Scânteia, octombrie 1945 (Anul 2, nr. 341-366)
1945-10-01 / nr. 341
Planificarea muncii culturale40 ani de la moartea Sui în procesul de creştere, de desvoltare pe o linie de democraţie reală, cultura noastră întâmpină fel de fel de dificultăţi. Unele din ele sunt legate de bunăseamă de condiţiile generale în care au fost ţinute massele — analfabetism, ignoranţă , altele, de obişnuinţele particulare, de care se desprind cu greu oamenii de cultură. Totuşi este evident că massele se frământă, caută şi, cu mijloacele ce le au sau li se pun la îndemână, încearcă să-şi însuşiască elemente de cultură şi artă, încearcă să aducă o contribuţie a lor. Şezătorile abundă în fabrici, ateliere, întreprinderi. Recitatori diletanţi, conferenţiari, ansambluri teatrale, de dans sau corale, se recrutează din tineretul muncitor, unele aducând elemente vii, pure, de folklor, altele, elemente reflectate din producţia cultă. Poate că nivelul acestor şezători sau reprezentaţii lasă uneori de dorit; poate că nevoia de a se improviza texte — fiindcă cererea de materiale depăşeşte cu mult producţia — lucrează adesea în dauna calităţii, iar la alegerea executanţilor nu pot prezida cele mai severe criterii. Dar ceea ce este caracteristic, este acest torent de nevoie culturală care îşi găseşte expresia în participaţia numeroasă la şezători. Fenomenul nou care se remarcă este arzătoarea dorinţă a masselor de a se bucura de muzică, de dans, poezie, ştiinţă. Ne aflăm sigur în faza deslănţuirii şi stimulării energiilor creatoare. Dar, din asaltul pe care-l dau massele ca să-şi cucerească o iroziţie în viaţa culturală — ca actori şi spectatori — din frământarea intelectualilor cari îşi revizuiesc vechile metode de lucru, spre a se adapta muncii colective încep să se străvadă oarecari tendinţe de planificare, in sensul că se impune elaborarea programelor de şezători şi reprezentaţii tip care să fie repetate pretutindeni, iar improvizaţiei să-i facă loc o muncă metodică, bazată pe cunoaşterea obiectivă a situaţiilor. Şi dacă în massele doritoare de cultură se face tot cu mai multă putere simţită nevoia muncii disciplinate, dirijată după un plan bine întocmit, după un plan care să ţină seama de diferenţele de nivel cultural, adaptat oricărei realităţi, şi Comemorarea lui Bela Barb î în cadrul „Orei Ardealului" de Vineri seara, d. prof. Harry Brauner a evocat la Radio memoria marelui folklorist ungur Bela Bartók,, a cărui moarte neașteptată, în cursul acestei săptămâni, lasă un imens gol in ft(enfa cercetării cântecului popular. In cuvinte mișcătoare, d. Brauner a prezentat figura de adevărat savant a lui Béla Bartók, omul care a urmărit aprofundarea problemelor ştiinţei sale, fără a se preocupa de intrigile ţesute de persoane neînţelegătoare, cu spirit îngust, neştiinţific. Cu prilejul vizitei sale în România, acum zece ani, Bartók a avut de suferit de pe urma unui astfel de spirit lipsit de înţelegere, fiind acuzat de revizionism şi ameninţat cu arestarea şi expulzarea, el care venise la noi pentru a cerceta cântecul nostru popular şi a-l aduce la cunoştinţa întregii lumi muzicale. Evocarea lui Bartók la radio şi în presă şi execuţia suitei sale de dansuri în concertul de săptămâna viitoare al orchestrei Radio sunt prilejuri binevenite pentru a da, cel puţin memoriei celui mai mare folklorist contemporan satisfacţia la care este îndreptăţit cu prisosinţă. Este pentru noi Românii, pe care ne-a iubit şi cărora ne-a acor între creatori e nevoie de planificarea muncii. In această direcţie, două asociaţii de pildă — Societatea Scriitorilor Români şi Sindicatul Ziariştilor Profesionişti — şi-au întocmit planul lor de activitate culturală pentru stagiunea ce s’a deschis. Acest plan are două aspecte: ţinut oglindind necesitatea de a pune la dispoziţia scriitorilor şi ziariştilor biblioteci profesionale, mijloace de a-şi împrospăta şi spori cunoştinţele şi al doilea de a-şi pune în slujba culturii poporului puterea lor de muncă, de creaţie, de informare şi educare. Societatea Scriitorilor Români a alcătuit un plan mai complicat din care nu lipsesc şezătorile. începutul s-a făcut la Piteşti, unde d. Victor Eftimiu a conferenţiat arătând de ce scriitorii sunt pentru un regim democratic şi vor urma astfel de şezători în nenumărate oraşe unde vor conferenţia şi citi din operele lor scriitorii cari se inspiră din sufletul înnoitor de viaţă al maselor, din nevoile şi aspiraţiile acestor masse. Programele de radio vor fi deasemeni planificate în aşa măsură încât scriitorii să-şi găsească o multiplă utilizare şisă împărtăşească auditorilor problemele de artă, de sensibilitate, ideile care ii frământă pe ei ca şi pe colegii lor din toate ţările, să popularizeze pe purtătorii de cuvânt ai adevărului şi libertăţii, de la noi şi de aiurea. In ce priveşte Sindicatul Ziariştilor, o comisie culturală special însărcinată, întocmeşte in ceasul de faţă un cuprinzător program cultural de conferinţe despre figurile de ziarişti din România şi din alte ţări, discuiţii despre problemele interesând deopotrivă pe ziarişti şi masele poporului ca: libertatea, democraţia, patriotismul — apoi şezători la care se va cere concursul artiştilor, cântăreţilor, decoratorilor, pentru a se da impuls muncii de echipă în cadrul planului cultural care ţine seama de nevoile crescânde ale maselor, de nevoia de a lega cât mai strâns cultura de viaţa în plin mers. Sub aceste auspicii de planificare a muncii culturale se deschide sezonul de toamnă al acestui an, toamnă în care vor trebui să se ivească cele dintâi producţii de pe urma experienţelor creatorilor de cultură în regim democratic, dar o atenţie deosebită, o datorie de recunoştinţă. Concertun ansamblului de stat ucrainean A seară a avut loc în sala „Aro“ concertul Ansamblului de stat ucrainean de cântece şi dansuri. Sub conducerea artiştilor emeriţi ai U. R. S. S. Lidia D. Cemâşova şi Ivana Cîrski, ansamblul compus din 90 de persoane a executat numeroase cântece şi dansuri populare ucrainiene, ruse şi bieloruse, precum şi cântece patriotice şi ostăşeşti, printre care: cântec despre Stalin, Marşul Frontului I Ucrainean, cântec despre mareşalul Koniev, etc. O deosebită impresie au făcut mai ales dansurile populare acomipaniate de cor şi de orchestră. Echipa de dansuri reuşeşte să creeze pe scenă o atmosferă trepidantă, de adevărată frenezie colectivă, sub influenţa căreia fiecare dansator pe rând, şi apoi tot ansamblul în acelaş timp execută figuri ritmice din cele mai complicate, adeseori cu aspecte acrobatice. Corurile populare sunt internul din cei mai reprezentativi pictori ai școalei realiste din sec. XIX a fost L E. Repin, născut In anul 1844. Fiu al unui fost militar din orașul Cinaner, gubernia Harcor, Pepin a îndrăgit tocă din copilărie pictura «1 « fost remarcat la școală pentru talentul lui La terminarea școalei militare, to anul 1883, el pleacă la Petresburg fi intră la Academia de Pictură tntr’un moment In care școala aceasta trece prin mari frământări. Tinerii pictori ruşi se ridicaseră contra tradiţiilor torechite ale Academiei, luptând pentru „realism In artă“, pentru „adevărul vital“, grupându-se In jurul pictorului Kramscol, iniţiatorul şi propovăduitorul mişcării. Repin aderă la noul curent, iar prima Ini operă e „învierea fiori lui loir, cu toate că tratează o temă academică, are o factură realistă. începutul popularităţii sale a legat de tabloul „Burlachi" ale cărui două variante au fost expuse în anii 1872 şi 1873. Tabloul a fost lucrat pe baza celor văzute la timpul călătoriei pe Volga, pe baza desenelor şi schiţelor luate după natură. In acest tablou Repin a redat: ,,Drumul Femeii“ A apăruit Nr. 3 din revista „Drumul Femeii“, cuprinzând un, bogat material literar, politic şi social. Deosebit de interesant este interviewul marelui scriitor sovietic Ilya Ehrenburg. Numeroase ilustraţii redau însufleţirea ce animă femeia antifascistă în munca pentru reconstrucţia ţării. Reportagii de actualitate studii istorice, bucăţi literare, articole referitoare la problemele de psihologie feminină, biografii ale unor femei celebre alcătuesc sumarul variat al revistei. Poezia este reprezentată de A. Toma şi Maria Ghiţă; articole, studii, literatură semnează : Elisabeta Luca, Theodosia Graur, Dida Calimachi, Victoria Al. Gurgas, Pasana Glosanu, B. Madeleine, Elisabeta Clujanu, Lati Foris, Elvira Stroescu, Lizica Iliescu şi altele, pretate cu o desăvârşită virtuozitate, demnă de tradiţia corală a muzicii ruse. Cântece ca „Foşnesc trestiile“, sau „Te salutăm Moscova noastră“ sau melancolicul cântec pe versurile celebrului poet ucrainean Taras Şevcenco au arătat până la ce înalt nivel artistic s’a ridicat arta populară în U. R. S. S. Scriitorii englezi. Priestley la Kiev In timpul şederii lor la Kiev, capitala Ucrainei sovietice, d-na şi d. John Priestley au vizitat oraşul, colhozul „Jovtem” din districtul Barispol, au asistat la mai multe reprezentanţii ale teatrelor şi au luat cunoştinţă de activitatea studioului de cinematografie. Societatea pentru relaţiile culturale dintre Ucraina şi străinătate a organizat o recepţie în onoarea d-lui John Priestley. Distinşii oaspeţi englezi au plecat joi cu avionul spre a se duce la Moscova, cu un realism profund, munca „burlacilor“ trăgând vasul la mal, exprimând in chipurile şi mişcările muncitorilor toată tragedia poporului exploatat crâncen. Mai târziu, la întoarcerea din străinătate, unde Repin fusese trimis din partea Academiei de Pictură, se stabileşte la Moscova. Acolo el pictează „Recrutul“ şi „Procesiunea religioasăDacă la „Recrutul“ el zugrăveşte cu multă simpatie una din scenele dureroase din viaţa amărâtă a poporului, în „Procesiunea religioasă“ el ne redă toată diversitatea tipurilor ruse aparţinând diferitelor grupări sociale, cu toate caracteristicile lor, cu tot antagonismul lor social. Intre anii 1870—1880, im timpul celei mai crâncene reacţiuni ţariste împotriva curentului progresist, Repin lucrează la „Arestul Propagandistului şi la tabloul „Pe neaşteptate“ la care, cu mult dramatism, reflectă momentele critice din lupta revoluţionară a poporului. Un loc important ocupă in creaţia lui Repin subiectele din istoria Rusiei. Tablourile „Ţarina Sofia la mănăstire“, „Ivan cel groaznic şi tul său“, „Zaporojia" şi altele, se deosebesc printr'un realism plin de curaj şi prin patosul compoziţiei. Adănca cunoaştere a psihologei omului, arta de a îmbina caracterizarea socială cu cea individuală, au făcut din Repin un mare portretist. Din numeroasele portrete ale oamenilor mari din timpul său, cele mai cunoscute luni ale lui Piogov, Rubinstein, Stasov şi Vitte. Personalitatea titanului literaturii ruse, Tolstoi, l-a preocuipat mult pe Repin. Portretele lui Tolstoi „Tolstoi sub copac“, „Tolstoi pe ogo ■“ sunt culmi ale artei portretice. Repin este considerat cu dreptut vânt, unul din cei mai mari portretiţti ai lumii. Cele mai bune opere a lui Repin se află în „Galeria Tretiacov" din Moscova şi în „Muzeul Rusesc“ din Leningrad. Născut la Rusia ţaristă, Repin moare la anul 1930, la vârsta de 85 de ani, fiind martor la lunga sa viaţă nu numai la desfiinţarea iobăgiei, şi apoi la prăbuşirea ţarismului! şi la Revoluţia din Octombrie, dar şi la întărirea şi propăşirea puterii Sovietelor- P. O I Ion Călugăru 1 1 U AA14 m di REPIN (Urmare şi sfârşit) Şi tot prin aceasta se explică de ce toţi oamenii sovietici — muncitorii şi inginerii, ţăranii şi savanţii, medicii şi profesorii, scriitorii şi artiştii, ofiţerii şi ostaşii Armatei Roşii — citind „Pravda” spun: da, acesta este ziarul Jileu ; el exprimă stările mele de spirit, concepţiile mele, pentru că apără punctul nostru de vedere sovietic şi duce lupta pentru răspândirea doctrinei ştiinţifice a Partidului lui Lenin-Stalin. In aceasta a constat şi constă forţa nesecată a „Pravdei” leninist-staliniste. Nu putem să trecem peste o particularitate importantă a desvoltării presei. Deja apariţia presei până în zilele noastre, toate partidele şi grupările sociale cari scoteau periodice, cu excepţia marxiştilor leniniştilor, căutau să dovedească caracterul în afara şi pe deasupra claselor a publicaţiilor lor. Răsfoiţi ziarul reacţionar englez „Daily Mail”, organul sutelor negre engleze , care aparţine cunoscutului lord Rothermere. Oare se poate găsi ceva, care să ne indice cui aparţine acest ziar ? Deloc. Dimpotrivă, se pot întâlni acolo foarte des declaraţii care par a exprima interesele generale ale englezilor. Acelaş lucru se poate spune despre ziarul american „New Word- Telegramm”,care aparţine lui Scripps-Howard şi despre ziarul reacţionar francez „Figaro“. Această latură şi anume: divergenţa dintre declaraţiile publice pe care le fac ziarele în ce priveşte scopul activităţii lor şi apartenenţa ziarlui unei anumite grupări sociale — n’ar prezenta un interes deosebit dacă n’ar fi proprie aproape întregii prese burgheze. Motivele une asemenea concepţii sunt foarte simple Fiind organele unor mici ,dar bogate grupări sociale, aceste ziare se declară a fi organe ale opiniei publice a întregei naţiuni, a majorităţii populaţiei. Ele încearcă să consolideze poziţiile partidelor lor, grupării şi clasei lor, să-i slăbească pe adversarii lor, să scoată maximum de profit din acele iluzii, care se creează în societate, datorită necorespunderii dintre influenţa adevărată şi forţa unei asemenea grupări, pe de oparte, şi declaraţiile în organele de presă despre această forţă şi această influenţă, pe de altă parte. Pe de altă parte, o declaraţie deschisă şi publică despre adevărata ei platformă şi adevăratele ei interese, să zicem a grupării care stă în spatele ziarului francez „Figaro”, ar îndepărta imediat majoritatea cititorilor lui. De aici rezultă lipsa de stabilitate a unor astfel de organe de presă, rapida şi deseori brusca schimbare a Influenţei lor în societate. Aceste ziare nu sunt de lungă durată şi le e propriu tot ceea ce a fost propriu întotdeauna fenomenelor temporare. De aici rezultă de ce aceste ziare nu se bucură de atracţie în societate,le citase şi muncitorii şi fermierii şi moşierii şi oamenii finanţei şi intelectualii şi soldaţii şi indivisiriaşii. Dar citind aceste ziare majoritatea cititorilor din popor surâd şi notează: „acesta nu e ziarul nostru, nu e ziarul meu, nu exprimă starea mea de spirit, nici concepţiile mele, nici interesele mele”. In aceasta constă slăbiciunea lor eternă şi călcâiul lui Achille al acestor ziare. Marxism-leninismul a fost singura ştiinţă despre societate care nu ascundea societăţii nici adevăratele ei convingeri, nici spiritul ei adânc de Partid. Marxiştii niciodată nu spuneau că concepţile lor sunt pentru toţi, în condiţiile actuale. Dimpotrivă marxiştii subliniau întotdeauna că învăţătura lor este învăţătura detaşamentului înaintat al maselor muncitoreşti, că ea va deveni un bun al tuturor celor ce muncesc, dar clasele care asupresc poporul niciodată nu vor putea să adopte şi nu vor adopta punctul de vedere marxist. Tocmai acesta este spiritul de partid în literatură, în presă, în ziar. Lenin nu odată spunea: „nu poţi trăi într’o societate şi să fii liber de această societate”. Lenin mai spunea că noi, socialiştii, demascam ipocrizia presei reacţionare şi îi smulgem firmele false, nu pentru a obţine o literatură în afară de clase, ci „pentru a contrapune literaturii ipocritelibere, dar în fapt legată cu burghezia, o literatură într’adevăr liberă, deschis legată cu proletariatul” (Opere, vol. VIII). Lenin numea presa noastră, liberă peutru că ideea socialismului, şi nu interesul şi carierismul, recrutează forţe mereu noui în rândurile ei, pentru că ea serveşte milioanelor şi zecilor de milioane de oameni muncitori, cari reprezintă floarea ţării, forţa şi viitorul ei. Lenin cerea să se introducă în viaţă principiul literaturii şi presei de partid, într’o formă cât se poate de completă. „Pravda” a şi fost un astfel de ligan care a proclamat deschis apărarea publică a concepţiilor Partidului Bolşevic şi introducea principiul partinic în cursul acestor lungi 33 de ani. Şi iată ! Principiul apărării unor anumite convingeri, şi anume convingerile de Partid ale lui Lenin Stalin, au făcut din „Pravda” ziarul cu cea mai mare influenţă. Aceasta se explică prin faptul că concepţia Partidului nostru se întemeiază pe apărarea şi pe introducerea în viaţă a celor mai înalte năzuinţe ale întregului popor sovietic, pe faptul că înfăptuirea concepţiilor Partidului Bolşevic nu contrazice mersul progresiv al societăţii, ci dimpotrivă contribue la aceasta prin toate mijloacele şi că de aceea proclamarea apărării deschise a spiritului de partid în presa noastră — în „Pravda” — nu slăbeşte, ci întăreşte forţele Partidului şi ale Statului Sovietic. Nu există, astăzi un alt partid, tot atât de puternic, ca acela al lui Lenin. Nu există astăzi un alt ziar care să aibă asupra popoarelor autoritatea şi influenţa pe care o are Pravda” organul de luptă al Partidului nostru leninist Marea forţă a „Pravdei” constă în această înfăptuire permanentă a voinţei Partidului Bolşevic, în aplicarea neclintită a liniei lui. un Rar a avut un ziar fericirea de a fi creat şi condus de marii conducători ai Partidului şi ai poporului, de fruntaşii geniali ai ştiinţei socialiste despre societate. „Pravda“ a avut această fericire. La 5 Mai 1912, s-a născut ziarul bolşevic „Pravda”, organizat de Lenin şi de Stalin. De pe atunci, aşa cum remarcă „Cursul scurt al istoriei Partidului Bolşevic” fiecare număr al „Pravdei“ servea zeci de cititori trecând din mână în mână forma conştiinţa lor de clasă, îi educa, îl organiza şi îi chema la luptă ..Pravda” deveni curând ziarul muncitoresc de cea mai mare Influenţă Ea uni în jurul ei cele mai bune forţe ale Partidului Bolşevic. Bolşevic şi pravdist însemnau acelaş lucru. Tovarăşul Stalin scrie că „Pravda” din anul 1912 punea baza victoriei bolşevismului din 1917. Conducerea „Pravdei” de către Lenin, Stalin şi Molotov şi acţiunea lor de directă participare la ziar au avut o uriaşă însemnătate la început pentru unirea muncitorilor a ţăranilor săraci şi a Intelectualităţii progresiste din Rusia în lupta împotriva absolutismului ţarist apoi pentru cucerirea şi întoirea Puterii Sovietice, şi în sfârşit pentru unirea întregului popor, pentru consolidarea şi desvoltarea socialismului în URSS. V. L Lenin şi I. V. Stalin au publicat sute de articole în „Pravda”, îndrumând întâi desvoltarea mişcării muncitoreşti din Rusia, iar apoi construirea societăţii socialiste în ţara noastră. Lenin şi Stalin au elaborat linia de conduită a Partidului Bolşevic în toate fazele desvoltării ţării noastre, iar „Pravda” a fost din prima zi a apariţiei sale propagandistul şi conducătorul acestei linii. Şi nu odată amintea Lenin că rolul unui ziar nu se mărgineşte numai la a răspândi idei şi a face educaţie politică. „Ziarul nu este numai un propagandist colectiv şi un agitator colectiv, ci şi un organizator colectiv” (Opere, volumul IV). Lenin vorbea despre necesitatea de a transforma presa dintr’un oficiu de senzaţii şi dintr’un aparat de comunicare a noutăţilor politice într’o armă de reeducare a maselor, tinzând să Înveţe masele muncitoare cum trebue organizată munca, după metode noni. TOVARĂŞUL STALIN, DESVOLTAND ACEASTA CONCEPŢIE A LUI LENIN DESPRE PRESA, SCRIE IN „PRAVDA” DIN 6 MAI 1923 : „ZIARUL CA ORGANIZATOR CO- 1ECTIV IN MÂINILE PARTIDULUI ŞI ALE PUTERII SOVIETICE, ZIARUL CA MIJLOC DE LEGĂTURĂ CU MASELE MUNCITOARE DIN ŢARA NOASTRA ŞI DE STRÂNGERE A LOR IN JURUL PARTIDULUI ŞI PUTERII SOVIETICE — IN ACEASTA CONSTA ACUM SARCINA PRESEI” Şi „Pravda” îndeplinea cu onoare acest rol de stegar al ideilor Partidului lui Lenin Stalin rolul de organizator al maselor. In anii războiului toţi oamenii sovietici citeau în „Pravda” cu emoţie cuvântările şi ordinele de zi ale tovarăşului Stalin. Aceste expuneri ale conducătorului luminau puternic sensul marii luptei a poporului sovietic, dădeau acestuia încrederea inflexibilă în victoria asupra fascismului, strângeau rândurile poporului nostru şi chemau poporul şi armata la învingerea greutăţilor şi a încercărilor grele provocate de război. Răsfoind acum numerele „Pravdei” din anii Marelui Război de Apărare a Patriei, vezi mai adânc și mai bine rolul minunat jucat de .Pravda" noastră în zilele războiului. Ea explica poporului sensul şi caracterul războiului, ridica glasul ei indignat, care chema la răzbunare şi ură împotriva cotropitorilor, chema armata la luptă şi poporul la muncă eroică pentru apărarea libertăţii şi a independenţei Patriei, ea unifica, strângea rândurile şi inspira poporul iar glasul ei era auzit de toţi oamenii sovietici, ca şi glasul eroicului nostru Partid, ca şi glasul Comitetului lui Central. Aşa e cunoscută „Pravda“ de poporul sovietic. Glasul ei pasionat de luptă, care exprimă opinia publică a Partidului lui Lenin-Stalin, e auzit pretutindeni. Glasul,,Pravdei" noastre chiamă poporul, acuma tot atât de puternic și de sigur, ca și înainte la rezolvarea sarcinilor celor noui, la întărirea puterii Statului Sovietic. Şi din nou masele muncitoare răspund la chemarea Partidului, la chemarea „Pravdei”. Poporul nostru sovietic, terminând victorios războiul din Apus şi din Răsărit a început cu avânt refacerea economiei, a trecut la continuarea înpstuirii paşnice a socialismului. „Pravda,” continuă minunata elenisă rodnică de stegar al Partidului lui Lenin-Stalin. „Comsomolscaia Pravda” nr. 226 (6246), 25TX/1945) Stegarul ideilor Partidului loî Lenin-Stalin . de G. ALEXANDROV DUMITRU CORBEA „SCÂNTEIA“1 S ec integrar e făcuse linişte în Leningrad. Pe ferestrele casei din Smolni Duhul lui Lenin aprindea lumânări. Se auzeau paşii marinarilor roşii, iar pe străzile cuprinse de întuneric Plutea suflul Marei Revoluţii. Proviziile oraşului se sfârşise. Copiii priveau cum le mor mamele Şi le săpau mormintele în zăpezi Sub viscolul cumplit al obuzelor. Cu privirile lor bune, întunecate, Străpungeau înceţoşatele zări albe, Care’ncingeau Leningradul eroic. Hitleriştilor le cădeau urechile Ca frunzele de mătrăgună pe şanţuri. ■ Ca pe şobolani, partizanii ti aprindeau în bordeie Şi, mânioşi, răzbunau mândria ţării sovietelor. Totul se înfăţişa in Leningrad Ca’n poveştile din o mie şi una de nopţi. Din vrajă se construia drumul luminos Pe stâlpii străveziilor gheţari. Huruitul înăbuşit al locomotivelor înfricoşa vietăţile apelor. Leningrădenilor înşişi nu le venia să creadă Şi-au plâns când au descărcat sacii, lăzile Cu muniţii, flanele, lapte şi păne. S’au luat la întrecere cu viforul Şi văile au rămas roşii de sângele Vrăjmaşilor pe care-i mâncau ciorile. Valurile însângerate ale Balticei Duc vitejia strălucitului oraş Peste toate mările continentelor Şi vorbesc de-un mileniu al păcii Şi al înfrăţirii popoarelor lumii. La Leningrad se întâlnesc Cei doi poli ai pământului Sunt oameni cari silabisesc, Sub zidurile coşcovite, Alfabetul libertăţii, Iar pe podurile de pe Neva Flutură flamura dreptății. iiPuminică “ll Septembrie 1^4*5 RADIO ROMANIA $1 RADIO BUCUREŞTI 8.80: Deschiderea emisiunii. Ora exactă: învăţătura zilei . Radio Jurnal. Rezumatul programului. 6.80 : Muzica dimineţii (discuri). 8.80 : Muzică variată uşoară (discuri)RADIO ROMANIA 9.10 : Transmisiunea slujbei religioase de la Efta Patriarhie. 11.00 : închiderea misiunii. RADIO BUCUREŞTI 0.10: Muzică variată uşoară pe discuri speciale. 10.00 : închiderea misiunii. RADIO ROMANIA 18.00 : Deschiderea emiisiunii. Ora exactă. ORA SATULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 14.00 : Ora exactă. Radio Jurnal 14.25 : PUBLICITATE. 14.45 : Orchestra Nicolae Cireş — voce : Mia Poker. 15.30 : Muzică variată uşoară (discuri) 15.45 : Ioana Radu cu taraful Fănică Fir Lalea. 16.15 : Muzică variată uşoară (discuri). 16.30 : Jurnal Intern. 16.40 : Continuarea nuzicei variate uşoare (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.00 : Ora sindicală. 18.00 : Orchestra de salon Radio dirijată de Ion Hurtulaku Darcnée. 18.48: Carnet cultural . Varietăţi. 19.00: Concertul simfonic al orchestrelor Filarmonice şi Radio. 22.00 : Ora exactă. Radio jurnal — Cronica sportivă de Mihail Lupescu. Publicitate. Rezumatul programului de a doua zi. 22.30 : Muzică românească (discuri), învăţătura zilei. RADIO BUCUREŞTI 23 .00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA SI RADIO DACIA ROMANA 23.00 : Emisiune pentru presa din provincie. Teatre NAŢIONAL (Sf. Sava): Despot Vocil STUDIO : Nebun . SALA „ARO“ (Opera Română) ; reprezentaţie extraordinară : „Orbelo“. ATENEU • Hoţul. COMEDIA : Knock. MARIA FILOTTI (Sărindar) ; Ion a Vădanei. MUNICIPAL : Cele două orfeline COLORADO : Nunta de argint. PAPAGALUL: O afacere cu devize. PALADIUM : opera Prinţul Bandit. TEATRUL GIOCONDA (Lipscani) : Pe cuvânt de onoare. MUNCITORESC: O fată din popor. STUDIO BARAŞEUM (ora 20) : Trio Josefing — magie modernă. TEATRUL NOSTRU: Când se întâlnesc femeile. TEATRUL CENTRAL: Ultima noapte. TEATRUL NORA PIACENTINI (ATLANTIC) : „6 aventuri la Paris“ REVISTE ALHAMBRA : Omul de sub pod (matineu ora 4). IZBANDA (8.80) : A Brizele der Marian. ASTORIA TEATRUL inos „Urbe Nobaflinio". Cinematografe ARO : „7 păcate“ cu Marlene Dietrich CAPITOL : Carmen ou Viviane Romance. SCALA : „7 păcate“, cu Marlene Dietrich. TIVOLI : Buldog Drummond REGAL : Puterea destinului SELECT : Macarie piratul negru ARPA : Romanul unei spioane. FEMINA : Pumnul de fier. CORSO : La răscruce de vânt urli VICTORIA : Adevărul îndrăcit, și numere de muzichali. CASANDRA : S’a Întâmplat ta Algor. TRIANON : Dragoste de Ţigan. CINEMA CENTRAL : Sacri-fisica unei mame. ELISEE : Americani mele jurnale ale ii Mouse. DALLES : Serenada Primăverii. ED. PALAS : Jertfa supremă. FRANKLIN : Scrisori Anonime ARPA : Taina gheţarilor, naive revistă. CINEMA POPULAR : Călăreţii din Texas. LIA : Tovarăşi de drum. MARCONI : Tarzan în exil şi revistă. MARNA : Cei trei Muşchetari şi revistă. MILANO : Patima şi revistă. MODEL : Crinul Chinei şi revistă. MIORIŢA : Părinţii de azi şi revistă. AIDA : O scrisoare pentru mama. Jun- NISSA : Mohicanii seria II-s şi trupă de reviste. ASTORIA : Dinte pentru dinte ş reviste Lică Vantino. ASTORIA : Diamantele sunt periculoase şi revista Lică Vantino. AMERICAN : Rivala , revistă. ALIANŢA şos. Giugiului 8 : Alexandre Newsky, revistă şi numere de struţii. AURORA : Umbra lui Nick, Jurnal şi artişti. BARCELONA : Fraţi Marx le circpt revistă Costel Atanasiu. CARMEN SYLVA : Viaţa e un Joa CLASIC: Pantera Neagră şi revistă. CĂRĂMIDARII DE JOS (Calea Placului ): Vin Ploile. CRANGAŞI : Baricade ) Jurnal. DIANA : Ingeri cu fete murdare şi revistă. DACIA : Fiicele Doamnei Masters. ELDORADO : Ora 6 după războiu (4 revistă. FLORIDA : Povestea unei Fortăreţe sburătoare şi revistă, GLORIA : Asul de Pică. ILEANA (sală şi terasă) : Au fost şase IZBANDA : Afacerea Stafford (carlinga morţii), VOLTO BUZEŞTI : Nadle şi trupă de reviste. UNIC: Haimanaua şi Jurnal, VOLGA : Pat şi Patachon recruţi ROMA : O fetiţă caută şi revistă ODEON : Un strigăt la Junglă. PACHE: Imperiu fără hotare. NERO : Panteranfiflsra şi trupă. RAHOVA : Condamnata, Jurnal şi revistă ! REX: Partizana. RIGOLETTO : Mizerabilii şi trupă de revista TOMIS : împuşcături In întuneric. UNIREA : Pat şi Patachon recruţi şi revstă, alei PROCESUL ATROCITĂŢILOR DELA BELSEN ŞI AUSCHWITZ. Fotografii de la lagărele germane de exterminare ASPECTE DIN U. R.S. S. INSTITUTUL DE CERCETĂRI AGRONOMICE. Două pagini de text şi fotografii reprezentând munca in laboratoare şi ferme. ACTUALITĂŢI. TINERETUL IN MUNCA DE RECONSTRUCTIE Aspecte fotografice de pe santierele de lucru. BE PRETUTINDENI ActuALnXn in a pagini mari(®