Scînteia Tineretului, august 1986 (Anul 42, nr. 11560-11585)

1986-08-01 / nr. 11560

f1SCÎNTEIA TINERETULUI" pag. 2 -------------------------- --------------------------- O COMUNA , INIMA ŢĂRII Holmeu, judeţul Satu-Mare. Geografic, comuna este la graniţa ţării, dar, în acelaşi timp, aşa cum o simt şi o spun oamenii comunei, Halmeul este, chiar de la poarta lui Vida Gheza — cel mai aproape punct aflat spre frontieră — una dintre comunele din inima ţării. De ce? Pentru că şi aici, la Halmeu, ca-n orice localitate a patriei se intilnesc simbolic tofi românii. Aici, in gara din Halmeu — cel mai important nod de cale ferată nu numai din regionala Cluj, dar printre cele mai importante din fără — şi la vamă, halmeenii primesc veşti şi sint gata oricind să-ţi dea ştiri despre românii din toate oraşele şi comunele României socialiste. Chiar dacă nu-i cunosc pe nume, chiar dacă nu le ştiu familiile, imi pot oricind vorbi despre marile familii muncitoreşti, despre munca şi dragostea pentru muncă a fiecăruia, fie că este vorba despre oţelarii de la Reşiţa sau Galaţi, despre constructorii de maşini grele de la Cluj-Napoca sau Bucureşti, despre oamenii ogoarelor din Bărăgan sau Cimpia Prutului, intr-un cuvint despre românii din tot cuprinsul ţării. Şi, din această cauză, pentru că aici la Halmeu se intilnesc permanent calitatea şi competitivitatea, nici lor, halmeenilor nu le place să fie mai prejos decit ceilalţi. Şi acesta este un alt motiv pentru care comuna este una dintre comunele din inima ţării. Prin munca lor, oamenii de aici au făcut ca renumele comunei să treacă de mult de cercul localităţilor din preajmă, situindu-se printre comunele pe care le ştim cu toţii pentru prestigiul muncii. Şi cind vorbim de oamenii comunei ne referim, bineînţeles, şi la tinerii din Halmeu. Mai ales că sunt mulţi, foarte mulţi tineri aici in comună. „Avem, intr-adevăr, mulţi tineri in comuna noastră, ne spune Attilla Alt, secretarul comitetului comunal U.T.C. Şi pentru că sunt mulţi tineri,avem, de asemenea, şi multe locuri de muncă in care ei, muncitori, cooperatori şi specialişti, tinerii işi fac datoria muncind cu pasiune şi dăruire pentru comuna noastră. Dacă putem spune aşa, nomenclatorul meseriilor ce se practică in unităţile economice din Halmeu este foarte divers cuprinzind aproape toate meseriile. Chiar şi vechea meserie a celor care lucrează pămintul este astăzi mult mai bogată in conţinut, in relaţii tot mai strînse cu alte specialităţi. Şi, putem să ne mândrim, pe drept cuvint, că în agricultură, in cele patru ferme ale I.A.S.-ului Odorei, aflate pe teritoriul comunei noastre, in fermele I.A.S.-ului Halmeu, ale C.A.P.-ului lucrează mulţi tineri ca specialişti in meseriile de mecanizator sau zootehnist şi chiar ca muncitori agricoli. Nu numai atit, dar aproape toţi sunt oameni ai comunei, tineri care au absolvit liceul agroindustrial din comuna noastră, tineri care au mers la institutele de invăţămint superior şi s-au întors aici, in comună, să-şi practice meseria pentru care s-au pregătit, să întărească şi să crească prestigiul locurilor unde s-au născut“. I-am întâlnit şi noi pe mulţi dintre ei, am stat de vorbă despre profesia lor, despre felul in care înţeleg sâ-şi facă datoria la locurile lor de muncă, despre familiile fi preoti- • pările lor de timp liber şi am aflat de la ei că Halmeul, fermele in care lucrează in cadrul cooperativei agricole de producţie, în cadrul întreprinderilor agricole de stat, la Centrul de legume şi fructe, le oferă numeroase posibilităţi de afirmare in profesia pe care şi-au ales-o, mai ales că işi practică această profesie cu dragoste pentru pămint, cu pasiune pentru munca bine făcută, cu dorinţa de a face întotdeauna mai mult şi mai bine, intr-un cuvint, cu acel neăstimpăr şi acea nemulţumire creatoare specifică virstei lor tinere, specifică întregii generaţii de tineri din România socialistă a acestor ani, din România Epocii Nicolae Ceauşescu. Nu numai în meseriile agricole sunt calificaţi mulţi tineri aici in Halmeu. Pentru ei, pentru ca ei să nu-şi părăsească locurile unde s-au născut, pentru ca de întreaga măsură a eforturilor lor, a pregătirii lor să beneficieze comuna lor şi prin ea întreaga , economie naţională au fost create pentru tinerii Halmeului noi şi noi locuri de muncă 66 vin să întărească puterea economică a comunei şi, totodată, fac să crească nivelul de viaţă, standardul civilizaţiei şi bunăstării pentru toţi locuitorii Halmeului. Desigur, aţi înţeles că ne referim la sfera serviciilor care nu numai că se apropie ca diversitate, dar chiar este egală cu aceea pe care o intilnim, un ot mare oraş al ţării, la construcţia de locuinţe, datorită căreia comuna arată din ce in ce mai mult ca un oraş agroindustrial, construindu-se blocuri de locuinţe cu lărgi şi moderne spaţii comerciale şi case cu etaj ce ne arată grija pentru tradiţia de buni gospodari ai Halmeului. Pentru că deşi halmeenii doresc să trăiască şi trăiesc că la oraş, in acelaşi timp nu uită că datoria lor, fie că sunt muncitori malt specialişti in agricultură sau industrie, este de a fi şi a râmine ţărani, făcind să rodească pămintul şi bucurindu-se de roadele acestuia.. Iar din acest punct de vedere, fie că vorbim despre tineri sau despre cei mai vârstnici, contractele încheiate pentru livrarea de produse la fondul de stat vorbesc de la sine despre hărnicia, despre dragostea lor de muncă. Şi pentru că Halmeul a crescut anii ari, ajungi să fi o putere economică Ce numără mai multe milioane şi unii dintre cei care cindva au plecat la oraş, intr-un loc de muncă din marile edificii ale industriei au început să se reîntoarcă in Halmeu unde au fost primiţi cu brăţu deschise, unde li s-au oferit posibilităţi să se afirme prit muncă, să contribuie, alături şi împreună cu tofii, la trăicaria comunei, la asigurarea unţfi trai cit mai civilizat, tit mai urban pentru ei şi familiile lor. Aşa s-a gindit şi a procedat Vasile Petraş care s-a transferat de la Marea întreprindere UNIO din Satu-Mare la noua balastieră construită cu Halmeu, la fel ca el s-a reintors in comună şi Sever ActU şi mulţi alţi tineri Care, acum cind ii întrebi, par că nici nu-şi Măi amintesc că ar fi fost odată plecaţi, că ar fi muncit ift altă parte decit aici in Comuna lor. Şi ei şi familiile lor ie simt bine aici, acasă, aici printre ceilalţi tineri, participă la întreaga viaţă economico-socială şi culturală a localităţii lor, alăturîndu-şi permanent eforturile efortului general al oamenilor din Halmeu de a face din comuna lor o Comună din inima ţării. CRISTINA BANUT VARĂ CU MULT GRÎU LA PERIAM • • îl rog pe tînărul care mă hrase, cu „Dacia“ lui, de la marginea Timișoarei, să mă lase la primărie. Dau să-l răsplătesc, nu-i nevoie, îmi spune, se poate ?, doar trebuia să mă întorc acasă, a, dacă vreau să-i fac o plăcere, atunci să trec neapărat pe la el, să-i văd, gospodăria, să-i cunosc familia. Insistă să-l asigur. Cunosc mindria locală, nu pot să-l refuz, numai timp să fie. Şi apoi, sunt pornit să aflu totul (şi încă ceva, m-ar şfichiui contemporanul lui Pico della Mirandola) despre campionii unei trudnice întreceri... Nu ştiu cum, s-a făcut că, vorbind despre una, despre alta, n-am apucat să-l întreb pe vorbăreţul meu interlocutor nici cine este, nici cum arată primarul Periamului, imi reproşam, urcind scările clădirii. — Bună ziua, spun unei secretare dactilografe. Tovarăşul primar este ? — Vine imediat. A ieşit puţin. Prin fereastra deschisă vin binecuvîntate pale de răcoare, de pe urma unei ploi. Un radio-portativ, cu portofelul de demult al bunicului (umplut poate chiar la Periam, intr-o zi de trrg) ţine de vrit funcţionarei, furnizindu-i ştiri din campania agricolă. Intră din urmă o femeie tinără, mă priveşte întrebător : — Poftiţi ! — îl aştept pe tovarăşul primar... — Eu sunt. Surid, nu-mi vine-a crede, pe moment. (Prea tinără... dau să-mi justific îndoiala.) Şi totuşi... Iau Ide pe unul din scaunele, lungi din biroul „primăriţei“. — Suteţi de mult primarul comunei ? — De şapte anu, din 1979. Şi, ca pentru a-mi veni un sprijin : — Aveam pe atunci numai 26. Veneam de la „U.T.C.“, eram cel mai tinăr primar din judeţul Timiş. Poate şi din ţară. imi vine să adaug. Oricum, zarurile au fost aruncate. Imi reglez tirul pe întrebări privind trecutul (un tic profesional ?) . — Iertaţi-mă, de unde vine Periam ? — Documente scrise ale anului 1333 atestă locatitatea sub denumirea de „Priamus probabil un nume de erou roman, după obiceiul familiilor băgate ale vremii de a-şi boteza odraslele cu nume împrumutate din istorie sau din mitologie. Se vorbeşte, in orice caz, de feuda cu această denumire, schimbată ulterior in Periam. Vreau să precizez că locul iniţial al aşezării a fost, multă vreme, altul decit cel de azi, anume unul cuprins intră Aranca şi Mureş, unde se află incă ruinele unei capete : „Viile batrine“ Sau „Altdorf“ („Satul vechi“). Frecventele inundaţii ale Mureşului au determinat, in 1761, strămutarea, la adăpost de revărsări. — Şi Oamenii 7 - Cinci iobagi, cinci ţărani liberi. Ultima oară au fost eliberaţi din iobăgie la 1848... în 1842, Periamul fusese declarat trg... Prima şcoală datează din 1757... Industria avea să se înfiripe la 1897, cu prima fabrică de pălării din ţără, ajunsă azi la o reputaţie internaţională. ce să vă mai spun ? Vechi legături de Cate ferată (in 1908, cu Timişoara, in 1911 — cind devenea plasă — cu Aradul), pierderi grele in Septembrie 1944, la alungarea hitleriştilor, o reformă agrară care a împroprietărit, in 1945, un număr de 768 familii, o colectivizare încheiată la 30 decembrie 1958, cu 830 familii... — Iat dacă ne apropiem in timp . Din 1980 încoace, C.A.P. Periam obţine, an de an, locuri fruntaşe pe judeţ, un locui şi un loc li pe ţară. în prezent, se află în directă concurenţă pe ţaţa cu o altă comună... bănăţeană, Topolovăţu Măre. Cită vreme judeţul însuţi nu vrea să renunţe la locurile de „france“ !... Optere aici relatarea dialogului, nu mi-am propus un interviu. Şi nu pentru că n-aş fi avut, In persoana Liniei Opri, ţescu, interlocutorul potrivit. De fapt, toată conversaţia ulterioară avea să stea sub semnul Sincerităţii şi al spontaneităţii ei. Din cind un cind, vorbind despre Cifre, invocind bilanţuri, o vedeam ciuipindu-se, de parcă le-ar fi vrut mai mari, mai elocvente. Cind lăsă loc numelor de oameni printre ele, Se însenina, işi ridica uşor capul, de parcă ei ar fi fost de faţă şi s-ar fi cuvenit să-i privească-n ochi. Degetele-i împătureau şi despătureau la nesfîrşit o hirtiuţă dreptunghiulară, nescrisă, care ar fi putut deveni o fişă informaţională, in prezenţa altcuiva. Dar, graiul cifrelor este, la Periam, unul semnificativ. Deduci, din abordarea lui, cum s-a ajuns la acordarea, prin decret prezidenţial, a locului 1 pe ţară, pentru anul 1984, cind orzul ajunsese la 8 725 kilograme la hectar, griul la 6 553, porumbul la 20 300 kilograme la hectar (ştiuleţi) etc. Anul 1985 a urcat ceva mai sus ştacheta, iar recoltele acestei veri tind spre depăşirea celor precedente. Mi se reaminteşte : dată fiind concurenţa cu... Topolovăţu Mare, se păstrează, deocamdată, secretul lor! Accept convenţia, ba, mai mult, preţuiesc ideea. Cifrele, care nu sunt, prin ele Insele, nimic, se vor afla, oricum, odată şi odată, acum important este să nu fie ştirbit entuziasmul, competiţia îşi are tainele ei, ce rost are să faci valuri cind înoţi perfect şi te aşteaptă reuşita 7 ...înot, iată, prin lanurile de griu ale Periamului, de la un mecanizator la altul, tot oameni tineri, care duc, de ani de zile, campaniile pgricole pe umerii lor, fără nici un ajutor din afara satului. Irt cimp se află 20 de combine, 8 piese de balotat paie, 10 discuri care pregătesc terenul pentru insăminţarea culturilor duble. Forţe mecanice de apreciat, manevrate de oameni tineri, de utecişti in majoritatea lor, 200 de lucrători pentru care secerişul înseamnă ei lumină, angajare sufletească. Unei femei tinere, gravide, ii vine... Sorocul ! Doi tineri ii sar in ajutor, o ajută să urce-ntr-o remorcă, să iasă la șosea. Satul nu e prea departe, are doctori, dispensar, casă de nașteri. Semnificativ este că zămislirea unui copil, nu departe de a se Intîmpla in cimpul ca o imensă plapumă de spice, a fost adusă cit mai aproape de plinea cea nouă a localităţii. Tot aşa, intr-o vară cu mult griu. Marta Tril, o altă femeie tinără din Periam, pe care-o cunosc în cimp, şi-a îmbogăţit viaţa cu doi gemeni. Soţul ei e mecanizator, unul dintre cei mai harnici, li stau alături un loan Filip, mecanizator şi el, un Marin Petrică, şef de fermă Vegetală, un Doru Milovan, secretar al comitetului de partid pe C.A.P., un loan Sirbu, lucrător la ferma seminceră. Cu toţii, etaloane ale hărniciei in rindul tinerilor, cu toţii buni gospodari, in curţile lor animalele arată de parcă omul niciodată, niciunde nu le-ar fi uitat, de parcă nu doar sistemul de adăpare sau de mulgere s-a tot perfecţionat, ci însăşi puterea lui, a omului de a le iubi, conştient, din ce în ce mai conştient că nu răsuflarea lor fierbinte, nu atingerea umedă şi lungă a botului de animale degradează, ci îndepărtarea lui forţată, greu remediabilă, de natura care i le-a hărăzit... DRAGOMIR MAGDIN — A TRĂI FRUMOS Nea Die, ciţi ani ai matale? — Am plecat pe şaizăci. — Nu-s mulţi! îţi doresc să depăşeşti suta! Da-ţi pare rău că ai deja atiţiă? — Păi de ce să-mi pară rău? NU-S tot ai mei? Şi-apoi is ţăran, am trăit frumos şi n-am de ce mă plicige... Dacă-l privim cu luare-aminte pe omul acesta mărunţel şi cu faţa arsă de soarele Bărăganului şi dacă-i cercetăm oleacă Viaţă, vom afla că in el se împletesc două condiţii aparent opuse; pe de o parte, puil provenienţă, adresă, îndeletniciri, dar mai ales prin suflet, neagie cum ii spun căi din jur — este ţăran. Pe de altă parte, timp de opt ore pe zi. axceptind drumurili cu bicicleta, omul nostru lucrează că muncitor flauşator la ţesătoria Textila din Otopeni... Pe ambele părţi insă, Alexandru Alexandru este un român autentic. Un om de omenie în adevăratul înţeles al cuviintului, hărnic şi ciuntit, hitru la petreceri, aprig la hore, dar Sofio, cind nu-i loc de şagă, iubit deopotrivă şi de sătenii din Corbeartca („vecinii de bloc“ — cum ar zice orăşeanul) şi de tovarăşii de lucru („oamenii de la făbrici“ — cum la spune Săteanul). ★ — Nea Dio, matale eşti ţăran, sau...? — D’apăi cum? Şi încă din tata-n fiul Părinţii mei s-au născut şi au trăit tot in Corbeanca. Lucrau la boier. CireşanU Si chema şi era bogat nevoie-mare. Două moşii întinse stăpineă boierul: la Scaioşi ună Şi la Corbeanca cealaltă... iar de ni- mi credeţi că-s om al cimpUlUi, voi spune şi că mama m-a născut taman pe cimp. Mergea să ia apă de la Fihdlă Ursului şi... Fraţii mei tot lă ţară s-au născut. Şase am fost la părinţi. — Deci matale di copilărit lă ţară, iot mijlocul naturii. Frumos! — Frumos, n-am ce zice, dar pentru alţii, că noi eram săraci lipiţi pămintului şi , după ce ne-am ridicat şi noi, copiii, oleacă, părinţii ne-au dat pe la boieri să muncim. EU am nimerit la unul din Bucureşti. Doctorul Gerate îi zicea. Era „propilar“ la un spital mare, tocma lingă Foişorul de foc. Avea moşii la Goleşti şi Săftica şi 200 de servitori. Era om bun de felul lui, Gerata aista, da’... boieru’ tot boier, ne muncea din greu, din zori pin’ la asfinţit (oftează prelung). — Deci, nici o amintire luminoasă din tinăreţe ? — Bă, cum nu! La boier am cunoscut-o pe Jeana, o mindreţe de fată. La grădină lucra. Mi-a fost drag tare de ea, ne-am luat, ne-am făcut şi o căsuţă măruntă in Corbeana, după care eu am plecat militar... — După Care din nou la boier? — Dă, de Unde! în ’52 m-am „liberat“ și am venit să lucrez colea, in Otopeni. Pe-atunci aici era fabrică de conserve. Apoi a trecut pe vată, după care am produs eşarfe, iar acum suntem țesătorie. Dar am rămas pe loc. — Şi soţia?... — A lucrat 22 de ani la C.A.P. Fruntaşă nu toţi anii! Au dat-o şi la ziar. Acum ii acasă, nu mai poate lucra. — Copii aţi avut? — Păi cum altfel? La noi, la ţară, cine n-are copii, n-are loc intre oamenii Trei avem, băieţi! (zimbeşte satisfăcut). Constantin e croitor la Bucureşti. Alexandru e strungar, iar Gheorghe galvanizator, amindoi lă I.A.M.C. Otopeni. Toţi is căsătoriţi, iar cel mare mi-a şi dăruit o nepoţică. Pe Camelia, care în vacanţa mare vine la ţară, la tataie! — Şi cum se împacă munca de la fabrică şi cea de acasă? Aveţi gospodărie mare ? — Avem 1400 de metri pătraţi. Şase ani i-am pus cu Vie. Avem şi-o pădure întreagă de pomi: pruni, umeri, cireşi, o grădină de tarzăVat care ne dă tot ce-avem de trebuinţă. Apoi un porc, citeva găini... iar de-mpăcat le-mpăcăm pe toate. Pe deasupra eu mai lucru şi la C.A.P., in fiecare zi, pină seara. Ne plăteşte bine, iar ana' aista ne-au dat şi un lot de porumb, să-l lucrăm. Cu munca sintem obişnuiţi şi ne place, nu ne sperie. — Am auzit c-aţi făcut cerere la Primărie să vă mute la bloc... — D-apoi cine v-a spus, tare şi-a ris de dumneavoastră! N-om pleca noi de-aci pin om Muri! Să vedeţi ce locuri frumoase avem! De la şosea vreo 50 de metri; şi avem lingă noi şi dispensar şi alimentară, ba chiar şi-un restaurant... — Da' farmacie n-aveţi! (continui eu să-l provoc). — Da' la ce ne-o fi trebuind? Noi avem leacurile noastre din moşi Strămoşi. Bunăoară, acu’ un an, cind m-or durut rău de tot rinichii, de nu credeam c-o s-o mai duc mult, mi-a făcut a mea nevastă ceai de pir, fiert in nouă ape, şi apoi ceai de troscot, de mătasea porumbului şi, la urmă, de izmă, iar amu’s mai sănătos ca la-nceput! Şi-apoi ce ne trebuie nouă bloc ? C-avem şi noi radio, TeVe, mag (!), avem şi discotecă-n Tămaş, iar apa de la puţ n-am da-o noi pe tot aurul din lume! — Pentru că veni vorba de apă, crezi matale că mai plouă mult? — D-apăi, coniţă dragă, plouă negreşit, că s-a-nnorat la Cornu’ Capfi şi văzut-am şi luna că stătea cu colţu-n sus pe cer. Las’ că-i bine să plouă, c-avem belşug! — O săvem recoltă bogată anul acesta? — Cam aşa a grăit „rodul pămintului* (după care continuă, văzindu-mă nedumerită)... o floare de pădure, aşa-i zicem noi. Rumânul citeşte intr-insa ca intr-o carte ce recoltă va fi in anul respectiv. Anul ista, bunăoară, ne-a prezis mult porumb, îi bine. Că nouă ne place mămăliga la ceaun ! MARINA-ALMASAN ungureanu : VINERI 7 AUGUST 1986 — ----------------------------------------- .15 De la o întîmplare la alta Grădiniţa , cea nouă Răsărită ca din poveste, n noua „împărăţie a copilăriei“ din comouna Amara a prins conturul unei construcţii moderne, cu etaj şi terase spaţioase, aşezată chiar iin mijlocul unui cimp cu flori. Aici, la marginea satului, exista in urmă cu câţiva ani o casă veche, cu citeva camere modeste. Se numea tot „Grădiniţă“, dar „grădiniţa“ era de fapt mai mult pe-afară, printre rondurile de flori şi aleile umbroase. Sălile moderne, multifuncţionale de astăzi, cabinetul metodic dotat cu tot ceea ce este necesar pentru învăţămîntul preşcolar sunt, ne spune Rodica Nicolae, secretar adjunct la Comitetul comunal al P.C.R., în puternic contrast cu ceea ce a fost cineva. Beneficiind de această nouă şi modernă investiţie, cooperatorii 11 încredinţează zi de zi copiii, îngăduindu-şi, prin timpul liber cîştigat, să-şi vadă fără grijă de munca lor la zootehnie, in agricultură, In mica industrie locală. Iar unii dintre tinerii părinţi, ca de pildă Radu Macaria, Iulian Ghiţă, Dumitru Munteanu, Mihai Drăganescu şi chiar Ioan Cilingher, secretarul Comitetului comunal al U.T.C., reuşesc să „mai pună o cărămidă“ la casele lor cele noi, pe care şi le construiesc acum in centrul comunei. (E. V.). Gospodărie ca oricare * * alta şi totuşi... Gospodăria tinerilor ingineri agronomi Carmen şi Constantin Petrişor — ea, şefă de fermă, el, preşedintele cooperativei agricole de producţie din comuna Turburea, judeţul Gorj , este un adevărat model de gospodărie ţărănească. Ce au de învăţat ceilalţi tineri din comună, ceilalţi gospodari din Turburea de la ei? În gospodăria soţilor Petrişor, de pe 30 de ani se obţin două tone de porumb boabe şi două tone de coceni, in curte, printre pomi, se recoltează 300 kilograme de lucernă, iar de pe terenul din faţa casei 400 kilograme de sfeclă furajeră, din grădina de legume recolte succesive de roşii, ardei, vinete, praz, ceapă, castraveţi şi alte legume. Şi ca în orice gospodărie bine chibzuită, soţii Petrişor cresc un număr destul de mare de animale. Adăposturile animalelor au lumină electrică, spaţiul este organizat in compartimente, totul este de o curăţenie exemplară. Cu alte cuvinte, v-am prezentat o gospodărie ca oricare alta şi totuşi.,, o gospodărie model. (C. B.).