Scînteia Tineretului, august 1986 (Anul 42, nr. 11560-11585)
1986-08-01 / nr. 11560
X SUCCESE DE PRESTIGIU IN CINSTEA MARII NOASTRE SĂRBĂTORI NAȚIONALE • Preocuparea colectivului Combinatului petrochimic din Piteşti pentru realizarea integrală şi livrarea ritmică a producţiei destinate exportului s-a soldat, in perioada care a trecut din acest an, cu expedierea pe adresa unor beneficiari externi a unor însemnate cantităţi suplimentare de produse — acrilonitril, stiren, toluen, polietilenă, negru de fum — în valoare de peste 14 milioane lei. Datorită îmbunătăţirii permanente a calităţii produselor, precum şi promptitudinii cu care sunt onorate comenzile primite din partea partenerilor de peste hotare, compuşii petrochimici purtînd marca acestui combinat şi-au ciştigat un bun renume în 50 de ţări de pe toate continentele. • Colectivul întreprinderii de sticlărie şi porţelan Dorohoi, autor al chemării la întrecerea socialistă pe anul 1986 adresată unităţilor din această ramură, obţine succese de seamă in îndeplinirea prevederilor de plan. Depăşirile înregistrate la principalii indicatori în perioada care a trecut din acest an asigură onorarea angajamentului asumat în cinstea zilei de 23 August ;• realizarea înainte de termen a sarcinilor de plan pe opt luni, întreprinderea înregistrează, de asemenea, însemnate realizări în domeniul îmbogăţirii gamei sortimentale cu noi produse. Astfel, de la începutul anului, specialiştii de aici au creat şi omologat 240 sortimente noi, un nomenclatorul unităţii figurînd acum 100 modele de articole din sticlă şi porţelan. • Constructorii din cadrul brigăzii complexe de construcţii portuare de la Midia au încheiat lucrările speciale hidrotehnice de betonări şi montaj prefabricate, în vederea amplasării în perimetrul noului port maritim Midia a primului doc plutitor de 10 000 tone forţă. Această instalaţie complexă, construită la Întreprinderea de construcţii navale din Constanţa, va servi la repararea naveor de mic tonaj. • Metalurgiştii de la Vlăhiţa raportează realizarea unui spor de producţie-marfă industrială în valoare de 15 milioane lei faţă de sarcinile de plan la zi, indeplinindu-şi astfel angajamentul asumat în cinstea zilei de 23 August. Acest spor valoric datorat creşterii productivităţii muncii se regăseşte în livrarea, peste prevederi de la Începutul anului, a 1 800 tone fontă specială cu largi utilizări în industria constructoare de maşini, a 160 tone maşini şi utilaje, a unor însemnate cantităţi de tamburi pentru laminoare de oţel şi alte piese din fontă. Proletari din toate tarile, uniţi-vă! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL UNIUNII TINERETULUI COMUNIST ANUL XLII SERIA II Nr. 11 560 4 PAGINI 50 BANI VINERI 1 AUGUST 1986 Tinerii în forumurile democraţiei muncitoreşti OBIECTIV PRIORITAR: CREŞTEREA CONTINUĂ A PRODUCTIVITĂŢII MUNCII Formă a autoconducerii muncitoreşti, adunarea generală a oamenilor muncii de la întreprinderea de garnituri de frină şi etanşare Rîmnicu-Sărat a dezbătut în lumina indicaţiilor şi orientărilor formulate de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, modul în care colectivele muncitoreşti au acţionat pentru realizarea sarcinilor ce le revin in acest prim an al actualului cincinal, stabilind totodată măsurile politico-organizatorice şi tehnico-economice necesare pentru creşterea eficienţei întregii activităţi. Darea de seamă prezentată a relevat temeinicia măsurilor luate pentru valorificarea întregului potenţial tehnic şi uman, pentru organizarea judicioasă a producţiei şi a muncii, ceea ce a condus la creşterea nivelului tehnic şi calitativ al produselor, la reducerea continuă a consumurilor specifice. In acest context s-a arătat că pe primele şase luni din acest an majoritatea indicatorilor economici au fost îndepliniţi şi depăşiţi. Astfel, producţia-marfă a fost realizată intr-un procent de 102,6 la sută — depăşire concretizată în 14 tone ferodouri, 201 tone marsit şi 3,8 milioane lei garnituri de etanşare. Concomitent, exportul a fost de asemenea depăşit, livrîndu-se suplimentar beneficiarilor externi produse în valoare de peste 3,1 milioane lei. Pe fondul solid creat de depăşirea acestor indicatori, productivitatea muncii a fost îndeplinită in procent de 102,4 la sută datorită mai ales realizării celor 35 de măsuri cuprinse in etapa I a programului de modernizare a proceselor de producţie. Dintre ele se remarcă automatizarea cintăririi sau operaţiunea de preformare la rece a ferodourilor, montarea de dispozitive automate de tragere şi îndreptare a benzii de cupru la ştanţarea inelelor garniturilor de chiulasă, asimilarea fabricaţiei discurilor de ambreiaj pentru tractoarele de 65 CP, extinderea utilizării calapoadelor multiple la ferodouri. Colectivul de oameni ai muncii a avut în permanenţă în atenţie indicaţia dată de secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, aceea că cea mai bună şi importantă sursă de materii prime, materiale şi energie este folosirea raţională a acestora prin reducerea continuă a consumurilor specifice. De remarcat este faptul că pe primul semestru din acest an s-a reuşit să se recupereze şi să se refolosească o cantitate de 614 tone azbest desfibtrat din ştraifuri de marsit, la care se adaugă o valoare de 140 mii lei reprezentînd piesele de schimb şi subansamblele recondiţionate. Toate acestea au creat posibilitatea reducerii cheltuielilor totale la 1 000 lei producţie-marfă cu 2,30 lei, iar la cheltuielile materiale cu 6,20 lei. Au fost deci create toate condiţiile pentru depăşirea indicatorului producţie netă cu peste 3,8 milioane lei. Participanţii la dezbatere au relevat in intervenţiile lor o serie de preocupări pentru realizarea ritmică a sarcinilor de plan, propunîndu-se de asemenea un evantai de soluţii menit să contribuie la impulsionarea procesului de producţie. Maistrul Nicolae Manole din cadrul atelierului Marsit, şi Costică Iuga, şeful secţiei ferodouri arătau că nivelul contractat al producţiei de ferodouri este cu 300 tone mai mare decit planul, înregistrîndu-se restanţe la segmenţi de frină pentru autocamioane şi trolii petroliere, precum şi la discurile de ambreiaj din fir înfăşurat pentru autoturismele Dacia 1300. Pe viitor trebuie luate măsuri pentru asigurarea ritmică cu o serie de materii prime şi materiale cum sunt răşina Novolac, oxidul de zinc, benzile abrazive, spirele de azbest de diferite tipuri. Şi la marşit se impune realizarea in avans a necesarului de consum intern pentru garniturile de etanşare. Numai aşa se va asigura încărcătura maximă pe fiecare utilaj, ceea ce conduce nemijlocit la creşterea productivităţii muncii şi, implicit, la realizarea şi depăşirea sarcinilor de plan. Dobriţa Şaigău, din cadrul atelierului etanşare, insista în intervenţia sa pe respectarea indicelui de utilizare a maşinilor-unelte. In primul semestru al anului a fost atins un procent de 87,7 la sută, în timp ce la utilajele de bază indicele realizat pe total întreprindere este de numai 63,6 la Sută, faţă de 70 la sută cit era prevăzut. Este drept, planul de întreţinere şi reparaţii al maşinilor şi utilajelor a fost realizat integral, efectuîndu-se revizii tehnice şi reparaţii curente la un număr de 2112 bucăţi, iar reparaţii capitale la 40 maşini şi utilaje. Chiar dacă în primul semestru şi-au încheiat lucrările de perfecţionare a pregătirii profesionale un număr de 217 muncitori şi 56 cadre TESA, se impune ca în viitor programul de perfecţionare să fie revizuit in aşa fel incit el să răspundă cerinţelor de moment şi de perspectivă ale producţiei. In această direcţie organizaţiile U.T.C. trebuie să se implice mai mult, antrenînd fiecare tînăr în procesul de policalificare ca să poată face faţă sarcinilor deosebit de complexe care revin unităţii. In întreprinderea noastră s-a declanşat o autentică mişcare de masă pe linia creaţiei tehnico-ştiinţifice, reuşindu-se lucruri notabile, releva în cuvîntul său Gheorghe Bălan, pre-DUMITRU ION DINCA (Continuare in pag. a IlI-a) La I.G.F.E. Rîmnicu Sărat REPERELE ACTUALITĂŢII AGRICOLE Ritmuri accelerate pentru finalizarea secerişului Secerişul griului se apropie de final şi în unităţile agricole din judeţul Cluj. De altfel, in momentul de faţă o serie de cooperative au finalizat lucrarea, între acestea sunt cele din CUASC Cimpia Turzii, Apahida, Mociu, Căşeiu, Bonţida, Mihai Viteazul şi Ţaga. Odată cu redistribuirea mijloacelor mecanice rămase disponibile au crescut simţitor vitezele de lucru în toate unităţile agricole rămase în urmă. Un plus de operativitate se cere la livrarea produselor la fondul de stat. Puternica concentrare de forţă existentă în momentul de faţă la seceriş este în măsură să asigure încheierea recoltării griului în următoarele citeva zile. Fireşte, o atenţie deosebită trebuie acordată în continuare calităţii lucrărilor efectuate pentru a se evita pierderile de recoltă. Iată şi citeva aspecte concrete de muncă înregistrate in unităţile agricole clujene. In CUASC Turda, bunăoară, ritmurile la seceriş au crescut considerabil în ultimele zile. După restabilirea vremii, toate combinele au reluat din plin secerişul. La C.A.P. „Unirea“ Turda, de exemplu, sunt recoltate mai bine de două treimi din suprafeţele cultivate. Se acţionează cu 13 combine, ceea ce va permite ca în cursul zilei de mâine să se încheie această importantă lucrare pe întreaga suprafaţă planificată. Concomitent cu secerişul, alte forţe sunt concentrate la eliberarea terenului şi transportul paielor. Pină acum, suprafeţele eliberate depăşesc 150 ha. In ordine firească, o atenţie sporită se acordă pregătirii terenului şi însămînţării culturilor succesive. De altfel, pină în prezent au fost însăminţate 100 ha cu porumb masă verde, respectiv 25 ha cu porumb pentru boabe. In paralel se depun eforturi susţinute pentru recoltarea şi depozitarea furajelor. In incinta fermei zootehnice au fost transportate pină acum cantităţi însumînd 200 tone finuri şi 300 tone siloz. Volumul furajelor va fi completat cu alte 2 500 tone siloz care va fi realizat din porumb. Activitate intensă, susţinută, regăsim şi în ferma legumicolă. In principal este vorba de recoltarea legumelor, respectiv a vinetelor şi ardeilor. Secerişul griului a fost reluat cu intensitate sporită și în uni-G. IOAN Nu s-ar putea spune că vechea autogară trecea drept una dintre splendorile oraşului. Era o clădire joasă, cu ferestre somnoroase, niciodată prea curate, cu o tutungerie întunecoasă şi cu o circiumă înecată in fum şi miros de rachiu ieftin. In faţă, pe platforma de beton (mai mult de noroi), un du-te vino de saci, poporniţe, vacarmul niciodată asumpărat al unei lumi pestriţe, strigătele negustoreselor de bomboane agricole şi floricele de porumb, mirosul gazelor de eşapament şi nori de praf peste nori de praf. Da, se poate spune cu inima împăcată: era chiar urii. Unit în toată puterea cuvîntului. Şi babilonia aceasta se afla chiar in mijlocul oraşului. Al municipiului Oradea, unul din cele mai frumoase din ţară. Chiar in mijloc, Ungă vechea cetate a Oradei, vestigiu istoric de mare valoare care, abia acum, in ultimii ani, şi-a găsit o vecinătate pe măsură : noul centru civic. Cu totul altfel cade acum lumina asupra peisajului. Altfel se răsfrîng razele soarelui în contururile generoase, vaste, strălucitoare. Şi toate acestea au apărut parcă peste noapte şi n-a fost uşor, cu siguranţă, cum n-a fost uşoară nici alegerea celei mai bune dintre variantele de proiect existente. Căci aici, la Oradea, gindesc şi visează citeva zeci de arhitecţi a căror tinereţe se traduce in lipsă de prejudecăţi, in imaginaţie proaspătă, în curajul de a impune mereu, cu hotărîre, noutate după noutate. La Centrul judeţean de proiectare, arhitecta şefă Viorica Zărnescu mi-a prezentat trei dintre cei mai tineri arhitecţi, autori deja ai unor lucrări cu adevărat remarcabile: Daniela Marian, Diana Stroia, Dan Costa. Împreună cu ei, am întreprins o călătorie imaginară în oraşul de mîine, așa cum se prefigurează el în sala cu machete. Chiar in dreptul intrării se află cele trei variante ale noului sediu politic-administrativ, semnate Ernest şi Carmen Pafka, Dan Costa, Viorica Zărnescu, Diana Stroia, Valentin Zisu. Mărturisesc că mi-ar fi fost imposibil să aleg varianta cea mai bună şi cea mai frumoasă. Specialiştii insă au hotărît că varianta soţilor Pafka este cea mai potrivită spaţiului dat şi, Intr-adevăr, realitatea in scara 1 :1 confirmă că alegerea a fost corectă. Pentru cei care n-au ciştigat acest concurs a rămas satisfacţia de a fi participat, de de a se fi bucurat de încredere în tinereţea lor, sentiment cu care, de altfel, au fost dăruiţi încă de la absolvirea facultăţii. Diana Stroia, de pildă, venea cu o diplomă pe care scria apăsat: nota 10. Şi mai venea cu o mulţime de gînduri mari şi de vise in general atit de greu de asuimpărat, de adus pe făgaşul banalităţii, al rutinei. Dar nu s-a întîmplat aşa. Povesteşte Diana: „Chiar din prima lună a sosirii mele acasă (ca majoritatea ■ colegilor mei sînt orădeancă), mi s-a încredinţat o şefie de proiect. Cred că nu mai e cazul să spun că eram copleşită de o asemenea atenţie. Aveam de făcut un proiect de detaliu pentru centrul civic al oraşului Beiuş şi anume esplanada spre Valea Nimăieştiului. Acesta a fost, practic, debutul meu şi a fost de bun augur. Astăzi, întreg centrul civic al Beiuşului este în picioare şi arată foarte bine, cu esplanadă cu tot. Au urmat proiecte de mai mare anvergură aici, in Oradea. Două dintre detaliile pe care le-am avut de realizat se referă chiar la artere majore: intrarea dinspre Satu-Mare (Calea Proletarilor) şi intrarea dinspre Cluj (Calea Clujului), zone care mai poartă încă, pe ici, pe colo, amprenta vechilor mahalale care va fi în curînd ştearsă şi din amintire. Pe Calea Clujului sunt prevăzute 3 000 apartamente noi, iar pe Calea Proletarilor — 2 500. Asta înseamnă blocuri noi, dotări noi, grădiniţe, şcoli, spaţii verzi, o nouă linie a străzii, o nouă răspîndire chiar a aerului“. Privesc proiectul care seamănă cu un peisaj ştiinţifico-fantastic. Forme îndrăzneţe, pasaje aeriene, funtini, parcuri. Ce bine — mă gindesc, — să ai încredere in forţa tinereţii şi a talentului tău şi, ce bine, să te bucuri de încrederea celorlalţi in tine şi în munca ta! Daniela Marian şi Dan Costa au, ca arhitecţi, destine identice cu cel al colegei lor, Diana Stroia. Aceeaşi căldură cu care au fost primiţi, aceeaşi dragoste a lor pentru oraşul care dintotdeauna a fost frumos, dar, prin ei, va fi şi mai frumos, aceeaşi ambiţie fantastică de a-şi dovedi maturitatea în gindire şi puterea imaginaţiei creatoare. Au venit din facultate abia in urmă cu trei ani şi in acest răstimp au reuşit deja să-şi impună personalitatea, originalitatea in concepţie, îmi arată zona pe care a lucrat-o el: un ansamblu de locuinţe cu 76 apartamente de-a lungul Parcului Lenin, pină la Turnul lui Vladi. „Ce mai e şi turnul ăsta?“ — mă interesez intrigată de a nu fi auzit de el deşi prin părţile acelea mi-am petrecut adolescenţa. Cei trei tineri se amuză: „E blocul turn de lingă pod, cel cu cofetăria Crinul la parter, li spunem aşa după numele arhitectului care l-a proiectat“. Da, e chiar locul unde fugeam de la liceu în pauze să ne cumpărăm dulciuri şi nici nu ne trecea prin cap că blocul acela a fost mai intii un gind al unui om şi că omul acela se numea Vladi. Frumos ar fi să ne gindim mai des la cei care ne fac să ne bucurăm parcurgind străzile unui oraş, la oamenii care şi-au lăsat un vis intr-o zidire, intr-un turn, intr-un parc, intr-o magistrală. GABRIELA HUREZEAN UN VIS ÎNTR O ZIDIRE (Continuare in pag. a III-a) Lucrări de calitate pentru recolte cit mai mari „Faţă de alţi ani in această perioadă ne-am reorganizat in aşa fel activitatea incit să tre,cem de mai multe ori cu prăşitoarele mecanice şi cu sapa prin culturile duble, ne informa Stan Gurgui, preşedintele C.U.A.S.C. Stîlpu. Cind spun asta am în vedere în primul rind porumbul boabe. Datorită lipsei de precipitaţii după cum bine ştiţi producţia de grîu a fost serios afectată. Prin extinderea suprafeţelor cu porumb in cultură dublă suplinim o serie de neajunsuri şi mai ales asigurăm zootehnia cu furajele necesare pentru perioada de iarnă, în toate unităţile porumbul se dezvoltă corespunzător. La aceasta au contribuit atit ploile căzute in ultima perioadă, dar mai ales lucrările de întreţinere care au fost efectuate la timp şi de bună calitate“. Unităţile din consiliu au semănat cu porumb boabe in cultură dublă o suprafaţă de aproximativ 900 ha. încă din primăvară în multe locuri s-a trecut la o reamplasare a lor, căutindu-se acele parcele care să asigure dezvoltarea normală a plantelor. Alte unităţi au luat măsuri pentru extinderea suprafeţelor. Astfel C.A.P. Movila Banului a semănat o suprafaţă de 250 ha, C.A.P. Gherăseni 205 ha, iar C.A.P. Stilpu 120 ha. Experienţa dobindită in anii trecuţi a înlesnit acum executarea primei praşile mecanice şi manuale in condiţii, de bună calitate. La ora actuală după încheierea acestor lucrări s-a trecut deja pe unele sole la executarea praşilei a doua manuală. Concomitent se desfăşoară din plin alte lucrări de sezon. La Stîlpu, Gherăseni şi Costeşti se execută scarificări ale solului, iar în celelalte se fertilizează organic. In alte unităţi din consiliu, mari cultivatoare de legume, cum este cazul celor din Costeşti şi Gherăseni, un număr mare de cooperatori şi de tineri sunt mobilizaţi la recoltatul tomatelor, ardeilor, vinetelor etc. La Costeşti, primarul localităţii, Trandafir Buturugeanu, în dimineaţa zilei de ieri redistribuia împreună cu preşedintele cooperativei forţele în mai multe puncte de lucru. „Prioritatea aparţine culturilor duble şi în special porumbului boabe, ne spune primarul. E drept, nu sunt neglijate nici ce D. ION (Continuare in pag. a IlI-a) Piatra Neamţ Foto : V. RANGA GLORIOASA MOŞTENIRE A DOMNITORULUI MIRCEA CEL MARE Supunînd ţările balcanice, parte transformate in posesiuni directe otomane, parte in state vasale, sultanii au rivnit mai mult ca niciodată spre sfîrşitul frămintatului veac XIV Bizanţul, capitala Orientului. Pentru cucerirea oraşului împărătesc insă trebuiau să se înstăpânească asupra sectorului maritim şi a cetăţilor de mare importanţă strategică ale arterei naturale europene, Dunărea, prin care statele creştine îi puteau trimite rapid ajutoare. Sarcina şi-a asumat-o in 1388 generalul Candarli An paşa. După eliminarea ultimului obstacol pină la fluviul străjuit de fortăreţele „valahului“ Mircea, taratul de Tîrnovo închinat de Stăman, el s-a trezit insă în faţa oştilor româneşti reunite ale Munteniei şi Dobrogei. Ca odinioară Duras faţă de Decebal retrăgindu-se, potrivit unei recente ipoteze (S. Iosipescu) în viaţa monastică, Ioancu, cedase odată cu sarcina domniei, misiunea apărării întregii fruntarii româneşti sudice, mai tînărului său nepot, energicul domn Mircea de la Argeş şi sub sceptrul acestuia românii s-au arătat gata să lupte „strălucit pentru libertate, cu vitejie pină la moarte“ (Critobul din Imbros). Nici infrîngerea cneazului Lázár al Serbiei pe Cîmpia Mierlei (1389), urmată de pustiirea nord-vestului Peninsulei și supunerea Vidinului, nici raidul pustiitor al lui Firuz-bey la nord de Dunăre, in părţile Olteniei (1391) n-au reuşit să-i îmspăiminte. In locul închinării, ca o supremă umilinţă pentru otomani, demonstraţie militară şi invitaţie la acţiune pentru cavalerii occidentali care păreau înclinaţi să accepte propunerile de „cruciadă“ ale lui Sigismund de Luxemburg, Mircea a pătruns adine in Balcani (1393) nimicind intr-o campanie scurtă baza de akîngii de la Karînovasî (Karnobat) uşurind situaţia aliaţilor săi anatolieni care se războiau cu Baiazid. „Fulgerul“ neputind riposta şi-a salvat prestigiul printr-o jalnică victorie — pustiirea satelor bulgare de către fiul său Suleyman, arderea Tirnovei şi alungarea lui Şişman care s-a retras, ţar fără ţarat, la Nicopole sub oblăduirea domnului român. Abia în toamna următoare, încrezători in propriile-i forţe, cu puţină oaste de Rumelia, sprijinit de vasalii balcanici, după ce luase cetăţile româneşti din dreapta Dunării, pustiindu-i malul pină la hotarele Banatului, Baiazid Epopeea eroică a libertăţii noastre silindu-l pe Şişman să-i dea ambarcaţiunile necesare, a trecut pe la Nicopole în Ţara Românească. Visa o victorie rapidă, cucerind Curtea de Argeş şi înlăturarea noului său adversar printr-un fiu al lui Dan I care-i promisese fidelitate. După o înaintare de „o săptămină întreagă pe Argeş“ — potrivit cronicilor otomane — printr-un ţinut pustiu ziua, care însă se anima in timpul nopţii cînd cete de călăreţi români îl atacau neîncetat, obosindu-i oastea, ţinind-o într-o aşteptare permanentă, planurile i-au fost spulberate. Mircea pirjolise pămîntul in calea sa, punindu-şi, după străvechea tactică românească, neluptătorii, turmele ,grînele şi tezaurul la adăpost ; nevăzuţi, oamenii săi se aflau pretutindeni, pentru că de pretutindeni moartea îi pindea pe turcii însetaţi şi înfometaţi. Iar la 10 octombrie (1394), la lăsarea serii (Orudj bin Adil) atacul decisiv s-a produs pe neaşteptate, codrii însufleţindu-se. Mii de ieniceri şi spahii au înroşit cu Sîngele lor apa Argeşului şi poate că istoria lui Baiazid s-ar fi oprit aici, odată cu a „crăişorului“ sîrb Marko Kraljević, dacă Evrenos bey n-ar fi avut ideea ridicării taberei de noapte. Şanţurile săpate de ieniceri ca de obicei şi intăriturile făcute l-au salvat, fapt pentru care, în amintirea turcilor şi a vasalilor sirbi ai sultanului, această primă bătălie a Argeşului s-a păstrat sub numele de lupta de „la şanţuri“ (hendek). Cu puţini supravieţuitori, Baiazid a răzbit spre Dunăre, unda şi-a revărsat inina asupra lui Şişman pe care l-a luat prins, instalîndu-şi oamenii in ultima rămăşiţă a ţaratului bulgar — Nicopole (Mihail Moxa). Răzbunarea împotriva lui Mircea a trebuit să o amine insă pentru că aliaţii anatolieni ai acestuia s-au ridicat la luptă. Victorios, după o campanie grea în Anatolia, află însă că „Românul iarăşi s-a răsculat in Rumelia“ (Enverî), aliat de data aceasta, (7 martie 1395) în condiţii de deplină egalitate cu regele Ungariei, şi şi-a eliberat cetăţile sud-dunărene, dintre Şiştov şi Drîstor. Dezlănţuită in mai 1395, noua ofensivă otomană a fost de data aceasta mult mai bine pregătită. Pe lingă oastea rumeliota, şi vasalii sirbi, care juraseră să-l înscăuneze pe Vlad fiul lui Dan I, sîrb după mamă, Baiazid şi-a adus şi oştile anatoliene. „Akingiii au pornit din toate părţile asupra Ţării Româneşti“ (Idris Bittisi), urmaţi de grosul oştilor care au înaintat, după cum se aştepta voievodul şi dinspre „părţile lui Dobrotiţă“ şi dinspre Nicopol- Turnu şi dinspre Vidin, acest ultim corp avînd misiunea opririi ajutoarelor trimise de regele Sigismund. Aplicind procedeul tactic tradiţional al manevrei pe direcţii (linii) interioare, Mircea şi-a lovit adversarii pe rînd fără a le putea împiedica joncţiunea pe Argeş. I-a hărţuit apoi neîncetat, pe riu in sus, pregătind o mare bătălie de etapă, care va inspira probabil Călugărenii, nu departe de cetatea de scaun. Spera să-i ţină pe turci în loc. MIRCEA DOGARU (Continuare in pag. a lll-a) Staţiunea Vatra Dornei Prefix 999 Nu pentru a căuta „cuiul lui Pepelea" şi nici „firul Ariadnei“ am revăzut de citeva ori Becleanul în acest an. Sau Berlean-pe-Someş cum îl ştie copilăria mea, nume care ţinea locul unei aşezări puţin mai mari decit a unui sat şi nesfirşit mai mică decit un oraş. Am revăzut e un fel de a spune căci ceea ce ştiam eu nu mai era de văzut, nici măcar adolescentin-protectoarea alee cu castani care lega gara de şoseaua naţională. Intre aceste două puncte de fugă apărind un primitor, modern dar şi neverosimil (balcoanele nu au uşi) hotel, care nu se putea numi altfel decit... „Someşul“. Nu pentru a căuta „cuiul lui Pepelea“ şi nici „firul UN TIMAR ANOTIMP Ariadnei" nu am străbătut aşadar Becleanul de la un capăt la altul, chiar dacă faima Becleanului (atit cit e !), tot de la... cuie şi fire i se trage. Ii ştiam, oricum, pe prozatorul Cornel Cotufiu, plecat inspector şcolar (cum să nu-mai vină în minte Inspecţiune ? ! ?) la Bistriţa, pe talentatul şi tinărul poet Ioan Pintea plecat la Biblioteca municipală din Bistriţa, unde dă multe înfăţişări dragostei sale faţă de cărţi. Nu m-am simţit însă singur la Beclean. Şi-apoi de caie tot am dat pină la urmă, chiar dacă înainte Ana Litinski, directoarea Fabricii de covoare din Beclean, m-a convins că merită să nu trec prea uşor peste... firele Fabricii de covoare. Cum m-a convins apoi şi inginerul şef Valea de la întreprinderea Metalurgică Beclean că şi cuiele şi sîrma îşi au poezia lor cind urmăreşti întregul proces de producţie, că există şi fizică dar şi metafizică intoarcerea firelor din metalul clocotind. Am străbătut Becleanul (pe Someş) încercind să-i înţeleg superlativele. Unul dintre ele şi cel mai nevinovat e fără replică : Prefix 999. Dar ca să înţelegi Becleanul nu e îndeajuns să dai un telefon. NICOLAE BACIUŢ