Scânteia, octombrie 1944 (Anul 1, nr. 14-41)

1944-10-04 / nr. 14

Miercuri 4 Octombrie 1944 Funcţionarii de la SET cer salarii la nivel cu scumpetea In ziua de 29 Septembrie a. c. a avut loc şedinţa funcţionarilor fabricei S. E. T. ■Inginerul V. Papadima arată felul cum decurg tratativele cu direcţiunea. Pentru deplina reu­şită a acţiunei sindicale e nevoie de o atitudine dărză şi o solidari­tate perfectă. Cere, ca toată lu­mea să muncească cu elan, nevoi­le răsboiului de desrobire cerând acest lucru­­. Papadima cere, ca muncitorii şi funcţionarii să fie trataţi în spiritul vremurilor noui acordăndu-li-se salarii mărite. Recomandă o atitudine demnă şi o purtare omenească faţă de su­balterni, muncitori şi funcţionari a căror demnitate trebue resver­­tată. Se discută şi problema lemne­lor de foc şi se fac diferite pro­puneri practice pentru rezolva­rea ei Se votează o moţiune : Funcţionarii fabricei S. E. T. cer insistent să li se acorde mă­rirea salariilor în raport cu scum­petea. Funcţionarii constată, că spo­rurile de salarii acordate de gu­vern, fără consultarea prealabilă a reprezentanţilor muncitorilor şi funcţionarilor, sunt complet insuficiente şi nu corespund in­dicelui de scumpete. Funcţionarii cer să se acorde un ajutor de iarnă real tuturor salariaţilor şi fără să se ţie cont dacă au sau nu o vechime de 6 luni. Funcţionarii de la S. E. T. con­stată şi ei insuficienţa măririlor de salarii ale muncitorilor şi funcţionarilor. Nu se poate trăi omeneşte cu astfel de salarii. Ce­rerile muncitorilor şi funcţiona­rilor din toate colţurile ţării, pen­tru acordarea unui salariu la ni­velul scumpetei sunt pe deplin justificate. Nu se poate tărăgă­na la infinit rezolvarea acestor cereri juste. Hitleriştii de la »Dorobanţul“ 1. Imediata înlăturare a tuturor hitleriştilor şi legionarilor din fabrică. 2. înlăturarea comandantului mili­tar al fabricei, care maltrata şi tero­riza pe muncitori. 3. Anchetarea şi pedepsirea tuturor jefuitorilor fabricei. 4. Respectarea dreptului de liberă organizare şi respectarea demnităţii omeneşti. In toate întreprinderile mari, legio­­narii şi uneltele lor îşi continuă ne­stingheriţi, sub ocrotirea unor per­soane sus puse, opera lor de provo­care şi teroare. Până când va mai dura această si­tuaţie insuportabilă ? Până când duş­manii întregului popor român vor fi nu s’au luat mâsuri contri­ l egi(Jriari­­i lăsaţi să continue opera lor provoca­* toate ? tor provocatori. Ei cer: Cine dintre muncitorii ploeşteni nu­noaşte pe legionarii: Coste, Bum, Baier, cari au luat parte la rebeln­ieu (din Ianuarie 1941, îndem­nând şi pe alţi muncitori la acte de provocare şi agresiune contra po­porului ro, dn ? Leg­onarul costescu a declarat, în faţa muncitor­or^ cd a luat puterea cu pistolul, ior je va ^ nevoie o va apăra cu tunul. In primele zile după 23 August, nemernicii aceştia îndrăzneau să ridice capul. Acum, i. iarăși $ă provoace pe miincu,j_ Muncitorii dela fabric Doroban pil" sunt extrem de n*'itumiti_ d Şi fabrica Ga­zer aderă Muncitorii dela fabrica Gaizer s’au întrunit pentru a discuta re­vendicările lor. Tov.Bertalan Carol arată că conducătorii fabricei nu vor să re­cunoască comitetul de fabrică și nu vor să satisfacă revendicările cele mai arzătoare cuprinse în memoriul muncitorilor. Tov. Moga vorbeşte de hotărârea muncitorilor de a duce lupta mai departe şi de a scoate elementele fasciste din fabrică. Face apel la solidaritate şi dă citire proectului de platformă a Frontului Naţional Democratic elaborat de Comitetul Central al Partidului Comunist din România. Apoi muncitorii votează urmă­toarea MOŢIUNE Noi muncitorii de la fabrica Gai­zer, ascultând proectul de plat­urmă a frontului Naţional Demo­­stic ei»*1 nre * de Comitetul Cen­tra al Partidului comunist din Jirm­ania, declarăm că suntem în­­tul de acord cu el, întrucât se ramirică cu Interesele noastre. Sultăm inițiativa Partidului Comust Român. ! De la sindicate şofeuri Sindicatul ra porilor şoferi profesionişti din, Bucure?ti aduce pe acea , î,ale Ia­­TMnoştinţa tutu- L® .t.nbrilor săi, proprietari de­­ximetre şi autocamioane să se prezinte de urgenţă la sediul Sin­dicatului din Bulevardul Ferdi nand Nr. 174, având să li se facă importante comunicări relativ la eliberarea permisului de circulaţie Româno-Sovietic. Vor aduce cu ei şi numărul de înregistrare al cererii depuse la direcţia moto-mecanizării. Totodată chemăm pe toţi şoferii salariaţi de la taximetre, case par­ticulare şi mici întreprinderi să treacă pe la sindicat pentru a lua parte la formularea revendicărilor noastre şi a contribui la organiza­rea muncitorilor nesindicalizaţi încă. COMITETUL I­ SnulNI ARE Ziarul nostru, mărindu-şi nu­mărul de pagini, a rezervat o pagină problemelor muncito­reşti şi o alta, problemelor ţă­răneşti.­­ Rugăm pe corespondenţii noştri din fabrici, uzine şi mine să-şi intensifice activitatea, tri­miţând informaţii, notiţe şi ar­ticole scurte. Toate acestea vor trebui mai fie verificate de pr­­ompetente de Partid­icale. Corespondenţii noştri de la ţară sunt chemaţ­­i să ţină con­tact strâns cu redacţia noas­tră, pentru a ţarinii indicaţii şi sfaturi în legă­tură cu trimiterea ştirilor din viaţă ţărănească. Corespondenţi muncitori şi ţărani ! „Scânteia" trebue să afle tot ce se întâmplă în fabrici, uzi­ne, mine şi la ţară. Ea luptă pentru interesele voastre. Toate ace­stPWicc 4« BHHM—* (&u am UZINEI ■■ <( i! ::: Mpţ Sail i ::::|ll! BllFABRIC Adunarea Duminică la ora 9 a avut loc în sala ,,Transilvan­a“, o adunare a Sindica­tului Unit al Muncitorilor din Indus­tria Alimentară. Muncitorii ospătar şi alimentari au fost chemaţi pentru a-și alege comitetul sindical. Tovarăşul Stănică Ştefănescu de la fabrica Gagel ţinând loc de preşe­dinte şi tovarăşul Marin Florea Io­­nes­cu, delegat al Comisiei de Orga­nizare a Sindicatelor Unite, au con­dus cursul desbaterilor. Delegaţii lucrătorilor ospătari şi ali­mentari şi-au prezentat mandatele şi diu­pă verif­iarea mandatelor, s-a pro­cedat la alegerea următorului comi­tet : Stancu Ştefănescu Săracu Mi­tică, Petrescu Anghel, Dan Andrei, Popescu Mihai Titi Ştefănescu, n­e Gheorghe.­­Andrei Constantinescu­, Va­­sile Dicai, Oates Vasile Mitică Stă­­nescu, Dum­irescu Vasile, Câmpeanu Constantin Petri­că Cioată, Palolog Constantin, Gerhardt Hermann, Bereu I. Fischer, Vasilica Duca Maria An­­tonescu, Zaghe Petra, Smărăndescu Niculae. Alegerea a decurs într’o atmosferă de mare însufleţire. Tovarăşul Florea Ionescu a luat cu­vântul după votare, arătând că nu toate întreprinderile alimentare au avut posibilitatea să-și trimită un de­legat în comitetul sindicatului. Co­mitetul de fabrică rămâne adevăratul nucleu al Sindicatului. Din comitetul de fabrică trebue să pornească lupta pentru realizarea drepturilor munci­tor lor, în interiorul fabricii. To­­mitetul de fabrică trebue să fie l,via organizaţiei sindicale, de aici trebue să plece impulsul de viaţă al sudi­ca­tului. Condiţiile de viaţă ale muncitorilor alimentar sunt foarte grele. Acei cari produc alimentele nu le pot consuma. In fabrici compuse mai mult d­e lujerătoare femei, sunt tovarăşe cari lucrează plătite cu 25—30 lei pe oră. Copii de 11-12 ani, trăesc în condiţii nu n­umai neprielnice, dar vătămă­toare desvoltării lor fireşti. Pentru îmbunătăţirea vieţii aces­tora s-au jertfit ani din viaţă, mun­citorii cari­ au suferit în înch­sori Pentru îmbunătăţirea vieţii clasei muncitoare şi a întregulu popor, prin lărgirea democraţiei şi distrugerea fascismului, trebue să lupte azi în­treaga munc­itorime ! i­n partea noului com­­­et ales iau cuvântul: Titi Stănescu, Andrei Con­stantinescu, Dan Andrei, Săracu Mi­ticăi Muncitorul Săracu Mitică subli­niază că, pentru prima dată, munci­torimea poate duce lupta unită pen­tru revendicările ei şi că trebue să fie recunoscătoare pentru această liber­tate, glorioasei Armate Roşii, care a dat lovitura de graţie, hitler ,smul lii ! Se constată totu­şi din partea patron ­lor, în cea mai mare parte fascişti şi reacţionari, că nu vor să renunţe la nimic din tot ce şi-au însuşit pe ne­drept ! Mai mult aceştia sabotează, dosind alimentele, închizând fabricile şi magazinele. Acolo unde ei vor să înceteze activitatea, muncitorii trebue să-i înlăture şi să pună în locul lor patr­oţi cinstiţi, cari vor asigura pro­ducţia în interesul câştigării răsboiu­­lui de eliberare şi în interesul între­gului popor român. Din partea Comisiei de Organizare a S­indicatelor Unite a mai luat cu­vântul tovarăşul Nicolae Goldberger, subliniind importanţa muncitorimii, căreia îi revine datoria să conducă toate clasele sociale spre real­zarea drepturilor lor. Ca încheere se dă citire următoarei moţiuni, acceptată de toată adunarea sindicală : MOŢIUNE Adunarea generală a tuturor co­mitetelor şi delegaţilor din indus­tria alimentară din Bucureşti, ţi­nută Duminică 1 Oct. î­n sala „Transilvania”, luând în discuţie situaţia mizeră din industria ali­mentară, constată că: Deşi prin schimbarea de la 23 August, cu izgonirea guvernului trădător Antonescu şi a hoardelor hitleriste şi introducerea Consti­tuţiei din 1923, se dă dreptul de organizare, mai sunt o serie de patroni şi codiţe de topor legionari încă şi azi în slujba lui Hitler, cari împiedică organizarea în sin­dicat a muncitorilor, prin amenin­ţări şi concedieri abuzive, ca de ex. Dulberger de la Café Bucu­reşti, Fabrica Suchard, Popovici, Fabrica Luther, Restaurantul Cen­tral — şi alţii cari prin aceasta sa­botează însăşi introducerea regi­mului democrat şi lovesc cu pum­nalul pe la spate în armatele noa­stre, cari alături de glorioasa Ar­mată Roşie duc lupta pentru zdro­birea fascismului şi eliberarea fra­ţilor de sub jugul lui Hitler şi Horthy. In numele a peste 25.000 munci­tori din industria alimentară, adu­narea în unanimitate cere măsuri imediate şi drastice împotriva tu­turor acestor duşmani dinăuntru. Cerem ca prin lege să fie garan­tat fiecărui salariat dreptul la or­ganizare şi drepturile democra­tice. Adunarea generală protestează împotriva simulacrului de măriri de salariu dat de Ministerul Eco­nomiei Naţionale, fără ca delega­ţia muncitorilor să fi fost consul­tată. Cerem mărirea salariilor în raport cu scumpetea. Adunarea generală salută cu en­tuziasm Proectul de Platformă a Frontului Naţional Democratic, e­­laborat de C. C. al Partidului Co­munist din România şi aderă la el în numele tuturor muncitorilor din industria alimentară. Ne luăm angajamentul să du­cem lupta alături de întreg po­porul român şi alături de toate forţele democratice, pentru reali­zarea cât mai curând a dezidera­telor din Platformă. Trăiască Sindicatele Unite din România! Trăiască Frontul Unic Muncitoresc! Trăiască Frontul Unic Naţional al tuturor forţelor democratice! Trăiască Comitetul nou ales al muncitorilor alimen­tari din Capitală! Muncitorimea din industria ali­mentară şi-a spus răspicat cuvân­tul său, aderând la Platforma Frontului Naţional Democratic propusă de Partidul Comunist din România. Muncitorii şi muncitoa­rele din industria alimentară lup­tă alături de întreaga muncitori­me din România pentru realizarea dezideratelor din Platformă. Mun­citorii şi muncitoarele industriei a­­limentare ştiu că numai prin luptă vor putea cuceri un trai mai bun o viaţă mai luminoasă. Sindicatului Vom lupta alături de întreg poporul român pentru realiza­rea dezideratelor din Platf­orma propuși de P.C. din România! ii Şcotarul de la „Industria Iutei­ ndustria Iutei’’ — una din cei mai mari întreprinderi tex­til din ţară, — a reuşit ca numai în scurs de 10 ani, să facă o nouă falcă de două ori mai mare de­ci cea veche. Aceasta, desigur, dirijă muncii depusă de lucră­­ri. Totuşi lucrătorii din această preprindere se bucură de un re­gi, cât se poate de prost. Lu­­ează în condiţiuni mizerabile şi , lângă faptul, că primesc sala­ri de înfometare — un lucrător ,greutăţi familiare primeşte do­­a’a 42 lei pe oră — sunt şicanaţi ladată. In loc să li se facă plata în timpul orelor de lucru, adică ptS la ora 14, simt siliţi să aş­­iste nemâncaţi 2-3 ore în plus, si motiv că nu-s bani la casie­ri. Motiv inexact, căci până’n Agust 1944, fabrica a dat un ran­­dment destul de mare din stocul d materii prime, cu care era a­­pa vizionată încă din Noembrie 103, fără a mai face alte cum­părături. Acum, direcţia caută să saboteze producţia sub motiv că nu mai posedă materii prime, deşi i s’au oferit surse de apro­vizionare chiar în Bucureşti. În luna Febr. 1944 nu s’a făcut nic-o majorare de salariu, nu s’a dat nici o gratificaţie şi Direcţia a ajuns până acolo, încât a oprit şi ajutorul de iarnă. Direcţiunea In frunte cu Direc­torul general Lt. Col. Gheorghiu, respins mereu cererile muncito­rilor de mărire a salariilor, sub pretext că nu sunt bani, în schimb din luna Aprilie. Direcţiunea a angajat încă patru directori şi un administrator delegat, de a căror servicii nu era nevoie. In loc de a se fi angajat noi di­rectori, cu salarii de sute de mii de lei pe lună, Direcţiunea trebu­ia să îngrijească de lucrătorii din în­treprindere, prin aprovizionare cu lemne, alimente şi îmbrăcăminte pentru iarnă. Direcţiunea tolerează manopere­le murdare ale unor „cozi de to­por” cum este Vasilescu Ion, care speculează pe lucrători aducând carne de porc şi vânzând numai oase, căci carnea o ia „pr­o rata” Direcţiune la preţul de 480 lei kgr. D. director general nu vede ni­mic din toate acestea, însă lucră­torii le văd şi le simt şi de aceea ei cer: 1) îndepărtarea imediată a Di­rectorului general al întreprinde­rii „Industria Iutei“, care sabotea­ză în mod conştient producţia şi prin aceasta, periclitează efortul nostru de război. ( 2) Anchetarea tuturor elemente­lor teroriste şi sabotoare din în­treprindere, cu participarea în co­misia de anchetă a reprezentanţilor muncitorilor şi stabilirea vinovă­ţiei şi răspunderii pentru acte de sabotaj, abuz şi teroare. 3) Cre­area unor condiţii omene­şti de trai pentru muncitorii în­treprinderii „Industria Iutei“. Cererile drepte ale muncitorilor de la Industria Intei trebue să fie puse neîntârziat în aplicare. S­CÂNTEI­A In noua structur­ă politico-socială lupta şi organizarea profesională formează baza de refacere a ţării după război. In toate meseriile, în toate sectoarele vieţii economice, unde munca prestează servicii sau produce bunuri, organizarea sindi­cală se dovedeşte singura cale de îndeplinire a drepturilor salariatu­lui. In această organizare, lumea ma­rinărească este prezentă în pri­mele rânduri, deşi situaţia militară şi politică a zdruncinat mult viaţa acestui sector. Astfel întreruperea comerţului pe apă cu orientul, a început ,odată cu războiul; la aceasta s’a adăugat deasemeni pierderea vaselor cu ocazia transporturilor de război. A fost un greu tribut pe care marina comercială românească l-a plătit în oameni şi vase dictaturei hitleriste a lui Antonescu. Nici în navigaţia fluvială situaţia nu e cu mult mai bună, din cauza aceleiaş opriri a traficului cu străinătatea. Din cele de mai sus se poate în­ţelege ce urmări dureroase au avut asupra elementului marinăresc ul­timii ani. Risipiţi, condamnaţi la inactivitate sau siliţi să-şi schimba meseria elementelor marinăreşti au trebuit să suporte pe lângă nevoile vechi şi altele noi, ce le-au în­greuiat şi mai mult viaţa. Dar luată calea organizării sin­dicale, încep să se deschidă, odată cu noua situaţie politică, orizonturi noi şi acestei încercate meserii. Din chiar momentul câştigării li­bertăţii de organizare, una din ma­rile cuceriri ale zilei de 23 August 1944, marinarii din Constanţa au trecut la organizarea lor sindicală. Trecându-se peste neînţelegeri mărunte personale sau de grup, marinarii din Constanţa s-au unit. Marinarii particulari cu cei ai Ser­viciului Maritim Român (S. M. R.) ofiţerii de toate gradele cu oamenii de punte şi cu tehnicienii, au dat un exemplu de solidaritate profe­sională. In câteva şedinţe consecutive s’au coordonat vederile, s’au inven­tariat problemele şi doleanţele. S’au precizat atitudini şi meto­dele de luptă pentru ameliorarea stării materiale şi morale a mem­brilor, pentru obţinerea şi menţi­nerea justiţiei şi drepturilor câşti­gate şi pentru dezvoltarea p­rofesiu­­nei căreia aparţine asociaţia. Pentru apărarea intereselor lor şi revendicărilor membrilor, ur­mează deschiderea luptei pentru un salar corespunzător costului vieţii şi generalizarea asigurărilor sociale. La fel pentru o pregătire temeinică profesională în şcoli navale, pre­cum şi funcţionarea „Căminului Marinarilor“, ca fruct al muncii lor; deasemeni se urmăreşte întocmirea unui cod de legi speciale a marinei comerciale, cu condiţii clare de re­crutare, de avansare, de drepturi şi de obligaţii a echipajelor, sunt li­nii ce onorează acest sindicat, ară­tând un nivel profesional ridicat. Deasemeni sunt măsurile luate pentru supravegherea aplicării le­gilor privitoare la siguranţa şi sta­­rea de navigabilitate oricărui corp plutitor, precum şi serviciul la bord, hrană, locuinţă şi higienă. Din acest sindicat pot face parte marinarii indiferent de credinţă, sau de vasul pe care sunt îmbar­caţi, excluşi fiind cei ce provoacă dezbinarea membrilor, sau defăi­mează asociaţia. Dispoziţie luată în legătură cu patrimoniul sindicatu­lui,­­cu norme de control şi orga­nizare, întregesc munca acestui sin­dicat,­­din comitetul de iniţiativă fac parte Ioachim Naptunailă, Stancu Marin, Mircea Nicolau Stă­nescu, Roman Alex, Pătraşcu Va­sile, Cozma Ion şi ceilalţi ce insu­­fleţesc sindicatul. Cu sprijinul permanent al „Ma­rinei Patriotice“, organizaţie mari­nărească din Constanţa care urmă­reşte reconstrucţia unei noi marine româneşti, curăţată de toate car­­drele conducătoare fasciste sau afa­ceriste, sindicatul marinarilor din Constanţa a păşit de îndată, odată cu organizarea arătată şi la satis­contra conducătorului ţărei aliate României şi care nu poate rămâne facerea revendicărilor imediate, în­tre care menţionăm: restituirea în­tregului patrimoniu al Breslei Ma­rinarilor, din Constanţa, desfiinţată în 1940; salarizarea marinarilor îm­barcaţi azi pentru transporturile de război şi încasarea drepturilor cuvenite celor ce au fost îmbarcaţi în trecuta campanie. Din expunerea arătată privind Constanţa, organi­zarea marinărească profesională se dovedeşte a fi cu totul promiţă­toare, mai ales că eforturi simi­lare de închegare se duc şi în lu­mea marinărească a Galaţului şi Brăilei. Teroarea de la şantierul Rudeni Comitetul Sindicatului Şantie­rului Rudeni, întrunit Joi 28 Septembrie 1944, aduce la cuno­ştinţă următoarele : Vineri 22 Sept. 1944 ora 16.15 Tovarăşii Tudorache Marin şi Gheorghe C. Vasile, au fost mal­trataţi şi loviţi de către Lt. Pă­sat Tache din Comisia Militară dela Şantierul Rudeni, pe moti­vul că i-a găsit fumând în lae. După ce i-a bătut, i-a scos a­­fară şi le-a spus să se ducă să ra­porteze şi la „mama sindicatu­lui“ Tovarăşii Tudorache Marin şi Gheorghe C. Vasile, s’au prezen­tat apoi la Tudosiu Gheorghe, Secretarul Sindicatului. S-au dus toţi la Comisia Mili­tară şi au adus cazul la cunoş­tinţa d-lui Colonel Cemescu C. Preşedintele Comisiei Militare. D. Colonel Cemescu C. a dat cazul spre cercetare d-lui Căpi­tan Ionescu Lucian, Ajutorul Preşedintelui Comisiei. D. Cpt. Ionescu Lucian a cerut declaraţie celor doi tovarăşi că nu au nici o pretenţie, pentru că au fost bătuţi. La control, seara, Lt. Păsat a ridicat pachetele de ţigări ale muncitorilor, iar a doua zi, când au raportat d-lui Cpt. Ionescu Lucian, li s’a înapoiat câte o ţi­­gare în loc de un pachet. D. Lt. continuă cu aceste inti­midări şi în ziua de 28 Sept. 1944, la ora mesei, punând caza­nul concentraţilor în drum, spre masă, i-a ameninţat să nu dea peste cazan că îi va bate şi apoi se pot duce şi „la 100 de Sindi­cate“ să reclame. Şeful de atelier, Cătuşeanu Nicolae, este ameninţat mereu de d. Cpt. Ionescu Lucian cu concedierea sau schimbarea de la atelier pentru motivul că le ex­plică oamenilor care este rostul Sindicatului. In ziua de 27 Sept. 1944, plouat toată ziua şi maşinile care transportă lucrătorii de la Bucu­reşti la şantier şi înapoi nefiind acoperite, lucrătorii au fost udaţi până la piele şi unii îmbolnă­­vindu-se s’au dus la Infirmerie. Insă, d. Cpt. Ionescu Lucian interzis a se face focul în sobă, ca să-şi usuce hainele. Tot acest d. Căpitan a bătut mai înainte pe şeful atelierului de demontat focoase, Predescu Constantin, pe motivul că a pus muniţia într’un loc pe Şantier, aşa cum primise ordin de la Şe­ful Şantierului. Tot din cauza Cpt. Ionescu Lucian, nu există nici azi Doctor pe Şantier. A fost înainte de Doctor Ser­giu Băcescu al Societăţii U. D R., care azi refuză să mai vie să consulte bolnavii, fiindcă a fost insultat tot de acest Căpitan. Sunt la Şantierul Rudeni ofi­ţeri cu mentalitate fascistă cari n’au înţeles nimic din schimbă­rile ce s’au produs în ţară la 23 August. Muncitorii erau consideraţi a­­colo ca nişte sclavi, batjocoriţi şi maltrataţi fără nici un scrupul. Acum, lucrătorii de la Şantie­rul Rudeni, cu toată teroarea săl­batecă deslănţuită acolo, s-au or­ganizat în sindicat şi îşi impun pe zi ce trece forţa lor în lupta ce o duc pent, desfiinţarea a­­buzurilor şi metodelor de teroare. Ei vor continua pe această cale, demascând şi înlăturând pe toţi cei cari se vor pune dea­­curmezişul luptei lor de organi­zare. Acei ofiţeri de la Şantierul Rudeni cari mai continuă azi cu practicele lor provocatoare tre­bue scoşi de acolo neîntârziat şi sancţionaţi exemplar. Această măsură trebue luată cât mai grabnic până a nu fi nuşi lucrătorii în situația de a-și face ei dreptate. Sbirul de la „Universul“ E vorba de d. Sinu — admi­nistratorul ziarului Universul. Venit sărac, cu 20 ani în urmă d. Sinu are norocul să devie administratorul ziarului Univer­sul ! De atunci, norocul îl favorizează şi d. Sinu, în scurt timp, devine proprietarul unei vile, unei maşini, unei moşii şi al altor bunuri. Cum de a putut d. Sinu, sa se îmbogăţească, aşa de mult, din leafa lui mică, e un mister In timpul dictaturei fasciste, d. Sinu a lucrat în toată voia, având posibilitatea să jefuia­scă, c a­­n codru, pe lucrătorii puşi sub ordinele sale. Era val şi amar de acel mun­citor, care mai îndrăznea să se prezinte în faţa „luminăţiei sale", cu vreo cerere perso­nală sau în numele mai multor lucrători. Omul era insultat, în­jurat şi dat, de cele mai multe ori, afară. Portarul Ţenea, de peste 15 ani în serviciu, este dat afară pentru că a lipsit câteva zile de la serviciu din cauza bombar­damentelor. Linotipistul Ioachimescu, du­­cându-iSe în delegaţie, în nu­mele lucrătorilor tipografi, este sfătuit de Sinu să-şi vadă de treabă, încercând, în acelaş timp, să abată pe delegatul muncitorilor de la fu­lonul lui Desigur, că această încercare n'a reuşit Funcţionarul Simionescu, care a îndrăznit să-i ceară îmbună­tăţirea situaţiei sale personale, este insultat şi ameninţat, c'o să-l dea cu ce­v’ de pereţi. Iată portretul moral al omu­lui, care conduce personalul ziarului Universul şi în a cării mână se află soarta mai multor sute de muncitori. Cum de mai poate, direcţiu­nea ziarului Universul, să ocro­tească o bestie, care maltra­ta şi-şi bătea joc de suferin­ţele muncitorilor ? Cum de mai poate direcţiunea ziarului „U­­niversul", să nu dea drumul cerere i legale a muncitorilor, de a înlătura un sbir, care nu respectă demnitatea omenea­scă a lucrătorilor? Cantina de la Imprimeriile Statului Ca Imprimeriile Statului, exis­tă de bine de rău o cantină pen­tru muncitorii acestei instituţii. Cantina este condusă şi acum de şeful de atelier Smarandache şi şeful de fabricaţie Mircea Flo­­rescu ambii veritabili satrapi ai instituţiei, cari dau ordine ca pe lângă meni­ul zilnic care este de proastă calitate, să se facă co­pioase fripturi pentru câţiva func­ţionari printre care se lăfăesc foşti bunb­iţi legionari. Deşi s’a protestat de către toţi muncitorii şi o parte din funcţio­narii acestei instituţii să nu se mai facă aceste favoruri unora şi cantitatea de carne să fie între­buinţată la meniu-ul zilnic, pen­tru a ridica atât cantitativ cât şi calitativ hrana, indivizii respec­tivi refuză cu neobrăzare. Cerem Direcţiunii acestei insti­tuţii să ia grabnice măsuri pentru ca să nu fim nevoiţi să luăm noi muncitori­ din grup de muncitori şi­­ funcţionari Din nevoita ceferiştilor Există o categorie întreagă de muncitori ceferişti cu o situaţie extrem de grea E vorba de mun­citorii cari lucrează la Bucureşti şi a căror locuinţe sunt în provin­cie, între Bucureşti şi Piteşti. Direcţiunea Generală a aprobat trenuri curse, cu care pleacă a­­ceşti muncitori acasă. Plecarea din Bucureşti se făcea la orele 16 şi 20 minute şi la orele 21 trenul so­­sia la Piteşti. Aceşti muncitori tre­buiau să se întoarcă la Bucureşti cu trenul de 3 noaptea. Ori, ce se întâmplă ? La un mo­ment dat muncitorii nu mai au trenul la orele 16 şi 20 minute şi sunt nevoiţi să plece cu trenul de 19 şi 35 minute. De multe ori tre­nul întârzie, chiar cu câte 2 ore şi muncitorii ajung la Piteşti abia pe la orele 24. La orele 3 mun­citorii pleacă înapoi la serviciu­Această stare de lucruri durează de la 4 Aprilie a. c. Mulţi dintre muncitori s-au îmbolnăvit şi au căpătat concedii medicale. Majori­tatea muncitorilor din această ca­tegorie sunt extrem de extenuaţi din lipsa timpului necesar pentru somn. Direcţiunea Generală a C. F. R. nu poate să rămâie impasibilă la această stare de lucruri. Direcţiu­nea Generală trebue să creieze condiţiuni corespunzătoare, ca a­­ceastă categorie de muncitori să poate beneficia şi ea de odihna, atât de necesară, după o zi grea de muncă. Momentul actual cere o încordare a tuturor forţelor, pen­tru a termina războiul de dezrobire a Ardealului şi distrugerea defini­tivă a fascismului. Cum vor putea muncitorii aceştia să-şi încordeze forţele, când ei cad şi aşa din pi­cioare ? Aceşti muncitori nu pot fi lăsaţi în această stare Direcţiunea Generală trebue să găsească o soluţionare grabnică a acestor probleme­ O recomandare provocatoare , lucrătoare de la CFR, Secţia Economat, Vicaria Adames­cu, a primit la plata sal­ariilor numai o mie de lei. La plângerea justifi­cată a acestei lucrătoare că n’are ce face cu această sumă şi că nu poate să trăiască o lună cu suma de 1000 lei,casierul Bita i-a răs­­punns : „Cere lui Stalin, să-ţi dea el mai mult!“ Funcţionarii aflaţi în birou au strigat şi ei: „Aveţi pe tovarăşul Stalin cu voi, să vă dea el mai mult“. E un act deschis de ostilitate nepedepsit. Cu ce drept şi cu ce scop îndrăsneşte casierul Bita să facă asemenea insinuări provocă­toare? Numai un duşman al muncito­rilor poate să-şi bată joc de sufe­rinţa unei femei nevoită să tră­iască dintr’o leafă mizerabilă. Lo­cul acestor oameni nu este în a­­paratul de stat. Fasciştii şi duş­manii poporului român nu trebue să rămâie niciun moment mai mult în aparatul de stat. Afară cu casierul Bita din în­treprinderile C.F.R.! CONVOCĂRI Comitetele funcţionarilor din întreprinderi (Industrii şi Comerţ) textile, sunt convocaţi Joi 5 Oc­tombrie 1944 ora 5 d. a., la sediul Federaţiei de Funcţionari parti­culari din România în str. Batiştei No. 6-8. Acolo unde nu sunt încă Comi­tete formate rugăm să participe câte un delegat. » Toţi foştii salariaţi de la Galeriile La­fayette cari au fost concediaţi pe mo­tive rasiale, sunt convocate pentru Miercuri 4 Oct. a. c. ora 5 d­e la se­diul Federaţiei Sindicatelor de Funcțio­­nari Particulari în str. Batiste­ no. 6-8.

Next