Scânteia, septembrie 1945 (Anul 2, nr. 315-340)

1945-09-01 / nr. 315

t uitu Mu MurA [|!IÜK Brauifrä Frasts Masereel Barbusse, '«pilier antifascist Groaznica experienţă a primului război mondial a transformat pe Barbusse, pan­dul post din ,,l’feu­­reuses”, in romancierul matur, tortu­rat de apocalipticile viziuni ale unei umanităţi stătândutse în noroaiele t­ranşeelor. din „Le Flu”. Urmările acestei schimbări nu s’au manifestat numai pe plan literar, ci au angajat întreaga fiinţă a scriitorului, într’o splendidă acţiune purtată până la tetr­a istovire a puterilor fizice, in slujba omenirii. Realitatea înfricoşă­toare a războiului imperialist văzută de jos, din perspectiva victimelor, a sfărâmat în sufletul lui Barbusse toa­te prejudecăţile unui individualism, desvălţindu-i prin spectacolul unei omeniri în suferinţă, sensul mai adânc al unei omeniri luptătoare. Ceea ce impresionează la Barbusse, ceea ce-i dă caracterul său de om nou, este unitatea dintre gând şi faptă, îmbinarea desăvârşită a scriitorului vizionar cu luptătorul, cu omul de ac i’i’.nc. Din această organică unitate rezultă şi valoarea artistică a opere­lor şi eficienţa politică a acţiunii sale. Literatura lui Barbusse şi-a gă­sit substanţa, suflul vijelios, trăini­cia, tocmai în lupta în care se an­gajase scriitorul, iar acţiunea politi­că a fost sprijinită de enormul pres­tigiu literar, în masele largi şi în sânul intelectualităţii, al luptătorii­­ ÎHTέPruntaş al Partidului Comunist din Franţa, Barbusse a combătut, mereu în primele linii, pentru realizarea unui front al democraţiei împotriva tuturor tendinţelor agresive, care pregăteau, din ce în ce mai făţiş, cel de-al doilea război mondial. Atitudinea combativă împotriva războiului imperialist a lui Barbusse nu era o simplă reacţiune teoretică a unu­i om cu nervii sdruncinaţi de război Dotat cu o mare receptivitate pentr­­ suferinţele omenirii Barbusse, a luptat hotărit împotriva uneltirilor cercurilor cari pregăteau un nou măcel imperialist, această atitudine a lui fiind întemeiată pe o înţelegere pro­­fundă a realităţilor sociale. Scriitorul şi activistul avea o puternică armă de luptă: doctrina marxistă. Care l-a ajutat să canalizeze marea sa ener­gie, adânca sa dragoste de oameni pe calea luptei împotriva reacţiunii pen­tru libertăţi democratice şi înfrăţire între popoare Preşedinte al Asocia­ţiei foştilor luptători, a­ Comitetului Mondial anti-războinic. Barbusse nu sa mulţumit să patroneze cu cele­britatea sa de scriitor, aceste orga­­n­iz­aţii, el a fost îndrumătorul lor. Fascismul mussolinian şi apoi hit­­leri­smul au fost socotite de la început de Barbusse ca focare de agresiune şi combătute cu înverşunare. Fără să-şi precupeţească sforţările, neglijându-şi sănătatea şubredă, Barbusse a pornit o vastă campanie de demascare a fas­cismului. Cu o rară putere de mobilizare a oamenilor, Barbusse a izbutit să ca­pete in­acţiunea de apărare a demo­craţiei, în faţa agresiunii fasciste, a­­deziunea celor mai de seamă repre­zentanţi ai intelectualităţii mondiale. Revista „Monde”, scrisă de oamenii cu mare prestigiu, în litere, ştiinţă sau artă, din toate părţile lumii a fost necontenit un far puternic in ceţurile mistice pe cari le răspândea obscurantismul fascist. Preocupat de toate aspectele fascismului, de pă­trunderea lui, cu concursul reacţiu­­nii, in ţările balcanice, în Spania şi In propria sa ţară, Barbusse era Prezent pretutindeni unde se simţea nevoia ca să răsune puternic glasul autorizat al democraţiei, pretutin­deni unde popoarele erau amenin­ţate să cadă în robia reacţionarilor şi a fasciştilor. Barbusse şi-a dat sea­ma că împotriva fascismului nu se poate lupta numai cu mijloace lite­rare. Trebuia începută o acţiune lar­gă, pe plan naţional şi mondial, pen­tru ca „să solidarizăm opiniile pen­tru cauzele umane, să stimulăm ti­nerele talefite, să creem un n­ou şi mare curent al criticei literare con­ştiente şi aprofundate şi astfel echi­paţi modern să facem legătura între mruncito­rii manuali şi Intelectuali, formaţia spirituală şi morală a omu­­lui nou, constructor şi optimist”. Această solidarizare a intelectualilor şi a maselor muncitoare în faţa agre­siunii fasciste trebuia să o înfăptu­­iască congresele mondiale pe care le-a prezidat şi le-a însufleţit Bar­busse , Congresul de l­a Amsterdam, din August 1932 care a întrunit peste­ 2000 de delegaţi din toată lumea, în acţiunea contra răsboiului imperia­list şi Congresul Antifascist (Paris- Pleyel), din Iunie 1933, cu peste 3000 de delegaţi, militând pentru o unire a forţelor democrate în faţa primej­diei fascismului, care invadase recent Europa Centrală. Mişcarea interna­ţională antifascistă, în centrul căreia se găsea Barbusse, a dat roade poli­tice, ducând apoi la creerea frontu­rilor populare. Animator al tuturor congreselor, ligilor, asociaţiilor în cari se uneau şi se organizau cele mai active forţe ale democraţiei, Barbusse a murit la pos­tul său de mare răspundere,— la con­gresul scriitorilor de la Moscova — u­nde îşi pusese ultimele sale forţe la dispoziţia omenirii. Lupta antifascistă sabotată de reacţionarii ascunşi sub masca democraţiei nu a putut împie­dica deslănţuirea de către imperialis­mul fascist, a unui nou război mon­dial, mai mare şi mai crunt decât cel car­e-l îngrozise pe Barbusse. S-a spus că Barbusse nu ar fi putut rezista acestui nou spectacol al barbariei deslănţuite. Nu credem că presupu­nerea este justă. Iar dacă pornim pe drumul supoziţiilor, trebue subliniat că noul războiu nu ar mai fi avut în faţă de desamăgitul poet din „Pleureu­­ses”, ci pe oţelitul luptător anti- fas­cist. Barbusse ar fi stat la postul său de luptă, cu credinţa neclintită în Victoria popoarelor libere în frunte cu Uniunea Sovietică. In această Victorie, care a însemnat înfrângerea totală a militarismului fascist şi — ca o împlinire a visului autorului lui ,,Le Feu” — realizarea unei solidarităţi mondiale a democraţiei împotriva ră­măşiţelor fasciste şi a reacţiunii. Mester S great Mărfuri® Epocile istorice şi marile orien­tale spirituale nu se înfăptuesc dintr’odată; ele ne apar ca rodul a numeroase şi repetate sacrificii a deschizătorilor de cărări, care cad adesea în luptă, fără a fi de faţă la izbândirea idealului lor. Henry Barbusse a fost un atare premergător. Opera şi activitatea lui politică a pregătit spiritul în care trăim astăzi. Mai mult, l-a prefigurat. Henry Barbusse re­prezintă pe scriitorul-luptător, pe Oiclul de conştiinţă şi pe cărtura­rul care nu poate rămâne străin la mijlocul suferinţelor şi frămân­tărilor secolului; el nu infăţişează însă exemplul unui vizionar de­părtat de realităţi, ci a unui adânc cunoscător al nevoilor şi aspiraţii­lor populare, cărora le dă o ex­presie viguroasă şi demnă. Mani­festele sale către intelectuali re­prezintă chemarea la datorie a tuturor oamenilor de bunăvoinţă, reprezintă un apel la omenie. In această adâncă Umanitate şi în a­­ceastă identificare cu idealurile de pace şi dragoste dintre oameni vedem, noi, cărturarii de astăzi, puterea de iradiere şi prestigiul moral al omului, care cu ani îna­inte a deschis muncitorilor cu gândul, perspectiva largă a unei liberări spirituale. Cinstim în Henry Barbusse o conştiinţă universală, un premer­gător al timpului nostm­, un scrii­tor de înaltă ţinută, care a dat ar­tistului exemplul adevăratei lui meniri. Viaţa şi opera lui Barbusse înalţă deopotrivă ţara în mijlo­cul căreia a apărut şi omenirea pentru propăşirea căreia a luptat. Ion ESarceru Apărută în Editura Partidului Co­munist din România. O cuvântare a lui I. V. Stalin A a­părut în „Editura Partidului Comuinist‘‘ din România, într’o frumoasă broşură, cuvânta­rea ţinută în palatul Kremlinului în faţa absolvenţilor Academiei Armatei Roşii, de către I. V. Stalin. Cuvântarea aceasta din 4 Mai 1935, a fost publicată în­tâi în lucrarea de vaste pro­porţii ..Problemele Leninismu­lui” Editura P. C. R., a soco­tit că unele capitole ale acestei monumentale opere, pot fi în chip folositor detaşate şi publicate în broşuri, cu o mai largă răspân­dire în masele populare. Astfel au apărut separat : „Bazele leninismu­lui”, „Despre materialismul dialec­tic şi istoric“" şi, acum în urmă, cu­vântarea lui Stalin din 4 Mai 1935. In această scurtă cuvântare este ridicată o foarte mare problemă : aceea a ,,cadrelor” şi în special, a cadrelor Armatei Roşii. Ea a fost rostită în momentul în care des­­voltarea societăţii sovietice cerea înlocuirea lozincii „tehnica hotă­răşte totul“, cu o nouă lozincă, a­­nume : „cadrele hotărăsc totul’’. Uniunea Sovietică avea nevoe de oameni pregătiţi, necesari „pentru a stoarce din tehnică maximul ce se­ poate stoarce din ea’’. Pentru a înfăptui această nouă lozinca spune I. V. Sad­in, trebue înlăturat orice birocratism, trebue să fie preţuiţi oamenii, să fie încu­rajaţi şi sprijiniţi. I. V. Stalin descrie o întâmplare de pe vremea când era exilat în Siberia. Pentru locuitorii de acolo viaţa unui cal era mai preţioasă decât a unui om : „Dar de ce să ne fie milă de ei, de oameni ? Oameni putem face oricând. Dar iapa... în­cearcă să faci o iapă". Această atitudine este criticată cu asprime : „Trebue să pricepem în sfârşit, că din toate capitalu­rile din lume, cel mai preţios şi cel mai hotărâtor capital sunt oamenii, cadrele’’. „Poporul careia” E­d­tura Confederaţiei Gene­rale a Muncii a publicat o carte de cântece româ­neşti, sovietice şi bulgare, cu titlul sugestiv: „POPORUL CANTA“. Tipărită frumos în­­tr’un format de buzunar, car­tea este menită unei întinse răs­pândiri în masele populare. Ce­le 40 de cântece pentru cor mixt, sunt izvorîte din lupta pentru democraţie şi libertate a popo­rului român, din marele răz­boiu al popoarelor Ibere împo­triva hitlerismului cotropitor. „Douăzeci şi trei August", „Armata democrata“, „Păşiţi Sarcinile tineretului bleme ce stau în faţa tineretului, trasarea unei linii juste de acţiune, toate acestea fac din discursul lui I. V. Stalin un izvor de învăţăminte folositoare. Starea de inerţie, de satisfacţie personală îngustă reprezintă un mare pericol pentru colectivitate. Biurocratismul care distruge de­mocraţia trebie combătut prin or­ganizarea criticii venite de jos, din partea maselor, însuşirea de cunoştinţe, ridica­rea de cadre de specialişti în toate domeniile, iată sarcina tineretului în marşul lui către ştiinţă. Des­pre stetelech­iarii polonezi sub ocupa­­ţia fascistă, pe cam­­prerie Beiorissiai şi Poloniei î­n preajma zilei de 23 August, Editura „Scântei“ a lansat o seamă de cărţi între care şi „Pe câmpiile Belorusiei şi Polo­niei“, însemnările de pe frontul I Belorus, în perioada Iunie — Iulie 1944 — ale cunoscutului scriitor sovietic Vasili Grossman. „Ziarele noastre, scrie Intr’un loc Vasili Grossman, au comentat deseori bestiala atitudine a Nem­ţilor faţă de intelectualii polonezi. Nemţii îi considerau pe intelec­tualii polonezi pur şi simplu dău­nători pentru ei, îi socotea ne­­trebuincioşi. Şi de bună seamă, ce poate fi mai dăunător într’o Polo­nie condamnată de Nemţi la ro­bie, iobăgie sub oblăduirea puştii automate gestapoiste, a bâtei primarului, poliţistului, decât un cuvânt inteligent, o carte cinstită, versuri rebele şi muzica ce emo­ţionează şi răscoleşte sufletele ? Simpla existenţă în sânul popo­rului polonez a unor savanţi ta­lentaţi, ingineri, scriitori, muzi­canţi, era în contradicţie cu con­cepţia ce şi-o făcuseră fasciştii germani cu privire la Polonia, considerată „ţară de fiinţe infe­rioare, de neam slav“. Această concepţie cu privire la o ţară ce a dăruit lumii geniul unui Koper­­nik, muzica unui Chopin, versuri­le unui Mitchevici, hărnicia şi ad­mirabila minte a unei Maria Slodkovskaia-Curie şi avântul unei pleiade de mari revoluţio­nari, a avut drept urmare faptul că în aceşti ani a curs şiroaie sân­gele celor mai proeminenţi oameni ai Poloniei. In străvechiul Lublin, oraş, cu o populaţie de o sută cincizeci de mii de suflete. Nemţii au închis Universitatea, teatrele, bibliotecile, muzeul şi şcolile. Cartea lui Grossman mobilizea­ză spiritele în lupta împotriva fas­cismului şi reprezintă unul din documentele cele mai interesante şi mai vii ale războiului care a trecut. Desb­aterile primului Cost greş General Li­feer al Sindicatelor 81 wife titre IRisOTtABtia “E­ditura C. G. M a scos în volum ” dezbaterile Congresului Sindi­­catelor Unite, ţinut la 2­5 mii, Iunie 1945 la Bucureşti, însoţit de numeroase fotografii luate în timpul și după congres, cartea arată pe larg toată «iezfi-.u rarea discuțiilor, "u *■**•■! tri­e s hotărîrile luate. Pentru cei care nu au participat la Congres, este o imagine vie și tot­odată un bun îndreptar în munca lor organizatorică. Cartea este un pas înainte pen­tru grăbirea organizării totale i a muncitorilor în sindicate. Praxista Gerkos Poem© a­­ apărut în Editura „Scân­teia“ placheta „Poeme“ şi Maxim Gorki. Introdu­cerea în versuri plină de avânt, a poetului A. Toma, simt redate „Şoimul şi Şarpele“, „Albatrosul şi „inima lui Dance“ poeme care completează minunata, marea o­peră în proză a lui Maxim Gorki Ch­ifu. Ci Bl. MM■■ lin. St. Me­d. g-ral Mihail Maltopol, Cob­zulescu, Lascăr Mihail, Co­mandantul Diviziei „Horia Cloşca şi Crişan”, dr. S­teriu, g-ral Dăimăceanu, g-ral Rateu Alexan- Duminică 2 Septembrie se v® des- In cadrul serbărilor sportive or ca-­dru, lt. col. Focşăneanu, I. Mihai,S­PORT făşura, cu prilejul împlinirii unui an vizate de Confederaţia Generală , de la înfiinţarea Confederaţiei Gene- Muncii. Duminică 2 Septembrie va­male­a Muncii, o mare serbare a sport avea loc pe Velodromul de la U­F S.R. tului sindical, o reuniune ciclistă sindicală cuprin-La aceasta vor participa toţi spor- zând : probe de viteză şi de urmărire, tivii şi sportivele din fabrici, birouri,­­ întreprinderi, ateliere laboratoare şi magazine. Începând de la orele 17 se va desfa-Incadraţi în sindicate, muncitorii şura astăzi, pe terenul S.T B. din Şos­­sportivi de la noi vor arăta Duminică Ştefan cel Mare, a doua reuniune s. n­­ forţa sportului sindical care se ran­dicală de box. *­zează pe conştiinţa de clasă a mun- Programul cuprinde următoarele Citorlinei. matchun: Sindicaliştii, care au luptat şi luptă m. Fieraru ("S.T.B.)—Gh. Voinea _ ... pentru ridicarea clasei muncitoare. (Arte Grafice); C. Ionescu (S.T.B.)— și care are darul de a contribui la vor sărbători Duminică, odată cu re- A. Ciupercă (Lie. S. H.; ; Ulpiu Tra- strângerea legăturilor dintre os­înființarea sindicatelor dela noi, spor­­ian (S.T.B.)—Dorel Popa (Alimentar); (a ) muncitoria­tul democratic, practicat în massele Gh. Cambă (S.T.B )—N. Vasilescu largi ale tineretului muncitoresc, atât (Lie. N. K); St Spak (S.T.B.)—L. Va­dé dornic de mişcarea organizată şi siliu (C­F.R.); R Constantinescu (Im­­de sport în aer liber, brăcăminte)—Al. Paloşanu (Lic. Carol Serbarea sportului sindical se face !). Match de exibiţie: Florea Stano­­sub semnul reconstrucţiei ţării, la mir—N. Carata Care muncitorimea noastră este che- if. mată, în primul rând să dea contri­buţia cea mai mare. Sâmbătă 1 şi Duminică 2 Septem-Sportivii din sindicate vor fi In bine, stadionul A.N.E.F. va găzdui fruntea Operei de reconstrucţie a ţării, primele campionate regionale sindi- Programul cuprinde jocuri de voi­ cale de atletism. Valoarea acestor leg, întreceri cicliste, exerciţii de concursuri este deosebită, întrucât gimnastică la bară fixă şi finala cam­ mişcarea atletică de la noi se va îm­­pienatului ceferist de foot-ball, care bogăţi printr’un număr mare de con­­vor avea loc pe stadionul UF­S­R curenţi şi concurente recrutate din dela Şosea, rândurile muncitorilor şi muncitoare­ In Parcul Luna Bucureştilor vor lor dela noi. Programul cuprinde a­­avea loc, începând dela ora 17.30, a­­lergări de 100, 200 800, 3000 şi 5000 lergări in saci, lupte greco-romane şi m. plat, 4X000 şi ştafeta balcanică matchuri de box, lungime, Înălţime, greutate, disc şi Pe Lac se vor ţine de la ora 18 în suliţă pentru băieţi, şi 80 m, şi 500 m, sus, concursuri de canotaj, vole plim- 4X80 înălţime, lungime, greutate şi pice şi skiffuri, disc pentru fete. V: k Aimv apar arfa Prim SOCAUSTE­­..­­ . zvttmh cowiwiât fjtfi »£,***** TÜLO . Transformarea poetului Mitul lui Anteu al celui care-şi dobândeşte puterea luând contact cu pământul, cu viaţa şi aspiraţiile oamenilor se verifică astfel încă odată. Participarea totală la luptă pornea la războiu, viitorul au­tor al „Focului, jurnalul unei grupe" era unul dintre acei foarte mulţi poeţi dela începutul secolului trecut, aflăndu-se mult mai la j­ar- nu l-a anihilat pe scriitorul Barbusse înainte, pandur’“, ,,Marşul ţă­­gul său în lumea interioară, decât ci l.a împlinit, l.a dus dela un drum rănitor“, „Păşiţi înainte, tava- printre frământările realităţii. Poe- lăturalnic al unei literaturi mai răşi“, sunt cântece pe care poe­tul , care nu mai era în prima ti­­mult formale, la evocările pregnante, potul le va­ pune laolaltă cu tli­nereţe şi publicase ,,Les pleures- la forţa concentrată din „Focul” sau cele mai vechi: ,,Lugojetna", „S’a ses”, — cultiva un vers , gingaş şi „Claritate". Amintirea personalităţii dus cucul“, „Trandafir de pe sensibil, de o inspiraţie mai curând generoase a luptătorului se alătură cetate“. Poetul şi compozitorul parnasiană. Proza din „Infernul -n chivul acesta valorii de perma­­cult, cântăreţi ai dorurilor şi mărturisia şi ea unele inf­uenţe, m­­nen,ţii pe care şi-au câştigat-o operele luptelor populare, şi-au­ unit tre­care, alături de cele naturaliste, sate, „Focul“, „Claritate“, „Stalin“, glasul cu născocitorul de cânte­ predomina gus­u pen ru asprimi a înlănţuirile“, „Călăii". ,,Cuvintele ce anonim, rasant din nopocul­­ . , unui combatant“. Forţa", Jsus", norodului dovedind astfel în- Zes^nutitwteawre- °Pere cari P^ează astăzi'şi tfi­fraţirea m mnunca şt in cântec. ,un masacru imperialist, care s'au uia criticii sociale şi darul de plasti­­a muncitorilor, ţar­anilor şi in­­ogunicii in „Focul”, cartea cu atâta citate şi culoarea bogată a viziunii. telectualilor din România SILVIAN IOSIF­ES­CU forţă explosivă, au dus la Barbusse luptătorul. Spre deosebire de alţi romancieri de războiu, el nu s’a oprit Sub acest titlu Editura Par­ la suprafaţa faptelor, mulţumindu-se titluilui Comunist din Romă­ să constate, resemnat, cruzimile şi una a publicat în broşură nedreptatea. Căutând rădăcina celor discursu­lui I. V. Stalin, pro- zugrăvite, scriitorul s’a înregimen­ntunţat la cel de a­l VIII-lea tot în lupta socială și din ISIS până Congres al Komsomolului din U. în 1935 a stat în rândurile luptăto-R. S. S. în ziua de 16 Mai 1928. rijor de frunte al partidului comunist __r------------­Vorbirea limpede, ^ analizarea ui francez, a fost prezent la toate marile organ al secţiei spirit critic a principalelor pro- acţiuni, la tot ce a dat naştere sbu­ciumul şi lupta oamenilor. Şi acţiunea neîntreruptă şi cura­joasă a omului politic şi-a arătat ofiţeri, subofiţeri şi trupă, alături influenţa în opera scriitorului. Dacă de „Glasul Armatei*’­­vâltoarea luptei i-a lăsat mai puţin răgaz şi opera, mai ales în ultima Numărul de 23 August, cuprin­zând material închinat acestei zile parte a vieţii, e mai redusă, vigoarea, , , ,, intensitatea atmosferei ridică mult­ilan care­ cuprinde articole bune deasupra „Infernului" și a celorlalte «!i °fTM!» lucrări scrise înaintea războiului, proza din „Focul" din „Claritatea”. „SCÂNTEIA" Vestea Nouă or­gan­ al secţiei militare „A. FI. L. U. S.“ Săptămânalul „Vestea Nouă”, militare Arius, ajuns la al 27-lea număr, vine cu complectări în educaţia ostaşilor, cu autoritate din rândul oştirii, cât şi din viaţa noastră culturală, din superba carte închinată lui Sta­­ca, d. g-ral C. Ionaşcu, şeful M. Magheru, maior Dobre N., etc. Săptămânalul are o pagină li­terară, bine condusă, cu bucăţi din literatura sovietică şi română- Cronica externă, scrisă într’un stil curgător şi uşor de înţeles, dă cititorilor un tablou clar, al eve­nimentelor politice externe­ Deasemeni, în cuprinsul bogat semnalăm reportagii din fabrici, fapt nou într’o gazetă ostășească. l­a moartea lui Constantin Tănase Cu Constantin Tănase se stin­ge unul dintre cei mai populari artişti pe care i-a cunoscut scena românească. Timp de câ­teva zeci de ani, darurile co­mice ale creatorului revistelor de la Teatrul Cărăbuş au înve­selit un şir de generaţii. Cei care l-au cunoscut mai de aproape ştiu, deasemeni, câtă bunătate şi căldură ascundea omul. Iar acţiunea sa hotărîtă in favoarea sindicalizării acto­rilor a dovedit că acel care a fost Constantin Tănase a fost şi un artist conştient. H­EA1RI BARBUSSE LUPTĂTOR PENTRU LIBERTATEA POPORULUI ROMAN Acum 20 de ani, într’o zi canuşie de Noembrie, a sosit în Bucureşti Henri Barbusse. Cine era şi ce căuta acest om în România pe un timp atât de puţin prietenos ? Combatant, în rândurile armatei fran­ceze în timpul primului răsboi mondial, Barbusse a devenit apoi mobilizatorul şi organizatorul foştilor luptători în vede­rea luptei contra răsboiului imperialist. El a înţeles însă că răsboiu! imperialist n’a isbucnit din senin. El a înţeles că lupta contra răsboiului imperialist s’a împletit cu lupta contra reacţiunii generatoare a răsboiului sub ori ce mască s’ar fi ascuns ea. Şi Bar­busse s’a pus în fruntea luptei contra reacţiunii, pentru drepturile omului, pen­tru libertate. România n’a fost scutită de furia re­acţiunii. Orice încercare de îmbunătăţire a situaţiei materiale şi morale a masse­­lor populare, dacă nu putea fi împiedi­­cată ,era reprimată cu cele mai brutale malade. Mii dle fii ai poporului au căzut în lupta pentru o viaţă mai bună­ Alte vii au înfundat închisorile d­in Româ­nia, sub regimul de istoric permanenti­zat de partidele „ istorice” ale­ lui Maniu şi Brătianu. Ecoul evenimentelor dela noi s’a ros­togolit departe peste graniţă. Lupta po­porului român şi a popoarelor conlocui­toare împotriva samavolniciei elemente­­lor reacţionate a fost înţeleasă, susţi­nută nu numai de forţele democratice şi personalităţile din România ci şi din lu­mea intreagă. Printre acestea din urmă un rol d­e frunte a jucat. Har.­­ Larbusse. Barbusse a venit în România ca re­prezentant al omenirii chinuite, dornice de libertate şi de pace, cu scopul de a se documenta şi a lua atitudine asupra , celor ce se petreceau în ţara noastră El a venit ca trimis al unor organi­zaţii de luptă — „Asociaţia foştilor com­batanţi” şi „Liga drepturilor omului” Lucrul acesta nu convenea elemente­lor reacţionare. Ele aveau frică de lu­mină. Nimic, despre cele ce se petreceau în România, nu trebuia să ajungă peste graniţă. De aceia au fost puse în mişcare ban­dele huliganilor lui A. C. Cuza De aceia presa reacţionară s’a mobilizat pentru a apăra „dreptul” siguranţei de a se tân­­giui. Dirijate de Romulus Voinescu şi generalul Nicoleanu bandele de spărgă­tori de geamuri şi capete au eşit în stradă. Numai muncitorimea, mobilizată de către Partidul Comunist, a făcut ca Bar­busse să nu aibă soarta lui Blanciu, a­­sasinat de Codreanu. In condiţiuni deosebit de grele, ame­ninţat cu moartea, Barbusse a luat totuşi contact cu muncitorii şi cu intelectualii progresişti din România. Cu toate piedi­cile ce i s’au pus în cale el a aflat că în dosul unui paravan „democratic” domnea bunul plac al siguranţei şi al bandelor de ucigaşi dirijaţi de reacţio­narii români. Plecat din România, Barbusse a adus la cunoştinţa lumii întregi tot ce a putut afla despre lupta poporului şi samavol­nicia reacţiunii. Cele scrise de el­e au fost în stare să determine o schimbare radicală a stării de lucruri de la noi din ţară. Masca în dosul căreia se ascun­sa reacţiunea românească a fost însă d­e­ jos­­O largă campanie pentru înfrânar­a reacţionarilor din România s’a destr­i­­ţuit în toate ţările democratice din Eu­ropa. Sub conducerea lui Barbusse, mi­lioane de muncitori şi intelectuali şi a­u­ ridicat glasul împotriva scflingiutoril­or din beciurile siguranţei şi regimului de distrugere din temniţele româneşti Şi dacă in 1929 o parte dintre deţinu­ţii politici au fost smulşi din ghiarele călăi­­lor dela Doftana, aceasta se datore:,i s! acţiunii desfăşurate de el. Prin acţiunea sa, Henri Barbusse s’a plasat printre primii luptători pentru libe-'tatea po­porului român. Astăzi reacţionarii români nu mai sunt la putere. Acei pe cari i-a demascat Bar­busse au fost isgoniţi din fruntea ţării. Dar lupta nu s’a trrminat încă Mo­şierii, legionarii ca şi ori ce aut lec de reacţionari nu se pot împăca cu situaţia nouă. Strigoii­ trecutului, cu Manie şi Brătianu in frunte nu pot înţelege cum de a indră în­­i pupiu­il român să scuture jugul Ier. Ei încearcă să arunce acest jug din nou pe grumazul masselor de muncitori, ţărani şi intelectuali. Pentru aceasta ei calomniază, provoacă, uneltesc, încearcă să submineze libertatea poporului De aceia drepturile poporului, cucerite cu atâtea jertfe, trebuesc apărate, lăr­gite .Şi aceasta nu se poate face decât prin lupta poporului însuşi. Numai lup­ta hotărîtă, consecventă contra tuturor duşmanilor, sub orice mască s’ar as­cunde, ne poate asigura libertatea. Cine vrea să trăiască liber trebue să fie duşman neîmpăcat al reacţiunii aşa cum a fost Henri Barbusse. Poporul ro­mân păşeşte tot mai hotărît pe această cale. Este o chezăşie că libertatea şi pacea pentru cari Barbusse a luptat până la moarte, vor fi apărate şi în acest colţ al Europei. Pavel Ciîşr treacă REVISTA PRESEI Despre romanul poliţist şi veniitul celor prea subtili Un cotidian care se serveşte de po-­­­sibilităţile de a nuanţa ale limbii­­ franceze, pentru a strecura zilnic in- a­sinuări în doi peri, face în ultimul său număr o apropiere bizară. Amin­tind de patima arătată de mulţi, în timpul regimului Antonescu, pentru romanele poliţiste, gen în care o li­teratură occidentală are întâietatea, domnul Observer — care şi-a tradus pseudonimul în limba romanelor po­liţiste — remarcă faptul că aceeaşi patimă se observă şi după 23 August. Apropierea celor două „fapte" lasă, după obiceiul „istoricului“ cotidian, să se înţeleagă multe şi veninoase lucruri. Să mai facem şi apropierea intre această notă şi alta în care, pre­cizând că „poporul bulgar este infor­mat şi că alegerile vor fi absolut li­bere“, vorbeşte de „exemplul pe care ni-l oferă Bulgaria". Desigur, Bulgaria ne oferă pilda admirabile. Dar insinuările domnului­­ „Observer“ şi ziarului său nu fac­­ decât să repete ipocrit şi între răn­­i duri acuzaţii calomnioase şi foarte perfide, pe care democraţia română le respinge prin fapte şi realizări. Cât despre chipul în care romanele poliţiste servesc drept canalizare pentru nostalgiile şi speranţele ab­surde ali celor pe care istoria i-a lă­sat de mult în urmă, nu vedem de ce moşierii expropii:­şt n’ar putea cău­ta mângâiere în povestiri cu mari no­­­­sesori de pământuri, care la castele somptuoase, între două vânători, mai comit şi câte o crimă misterioasă, dar să nu transforme aceste romane po­liţiste în realităţi locale. M­AOS« Vineri îl RADIO ROMANIA 6.30: Deschiderea emisiunii; Ora e­­xactă; învăţătura zilei; Radio jurnal; Reewnateul programului. 6.50: Muzica dimineţii (discuri). RADIO ROMANIA 7.30: Emisiune în limba maghiară RADIO ROMANIA ŞI RADIO DACIA ROMANA 8.00: Emisiune pentru p­resa din pro­vincie.­­ RADIO BUCUREŞTI 7.30: Rezultatul radio jurnalului. 7.35: Continuarea muzicei de dimi­­­ne­aţă (discuri). 8.00: Muzică variată uşofară (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 8.30: Muzică variată uşoară (discuri). RADIO ROMANIA, RADIO BUCU­REŞTI ŞI RADIO DACIA ROMANA 9.00: Ora administrativă; Informaţii sindicale. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 9.10: Muzică variată uşoară pe discuri speciale. 10.00: închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA 13.00: Deschiderea emisiunii ; Ura exactă; Muzică variată (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 14.00: Ora exactă. Radio jurnal 14.20: Publicitate. RADIO BUCUREŞTI 14.30: Orchestra Petrică Moţel, voce­ Valeria şi Alex. Bojenescu. 15.30: Orientul in muzică (discuri). 16.00: Muzică variată uşoară (discuri). 16.30: Jurnal intern. 16.40: Continuarea muzicei variate u­­şoa­re (discuri). RADIO ROMANIA 17.00: Emisiune in limba maghiară RADIO BUCURESTI 17.90: Amicii discului. 18.00: Muzică simfonică (discuri). 18.45: Jurnal cultural. 19.00: Actul II din „Norma“ de Bel­lini (discuri). 20.00: Revista presei. 20.15: Ora Ardealului. 20.45: Piese instrumentele (discuri). 20.57: Buletin sportiv. 21.00: Conferinţă E­r. S. Derin. 21.15: Muzică de cameră (discuri). 21.40: Irina Dogeanu, voce. 22.00: Ora exactă; Radio jurnal; Pu­blicitate; Rezumatul programului de a doua zi. 22.30: Muzică de balet de Ceaikovski (riscuri). 23: închiderea emisiunii pe Radio Bucureşti. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 23.00: Emisiune pentru presa din pro­vincie. S­p­e­c­t­es, c­o­l­a GRADINA ISBANDA, orele 8.30: Bri­­vale der Mişunam. BARAŞEUM: Mireasa Ian Tăb­ăscău. PAPAGALUL: O afacere cu devine. AIDA (Sala şi Grădina) : Şarpele, Jur­nal şi revistă. AMERICAN (Sală şi Grădină) : Tarzan în Exil, Trupa de reviste Mantzi Fio­­­rescu. GRADINA CINEMA AURORIA: Fraţii Marx la circ, jurnal şi revistă. CAPITOL: S’a întâmplat în Alger. CĂRĂMIDARII DE JOS: Vin ploile. ALIANŢA : Vulturul mărilor şi re­vistă. CARMEN SILVA : Domnul Şoarece. CLASIC : Aneta şi rivala ei. CĂRĂMIDARII DE JOS (Calea Pis­cului 7) : La Sud de Pago-Pago. DACIA (Sală şi Grădină) : Prietena de ocazie. DIANA : Aventurile lui Stan şi Bran şi revistă. ELDORADO : Venera oarbă FLORIDA (Sală şi Grădin­ă) • Fetiţele au crescut, jurnal şi revistă GLORIA (Sală şi Grădină) : Aşa s’a călit oţelul. ILEANA : Au fost şase şi revistă IZBANDA : Fantome... MARNA : Drumuri noul şi Reviste Cabaret No. 2 cu Traian Florescu şi Moraru. MARCONI : Oraşul luminilor, revistă. MILANO : Domnişoara secretară şi trupa de reviste. MODERN : Insula ocnaşilor şi revistă. MODEL : Omul invizibil. Trupa de reviste. MIORIŢA : Armata opta. Şoarecii deşerului şi Revista „A noastră-i vic­toria“. NERO (Sală şi Grădină) : Gibraltar şi revista Mateescu-Valy. NONO : Relache. ODEON : Domnişoara Swing. PACHE : Alfabetul dragostei şi re­vistă. RAHOVA : Patima Jurnal de război şi trupa Concini. REX : Tura Zeiţa junglei. ROMA : Mocirla şi trupa de reviste. TOMIS: Totul se întâmplă noaptea. SPLENDID: Antonio Adverso și trupa de reviste.

Next