Scînteia Tineretului, octombrie 1986 (Anul 42, nr. 11612-11638)

1986-10-01 / nr. 11612

„SCâNTEIA TINERETULUI" pag. 2 Organizaţiile U.T.C. în munca lor de zi cu zi PRESTIGIU, ÎNTĂRIT PRIN MUNCĂ ŞI IDEE Cum vine toamna, cum Ince-­ pem sa ne uităm prin şifonier după un balonzaid, după ,un pardesiu, dacă nu cumva şi după palton , să-l ducem la cu­răţat, deocamdată... Ba mai mult, unii dintre noi, mai re­ceptivi la modă sau mai zoriţi de necesităţi, aruncăm privirea în vitrinele magazinelor de confecţii, să vedem ce şi cum trebuie actualizat. Ne-am obiş­nuit — şi asta e bine — să fim pretenţioşi faţă de noile arti­cole de îmbrăcăminte; tine de ■civilizaţie, nu de moft. O reac­ţie sau alta ne face să căutăm eticheta, să ne edificăm asupra „firmei“, să categorisim pro­ducătorii. Ei bine, între producătorii de marcă se numără şi întreprin­derea de Confecţii Bacău, unde mi-a fost dat să port, nu de mult, un dia­log despre calitate cu secre­tara comitetului U.T.C., Silvia Săcăreş. Ea lucrează in între­prindere din 1976, dar conduce organizaţia de tineret numai din 1985. Şi nu este deloc uşor să te faci purtătorul de gînd şi de ideal al celor 1 700 de utecişti, împărţiţi în 24 de organizaţii. Cind însă ştii că ei te-au ales in fruntea lor, că ţi-au acordat, prin vot, preţuirea lor deplină, când mai ştii că tinerii reprezin­tă jumătate din forţa de muncă a întreprinderii, ca număr, şi mult mai mult ca forţă morală, n-ai altă cale de urmat decit Strădania de a răspunde, cu fapte demne de urmat, voinţei unanime, asociate cu Încrede­rea. Or, Silvia Săcălaş a învă­ţat destul de repede (bizuin­­du-se şi pe experienţa în între­prindere) că şansa ei este ata­şamentul faţă de cauza tineri­lor, răspunsul prompt la proas­păta lor iniţiativă, ca şi, pe de altă parte, capitalul propriu de idei, „bagajul“ ei cu noutăţi şi cu măsuri de înviorare­­a vieţii de organizaţie. Prima şi cea mai consisten­tă preocupare a tinerilor de la întreprinderea de Confecţii Ba­cău, aveam să constat, este an­gajarea într-o autentică bătălie pentru calitate, cită vreme pro­dusele ieşite din mina lor sau drumul pieţelor externe, în a­­preciabile proporţii. Incepînd din 1982, cam de dânoi şi cen­trala se află grefată pe între­prindere. S-a trecut la diversi­ficarea producţiei, proces care continuă. Tradiţionalelor costu­me, impermeabile şi paltoane li s-au adăugat astfel, treptat, pantaloni de tot felul, jachete şi­ salopete, iar in curînd vor fi atacate, ca urmare a creşterii solicitărilor, şi bluze, iarăşi de tot felul. In prezent, se poate vorbi de 3 000 de modele noi, majorita­tea destinate exportului. Re­cent, a fost nevoie ca întreaga suflare a întreprinderii să-şi a­­ducă contribuţia la încheierea unor lucrări de extindere, care fac să se lucreze, în fapt, la în­treaga capacitate . Şi, fireşte, cu pondere pentru export şi bine, tinerii aveau să fie­ bine mobi­lizaţi de comitetul U.T.C., su­fletul acţiunilor de finisare. Zile la rînd, asta incluzînd du­minici, i-a prins inserarea pe platoul întreprinderii, la munci care lu erau sau nu familiare, oricum extrem de importante pentru viaţa colectivului, privit şi ca ,,firmă“ producătoare, care nu se poate dezminţi. Totul, paralel cu desfăşurarea unor Iniţiative, iarăşi uteciste, de economisire a materialelor, de refolosire a celor recupera­bile şi, mai ales, cu o susţinu­tă activitate creatoare specifică, de altfel, tinerilor băcăuani. Bunăoară, la atelierul mecanic al Întreprinderii s-a proiectat şi­ construit o instalaţie de oprire a motorului maşinii, în chip au­tomat, pentru a nu mai func­ţiona în gol. Autorii ei : Gheor­­ghe Baltag, Florin Maftei, Ilie Gige şi Rodica Murariu. Primul, Gheorghe Baltag, a mai fost prezent la Salonul naţional al invenţiilor (cu desfăşurare în Bacău, la ultima ediţie), cu un „Dispozitiv de tăiat şi cusut în zig-zag“ (eficienţă economică, 1 400 000 lei­­) şi cu un „Dispo­zitiv de capsat cu capete mul­tiple“, materializînd astfel preo­cupări mai vechi, susţinute, de îmbunătăţire a condiţiilor teh­nice de lucru. Succesele individuale sînt, de altfel, şi succese ale comi­siei de creaţie tehnico-ştiinţi­­fică a comitetului U.T.C., care s-a îngrijit de repartizarea unor teme de cercetare tineri­lor, aşa incit lupta pentru cali­tate să fie purtată şi pe fron­tul noului, al inventivităţii, al spiritului creator. N-a mirat astfel pe nimeni buna primire, la Salonul naţional al inven­ţiilor sau la expoziţiile jude­ţene, a creaţiilor tehnico-ştiin­­ţifice a­părtinind tinerilor de la întreprinderea băcăuană de confecţii. Dorin Dobraniş, au­torul unui „Dispozitiv de sudat şnur“, distins cu menţiune­­a salonul naţional, este­ neintîm­­plător, şi unul din cei mai ac­tivi membri ai acestei comisii, cu bogată activitate in rindul tinerilor. Secretara comitetului U.T.C., Silvia Săcăreş, avea să invoce apoi, în discuţie, politehnica muncitorească organizată in acest an la nivel de întreprin­dere. Ea funcţionează cu 11 cercuri de perfecţionare, profi­late pe diferite meserii : con­­fecţionere, mecanici, electri­cieni şa. „Funcţionează“ este, în cazul acestei politehnici muncitoreşti, un verb cu de­plină acoperire in realitate, nu doar în... hirtii, cum se mai în­­tîmplă, din păcate, pe aiurea ! Rezultatele se văd in creşte­rea categoriilor profesionale şi răzbat, mai ales, in calitatea produselor, raţiunea tuturor iniţiativelor tinereşti de aceas­tă natură. Prestigiul însuşi al organizaţiei de tineret are de ciştigat de pe urma prestigioa­selor produse, cum are de ciş­tigat, de pe altă parte, de pe urma calităţii umane a mem­brilor săi. Este suficient să a­­mintesc aici că Silvia Săcăreş nu este doar secretara comite­tului U.T.C. din întreprindere, ci şi membră a birourilor co­mitetelor municipal şi judeţean Bacău ale U.T.C.. Împrejurare care atestă, între altele, pres­tigiu, Întărit prin muncă şi idee. Una din ideile pe care le-am apreciat in mod deosebit a fost înfiinţarea unul „Club de edu­caţie politică“ In Întreprindere, destinat dezbaterii documente­lor de partid şi de stat, a legi­lor. Clubul numără, pînă în prezent, 38 de membri, de fapt de membre, pentru că ponderea lucrătorilor este feminină. O extrem de importantă dezba­tere avea să aibă, recent, ca temă, sarcinile care revin or­ganelor şi organizaţiilor de ti­neret din documentar« Congre­sului al lll-lea al oamenilor muncii, participarea s-a dove­dit cu mult mai bogată decit numărul strict al membrelor clubului. Tot aici, la „Clubul de educaţie politică“ sunt pre­conizate întîlniri cu activişti de partid şi de stat, cu specialişti în probleme economice, cu oa­meni de ştiinţă şi cultură. Reu­şita acţiunilor de pină acum ne face să le privim cu­ încre­dere pe cele viitoare. DRAGOMIR MAGDIN Creaţiile ei: SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA înfrumuseţează viaţa cotidiană. SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA — ra­dioreceptoare portabile— de buzunar, poşetă, servietă sau umăr. • Uşoare şi comod de purtat • Prezintă sensibilitate, selectivitate, audi­ţie clară, plăcută • Se pot cumpăra la preţuri convenabile SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA — ra­dioreceptoare portabile ideale pentru drume­ţii şi excursii. SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA, în toa­te magazinele comerţului de stat specializate în desfacerea produselor electronice. Pentru informarea celor interesaţi să-şi procure unul din receptoarele portabile SONG, TOP, IRIS, SOLO, GLORIA citeva detalii: SONG : unde medii şi ultrascurte la preţul de 610 lei. TOP : unde medii la preţul de 341 lei. IRIS: unde lungi şi medii la preţul de 371 lei. SOLO 100: unde lungi şi medii la preţul de 371 lei. SOLO 300 : unde lungi, medii, ultrascurte la preţul de 685 lei. SOLO 500 : unde lungi, medii, scurte, ultra­scurte la preţul de 885 lei. GLORIA : unde lungi, medii, scurte, ultra­scurte la preţul de 1 382 lei. PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET • PUBLICITATE PENTRU TINERET ELECTRONICA un atribut al epocii moderne! NOILE TIPURI DE ASPIRATOARE AP 20, AP 21, AP 10 ŞI AP 10E PRACTICE ŞI UTILE IN ORICE GOSPODĂRIE! Mobila, cărţile, spaţiile greu accesibile, covorul, tapiseriile, îmbrăcămintea groasă, pot fi curăţate de praf în mod rapid utin­zind oricare dintre aspiratoarele AP 20, AP. 21, AP. 10 sau AP. 10 E. Caracteristici: — putere de absorbţie mări­tă: 500 W pentru aspiratoarele AP 20 S si AP 21 ; 600 W pen­tru AP 10 şi AP 10 E ; — permit refularea verticală a aerului, înlăturînd astfel po­sibilitatea de imprăştiere a pra­fului de pe suprafeţele incă necuraţate;­­ Accesorii: perie complexă pentru curăţirea suprafeţelor plane; perie triunghiulară pen­tru biblioteci, mobilă etc. ; duză îngustă pentru spaţii greu acesibile, calorifere etc. ; duză lată pentru tapiserii, îmbrăcă­minte groasă ; un tub flexi­bil , două bucăţi ţevi-prelungi­­tor. Piese de rezervă: patru saci de hîrtie-filtru; două perii de cărbune. AP 20, AP 21, AP 10 şi AP 10 E —­ le găsiţi în toate ma­gazinele şi raioanele comerţu­lui de stat, specializate în dez­­facerea produselor metalo-chi­mice. Reţineţi şi costul fiecărui tip de aspirator: AP 20 — 950 lei; AP 21 — 990 lei ; AP 10 — 1 300 lei; AP 10 E — 1 560 lei. VALORIFICAŢI STICLELE­­ ŞI BORCANELE GOALE! • La schimb • Contra marfă • Sau numerar sunt cele trei posibilităţi avantajoase pentru dv. de a valorifica STICLELE SI BORCANELE GOALE » Ia toate magazinele alimentare şi de legume-fructe din municipiul Bucureşti RECOM Copii frumoşi şi sănătoşi pentru vigoarea şi tinereţea patriei SPAŢIU PENTRU VISURILE COPILĂRIEI Ţineţi minte ? Cind eram co­pii, cel mai tare ne agasau mu­safirii care ne întrebau ce vrem să facem cind vom fi mari şi ne puneau să spunem poezii. Cu toate acestea, ce vise nemai­pomenite tăinuiam noi, ce pla­nuri extraordinare ne făceam in legătură cu viitorul­ nostru ! Numai că acestea erau „strict secret", adulţii n-aveau acces la ele, pe atunci nu concepeam că au fost şi ei mici şi că e­­ventual ne-ar putea înţelege. Din această nevoie de a înţe­lege, de a cunoaşte mai bine, am conversat şi noi, intr-o di­mineaţă, cu copiii grupei mari de la Grădiniţa nr. 130 din Ca­pitală. Şi, pentru că şoimii incă nu-şi terminaseră sandvişurile şi laptele din căni, prima per­soană pe care am intrebat-o a fost chiar tovarăşa directoare Lucia Popescu, educatoarea a­­cestei grupe : „Dumneavoastră, la virsta lor, ce voiaţi să vă fa­ceţi cind aveaţi să fiţi mare ?“. „Îmi amintesc foarte bine, deşi au trecut mulţi ani de atunci. Voiam să mă fac contabilă. Îmi plăceau cifrele, îmi plăcea să so­cotesc, a stăpini cifrele mi se părea o treabă foarte impor­tantă. După primul an de stu­dii insă, liceul la care învăţam a devenit pedagogic şi aşa a trebuit să mă reprofilez şi eu. Dar nu am regretat niciodată a­­ceastă cotitură din viaţa mea, cum nu cred că au regretat-o nici celelalte două educatoare din grădiniţa noastră : Geor­geta Georgescu (cu care am fost chiar colegă de liceu) şi Matilda Luca, avind şi ea peste treizeci de ani de muncă in mijlocul copiilor. Deci, de cind am asolvit liceul, am lucrat ca educatoare. De 16 ani mă aflu în această grădiniţă, 16 ani, care mi-au adus nenumărate satisfacţii, ca om şi ca educa­tor". Intre timp, prichindeii ter­mină micul dejun şi se aşează cuminţi la locurile lor. „Anul trecut —î­­mi povesteşte gazda mea — i-am întrebat şi eu cu ce gînduri părăsesc grădiniţa. Un băieţel mi-a spus că el se va face medic pentru că vrea să facă tuturor copiilor injecţii de cuminţenie. Păi, nu s-a des­coperit încă un asemenea ser­­ m-am mirat eu. Dar el m-a li­niştit : «Lăsaţi, tovarăşa Lucia, am să-l descopăr eu !» La virsta asta, totul li se pare po­sibil. Observ insă că a fi cos­monaut, constructor de roboţi, etc., nu li se mai pare un lu­cru deosebit, sunt meserii care, pentru ei, au trecut in banal, in cotidian. Dar ascultaţi-i chiar pe ei. Veţi vedea că au imagi­naţie berechet, ba chiar şi un început de personalitate". După ce işi şterge mustăţile de lapte, ia cuvintul Ovidiu Zamfir : „Părinţi mei lucrează in pro­iectare, dar eu vreau să mă fac pompier. Mie îmi plac pom­pierii fiindcă sunt atit de cu­rajoşi şi au maşinile acelea care fac atit de interesant. In bloc la noi stă un nene care e pom­pier şi aş vrea să semăn cu el cind voi fi mare". Cristina An­dreea Mitu imi este prezentată ca fiind cea mai harnică fetiţă din grupă : „Mama face drapele şi tata e şef (de atelier la „De­corativa", n.n.) Mai am şi o frăţioară, pe care o cheamă Steluţa. Ea nu ştiu ce vrea să fie, că e mică, dar eu in orice caz am să devin doctor de co­pii şi gospodină, că aşa am­­în­văţat de la mama şi de la to­varăşa educatoare Luci, pe care o iubesc cel mai mult". Ionuţ Răzvan Iosub are şi el planuri mari în ceea ce pri­veşte viitorul. Vrea să devină nici mai mult, nici mai puţin decit agent de circulaţie . „Mama a zis că vrea să mă facă actor, iar tata a zis că­ ar fi mai bine doctor, dar eu vreau mili­ţian, ca să opresc maşinile care merg prea repede şi să-i ure­­chez pe copiii care trec pe unde nu e voie". Anda are ochii ro­şii de prins. A venit la grădiniţă abia de ieri şi ii e dor de bu­nicuţa şi de păpuşi. La primul ei interviu se ţine insă tare. Ba chiar zimbeşte şi se prezintă frumos : „Pe mine mă cheamă Rădulescu Ruxandra, am cinci ani şi vreau să lucrez la circ cind voi fi mare. Poate am să mă fac acrobată, poate dresoare de animale. Am la bunica un căţel, Zozo, şi doi peştişori şi-mi plac tare mult. Părinţii mei au şi ei meserie frumoasă, sunt profesori, dar mie îmi place mai mult la circ. Acolo trebuie să fii foarte curajos. Şi eu sunt curajoasă. Vă promit că n-am să mai pling niciodată la grădi­niţă !". Alexandru Oproiu ne aţinteşte cu nişte ochi imenşi, aurii şi declară cu hotărire că el va fi medic pediatru : „îmi place să şi construiesc, imi plac şi maşinile, să le demontez şi să le montez la loc, dar cel mai mult şi cel mai mult îmi plac copiii. De aceea m-am şi bucu­rat atit de mult cind in casa noastră a venit frăţiorul meu, Andrei, care are acum un an şi trei luni. Cind am să fiu me­dic, voi avea grijă şi de el. Ştiu că trebuie sa învăţ foarte mult, pină atunci, dar eu abia aştept să vină anul viitor, să merg la şcoală fiindcă mie imi place să învăţ şi ştiu că la şcoală e bine şi frumos". Deocamdată, ei învaţă să zboare şi zboară nu prea de­parte pentru că au aripile mici şi fără putere. Datoria noastră, a celor mari, este să-i ocrotim, să le păzim visele, să le facem loc şi lumină pentru marile zbo­ruri viitoare. Poate, cind vor fi mari, vor suride amuzaţi amin­­tindu-şi proiectele lor din copi­lărie, dar se vor bucura reme­­morind anii cind singura lor­­preocup­­re ‘erau joaca şi visele,­­cind singura lor preocupare era aceea de a fi pur și simplu copii.­ ­ GABRIELA HUREZEAN MIERCURI 1 OCTOMBRIE 1986 VALENŢELE TINEREŢII Muzica uşoară se adresează unui public mereu mai nu­, meros, mereu mai pretenţios, mereu mai exigent, mai greu de cucerit. Un public care, prin calitatea lui de bun cu­noscător al fenomenului ar­tistic, reuşeşte, intr-un pro­ces dialectic, să întreţină o atmosferă dinamică in pei­sajul muzicii uşoare, deter­­minind­, uneori, schimbări spectaculoase. Aşa se explică apariţiile meteorice in rin­dul interpreţilor şi compozi­torilor, aşa se explică răstur­nările, peste noapte, in ie­rarhia de valori atunci cind deţinătorii fotoliilor de lider nu-şi mai onorează prin mun­că, prin continuă perfecţio­nare şi modernizare, publicul odată ciştigat, urmărind doar interese imediate, meschine. Aşa se explică dărimarea „castelelor de nisip" con­struite pe fondul unei mode trecătoare, fără suportul va­lorii şi talentului autentic. Intr-o astfel de conjunctură, condiţia supravieţuirii — şi nu oricum ! — este una sin­gură. Şi pentru că formaţia Savoy probează prin aceea că de două decenii se situează printre cele mai iubite şi populare grupuri din muzica uşoară românească, să-i ur­mărim evoluţia pentru a o putea oferi ca exemplu. In anul 1966, Intr-o perioa­dă in care mai multe grupuri vocal-instrumentale încercau să-şi găsească un stil propriu, să-şi definească o formulă o­­riginală in crearea şi inter­pretarea unei muzici pop care să „sune" româneşte, care să iasă din sfera de influenţă a pop-ului occidental (Sin­cron, Mondial, Olimpic 64, Progresiv T.M. ş.a.) cinci băieţi îndrăgostiţi de muzică au hotărit să-şi încerce, în confruntarea cu publicul, şansele şi s-au constituit, sub conducerea lui Marian Nis­­tor, in grupul „Stelele 23" (activau la Întreprinderea „23 August), iar mai tirziu, dato­rită participării la spectacolele organizate de Teatrul C. Tă­­nase la Sala Savoy, au adoptat numele pe care îl poartă şi in prezent : Savoy. Lipsa de ex­perienţă a formaţiei, pe de o parte, tinereţea pop-ului ro­mânesc, pe de altă parte, au determinat prompte reacţii de­favorabile in rindul criticilor care, destul de caustici, uneori mult prea caustici, acuzau simplismul compoziţiei, cita­tul folcloric ad-litteram, ba chiar, cei mai „hotăriţi" din­tre ei, considerau că specta­colele grupului nu ar merita să fie organizate „nici pe li­nia de centură a Capitalei". Toate aceste „aprecieri", des­pre care cei de la Savoy Işi amintesc zâmbind ba amar, ba îngăduitor, i-au afectat atunci foarte tare şi dacă ele nu ar fi fost învinse de împătimi­­rea acestor băieţi, de marea lor dragoste pentru muzică, dar şi de discernămint matur, ar fi fost de natură să curme o carieră artistică care s-a dovedit a fi strălucită. Cei cinci : Marian Nistor — con­ducătorul grupului, compozi­tor, chitarist, clape, muzi­cuţă, nai, solist vocal ; Ionel Orban — compozitor, clape, block-flöte ; Ionel Samoilă — chitară , bas, chitară acustică, mandolină; Nicolae Rotăres­­cu — percuţie, solist vocal şi George Mitrea — solist vo­cal, nu au ignorat critica şi, cum spuneam, cu discernă­mint, au dat dimensiune exactă lucrurilor, au pornit să corecteze ceea ce era de corectat. Au muncit enorm, au adunat orele de repetiţie cu sutele, au alăturat aces­tora pe cele de chibzuinţă, iar rezultatele nu au intirziat, formaţia începind să crească valoric. Aşa se face ,că numai la doi ani de la înfiinţare, la primul concurs pe ţară al a­­matorilor, Savoy-ul ocupă pri­mul loc. De aici încep să-şi MUZICĂ faci din nume renume, să fie grupul unui public propriu pe care nu l-a dezamăgit­­ni­ciodată. Din anul 1969 au de­venit colaboratori perma­nenţi ai unei prestigioase in-­­stituţii culturale : Ansamblul artistic al Uniunii Tineretului Comunist. Capitole-timp, timp-trepte se succed, Savoy-ul convinge tot mai mult şi chiar cei mai înverşunaţi dintre critici se foiesc jenaţi începind să vor­bească despre „o nouă faţă a savoy-lor", despre „o întoar­cere la 180 de grade“, despre o muzică mai ambiţioasă, mai elevată, in sinteză armonioasă cu poezia de bună calitate. Lu­crările originale la care grupul a ajuns prin chiar prelucrările de folclor la care nu au re­nunţat, prin aderarea la­­for­mule clasice sau prin expune­rile de temă şi dezvoltările in manieră progresivă sau jazz­­istică a liniei melodice, sound-ul inconfundabil al for­maţiei şi încă, şi incă o dată, apropierea cu mare sensibili­tate, cu mare delicateţe de tex­tul poetic valoros dau nume definitiv Savoy-ului în muzica uşoară românească. In mod la fel de firesc au urmat succesele internaţionale. Turneele întreprinse in U.R.S.S., Bulgaria, Cehoslova­cia, Ungaria, R. D. Germa­nă, Cuba, Algeria, Cana­da etc. au însemnat tot ati­­tea reuşite atestate atit de cronicile apărute In publi­caţiile şi rubricile de speciali­­tate, cit şi de premiile cu care le-a fost onorată partici­parea la diferite festivaluri. Astfel, Savoy-ul este formaţia laureată a festivalurilor inter­naţionale ale tineretului şi­ studenţilor de la Berlin şi Mos­cova şi a Festivalului interna­ţional „Garoafa Roşie" de la Moscova. Să mai spunem că melodia „Lacrimă şi cint“ a ocupat primul loc in topurile de specialitate ale B.B.C.-ului şi Radio Stockholm. Toate aceste succese au ve­nit in timp, timp care a răs­făţat perioade mai­ lungi sau mai scurte anumite curente, anumite tendinţe in muzica uşoară. In atare condiţii meri­tă subliniat faptul că formaţia Savoy a rămas peste ani me­reu tinără, inscriindu-şi com­poziţiile originale, care le ex­primau perfect personalitatea, armonios in tot ceea ce a în­semnat modern, de bună cali­tate. Ea nu s-a sfiit niciodată in faţa definiţiei de tinereţe a experimentului, in creaţia dis­­cografică abordindu-l cu cura­jul înaltului profesionalism. In orchestrarea melodiilor, pentru a da o mai mare expresivitate textului muzical, ei au apelat frecvent la viori, la partidele de suflători, prestigioşi profe­sioniști ai genului devenindu-le colaboratori. Este cazul lui Cornel­ Moraru, Dan Dimitriu, Alin Constantin, Nelu Mari­­nescu ş.a. Grupul Savoy, care întot­deauna şi-a onorat publicul pe care-l iubeşte prin zeci de me­lodii care au devenit şlagăre, prin continua perfecţionare a tehnicii interpretative, prin originalitatea stilului, a ştiut, atunci cind a fost cazul, să treacă cu discreţie in planul doi al scenei, acompaniind cu acelaşi profesionalism cu care ne-a obişnuit, nume de primă mină in muzica uşoară româ­nească. Angela Similea, Mira­­bela Dauer, Corina Chiriac, Marina Voica, regretatul Aure­lian Andreescu, Cornel Con­stantiniu, Dani Spătaru. Mihai Constantinescu sunt numai citi­tă dintre interpreţii cu care grupul a apărut in spectacolele din ţară şi străinătate, multe din melodiile interpretate de aceştia purtind semnătura compozitorului Marian Nistor. Ar mai fi multe de spus des­pre muzica lor, dar noi con­tăm pe faptul că ei o explică mai frumos atunci cind cinta. Şi totuşi, ar mai trebui numai amintit că despre tinereţea grupului se mai poate vorbi şi altfel. De mai multă vreme, în spectacolele pe care Sa­voy-ul le susţine, in înregis­trările­­radio, în emisiunile T.V. apare cu succes grupul Savoy jr. condus de Radu Nistor care nu este altul decit fiul lui Marian Nistor. Timpul sperăm să le aducă celor mari şi celor mici noi succese şi­­multe şlagăre. DAN DUMITRESCU Calitatea învăţămîntului depinde, în primul rînd, de noi 15 septembrie 1986 . Însemnat intre altele şi apariţia pe harta Capitalei a unor noi unităţi de învăţămint. Aceste lăcaşuri de cultură şi educaţie constituie o nouă şi elocventă materializare a politicii partidului şi statului nostru, a grijii pe care, perso­nal, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu o manifestă pentru asigurarea ce­lor mai bune condiţii de stu­diu celor aflaţi acum la virsta instruirii şi formării lor mul­tilaterale. Intre aceste spaţii ce şi-au deschis recent, pentru prima dată, porţile se numără şi Şcoala generală nr. 307 cu clasele I—VIII, din sectorul II al Municipiului Bucureşti. „O unitate a cărei necesitate se făcea simţită în zonă, ne de­clară directorul şcolii, Aurelia Cucu. De altfel, însăşi con­strucţia acestui edificiu poate fi considerată un record prin ritmul in care a fost ridicat. Astfel, lucrările au demarat la 17 iunie a.c., iar pe 8 septem­brie constructorul se retrăgea, lăsând loc beneficiarului pentru finisările de rigoare, amplasarea mobilierului, aducerea şi insta­larea aparatelor şi instalaţiilor de laborator, intr-un cuvînt, pregătiri pentru a-i întîmpina aşa cum se cuvine pe benefi­ciari. Se cuvine să aducem mulţumiri şi pe această cale constructorilor — A.C.M. G — şi şefului de lot, inginer Vate­­riu Tirnoveanu şi personalului din subordine pentru calitatea lucrărilor, pentru faptul­ că şcoala se prezintă acum aşa cum o vedeţi“. Noua unitate de învăţămint funcţionează într-o clădire cu parter plus trei etaje, unde pe peluzele de la faţadă au ieşit deja la iveală florile, iar pe spaţiul asfaltat din spate se disting deja marcajele pentru terenurile de sport. Şcoala are 16 săli de clasă, 6 laboratoare — de chimie, de fizică şi de biologie — şi două ateliere — unul de lucru şi gospodărie, iar celălalt de electrotehnică, pen­tru viitorul apropiat fiind pre­văzută şi realizarea unei săli de sport multifuncţionale. Re­ţine in mod deosebit atenţia faptul că spaţiile de invăţă­mint sunt largi, luminoase, că amplasarea băncilor în clase este un amfiteatru, că propa­ganda vizuală este realizată sugestiv, cu profesionalism. Sunt numai câteva dintre ele­mentele care „iau ochii“, cum se spune, dar care nu sunt sin­gurele. La ora deschiderii cursurilor, şcoala pornea la drum cu 880 de­ elevi, care învaţă in două serii : clasele I—IV, un număr de 17, dimineaţa, iar clasele V—Vili după-amiaza, un număr de 12. Vor funcţiona, de aseme­nea, aici numai dascăli titulari, 17 învăţători şi 17 profesori, cea mai mare parte dintre aceştia având gradul I didactic. Este şi acesta un motiv ce a făcut ca şcoala, deşi nouă, să nu ducă lipsă de elevi. De alt­fel, foarte multe cadre didac­tice transferîndu-se aici, au adus cu ei şi mulţi copii. N-a fost şi nu este vorba numai de apropierea de casă, ci efec­tiv dorinţa de a-ţi urma dască­lul, iar pentru mulţi părinţi distanţa nu este considerată un impediment, faţă de avantajul pe plan educativ pentru copiii lor. Menţinîndu-ne în acest perimetru, să mai reţinem că toţi cei transferaţi aici sunt oameni cu experienţă, cu re­zultate deosebite în activitatea cu copiii , la învăţătură, la concursurile pe obiecte de În­văţămint, In activitatea prac­tică, în mişcarea artistică şi sportivă. Numele unora dintre ei sint bine cunoscute şi ii avem Intre alţii la vedere pe Gena Niţoiu, Liliana Iftenie, Claudia Suru, Cornelia Po­pescu, Viorica Ţirli, Maria­na Stănică, Dorin Coman, Valeriu Herta, Marian Chiosea etc. Cu toţii, aceşti oameni pasionaţi de profesie, au depus o muncă deosebită in zilele de după preluarea şcolii de la constructor, astfel ca la 15 sep­tembrie aceasta să se prezinte sărbătoreşte la prima fatilnire cu copiii. Aşa a şi fost de alt­fel la deschidere, prilej cu care au fost de faţă, alături de sutele de copii şi părinţi, re­prezentanţi ai organelor locale ,de partid şi de stat, ai Inspec­toratului şcolar de sector etc. S-a desfăşurat cu acel prilej şi ceremonialul pionieresc, cu care ocazie comandantul uni­tăţii, profesoara Dana Tacoş, a exprimat, in numele tuturor ele­vilor şi cadrelor didactice, mul­ţumiri fierbinţi pentru această şcoală nouă, ce oferă tuturor cele mai bune condiţii pentru desfăşurarea unei activităţi in­­structiv-educative la cel mai Înalt nivel. Am fost în această şcoală nouă, atît înainte, cit şi după Începerea cursurilor şi ne-am dat seama că optimis­mul, dorinţa de a porni la drum cu Încredere, dăruire şi pasiune nu sunt simplei afirma­ţii. Începind cu prima serie de elevi care porneşte pe drumul învăţăturii — cele şase clase I -- şi terminînd cu cele două clase a VIII-a, ai căror elevi au ţinut să beneficieze în acest an terminal al gimnaziului de cadrul despre care relatam mai sus, cu toţii sunt hotăriţi să facă din preocuparea pentru învăţătură, pentru educarea lor complexă o înaltă datorie de conştiinţă. Suntem­ convinşi că aceste angajamente vor fi duse exemplar la îndeplinire. Vom reveni cu plăcere pentru a le consemna. ALEXANDRU STROE Responsabilitate şi implicare tinerească OBIECTIVE ECONOMICO­­SOCIALE DATE IN EXPLOATARE la Oradea şi in alte oraşe ale judeţului Bihor au fost fi­nalizate şi date in exploatare numeroase obiective economico­­sociale prevăzute In planul de Investiţii pe acest an. în mu­nicipiul Oradea, spre exemplu, a fost dată in folosinţă o nouă uzină de apă cu o capacitate de 300 de litri pe secundă, ceea ce a dus la o mai bună alimentare cu apă potabilă a oraşului. In oraşele Marghita, Salonta şi Beiuş au fost terminate dez­voltările la reţelele de alimen­tare cu apă potabilă. In acelaşi timp, la Oradea, Beiuş şi Sa­lonta au fost dezvoltate staţiile de epurare a apelor reziduale. Totodată, în localităţile judeţu­lui Bihor au fost extinse cu 75 de kilometri reţelele de apă po­tabilă şi cu 91 de kilometri re­ţelele de canalizare, ceea ce con­feră noi valenţe calitative vieţii oamenilor muncii care trăiesc şi muncesc pe, aceste plaiuri ro­mânești.

Next