Scînteia Tineretului, octombrie 1986 (Anul 42, nr. 11612-11638)
1986-10-01 / nr. 11612
„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi PRESTIGIU, ÎNTĂRIT PRIN MUNCĂ ŞI IDEE Cum vine toamna, cum Ince- pem sa ne uităm prin şifonier după un balonzaid, după ,un pardesiu, dacă nu cumva şi după palton , să-l ducem la curăţat, deocamdată... Ba mai mult, unii dintre noi, mai receptivi la modă sau mai zoriţi de necesităţi, aruncăm privirea în vitrinele magazinelor de confecţii, să vedem ce şi cum trebuie actualizat. Ne-am obişnuit — şi asta e bine — să fim pretenţioşi faţă de noile articole de îmbrăcăminte; tine de ■civilizaţie, nu de moft. O reacţie sau alta ne face să căutăm eticheta, să ne edificăm asupra „firmei“, să categorisim producătorii. Ei bine, între producătorii de marcă se numără şi întreprinderea de Confecţii Bacău, unde mi-a fost dat să port, nu de mult, un dialog despre calitate cu secretara comitetului U.T.C., Silvia Săcăreş. Ea lucrează in întreprindere din 1976, dar conduce organizaţia de tineret numai din 1985. Şi nu este deloc uşor să te faci purtătorul de gînd şi de ideal al celor 1 700 de utecişti, împărţiţi în 24 de organizaţii. Cind însă ştii că ei te-au ales in fruntea lor, că ţi-au acordat, prin vot, preţuirea lor deplină, când mai ştii că tinerii reprezintă jumătate din forţa de muncă a întreprinderii, ca număr, şi mult mai mult ca forţă morală, n-ai altă cale de urmat decit Strădania de a răspunde, cu fapte demne de urmat, voinţei unanime, asociate cu Încrederea. Or, Silvia Săcălaş a învăţat destul de repede (bizuindu-se şi pe experienţa în întreprindere) că şansa ei este ataşamentul faţă de cauza tinerilor, răspunsul prompt la proaspăta lor iniţiativă, ca şi, pe de altă parte, capitalul propriu de idei, „bagajul“ ei cu noutăţi şi cu măsuri de înviorarea vieţii de organizaţie. Prima şi cea mai consistentă preocupare a tinerilor de la întreprinderea de Confecţii Bacău, aveam să constat, este angajarea într-o autentică bătălie pentru calitate, cită vreme produsele ieşite din mina lor sau drumul pieţelor externe, în apreciabile proporţii. Incepînd din 1982, cam de dânoi şi centrala se află grefată pe întreprindere. S-a trecut la diversificarea producţiei, proces care continuă. Tradiţionalelor costume, impermeabile şi paltoane li s-au adăugat astfel, treptat, pantaloni de tot felul, jachete şi salopete, iar in curînd vor fi atacate, ca urmare a creşterii solicitărilor, şi bluze, iarăşi de tot felul. In prezent, se poate vorbi de 3 000 de modele noi, majoritatea destinate exportului. Recent, a fost nevoie ca întreaga suflare a întreprinderii să-şi aducă contribuţia la încheierea unor lucrări de extindere, care fac să se lucreze, în fapt, la întreaga capacitate . Şi, fireşte, cu pondere pentru export şi bine, tinerii aveau să fie bine mobilizaţi de comitetul U.T.C., sufletul acţiunilor de finisare. Zile la rînd, asta incluzînd duminici, i-a prins inserarea pe platoul întreprinderii, la munci care lu erau sau nu familiare, oricum extrem de importante pentru viaţa colectivului, privit şi ca ,,firmă“ producătoare, care nu se poate dezminţi. Totul, paralel cu desfăşurarea unor Iniţiative, iarăşi uteciste, de economisire a materialelor, de refolosire a celor recuperabile şi, mai ales, cu o susţinută activitate creatoare specifică, de altfel, tinerilor băcăuani. Bunăoară, la atelierul mecanic al Întreprinderii s-a proiectat şi construit o instalaţie de oprire a motorului maşinii, în chip automat, pentru a nu mai funcţiona în gol. Autorii ei : Gheorghe Baltag, Florin Maftei, Ilie Gige şi Rodica Murariu. Primul, Gheorghe Baltag, a mai fost prezent la Salonul naţional al invenţiilor (cu desfăşurare în Bacău, la ultima ediţie), cu un „Dispozitiv de tăiat şi cusut în zig-zag“ (eficienţă economică, 1 400 000 lei) şi cu un „Dispozitiv de capsat cu capete multiple“, materializînd astfel preocupări mai vechi, susţinute, de îmbunătăţire a condiţiilor tehnice de lucru. Succesele individuale sînt, de altfel, şi succese ale comisiei de creaţie tehnico-ştiinţifică a comitetului U.T.C., care s-a îngrijit de repartizarea unor teme de cercetare tinerilor, aşa incit lupta pentru calitate să fie purtată şi pe frontul noului, al inventivităţii, al spiritului creator. N-a mirat astfel pe nimeni buna primire, la Salonul naţional al invenţiilor sau la expoziţiile judeţene, a creaţiilor tehnico-ştiinţifice apărtinind tinerilor de la întreprinderea băcăuană de confecţii. Dorin Dobraniş, autorul unui „Dispozitiv de sudat şnur“, distins cu menţiunea salonul naţional, este neintîmplător, şi unul din cei mai activi membri ai acestei comisii, cu bogată activitate in rindul tinerilor. Secretara comitetului U.T.C., Silvia Săcăreş, avea să invoce apoi, în discuţie, politehnica muncitorească organizată in acest an la nivel de întreprindere. Ea funcţionează cu 11 cercuri de perfecţionare, profilate pe diferite meserii : confecţionere, mecanici, electricieni şa. „Funcţionează“ este, în cazul acestei politehnici muncitoreşti, un verb cu deplină acoperire in realitate, nu doar în... hirtii, cum se mai întîmplă, din păcate, pe aiurea ! Rezultatele se văd in creşterea categoriilor profesionale şi răzbat, mai ales, in calitatea produselor, raţiunea tuturor iniţiativelor tinereşti de această natură. Prestigiul însuşi al organizaţiei de tineret are de ciştigat de pe urma prestigioaselor produse, cum are de ciştigat, de pe altă parte, de pe urma calităţii umane a membrilor săi. Este suficient să amintesc aici că Silvia Săcăreş nu este doar secretara comitetului U.T.C. din întreprindere, ci şi membră a birourilor comitetelor municipal şi judeţean Bacău ale U.T.C.. Împrejurare care atestă, între altele, prestigiu, Întărit prin muncă şi idee. Una din ideile pe care le-am apreciat in mod deosebit a fost înfiinţarea unul „Club de educaţie politică“ In Întreprindere, destinat dezbaterii documentelor de partid şi de stat, a legilor. Clubul numără, pînă în prezent, 38 de membri, de fapt de membre, pentru că ponderea lucrătorilor este feminină. O extrem de importantă dezbatere avea să aibă, recent, ca temă, sarcinile care revin organelor şi organizaţiilor de tineret din documentar« Congresului al lll-lea al oamenilor muncii, participarea s-a dovedit cu mult mai bogată decit numărul strict al membrelor clubului. Tot aici, la „Clubul de educaţie politică“ sunt preconizate întîlniri cu activişti de partid şi de stat, cu specialişti în probleme economice, cu oameni de ştiinţă şi cultură. Reuşita acţiunilor de pină acum ne face să le privim cu încredere pe cele viitoare. DRAGOMIR MAGDIN Creaţiile ei: SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA înfrumuseţează viaţa cotidiană. SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA — radioreceptoare portabile— de buzunar, poşetă, servietă sau umăr. • Uşoare şi comod de purtat • Prezintă sensibilitate, selectivitate, audiţie clară, plăcută • Se pot cumpăra la preţuri convenabile SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA — radioreceptoare portabile ideale pentru drumeţii şi excursii. SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA, în toate magazinele comerţului de stat specializate în desfacerea produselor electronice. Pentru informarea celor interesaţi să-şi procure unul din receptoarele portabile SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA citeva detalii: SONG : unde medii şi ultrascurte la preţul de 610 lei. TOP : unde medii la preţul de 341 lei. IRIS: unde lungi şi medii la preţul de 371 lei. SOLO 100: unde lungi şi medii la preţul de 371 lei. SOLO 300 : unde lungi, medii, ultrascurte la preţul de 685 lei. SOLO 500 : unde lungi, medii, scurte, ultrascurte la preţul de 885 lei. GLORIA : unde lungi, medii, scurte, ultrascurte la preţul de 1 382 lei. PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET ELECTRONICA un atribut al epocii moderne! NOILE TIPURI DE ASPIRATOARE AP 20, AP 21, AP 10 ŞI AP 10E PRACTICE ŞI UTILE IN ORICE GOSPODĂRIE! Mobila, cărţile, spaţiile greu accesibile, covorul, tapiseriile, îmbrăcămintea groasă, pot fi curăţate de praf în mod rapid utinzind oricare dintre aspiratoarele AP 20, AP. 21, AP. 10 sau AP. 10 E. Caracteristici: — putere de absorbţie mărită: 500 W pentru aspiratoarele AP 20 S si AP 21 ; 600 W pentru AP 10 şi AP 10 E ; — permit refularea verticală a aerului, înlăturînd astfel posibilitatea de imprăştiere a prafului de pe suprafeţele incă necuraţate; Accesorii: perie complexă pentru curăţirea suprafeţelor plane; perie triunghiulară pentru biblioteci, mobilă etc. ; duză îngustă pentru spaţii greu acesibile, calorifere etc. ; duză lată pentru tapiserii, îmbrăcăminte groasă ; un tub flexibil , două bucăţi ţevi-prelungitor. Piese de rezervă: patru saci de hîrtie-filtru; două perii de cărbune. AP 20, AP 21, AP 10 şi AP 10 E — le găsiţi în toate magazinele şi raioanele comerţului de stat, specializate în dezfacerea produselor metalo-chimice. Reţineţi şi costul fiecărui tip de aspirator: AP 20 — 950 lei; AP 21 — 990 lei ; AP 10 — 1 300 lei; AP 10 E — 1 560 lei. VALORIFICAŢI STICLELE ŞI BORCANELE GOALE! • La schimb • Contra marfă • Sau numerar sunt cele trei posibilităţi avantajoase pentru dv. de a valorifica STICLELE SI BORCANELE GOALE » Ia toate magazinele alimentare şi de legume-fructe din municipiul Bucureşti RECOM Copii frumoşi şi sănătoşi pentru vigoarea şi tinereţea patriei SPAŢIU PENTRU VISURILE COPILĂRIEI Ţineţi minte ? Cind eram copii, cel mai tare ne agasau musafirii care ne întrebau ce vrem să facem cind vom fi mari şi ne puneau să spunem poezii. Cu toate acestea, ce vise nemaipomenite tăinuiam noi, ce planuri extraordinare ne făceam in legătură cu viitorul nostru ! Numai că acestea erau „strict secret", adulţii n-aveau acces la ele, pe atunci nu concepeam că au fost şi ei mici şi că eventual ne-ar putea înţelege. Din această nevoie de a înţelege, de a cunoaşte mai bine, am conversat şi noi, intr-o dimineaţă, cu copiii grupei mari de la Grădiniţa nr. 130 din Capitală. Şi, pentru că şoimii incă nu-şi terminaseră sandvişurile şi laptele din căni, prima persoană pe care am intrebat-o a fost chiar tovarăşa directoare Lucia Popescu, educatoarea acestei grupe : „Dumneavoastră, la virsta lor, ce voiaţi să vă faceţi cind aveaţi să fiţi mare ?“. „Îmi amintesc foarte bine, deşi au trecut mulţi ani de atunci. Voiam să mă fac contabilă. Îmi plăceau cifrele, îmi plăcea să socotesc, a stăpini cifrele mi se părea o treabă foarte importantă. După primul an de studii insă, liceul la care învăţam a devenit pedagogic şi aşa a trebuit să mă reprofilez şi eu. Dar nu am regretat niciodată această cotitură din viaţa mea, cum nu cred că au regretat-o nici celelalte două educatoare din grădiniţa noastră : Georgeta Georgescu (cu care am fost chiar colegă de liceu) şi Matilda Luca, avind şi ea peste treizeci de ani de muncă in mijlocul copiilor. Deci, de cind am asolvit liceul, am lucrat ca educatoare. De 16 ani mă aflu în această grădiniţă, 16 ani, care mi-au adus nenumărate satisfacţii, ca om şi ca educator". Intre timp, prichindeii termină micul dejun şi se aşează cuminţi la locurile lor. „Anul trecut —îmi povesteşte gazda mea — i-am întrebat şi eu cu ce gînduri părăsesc grădiniţa. Un băieţel mi-a spus că el se va face medic pentru că vrea să facă tuturor copiilor injecţii de cuminţenie. Păi, nu s-a descoperit încă un asemenea ser m-am mirat eu. Dar el m-a liniştit : «Lăsaţi, tovarăşa Lucia, am să-l descopăr eu !» La virsta asta, totul li se pare posibil. Observ insă că a fi cosmonaut, constructor de roboţi, etc., nu li se mai pare un lucru deosebit, sunt meserii care, pentru ei, au trecut in banal, in cotidian. Dar ascultaţi-i chiar pe ei. Veţi vedea că au imaginaţie berechet, ba chiar şi un început de personalitate". După ce işi şterge mustăţile de lapte, ia cuvintul Ovidiu Zamfir : „Părinţi mei lucrează in proiectare, dar eu vreau să mă fac pompier. Mie îmi plac pompierii fiindcă sunt atit de curajoşi şi au maşinile acelea care fac atit de interesant. In bloc la noi stă un nene care e pompier şi aş vrea să semăn cu el cind voi fi mare". Cristina Andreea Mitu imi este prezentată ca fiind cea mai harnică fetiţă din grupă : „Mama face drapele şi tata e şef (de atelier la „Decorativa", n.n.) Mai am şi o frăţioară, pe care o cheamă Steluţa. Ea nu ştiu ce vrea să fie, că e mică, dar eu in orice caz am să devin doctor de copii şi gospodină, că aşa amînvăţat de la mama şi de la tovarăşa educatoare Luci, pe care o iubesc cel mai mult". Ionuţ Răzvan Iosub are şi el planuri mari în ceea ce priveşte viitorul. Vrea să devină nici mai mult, nici mai puţin decit agent de circulaţie . „Mama a zis că vrea să mă facă actor, iar tata a zis că ar fi mai bine doctor, dar eu vreau miliţian, ca să opresc maşinile care merg prea repede şi să-i urechez pe copiii care trec pe unde nu e voie". Anda are ochii roşii de prins. A venit la grădiniţă abia de ieri şi ii e dor de bunicuţa şi de păpuşi. La primul ei interviu se ţine insă tare. Ba chiar zimbeşte şi se prezintă frumos : „Pe mine mă cheamă Rădulescu Ruxandra, am cinci ani şi vreau să lucrez la circ cind voi fi mare. Poate am să mă fac acrobată, poate dresoare de animale. Am la bunica un căţel, Zozo, şi doi peştişori şi-mi plac tare mult. Părinţii mei au şi ei meserie frumoasă, sunt profesori, dar mie îmi place mai mult la circ. Acolo trebuie să fii foarte curajos. Şi eu sunt curajoasă. Vă promit că n-am să mai pling niciodată la grădiniţă !". Alexandru Oproiu ne aţinteşte cu nişte ochi imenşi, aurii şi declară cu hotărire că el va fi medic pediatru : „îmi place să şi construiesc, imi plac şi maşinile, să le demontez şi să le montez la loc, dar cel mai mult şi cel mai mult îmi plac copiii. De aceea m-am şi bucurat atit de mult cind in casa noastră a venit frăţiorul meu, Andrei, care are acum un an şi trei luni. Cind am să fiu medic, voi avea grijă şi de el. Ştiu că trebuie sa învăţ foarte mult, pină atunci, dar eu abia aştept să vină anul viitor, să merg la şcoală fiindcă mie imi place să învăţ şi ştiu că la şcoală e bine şi frumos". Deocamdată, ei învaţă să zboare şi zboară nu prea departe pentru că au aripile mici şi fără putere. Datoria noastră, a celor mari, este să-i ocrotim, să le păzim visele, să le facem loc şi lumină pentru marile zboruri viitoare. Poate, cind vor fi mari, vor suride amuzaţi amintindu-şi proiectele lor din copilărie, dar se vor bucura rememorind anii cind singura lorpreocupre ‘erau joaca şi visele,cind singura lor preocupare era aceea de a fi pur și simplu copii. GABRIELA HUREZEAN MIERCURI 1 OCTOMBRIE 1986 VALENŢELE TINEREŢII Muzica uşoară se adresează unui public mereu mai nu, meros, mereu mai pretenţios, mereu mai exigent, mai greu de cucerit. Un public care, prin calitatea lui de bun cunoscător al fenomenului artistic, reuşeşte, intr-un proces dialectic, să întreţină o atmosferă dinamică in peisajul muzicii uşoare, determinind, uneori, schimbări spectaculoase. Aşa se explică apariţiile meteorice in rindul interpreţilor şi compozitorilor, aşa se explică răsturnările, peste noapte, in ierarhia de valori atunci cind deţinătorii fotoliilor de lider nu-şi mai onorează prin muncă, prin continuă perfecţionare şi modernizare, publicul odată ciştigat, urmărind doar interese imediate, meschine. Aşa se explică dărimarea „castelelor de nisip" construite pe fondul unei mode trecătoare, fără suportul valorii şi talentului autentic. Intr-o astfel de conjunctură, condiţia supravieţuirii — şi nu oricum ! — este una singură. Şi pentru că formaţia Savoy probează prin aceea că de două decenii se situează printre cele mai iubite şi populare grupuri din muzica uşoară românească, să-i urmărim evoluţia pentru a o putea oferi ca exemplu. In anul 1966, Intr-o perioadă in care mai multe grupuri vocal-instrumentale încercau să-şi găsească un stil propriu, să-şi definească o formulă originală in crearea şi interpretarea unei muzici pop care să „sune" româneşte, care să iasă din sfera de influenţă a pop-ului occidental (Sincron, Mondial, Olimpic 64, Progresiv T.M. ş.a.) cinci băieţi îndrăgostiţi de muzică au hotărit să-şi încerce, în confruntarea cu publicul, şansele şi s-au constituit, sub conducerea lui Marian Nistor, in grupul „Stelele 23" (activau la Întreprinderea „23 August), iar mai tirziu, datorită participării la spectacolele organizate de Teatrul C. Tănase la Sala Savoy, au adoptat numele pe care îl poartă şi in prezent : Savoy. Lipsa de experienţă a formaţiei, pe de o parte, tinereţea pop-ului românesc, pe de altă parte, au determinat prompte reacţii defavorabile in rindul criticilor care, destul de caustici, uneori mult prea caustici, acuzau simplismul compoziţiei, citatul folcloric ad-litteram, ba chiar, cei mai „hotăriţi" dintre ei, considerau că spectacolele grupului nu ar merita să fie organizate „nici pe linia de centură a Capitalei". Toate aceste „aprecieri", despre care cei de la Savoy Işi amintesc zâmbind ba amar, ba îngăduitor, i-au afectat atunci foarte tare şi dacă ele nu ar fi fost învinse de împătimirea acestor băieţi, de marea lor dragoste pentru muzică, dar şi de discernămint matur, ar fi fost de natură să curme o carieră artistică care s-a dovedit a fi strălucită. Cei cinci : Marian Nistor — conducătorul grupului, compozitor, chitarist, clape, muzicuţă, nai, solist vocal ; Ionel Orban — compozitor, clape, block-flöte ; Ionel Samoilă — chitară , bas, chitară acustică, mandolină; Nicolae Rotărescu — percuţie, solist vocal şi George Mitrea — solist vocal, nu au ignorat critica şi, cum spuneam, cu discernămint, au dat dimensiune exactă lucrurilor, au pornit să corecteze ceea ce era de corectat. Au muncit enorm, au adunat orele de repetiţie cu sutele, au alăturat acestora pe cele de chibzuinţă, iar rezultatele nu au intirziat, formaţia începind să crească valoric. Aşa se face ,că numai la doi ani de la înfiinţare, la primul concurs pe ţară al amatorilor, Savoy-ul ocupă primul loc. De aici încep să-şi MUZICĂ faci din nume renume, să fie grupul unui public propriu pe care nu l-a dezamăgitniciodată. Din anul 1969 au devenit colaboratori permanenţi ai unei prestigioase in-stituţii culturale : Ansamblul artistic al Uniunii Tineretului Comunist. Capitole-timp, timp-trepte se succed, Savoy-ul convinge tot mai mult şi chiar cei mai înverşunaţi dintre critici se foiesc jenaţi începind să vorbească despre „o nouă faţă a savoy-lor", despre „o întoarcere la 180 de grade“, despre o muzică mai ambiţioasă, mai elevată, in sinteză armonioasă cu poezia de bună calitate. Lucrările originale la care grupul a ajuns prin chiar prelucrările de folclor la care nu au renunţat, prin aderarea laformule clasice sau prin expunerile de temă şi dezvoltările in manieră progresivă sau jazzistică a liniei melodice, sound-ul inconfundabil al formaţiei şi încă, şi incă o dată, apropierea cu mare sensibilitate, cu mare delicateţe de textul poetic valoros dau nume definitiv Savoy-ului în muzica uşoară românească. In mod la fel de firesc au urmat succesele internaţionale. Turneele întreprinse in U.R.S.S., Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, R. D. Germană, Cuba, Algeria, Canada etc. au însemnat tot atitea reuşite atestate atit de cronicile apărute In publicaţiile şi rubricile de specialitate, cit şi de premiile cu care le-a fost onorată participarea la diferite festivaluri. Astfel, Savoy-ul este formaţia laureată a festivalurilor internaţionale ale tineretului şi studenţilor de la Berlin şi Moscova şi a Festivalului internaţional „Garoafa Roşie" de la Moscova. Să mai spunem că melodia „Lacrimă şi cint“ a ocupat primul loc in topurile de specialitate ale B.B.C.-ului şi Radio Stockholm. Toate aceste succese au venit in timp, timp care a răsfăţat perioade mai lungi sau mai scurte anumite curente, anumite tendinţe in muzica uşoară. In atare condiţii merită subliniat faptul că formaţia Savoy a rămas peste ani mereu tinără, inscriindu-şi compoziţiile originale, care le exprimau perfect personalitatea, armonios in tot ceea ce a însemnat modern, de bună calitate. Ea nu s-a sfiit niciodată in faţa definiţiei de tinereţe a experimentului, in creaţia discografică abordindu-l cu curajul înaltului profesionalism. In orchestrarea melodiilor, pentru a da o mai mare expresivitate textului muzical, ei au apelat frecvent la viori, la partidele de suflători, prestigioşi profesioniști ai genului devenindu-le colaboratori. Este cazul lui Cornel Moraru, Dan Dimitriu, Alin Constantin, Nelu Marinescu ş.a. Grupul Savoy, care întotdeauna şi-a onorat publicul pe care-l iubeşte prin zeci de melodii care au devenit şlagăre, prin continua perfecţionare a tehnicii interpretative, prin originalitatea stilului, a ştiut, atunci cind a fost cazul, să treacă cu discreţie in planul doi al scenei, acompaniind cu acelaşi profesionalism cu care ne-a obişnuit, nume de primă mină in muzica uşoară românească. Angela Similea, Mirabela Dauer, Corina Chiriac, Marina Voica, regretatul Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu, Dani Spătaru. Mihai Constantinescu sunt numai citită dintre interpreţii cu care grupul a apărut in spectacolele din ţară şi străinătate, multe din melodiile interpretate de aceştia purtind semnătura compozitorului Marian Nistor. Ar mai fi multe de spus despre muzica lor, dar noi contăm pe faptul că ei o explică mai frumos atunci cind cinta. Şi totuşi, ar mai trebui numai amintit că despre tinereţea grupului se mai poate vorbi şi altfel. De mai multă vreme, în spectacolele pe care Savoy-ul le susţine, in înregistrărileradio, în emisiunile T.V. apare cu succes grupul Savoy jr. condus de Radu Nistor care nu este altul decit fiul lui Marian Nistor. Timpul sperăm să le aducă celor mari şi celor mici noi succese şimulte şlagăre. DAN DUMITRESCU Calitatea învăţămîntului depinde, în primul rînd, de noi 15 septembrie 1986 . Însemnat intre altele şi apariţia pe harta Capitalei a unor noi unităţi de învăţămint. Aceste lăcaşuri de cultură şi educaţie constituie o nouă şi elocventă materializare a politicii partidului şi statului nostru, a grijii pe care, personal, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu o manifestă pentru asigurarea celor mai bune condiţii de studiu celor aflaţi acum la virsta instruirii şi formării lor multilaterale. Intre aceste spaţii ce şi-au deschis recent, pentru prima dată, porţile se numără şi Şcoala generală nr. 307 cu clasele I—VIII, din sectorul II al Municipiului Bucureşti. „O unitate a cărei necesitate se făcea simţită în zonă, ne declară directorul şcolii, Aurelia Cucu. De altfel, însăşi construcţia acestui edificiu poate fi considerată un record prin ritmul in care a fost ridicat. Astfel, lucrările au demarat la 17 iunie a.c., iar pe 8 septembrie constructorul se retrăgea, lăsând loc beneficiarului pentru finisările de rigoare, amplasarea mobilierului, aducerea şi instalarea aparatelor şi instalaţiilor de laborator, intr-un cuvînt, pregătiri pentru a-i întîmpina aşa cum se cuvine pe beneficiari. Se cuvine să aducem mulţumiri şi pe această cale constructorilor — A.C.M. G — şi şefului de lot, inginer Vateriu Tirnoveanu şi personalului din subordine pentru calitatea lucrărilor, pentru faptul că şcoala se prezintă acum aşa cum o vedeţi“. Noua unitate de învăţămint funcţionează într-o clădire cu parter plus trei etaje, unde pe peluzele de la faţadă au ieşit deja la iveală florile, iar pe spaţiul asfaltat din spate se disting deja marcajele pentru terenurile de sport. Şcoala are 16 săli de clasă, 6 laboratoare — de chimie, de fizică şi de biologie — şi două ateliere — unul de lucru şi gospodărie, iar celălalt de electrotehnică, pentru viitorul apropiat fiind prevăzută şi realizarea unei săli de sport multifuncţionale. Reţine in mod deosebit atenţia faptul că spaţiile de invăţămint sunt largi, luminoase, că amplasarea băncilor în clase este un amfiteatru, că propaganda vizuală este realizată sugestiv, cu profesionalism. Sunt numai câteva dintre elementele care „iau ochii“, cum se spune, dar care nu sunt singurele. La ora deschiderii cursurilor, şcoala pornea la drum cu 880 de elevi, care învaţă in două serii : clasele I—IV, un număr de 17, dimineaţa, iar clasele V—Vili după-amiaza, un număr de 12. Vor funcţiona, de asemenea, aici numai dascăli titulari, 17 învăţători şi 17 profesori, cea mai mare parte dintre aceştia având gradul I didactic. Este şi acesta un motiv ce a făcut ca şcoala, deşi nouă, să nu ducă lipsă de elevi. De altfel, foarte multe cadre didactice transferîndu-se aici, au adus cu ei şi mulţi copii. N-a fost şi nu este vorba numai de apropierea de casă, ci efectiv dorinţa de a-ţi urma dascălul, iar pentru mulţi părinţi distanţa nu este considerată un impediment, faţă de avantajul pe plan educativ pentru copiii lor. Menţinîndu-ne în acest perimetru, să mai reţinem că toţi cei transferaţi aici sunt oameni cu experienţă, cu rezultate deosebite în activitatea cu copiii , la învăţătură, la concursurile pe obiecte de Învăţămint, In activitatea practică, în mişcarea artistică şi sportivă. Numele unora dintre ei sint bine cunoscute şi ii avem Intre alţii la vedere pe Gena Niţoiu, Liliana Iftenie, Claudia Suru, Cornelia Popescu, Viorica Ţirli, Mariana Stănică, Dorin Coman, Valeriu Herta, Marian Chiosea etc. Cu toţii, aceşti oameni pasionaţi de profesie, au depus o muncă deosebită in zilele de după preluarea şcolii de la constructor, astfel ca la 15 septembrie aceasta să se prezinte sărbătoreşte la prima fatilnire cu copiii. Aşa a şi fost de altfel la deschidere, prilej cu care au fost de faţă, alături de sutele de copii şi părinţi, reprezentanţi ai organelor locale ,de partid şi de stat, ai Inspectoratului şcolar de sector etc. S-a desfăşurat cu acel prilej şi ceremonialul pionieresc, cu care ocazie comandantul unităţii, profesoara Dana Tacoş, a exprimat, in numele tuturor elevilor şi cadrelor didactice, mulţumiri fierbinţi pentru această şcoală nouă, ce oferă tuturor cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea unei activităţi instructiv-educative la cel mai Înalt nivel. Am fost în această şcoală nouă, atît înainte, cit şi după Începerea cursurilor şi ne-am dat seama că optimismul, dorinţa de a porni la drum cu Încredere, dăruire şi pasiune nu sunt simplei afirmaţii. Începind cu prima serie de elevi care porneşte pe drumul învăţăturii — cele şase clase I -- şi terminînd cu cele două clase a VIII-a, ai căror elevi au ţinut să beneficieze în acest an terminal al gimnaziului de cadrul despre care relatam mai sus, cu toţii sunt hotăriţi să facă din preocuparea pentru învăţătură, pentru educarea lor complexă o înaltă datorie de conştiinţă. Suntem convinşi că aceste angajamente vor fi duse exemplar la îndeplinire. Vom reveni cu plăcere pentru a le consemna. ALEXANDRU STROE Responsabilitate şi implicare tinerească OBIECTIVE ECONOMICOSOCIALE DATE IN EXPLOATARE la Oradea şi in alte oraşe ale judeţului Bihor au fost finalizate şi date in exploatare numeroase obiective economicosociale prevăzute In planul de Investiţii pe acest an. în municipiul Oradea, spre exemplu, a fost dată in folosinţă o nouă uzină de apă cu o capacitate de 300 de litri pe secundă, ceea ce a dus la o mai bună alimentare cu apă potabilă a oraşului. In oraşele Marghita, Salonta şi Beiuş au fost terminate dezvoltările la reţelele de alimentare cu apă potabilă. In acelaşi timp, la Oradea, Beiuş şi Salonta au fost dezvoltate staţiile de epurare a apelor reziduale. Totodată, în localităţile judeţului Bihor au fost extinse cu 75 de kilometri reţelele de apă potabilă şi cu 91 de kilometri reţelele de canalizare, ceea ce conferă noi valenţe calitative vieţii oamenilor muncii care trăiesc şi muncesc pe, aceste plaiuri românești.