircea de la Argeş şi sub sceptrul a­­cestuia românii s-au arătat gata să lupte „strălucit pentru li­bertate, cu vitejie pină la moarte“ (Critobul din Imbros). Nici infrîngerea cneazului Lá­zár al Serbiei pe Cîmpia Mier­lei (1389), urmată de pustiirea nord-vestului Peninsulei și su­punerea Vidinului, nici raidul pustiitor al lui Firuz-bey la nord de Dunăre, in părţile Ol­teniei (1391) n-au reuşit să-i îm­spăiminte. In locul închinării, ca o supremă umilinţă pentru otomani, demonstraţie militară şi invitaţie la acţiune pentru cavalerii occidentali care pă­reau înclinaţi să accepte pro­punerile de „cruciadă“ ale lui Sigismund de Luxemburg, Mir­cea a pătruns adine in Bal­cani (1393) nimicind intr-o cam­panie scurtă baza de akîngii de la Karînovasî (Karnobat) uşu­­rind situaţia aliaţilor săi ana­­tolieni care se războiau cu Baiazid. „Fulgerul“ neputind riposta şi-a salvat prestigiul printr-o jalnică victorie — pustiirea satelor bulgare de că­tre fiul său Su­leyman, arderea Tirnovei şi alungarea lui Şiş­­man care s-a retras, ţar fără ţarat, la Nicopole sub oblădui­rea domnului român. Abia în toamna următoare, încrezători in propriile-i forţe, cu puţină oaste de Rumelia, sprijinit de vasalii balcanici, după ce luase cetăţile româneşti din dreapta Dunării, pustiindu-i malul pină la hotarele Banatului, Baiazid Epopeea eroică a libertăţii noastre silindu-l pe Şişman să-i dea ambarcaţiunile necesare, a tre­cut pe la Nicopole în Ţara Ro­mânească. Visa o victorie ra­pidă, cucerind Curtea de Argeş şi înlăturarea noului său ad­versar printr-un fiu al lui Dan I care-i promisese fidelitate. După o înaintare de „o săptă­­mină întreagă pe Argeş“ — po­trivit­ cronicilor otomane — printr-un ţinut pustiu ziua, care însă se anima in timpul nopţii cînd cete de călăreţi ro­mâni îl atacau neîncetat, obo­­sindu-i oastea, ţinind-o într-o aşteptare permanentă, planu­rile i-au fost spulberate. Mir­cea pirjolise pămîntul in calea sa, punindu-şi, după străvechea tactică românească, neluptă­torii, turmele ,grînele şi tezau­rul la adăpost ; nevăzuţi, oa­menii săi se aflau pretutindeni, pentru că de pretutindeni moar­tea îi pindea pe turcii însetaţi şi înfometaţi. Iar la 10 octom­brie (1394), la lăsarea serii (Orudj bin Adil) atacul decisiv s-a produs pe neaşteptate, co­drii însufleţindu-se. Mii de ieniceri şi spahii au înroşit cu Sîngele lor apa Argeşului şi poate că istoria lui Baiazid s-ar fi oprit aici, odată cu a „crăi­­şorului“ sîrb Marko Kraljević, dacă Evrenos bey n-ar fi avut ideea ridicării taberei de noap­te. Şanţurile săpate de ieniceri ca de obicei şi intăriturile fă­cute l-au salvat, fapt pentru care, în amintirea turcilor şi a vasalilor sirbi ai sultanului, a­­ceastă primă bătălie a Argeşu­lui s-a păstrat sub numele de lupta de „la şanţuri“ (hendek). Cu puţini supravieţuitori, Baia­zid a răzbit spre Dunăre, unda şi-a revărsat inin­a asupra lui Şişman pe­ care l-a luat prins, instalîndu-şi oamenii in ultima rămăşiţă a ţaratului bulgar — Nicopole (Mihail Moxa). Răz­bunarea împotriva lui Mircea a trebuit să o amine insă pentru că aliaţii anatolieni ai acestuia s-au ridicat la luptă. Victo­rios, după o campanie grea în Anatolia, află însă că „Româ­nul iarăşi s-a răsculat in Ru­­melia“ (Enverî), aliat de data aceasta, (7 martie 1395) în con­diţii de deplină egalitate cu regele Ungariei, şi şi-a eliberat cetăţile sud-dunărene, dintre Şiştov şi Drîstor. Dezlănţuită in mai 1395, noua ofensivă otomană a fost de data aceasta mult mai bine pre­gătită. Pe lingă oastea ru­­meliota, şi vasalii sirbi, care juraseră să-l înscăuneze pe Vlad fiul lui Dan I, sîrb după mamă, Baiazid şi-a adus şi oştile anatoliene. „Akingiii au pornit din toa­te părţile asupra Ţării Ro­mâneşti“ (Idris Bittisi), urmaţi de grosul oştilor care au înain­tat, după cum se aştepta voie­vodul şi dinspre „părţile lui Dobrotiţă“ şi dinspre Nicopol- Turnu şi dinspre Vidin, acest ultim corp avînd misiunea o­­pririi ajutoarelor trimise de regele­­ Sigismund. Aplicind procedeul tactic tradiţional al manevrei pe direcţii (linii) in­terioare, Mircea şi-a lovit ad­versarii pe rînd fără a le pu­tea împiedica joncţiunea pe Argeş. I-a hărţuit apoi neînce­tat, pe riu in sus, pregătind o mare bătălie de etapă, care va inspira probabil Călugărenii, nu departe de cetatea de scaun. Spera să-i ţină pe turci în loc. MIRCEA DOGARU (Continuare in pag. a lll-a) Staţiunea Vatra Dornei Prefix 999 Nu pentru a căuta „cuiul lui Pepelea" şi nici „firul Ariadnei“ am revăzut de citeva ori Becleanul în acest an. Sau Berlean-pe-Someş cum îl ştie copilăria mea, nume care ţinea locul unei aşezări puţin mai mari decit a unui sat şi nesfirşit mai mică decit un oraş. Am revăzut e un fel de a spune căci ceea ce ştiam eu nu mai era de văzut, nici măcar adolescentin-protec­­toarea alee cu castani care lega gara de şoseaua na­ţională. Intre aceste două puncte de fugă apărind un primitor, modern dar şi ne­verosimil (balcoanele nu au uşi) hotel, care nu se putea numi altfel decit... „Some­şul“. Nu pentru a căuta „cuiul lui Pepelea“ şi nici „firul UN TIMAR ANOTIMP Ariadnei" nu am străbătut aşadar Becleanul de la un capăt la altul, chiar dacă faima Becleanului (atit cit e !), tot de la... cuie şi fire i se trage. Ii ştiam, oricum, pe proza­torul Cornel Cotufiu, plecat inspector şcolar (cum să nu-mai vină în minte Inspec­­ţiune ? ! ?) la Bistriţa, pe talentatul şi tinărul poet Ioan Pintea plecat la Bi­blioteca municipală din Bis­triţa, unde dă multe înfăţi­şări dragostei sale faţă de cărţi. Nu m-am simţit însă singur la Beclean. Şi-apoi de caie tot am dat pină la urmă, chiar dacă înainte Ana Litinski, directoarea Fabricii de covoare din Be­­clean, m-a convins că merită să nu trec prea uşor peste... firele Fabricii de covoare. Cum m-a convins apoi şi inginerul şef Valea de la întreprinderea Metalurgică Beclean că şi cuiele şi sîrma îşi au poezia lor cind urmă­reşti întregul proces de producţie, că există şi fizică dar şi metafizică in­toarce­rea firelor din metalul clo­cotind. Am străbătut Becleanul (pe­ Someş) încercind să-i înţeleg superlativele. Unul dintre ele şi cel mai nevino­vat e fără replică : Prefix 999. Dar ca să înţelegi Be­cleanul nu e­ îndeajuns să dai un telefon. NICOLAE BACIUŢ

Next