Scânteia, octombrie 1945 (Anul 2, nr. 341-366)

1945-10-01 / nr. 341

Planificarea muncii culturale40 ani de la moartea Sui î­n procesul de creştere, de des­­voltare pe o linie de demo­craţie reală, cultura noastră întâmpină fel de fel de dificultăţi. Unele din ele sunt legate de bună­­seamă de condiţiile generale în ca­re au fost ţinute massele — anal­fabetism, ignoranţă , altele, de obişnuinţele particulare, de care se desprind cu greu oamenii de cul­tură. Totuşi este evident că massele se frământă, caută şi, cu mijloacele ce le au sau li se pun la îndemână, încearcă să-şi însuşiască elemente de cultură şi artă, încearcă să adu­că o contribuţie a lor. Şezătorile a­­bundă în fabrici, ateliere, între­prinderi. Recitatori diletanţi, con­ferenţiari, ansambluri teatrale, de dans sau corale, se recrutează din tineretul muncitor, unele aducând elemente vii, pure, de folklor, al­tele, elemente reflectate din pro­ducţia cultă. Poate că nivelul acestor şezători sau reprezentaţii lasă uneori de dorit; poate că nevoia de a se im­proviza texte — fiindcă cererea de materiale depăşeşte cu mult pro­ducţia — lucrează adesea în dauna calităţii, iar la alegerea executan­ţilor nu pot prezida cele mai seve­re criterii. Dar ceea ce este caracte­ristic, este acest torent de nevoie culturală care îşi găseşte expresia în participaţia numeroasă la şeză­tori. Fenomenul nou care se remar­că este arzătoarea dorinţă a mas­­selor de a se bucura de muzică, de dans, poezie, ştiinţă. Ne aflăm s­igur în faza deslăn­­ţuirii şi stimulării energiilor crea­toare. Dar, din asaltul pe care-l dau massele ca să-şi cucerească o iroziţie în viaţa culturală — ca ac­tori şi spectatori — din frământa­rea intelectualilor cari îşi revizu­iesc vechile metode de lucru, spre a se adapta muncii colective încep să se străvadă oarecari tendinţe de planificare, in sensul că se im­pune elaborarea programelor de şezători şi reprezentaţii tip care să fie repetate pretutindeni, iar im­provizaţiei să-i facă loc o muncă metodică, bazată pe cunoaşterea o­­biectivă a situaţiilor. Şi dacă în massele doritoare de cultură se face tot cu mai multă putere simţită nevoia m­uncii disci­plinate, dirijată după u­n plan bine întocmit, după un plan care să ţină seama de diferenţele de nivel cul­tural, adaptat oricărei realităţi, şi Comemorarea lui Bela Barb î î­n cadrul „Orei Ardealului" de Vineri seara, d. prof. Harry Brauner a evocat la Radio memoria marelui folklorist ungur Bela Bartók,, a cărui moarte neașteptată, în cursul acestei săp­tămâni, lasă un imens gol in ft(­­enfa cercetării cântecului popular. In cuvinte mișcătoare, d. Brau­­­ner a prezentat figura de adevărat savant a lui Béla Bartók, omul care a urmărit aprofundarea pro­blemelor ştiinţei sale, fără a se preocupa de intrigile ţesute de persoane neînţelegătoare, cu spirit îngust, neştiinţific. Cu prilejul vi­zitei sale în România, acum zece ani, Bartók a avut de suferit de pe urma unui astfel de spirit lipsit de înţelegere, fiind acuzat de revi­zionism şi ameninţat cu arestarea şi expulzarea, el care venise la noi pentru a cerceta cântecul nostru popular şi a-l aduce la cunoştinţa întregii lumi muzicale. Evocarea lui Bartók la radio şi în presă şi execuţia suitei sale de dansuri în concertul de săptămâna viitoare al orchestrei Radio sunt prilejuri binevenite pentru a da, cel puţin memoriei celui mai mare folklorist contemporan satisfacţia la care este îndreptăţit cu priso­sinţă. Este pentru noi Românii, pe care ne-a iu­bit şi cărora ne-a acor între creatori e nevoie de planifi­carea muncii. In această direcţie, două asocia­ţii de pildă — Societatea Scriitori­lor Români şi Sindicatul Ziariştilor Profesionişti — şi-au întocmit pla­nul lor de activitate culturală pen­tru stagiunea ce s’a deschis. Acest plan are două aspecte: ţi­nut oglindind necesitatea de a pu­ne la dispoziţia scriitorilor şi zia­riştilor biblioteci profesionale, mij­loace de a-şi împrospăta şi spori cunoştinţele şi al doilea de a-şi pu­ne în slujba culturii poporului pu­terea lor de muncă, de creaţie, de informare şi educare. Societatea Scriitorilor Români a alcătuit un plan mai complicat din care nu lipsesc şezătorile. începutul s-a făcut la Piteşti, unde d. Victor Eftimiu a conferen­ţiat arătând de ce scriitorii sunt pentru un regim democratic şi vor urma astfel de şezători în nenu­mărate oraşe unde vor conferenţia şi citi din operele lor scriitorii cari se inspiră din sufletul înnoitor de viaţă al maselor, din nevoile şi as­piraţiile acestor m­asse. Programele de radio vor fi dea­­semeni planificate în aşa măsură încât scriitorii să-şi găsească o multiplă utilizare şi­­să împărtă­şească auditorilor problemele de artă, de sensibilitate, ideile care ii frământă pe ei ca şi pe colegii lor din toate ţările, să popularizeze pe purtătorii de cuvânt ai adevărului şi libertăţii, de la noi şi de aiurea. In ce priveşte Sindicatul Ziariş­tilor, o comisie culturală special însărcinată, întocmeşte in ceasul de faţă un cuprinzător program cultural de­ conferinţe despre fi­gurile de ziarişti din România şi din alte ţări, discuiţii despre pro­blemele interesând deopotrivă pe ziarişti şi masele poporului ca: libertatea, democraţia, patriotismul — apoi şezători la care se va cere concursul artiştilor, cântăreţilor, decoratorilor, pentru a se da im­puls muncii de echipă în cadrul planului cultural care ţine seama de nevoile crescânde ale maselor, de nevoia de a lega cât mai strâns cultura de viaţa în plin mers. Sub aceste auspicii de planifi­care a muncii culturale se des­chide sezonul de toamnă al acestui an, toamnă în care vor trebui să se ivească cele dintâi producţii de pe urma experienţelor creatorilor de cultură în regim democratic, dar o atenţie deosebită, o datorie de recunoştinţă. Concertun­ ansamblului de stat ucrainean A seară a avut loc în sala „Aro“ concertul Ansam­blului de stat ucrainean de cântece şi dansuri. Sub con­ducerea artiştilor emeriţi ai U. R. S. S. Lidia D. Cemâşova şi Ivan­a Cîrski, ansamblul compus din 90 de persoane a executat numeroase cântece şi dansuri populare ucrainiene, ruse şi bieloruse, precum şi cân­tece patriotice şi ostăşeşti, prin­tre care: cântec despre Stalin, Marşul Frontului I Ucrainean, cântec despre mareşalul Koniev, etc. O deosebită impresie au făcut mai ales dansurile populare a­­comipaniate de cor şi de or­chestră. Echipa de dansuri reu­şeşte să creeze pe scenă o at­mosferă trepidantă, de adevă­rată frenezie colectivă, sub in­fluenţa căreia fiecare dansator pe rând, şi apoi tot ansamblul în acelaş timp execută figuri ritmice din cele mai complicate, adeseori cu aspecte acrobatice. Corurile populare sunt inter­nul din cei mai reprezentat­ivi pic­tori ai școalei realiste din sec. XIX a fost L E. Repin, născut In anul 1844. Fiu al unui fost militar din oraș­ul Cinaner, gubernia Harcor, Pepin a în­drăgit tocă din copilărie pictura «1 « fost remarcat la școală pentru talentul lui­ La terminarea școalei militare, to anul 1883, el pleacă la Petresburg fi in­tră la Academia de Pictură tntr’un mo­ment In care școala aceasta trece prin mari frământări. Tinerii pictori ruşi se ridicaseră contra tradiţiilor torechite ale Academiei, luptând pentru „realism In artă“, pentru „adevărul vital“, grupân­­du-se In jurul pictorului Kram­scol, ini­­­ţiatorul şi propovăduitorul mişcării. Re­pin aderă la noul curent, iar prima Ini operă e „învierea fiori lui loir, cu toate că tratează o temă academică, are o fac­tură realistă. începutul popularităţii sale a legat de tabloul „Burlachi" ale cărui două variante au fost expuse în anii 1872 şi 1873. Tabloul a fost lucrat pe baza ce­lor văzute la timpul călătoriei pe Volga, pe baza desenelor şi schiţelor luate după natură. In acest tablou Repin a redat: ,,Drumul Femeii“ A apăruit Nr. 3 din revista „Drumul Femeii“, cuprin­zând un, bogat material literar, politic şi social. Deose­bit de interesant este intervi­e­­wul marelui scriitor sovietic Ilya Ehrenburg. Numeroase ilustraţii redau în­sufleţirea ce animă femeia anti­fascistă în munca pentru recon­strucţia ţării. Reportagii de actualitate stu­dii istorice, bucăţi literare, ar­ticole referitoare la problemele de psihologie feminină, biogra­fii ale unor femei celebre alcă­­tuesc sumarul variat al revistei. Poezia este reprezentată de A. Toma şi Maria Ghiţă; arti­cole, studii, literatură sem­nează : Elisabeta Luca, Theo­dosia Graur, Dida Calimachi, Victoria Al. Gurgas, Pasana Glosanu, B. Madeleine, Elisa­beta Cluj­anu, Lati Foris, Elvira Stroescu, Lizica Iliescu şi altele, pretate cu o desăvârşită virtuo­zitate, demnă de tradiţia corală a muzicii ruse. Cântece ca „Foş­nesc trestiile“, sau „Te salutăm Moscova noastră“ sau melanco­licul cântec pe versurile cele­brului poet ucrainean Taras Şevcenco au arătat până la ce înalt nivel artistic s’a ridicat arta populară în U. R. S. S. Scriitorii­ englez­i. Pri­estley la Kiev I­n timpul şederii lor la Kiev, capitala Ucrainei sovie­tice, d-na şi d. John Priest­ley au vizitat oraşul, colhozul „Jovtem” din districtul Barispol, au asistat la mai multe reprezen­tanţii ale teatrelor şi au luat cu­noştinţă de activitatea studioului de cinematografie. Societatea pentru relaţiile cul­turale dintre Ucraina şi străină­tate a organizat o recepţie în o­­noarea d-lui John Priestley. Distinşii oaspeţi englezi au ple­cat joi cu avionul spre a se duce la Moscova, cu un realism profund, munca „burla­­­cilor“ trăgând vasul la mal, exprimând in chipurile şi mişcările muncitorilor toată tragedia poporului exploatat crâncen. Mai târziu, la întoarcerea din străină­tate, unde Repin fusese trimis din par­tea Academiei de Pictură, se stabileşte la Moscova. Acolo el pictează „Recrutul“ şi „Procesiunea religioasăDacă la „Re­crutul“ el zugrăveşte cu multă simpatie una din scenele dureroase din viaţa a­­mărâtă a poporului, în „Procesiunea re­ligioasă“ el ne redă toată diversitatea tipurilor ruse aparţinând diferitelor gru­pări sociale, cu toate caracteristicile lor, cu tot antagonismul lor social. Intre anii 1870—1880, im timpul celei mai crâncene reacţiuni ţariste împotriva curentului progresist, Repin lucrează la „Arestul Propagandistului şi la tabloul „Pe neaşteptate“ la care, cu mult dra­matism, reflectă momentele critice din lupta revoluţionară a poporului. Un loc important ocupă in creaţia lui Repin subiectele din istoria Rusiei. Ta­blourile „Ţarina Sofia la mănăstire“, „Ivan cel groaznic şi tul său“, „Zapo­­rojia" şi altele, se deosebesc printr'un realism plin de curaj şi prin patosul compoziţiei. Adănca cunoaştere a psihologei omu­lui, arta de a­ îmbina caracterizarea so­cială cu cea individuală, au făcut din Repin un mare portretist. Din numeroasele portrete ale oameni­lor mari din timpul său, cele mai cu­­­noscute luni ale lui Pi­­ogov, Rubinstein, Stasov şi Vitte. Personalitatea titanului literaturii ruse, Tolstoi, l-a preocuipat mult pe Repin. Portretele lui Tolstoi „Tolstoi sub co­pac“, „Tolstoi pe ogo ■“ sunt culmi ale artei portretice. Repin este considerat cu drept­ut vânt, unul din cei mai mari portretiţti ai lumii. Cele mai bune opere a lui Repin se află în „Galeria Tretiacov" din Moscova şi în „Muzeul Rusesc“ din Leningrad. Născut la Rusia ţaristă, Repin moare la anul 1930, la vârsta de 85 de ani, fiind martor la lunga sa viaţă nu numai la desfiinţarea iobăgiei, şi apoi la pră­­buşirea ţarismului! şi la Revoluţia din Octombrie, dar şi la întărirea şi propă­şirea puterii Sovietelor- P. O I Ion Călugăru 1 1 U AA14 m di REPIN (Urmare şi sfârşit) Şi tot prin aceasta se explică de ce toţi oamenii sovietici — muncitorii şi inginerii, ţăranii şi savanţii, medicii şi profesorii, scriitorii şi artiştii, ofi­ţerii şi ostaşii Armatei Roşii — citind „Pravda” spun: da, acesta este zia­rul Jileu ; el exprimă stările mele de spirit, concepţiile mele, pentru că a­­pără punctul nostru de vedere sovie­tic şi duce lupta pentru răspândirea doctrinei ştiinţifice a Partidului lui Lenin-Stalin. In aceasta a constat şi constă forţa nesecată a „Pravdei” leninist-stali­­niste. Nu putem să trecem peste o parti­cularitate importantă a desvoltării presei. Deja apariţia presei până în zilele noastre, toate partidele şi grupările sociale cari scoteau periodice, cu ex­cepţia marxiştilor­ leniniştilor, căutau să dovedească caracterul în afara şi pe deasupra claselor a publicaţiilor lor. Răsfoiţi ziarul reacţionar englez „Daily Mail”, organul sutelor­ negre engleze , care aparţine cunoscutului lord Rothermere. Oare se poate găsi ceva, care să ne indice cui aparţine acest ziar ? Deloc. Dimpotrivă, se pot întâlni acolo foarte des declaraţii care par a exprima interesele generale ale englezilor. Acelaş lucru se poate spune despre ziarul american „New­ Word- Telegramm”,care aparţine lui Scripps-Howard şi despre ziarul reac­ţionar francez „Figaro“. Această latură şi anume: diver­genţa dintre declaraţiile publice pe care le fac ziarele în ce priveşte scopul activităţii lor şi apartenenţa zia­rlui unei anumite grupări sociale — n’ar prezenta un interes deosebit da­că n’ar fi proprie aproape întregii prese burgheze. Motivele une aseme­nea concepţii sunt foarte simple Fiind organele unor mici ,dar bogate grupări sociale, aceste ziare se declară a fi organe ale opiniei pu­blice a întregei naţiuni, a majorităţii populaţiei. Ele încearcă să consolide­ze poziţiile partidelor lor, grupării şi clasei lor, să-i slăbească pe adver­sari­i lor, să scoată maximum de pro­­fit din acele iluzii, care se creează în societate, datorită necorespunderii dintre influenţa adevărată şi forţa unei asemenea grupări, pe de o­­par­te, şi declaraţiile în organele de pre­să despre această forţă şi această in­fluenţă,­­ pe de altă parte. Pe de altă parte, o declaraţie des­chisă şi publică despre adevărata ei platformă şi adevăratele ei interese, să zicem a grupării care stă în spatele ziarului francez „Figaro”, ar îndepăr­ta imediat majoritatea cititorilor lui. De aici rezultă lipsa de stabili­tate a unor astfel de organe de presă, rapida şi deseori brusca schimbare a Influenţei lor în societate. Aceste ziare nu sunt de lungă durată şi le e propriu tot ceea ce a fost propriu întotdeauna fenomenelor temporare. De aici rezultă de ce aceste ziare nu se bucură de atracţie în societate,­le citase şi muncitorii şi fermierii şi mo­şierii şi oamenii finanţei şi intelec­tualii şi soldaţii şi indivisi­riaşii. Dar citind aceste ziare majoritatea citito­rilor din popor surâd şi notează: „acesta nu e ziarul nostru, nu e zia­rul meu, nu exprimă starea mea de spirit, nici concepţiile mele, nici in­teresele mele”. In aceasta constă slă­biciunea lor eternă şi călcâiul lui Achille al acestor ziare. Marxism-leninismul a fost singura ştiinţă despre societate care nu ascundea societăţii nici adevăratele ei convingeri, nici spiritul ei adânc de Partid. Mar­xiştii niciodată nu spuneau că concepţile lor sunt pentru toţi, în condiţiile actuale. Dimpotrivă marxiştii subliniau întotdeauna că învăţătura lor este învăţătura detaşamentului înaintat al mase­lor muncitoreşti, că ea va deveni un bun al tuturor celor ce mun­cesc, dar clasele care asupresc poporul niciodată nu vor putea să adopte şi nu vor adopta punc­tul de vedere marxist. Tocmai acesta este spiritul de partid în literatură, în presă, în ziar. Le­nin nu odată spunea: „nu poţi trăi într’o societate şi să fii liber de această societate”. Lenin mai spunea că noi, socialiştii, de­mascam ipocrizia presei reacţio­nare şi îi smulgem firmele false, nu pentru a obţine o literatură în afară de clase, ci „pentru a contrapune literaturii ipocrite­­libere, dar în fapt legată cu bur­ghezia, o literatură într’adevăr liberă, deschis legată cu prole­tariatul” (Opere, vol. VIII). Le­nin numea presa noastră, liberă peutru că ideea socialismului, şi nu interesul şi carierismul, re­crutează forţe mereu noui în rândurile ei, pentru că ea ser­veşte milioanelor şi zecilor de milioane de oameni muncitori, cari reprezintă floarea ţării, forţa şi viitorul ei. Lenin cerea să se introducă în viaţă principiul li­teraturii şi presei de partid, în­tr’o formă cât se poate de com­pletă. „Pravda” a şi fost un astfel de li­­gan care a proclamat deschis apăra­rea publică a concepţiilor Partidului Bolşevic şi introducea principiul partinic în cursul acestor lungi 33 de ani. Şi iată ! Principiul apărării unor anumite convingeri, şi anume convingerile de Partid ale lui Lenin­ Stalin,­ au făcut din „Pravda” ziarul cu cea mai mare influenţă. Aceasta se explică pr­in faptul că concepţia Partidului nostru se înte­meiază pe apărarea şi pe introduce­rea în viaţă a celor mai înalte năzu­inţe ale întregului popor sovietic, pe faptul că înfăptuirea concepţiilor Par­tidului Bolşevic nu contrazice mersul progresiv al societăţii, ci dimpotrivă contr­ibue la aceasta prin­ toate mij­loacele şi că de aceea proclamarea a­­părării deschise a spiritului de par­tid în presa noastră — în „Pravda” — nu slăbeşte, ci întăreşte forţele Partidului şi ale Statului Sovietic. Nu există, astăzi un alt partid, tot atât de puternic, ca acela al lui Le­nin. Nu există astăzi un alt ziar care să aibă asupra popoarelor auto­ritatea şi influenţa pe care o are Pravda” organul de luptă al Parti­dului nostru leninist Marea forţă a „Pravdei” constă în această înfăptuire permanentă a vo­inţei Partidului Bolşevic, în aplicarea neclintită a liniei lui. un Rar a avut un ziar fericirea de a fi creat şi condus de marii conducă­tori ai Partidului şi ai poporului, de fruntaşii geniali ai ştiinţei socialiste despre societate. „Pravda“ a avut a­­ceastă fericire. La 5 Mai 1912, s-a născut ziarul bolşevic „Pravda”, organizat de Le­nin şi de Stalin. De pe atunci, aşa cum remarcă „Cursul scurt al isto­riei Partidului Bolşevic” fiecare nu­măr al „Pravdei“ servea zeci de ci­titori trecând din mână în mână forma conştiinţa lor de clasă, îi edu­ca, îl organiza şi îi chema la luptă ..Pravda” deveni curând ziarul mun­citoresc de cea mai mare Influenţă Ea uni în jurul ei cele mai bune forţe ale Partidului Bolşevic. Bolşe­vic şi pravdist însemnau acelaş lu­cru. Tovarăşul Stalin scrie că „Prav­da” din anul 1912 punea baza victo­riei bolşevismului din 1917. Conducerea „Pravdei” de către Le­nin, Stalin şi Molotov şi acţiunea lor de directă participare la ziar au avut o uriaşă însemnătate la început pen­tru unirea muncitorilor­ a ţăranilor săraci şi a Intelectualităţii progresiste din Rusia în lupta împotriva absolu­tismului ţarist apoi pentru cucerirea şi înto­irea Puterii Sovietice, şi în sfârşit pentru unirea întregului po­por, pentru consolidarea şi desvolta­rea socialismului în URSS. V. L Lenin şi I. V. Stalin au publi­cat sute de articole în „Pravda”, în­drumând întâi desvoltarea mişcării muncitoreşti din Rusia, iar apoi con­struirea societăţii socialiste în ţara noastră. Lenin şi Stalin au elaborat linia de conduită a Partidului Bolşevic în toate fazele desvoltării ţării noastre, iar „Pravda” a fost din prima zi a apariţiei sale propagandistul şi con­ducătorul acestei linii. Şi nu odată amintea Lenin că rolul unui ziar nu se mărgineşte numai la a răspândi idei şi a face educaţie politică. „Zia­rul nu este numai un propagandist colectiv şi un agitator colectiv, ci şi un organizator colectiv” (Opere, vo­lumul IV). Lenin vorbea despre nece­sitatea de a transforma presa dintr’un oficiu de senzaţii şi dintr’un aparat de comunicare a noutăţilor politice într’o armă de reeducare a maselor, tinzând să Înveţe masele muncitoare cum trebue organizată munca, după metode noni. TOVARĂŞUL STALIN, DESVOL­TAND ACEASTA CONCEPŢIE A LUI LENIN DESPRE PRESA, SCRIE IN „PRAVDA” DIN 6 MAI 1923 : „ZIARUL CA ORGANIZATOR CO- 1­ECTIV IN MÂINILE PARTIDULUI ŞI ALE PUTERII SOVIETICE, ZIA­RUL CA MIJLOC DE LEGĂTURĂ CU MASELE MUNCITOARE DIN ŢARA NOASTRA ŞI DE STRÂNGE­RE A LOR IN JURUL PARTIDULUI ŞI PUTERII SOVIETICE — IN A­­CEASTA CONSTA ACUM SARCINA PRESEI” Şi „Pravda” îndeplinea cu onoare acest rol de stegar al ideilor Parti­dului lui Lenin­ Stalin rolul de organi­zator al maselor. In anii războiului toţi oamenii sovietici citeau în „Prav­da” cu emoţie cuvântările şi ordinele de zi ale tovarăşului Stalin. Aceste expuneri ale conducătorului luminau puternic sensul marii luptei­­ a poporului sovietic, dădeau acestuia încrederea inflexibilă în victoria a­­supra fascismului, strângeau rândurile poporului nostru şi chemau poporul şi armata la învingerea greutăţilor şi a încercărilor grele provocate de război. Răsfoind acum numerele „Pravdei” din anii Marelui Război de Apărare a Patriei, vezi mai adânc și mai bine rolul minunat jucat de .Pravda" noastră în zilele războiului. Ea explica poporului sensul şi carac­terul războiului, ridica glasul ei in­dignat, care chema la răzbunare şi ură împotriva cotropitorilor, chema armata la luptă şi poporul la mun­că eroică pentru apărarea liber­tăţii şi a independenţei Patriei, ea unifica, strângea rândurile şi inspira poporul iar glasul ei era auzit de toţi oamenii sovietici, ca şi glasul eroicu­lui nostru Partid, ca şi glasul Co­mitetului lui Central. Aşa e cunoscută „Pravda“ de po­porul sovietic. Glasul ei pasionat de luptă, care exprimă opinia publică a Partidului lui Lenin-Stalin, e auzit pretutindeni. Glasul,,Pravdei" noastre chiamă poporul, acuma tot atât de puternic și de sigur, ca și înainte la rezolvarea sarcinilor celor noui, la în­tărirea puterii Statului Sovietic. Şi din nou masele muncitoare răspund la chemarea Partidului, la chemarea „Pravdei”. Poporul nostru sovietic, terminând victorios războiul din Apus şi din Răsărit a început cu avânt refacerea economiei, a trecut la continuarea înps­tuirii paşnice a socialismului. „Pravda,” continuă minunata el­enisă rodnică de stegar al Partidu­lui lui Lenin-Stalin. „Comsomolscaia Pravda” nr. 226 (6246), 25TX/1945) Stegarul ideilor Partidului loî Lenin-Stalin . de G. ALEXANDROV DUMITRU CORBEA „SCÂNTEIA“1 S­ e­c integrar­ e făcuse linişte în Leningrad. Pe ferestrele casei din Smolni Duhul lui Lenin aprindea lumânări. Se auzeau paşii marinarilor roşii, iar pe străzile cuprinse de întuneric Plutea suflul Marei Revoluţii. P­roviziile oraşului se sfârşise. Copiii priveau cum le mor mamele Şi le săpau mormintele în zăpezi Sub viscolul cumplit al obuzelor. Cu privirile lor bune, întunecate, Străpungeau înceţoşatele zări albe, Care’ncingeau Leningradul eroic. H­itleriştilor le cădeau urechile Ca frunzele de mătrăgună pe şanţuri. ■ Ca pe şobolani, partizanii ti aprindeau în bordeie Şi, mânioşi, răzbunau mândria ţării sovietelor. Totul se înfăţişa in Leningrad Ca’n poveştile din o mie şi una de nopţi. Din vrajă se construia drumul luminos Pe stâlpii străveziilor gheţari. H­uruitul înăbuşit al locomotivelor înfricoşa vietăţile apelor. Leningrădenilor înşişi nu le venia să creadă Şi-au plâns când au descărcat sacii, lăzile Cu muniţii, flanele, lapte şi păne. S’au luat la întrecere cu viforul Şi văile au rămas roşii de sângele Vrăjmaşilor pe care-i mâncau ciorile. V­alurile însângerate ale Balticei Duc vitejia strălucitului oraş Peste toate mările continentelor Şi vorbesc de-un mileniu al păcii Şi al înfrăţirii popoarelor lumii. L­a Leningrad se întâlnesc Cei doi poli ai pământului Sunt oameni cari silabisesc, Sub zidurile coşcovite, Alfabetul libertăţii, Iar pe podurile de pe Neva Flutură flamura dreptății. iiPuminică “ll Septemb­rie 1^4*5 RADIO ROMANIA­­ $1 RADIO BUCUREŞTI 8.80: Deschiderea emisiunii. Ora exactă: învăţătura zilei . Radio Jurnal. Rezumatul programului. 6.80 : Muzica dimineţii (discuri). 8.80 : Muzică variată uşoară (discuri)­RADIO ROMANIA 9.10 : Transmisiunea slujbei religioase de la Ef­ta Patriarhie. 11.00 : închiderea misiunii. RADIO BUCUREŞTI 0.10: Muzică variată uşoară pe di­scuri speciale. 10.00 : închiderea misiunii. RADIO ROMANIA 18.00 : Deschid­erea emiisiunii. Ora exactă. ORA SATULUI. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 14.00 : Ora exactă. Radio Jurnal 14.25 : PUBLICITATE. 14.45 : Orchestra Nicolae Cireş — voce : Mia Poker. 15.30 : Muzică variată uşoară (discuri) 15.45 : Ioana Radu cu taraful Fănică Fir Lalea. 16.15 : Muzică variată uşoară (discuri). 16.30 : Jurnal Intern. 16.40 : Continuarea n­uzicei variate uşoare (discuri). RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 17.00 : Ora sindicală. 18.00 : Orchestra de salon Radio diri­jată de I­on Hurtulak­u Darcnée. 18.48: Carnet cultural . Varietăţi. 19.00: Concertul simfonic al orches­trelor Filarmonice şi Radio. 22.00 : Ora exactă. Radio jurnal — Cronica sportivă de Mihail Lupescu. Publicitate. Rezumatul programului de a doua zi. 22.30 : Muzică românească (discuri), învăţătura zilei. RADIO BUCUREŞTI 23 .00 : închiderea emisiunii. RADIO ROMANIA SI RADIO DACIA ROMANA 23.00 : Emisiune pentru presa din pro­vincie. Teatre NAŢIONAL (Sf. Sava): Despot Vocil STUDIO : Nebun . SALA „ARO“ (Opera Română) ; repre­zentaţie extraordinară : „Orbelo“. ATENEU • Hoţul. COMEDIA : Knock. MARIA FILOTTI (Sărindar) ; Ion a­ Vădanei. MUNICIPAL : Cele două orfeline COLORADO : Nunta de argint. PAPAGALUL: O afacere cu devize. PALADIUM : opera Prinţ­ul Bandit. TEATRUL GIOCONDA (Lipscani) : Pe cuvânt de onoare. MUNCITORESC: O fată din popor. STUDIO BARAŞEUM (ora 20) : Trio Josefing — magie modernă. TEATRUL NOSTRU: Când se întâl­nesc femeile. TEATRUL CENTRAL: Ultima noapte. TEATRUL NORA PIACENTINI (A­­TLANTIC) : „6 aventuri la Paris“ REVISTE ALHAMBRA : Omul de sub pod (mati­neu ora 4). IZBANDA (8.80) : A Brizele der Ma­rian. ASTORIA TEATRUL in­­os „Urbe No­­baflinio". Cinematografe ARO : „7 păcate“ cu Marlene Dietrich CAPITOL : Carmen ou Viviane Ro­mance. SCALA : „7 păcate“, cu Marlene Die­trich. TIVOLI : Buldog Drummond REGAL : Puterea destinului SELECT : Macarie piratul negru ARPA : Romanul unei spioane. FEMINA : Pumnul de fier. CORSO : La răscruce de vânt urli VICTORIA : Adevărul îndrăcit,­­ și numere de muzichali. CASANDRA : S’a Întâmplat ta Algor. TRIANON : Dragoste de Ţigan. CINEMA CENTRAL : Sacri-fisica unei mame. ELISEE : Americani mele jurnale ale ii Mouse. DALLES : Serenada Primăverii. ED. PALAS : Jertfa supremă. FRANKLIN : Scrisori Anonime ARPA : Taina gheţarilor, nai­ve revistă. CINEMA POPULAR : Călăreţii din Texas. LI­A : Tovarăşi de drum. MARCONI : Tarzan în exil şi revistă. MARNA : Cei trei Muşchetari şi re­vistă. MILANO : Patima şi revistă. MODEL : Crinul Chinei şi revistă. MIORIŢA : Părinţii de azi şi revistă. AIDA : O scrisoare pentru mama. Jun- NISSA : Mohicanii seria II-s şi trupă de reviste. ASTORIA : Dinte pentru dinte ş reviste Li­că Vantino. ASTORIA : Diamantele sunt periculoa­se şi revista Lică Vantino. AMERICAN : Rivala , revistă. ALIANŢA şos. Giugiului 8 : Alexandre Newsky, revistă şi numere de stru­ţii. AURORA : Umbra lui Nick, Jurnal şi artişti. BARCELONA : Fraţi Marx le circ­pt revistă Cos­tel Atanasiu. CARMEN SYLVA : Viaţa e un Joa CLASIC: Pantera Neagră şi revistă. CĂRĂMIDARII DE JOS (Calea Placu­lui ): Vin Ploile. CRANGAŞI : Baricade ) Jurnal. DIANA : Ingeri cu fete murdare şi re­vistă. DACIA : Fiicele Doamnei Masters. ELDORADO : Ora 6 după războiu (4 revistă. FLORIDA : Povestea unei Fortăreţe sburătoare şi revistă, GLORIA : Asul de Pică. ILEANA (sală şi terasă) : Au fost şase IZBANDA : Afacerea Stafford (carlinga morţii), VOLTO BUZEŞTI : Nadle şi trupă de reviste. UNIC: Haimanaua şi Jurnal, VOLGA : Pat şi Patachon recruţi ROMA : O fetiţă caută şi revistă ODEON : Un strigăt la Junglă. PACHE: Imperiu fără hotare. NERO : Pantera­nfiflsra şi trupă. RAHOVA : Condamnata, Jurnal şi re­vistă ! REX: Partizana. RIGOLETTO : Mizerabilii şi trupă de revista TOMIS : împuşcături In întuneric. UNIREA : Pat şi Patachon recruţi şi revstă, alei PROCESUL ATROCITĂŢILOR DELA BELSEN ŞI AUSCHWITZ. Fotografii de la lagărele germane de ex­terminare ASPECTE DIN U. R.S. S. INSTITUTUL­ DE CERCETĂRI AGRO­NOMICE. Două pagini de text şi fotografii repre­zentând munca in laboratoare şi ferme. ACTUALITĂŢI. TINERETUL IN MUNCA DE RECONSTRUCTIE Aspecte fotografice de pe santierele de lucru. BE PRETUTINDENI ActuALnXn in a pagi­ni mari­­(®

Next