Scânteia, septembrie 1946 (Anul 3, nr. 615-639)
1946-09-01 / nr. 615
2 Titluri istorice In mai puţin de o săptămână, am primit la redacţie, din partea Muzeului Naţional de Antichităţi, două comunicări care, în toată modestia, ne vestesc înfăptuiri de mare însemnătate. E vorba de săpăturile arheologice ,de la Celeiu-Romanaţi şi Dinogetia-Bisericuţa-Tulcea, conduse respectiv de d-nii profesori D. Tudor asistat de d-nii I. Barma, şi Gheorghe Ştefan. D profesor Ed. Tudor a descoperit — şi termenul este exact — sub ruinele fostei cetăţi duce Sucîdava, o basilică creştină de pe vremea lui Justinian, adică între anii527-555 intr’ale cărei ocupare, o ctitoră vorbeşte şi de unul din slujitorii ei, preotul Lukonacus, fiul lui Lucatius, care a trăit pe la sfârşitul veacului VI după Christos. In ce priveşte săpăturile d-lui profesor Gheorghe Ştefan, de la Dinogetia,Tulcea, d-sa comunică descoperirea unor ziduri de cetăţi din epoca bizantină şi felurite obiecte de metal şi ceramică, datând din sec. IX-XI. Ambele comunicări ale Muzeului deintichităţi se simt parcă obligate să sublinieze importanţa acestor descoperiri. Cea dintâi, „e extrem de preţioasă pentru lămurirea începuturilor creştinismului la România, cea de a doua, fiindcă „aruncă întăile lumini asupra unei perioade foarte puţin cunocută din istoria evului mediu in regiunile noastre începând să umple acel hiatus din istoria naţională care se întinde de la sfârşitul sec. VI, până la întemeierea primelor state romăneşti". Am reprodus mai întreg textul comunicărilor Muzeului de Antichităţi, fiindcă însemnătatea acestei acţiuni a arheologilor noştri, acţiune modestă, tainică, ferită şi de sgomotul publicităţii, şi de interesul marelui public, nu poate scăpa oamenilor de ştiinţă şi cultură ai României de azi, ai acestei Românii în care ştiinţa ,— Şi încă ştiinţa Istoriei cea de multe ori falsificată — are nevoie de o întemeiere şi revizuire pe baze cât mai exacte, cât mai riguros concrete, cât mai ştiinţifice- Contribuţia acestor săpături capătă astfel însemnătate pentru opera vastă de stabilire şi verificare a titlurilor istorice ale poporului, culturii şi civili - ccţiei româneşti Ciace subliniază comunicările Muzeului de Antichităţi este şi atitudinea înţelegătoare a guvernului actual, care a pus la dispoziţie fondurile necesare acestor lucrări. Avem nădejdea că se va acorda şi pe viitor asistenţa necesară acestei discipline a istoriei despre care N. Iorea rpunea că este acela care îi ajută unui vapor să se cunoască şi să meargă înainte, deschizându-i perspectiva organită asupra vieţii lui trecute şi viitoare, fdcunătt-l adică să privească „din foarte indit în foarte adânc". Pr3. R. P. OfîSfirîul National de Turism, ,,România'', a apărut intr’o haină şi cu un conţinut înnoite vădind schimbările de orientare şi structură ale turismului românesc. Etui spirit nou, pe care-l subliniază într’imn editorial George Itacovescu, secretarul oral al ministerului Informaţiilor, când spune in încheierea articolului său, intitulat: „Turism pentru cei mulţi’’, şi apărut în no. 3 (August 1040) al revistei „Oficiul Itafionat de Tupîsin îşi are rostit! Iaşi. Dacă în trecut el trebuia să organizeze simibările celor cuprinşi de splen, astăzi O. M. T. este chiatisat să ducă o politică precisă, de introducerea turismului in masse, punând la dispoziţia oricărui iubitor de natură, posibilităţile care până acum l-au lipsit, remea aceasta, dusă în colaborare cu Confedaraţia Generală a muncii şi cu Organizaţia Sportului Popular trebue să cuprindă mereu un număr cât mai mare de oameni, astfel ca România, ţara turismului să devină o ţară a turiştilor”. Deasemeni, dr. Fr. Schulman, directorul O. N. T.-ului, semnează un interesant editorial in no. 2 (Iulie 1940) al revistei ,,România”, intitulat ,,Problemele actuale ale turismului’, în care expune necesitatea practică a organizării drumeţiei româneşti, arătând greutăţile cărora Oficiul Naţional de Turism se străduieşte să le facă faţă prin punerea la punct a hotelurilor, a măsurilor edilitare, a transporturilor şi oficiilor locale de turism. In acest sens, revista publică la bogata rubrică de informaţii, textul amănunţit al proectelor sale de activitate. Aşteptăm cu interes în numerele viitoare ale acestei excelente reviste, să ni se comunice stadiul şi progresele înregistrate în munca de îndeplinire a acestor planuri minuţios întocmite. In restul revistei, colaborările d-lor: Gheorghe Dinu, G. G. Itădulescu — cu un admirabil reportaj despre „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere” —, inginer I. Coman, Florica Cordescu, Ilîrcsa Ionescu, N. Dimitriu, Eugen Relgis, Ion Galaton, Nadu Olteanu, precum şi cele străine semnate T„ Xlariov, O. Popova, — complectează un sumar bogat, interesant şi de ridicat nivel literar. Am avea de făcut insă unele sugestii redacţiei revistei „România"; lipsesc din paginile ei hărţile turistice care ar fi o contribuţie reală pentru turişti, precum şi indicaţii mai numeroase şi amănunţite asupra locurilor interesante din punct de vedere turistic unde se poate călători in condiţiuni economice, aşa cum arată articolul intitulat „Spre alte piscuri Desigur că generalităţile şi problemele de turism interesează pe orice specialist al acestui sport, dar pentru publicul mare, o indicaţie amănunţită a locurilor şi cabanelor, cu preţurile aproximative şi cu mijloacele de comunicaţie, ar fi de un real folos. Desigur că sunt lipsuri ce pot fi cu uşurinţă suplinite. Dealtfel, pe drumul pe care-l inaugurează, revista ,,România’’ rămâne deschisă tuturor îmbunătăţirilor spre folosul „celor mulţi", cum atăt de just spune d. G. Racovescu. Noi ti urăm „Spor la drum tu Intelectualii n’au rămas niciodată streini de frământările sociale- Dimpotrivă, au fost în fruntea mişcărilor progresiste. ,,Istoricii“- însă încearcă în ultimul timp să izoleze ne intelectuali de popor, de forţele democratice care-l ajută să-şi schimbe soarta. ■ Ziarul ..Liberalul“ îi consideră ..rătăciţi în politică”, iar ..Dreptatea” îi îndeamnă să rămână în »,rezistenţă”. Brătieniştii „au uitat istoria recentă a naţiei“» epoca eroică a anului 1848, la care intelectualii au participat din plin, iar maniştii ignorează istoria prezentă, de la împlinirea căreia nu lipsesc cei mai de seamă intelectuali. Ei se completează în felul acesta, pe linia negării hotărîtoarelor contribuţii ale oamenilor luminaţi. Vorbeşte ,,Dreptatea“ de „drama intelectualilor din ultimii doi ani“. A văzut d. Carp .,dispărînd intelectualii“ care s’au retras» „într’o izolare voită și fermă”. Şi din această cauză, intelectualul nostru, de rasă, constată o „devalorizare a operei de guvernare“. De care intelectuali o fi vorba, că nu pomeneşte niciun nume ! ? Să ne reamintim de câţiva-A vrut să spună că sunt rezistenţi d-nii I. Petrovici, sau Traian Brăileanu ? D. Petrovici care preamărea pe Ion Antonescu în aşa fel că-l găsea mai mare decât Napoleon ? D Traian Brăileanu care a declarat că s’a trezit ministru şi nu era „de acord decât cu titlul“ legilor rasiale ’ pe care le-a semnat ? De tipul acestora vrea să spună :.Dreptatea" că era „aristocraţia intelectuală” care ne-a condus ? Sau vrea să plângă drama epuraţilor ? Dispariţia acestor intelectuali într’o izolare, — să fim sinceri, — nevoită şi foarte puţin fermă, n’a devalorizat cu nimic opera de guvernare. Dar, în afară de exponenţii brătienişti şi manişti, toată lumea constată nu o „rezistenţă“ ci o adevărată ofensivă a intelectualilor, în opera deguvernare. Nu se plângeau tot cei dela ..Dreptatea” că „ne pleacă profesorii” ca : D. Bagdasar, Iorgu Iordan, Moisil, Tudor Vianu, Sîoilov, Mihail Ralea ? Dar dr. Parhon, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Al Rosetti, Gh. Călinescu ? Dar miile de ingineri, medici, arhitecţi, profesori, avocaţi, care n’au aşteptatnepatrioticul îndemn la rezistenţă şi s’au încadrat în munca de reconstrucţie, nu-s intelectuali ? Când toată lumea se strădueşte să-şi pună serviciile în slujba păcii şi reconstrucţiei, „Dreptatea”, recomandă o aşa zisă rezistenţă. Ar fi fost mult mai potrivit ca şi d. Carp care se declara admirator al „nobilei tăceri“ să-şi fi însuşit această nobleţă. Dar nu s’a putut abţine să nu dovedească încă odată că în această ,,nouă epocă eroică“, maniştii sunt duşmanii ridicării poporului. Din fericire, intelectualii se găsesc în plină ofensivă’ democratică, în ciuda tendinţei reacţiunii de a le stăvili elanul. Adevăraţii intelectuali, care şi-au găsit sensul vieţii lor numai alături de popor, au înţeles că salvarea nu poate veni din splendida izolare în turnul de fildeş, ci din trudnica colaborare cu cei care muncesc. Tot aşa în Franţa, Maurice Thorez, secretarul Partidului Comunist. „Partidul viitorului“, vorbeşte de o „renaştere a culturii franceze“, de o ..reconstrucţie economică, o înoire politică, morală şi intelectuală a ţării“, la care s-au alăturat cu încredere intelectualii francezi. Roger Garaudy pomeneşte de “intelectuali în impas”, „în această lungă agonie a capitalismului în putrefacţie, care durează de o jumătate de veac“. Dramaintelectualului este multiplă spune Garaudy, „el este hărţuit de îndoială, de singurătate, de disperare“Să spicuim argumentarea autorului francez : .,îndoiala nu devine scepticism şi neputinţă decât atunci când exprimă teama de adevăr, frica de consecinţe- Este drama tuturor intelectualilor pe care regimul i-a redus la meditarea în afara realităţii. In lumea sa de idei pure, intelectualul nu a fost despărţit numai de lume, ci şi de oameni. Iată a doua dramă : singurătatea. Despărţit de lume prin îndoială, de oameni prin singurătate, intelectualul e redus la neputinţă. De aci disperarea lui. Diletantism, ironie, scepticism, anarhie sau sinucidere, nu sunt decât aspectele acestei unice disperări, disperarea de a nu acţiona, de a nu creia, de a nu fi“. La această „disperare de a nu acţiona“ vrea să-i împingă şi ,,Dreptatea“ pe intelectuali. Ce-au făcut la noi istoricii pentru intelectuali ? Aflăm de la d. D. Guşti când a luat în primire în 1932 o „grea moştenire“ . Ministerul Educaţiei Naţionale. ..învăţământul de toate gradele trecea prin cea mai grea criză. O atmosferă deprimantă învăluia corpul didactic datorită neplăţii de luni de zile a salariilor“. „O frecvenţă atât de îngrijorător de scăzută a elevilor, făcea aproape iluzoriu întreg învăţământul primar. Şcoala secundară elibera certificate de trecere, fără selecţia elevilor. Universitatea devenea o fabrică de diplome pentru profesori fără catedre pentru medici fără pacienţi, pentru teologi fără parohii“. Acestea erau fericitele perspective de viitor ale intelectualilor oferite de „istorici“. In manifestul program al P. N- Ţ. din 27 Iunie 1932, se prevedea că învăţământul secundar va fi ,,îngrădit“ ca „să nu tindă toţi spre Universităţi“In adevăr, pentru fiii de ţărani săraci, în unele judeţe s’a acordat în 1933, una bursă pentru întreg judeţul, iar după „înăsprirea condiţiilor“, în toamna anului 1933 au reuşit la bacalaureat abia 500 din cei prezentaţi. Pentru Universitate, în consiliul interuniversitar din Martie 1933, conform directivelor politice ţărăniste din program, se punea în discuţie „grava problemă a numărului exagerat de studenţi“. In privinţa raţionalizării învăţământului, se „repeta“ rugămintea ca însăşi organele universitare constituite să găsească mijlocul de a comprima bugetul, pentru a evita eventuale propuneri de reduceri venite din afara corpului universitar. Iată-i în lumina faptelor pe istoricii care s’au pus în calea culturii poporului, care încearcă şi azi să-i oprească pe intelectuali în umbră, să facă din ei vâscul pe trupul stejarului. Vor rămâne poate în rezistenţă numai cei care zac în amintiri: intelectualii, pregătiţi în familie de aceiaşi profesori cu care dădeau examene. Dar intelectualii ieşiţi din popor au găsit «sensul unic" care este şi al culturii , spre democraţie. Democraţia Blocului Partidelor Democrate care prevede în platforma program: înflorirea culturii naţionale ; „Gimnaziu! Unic, cu gratuitate pentru toţi elevii lipsiţi de mijloace materiale“, nu învăţământul secundar „îngrădit” şi cu o bursă pentru un judeţ ; „înlesniri pentru studii secundare şi universitare” pentru că nu consideră ca naţional ţărăniştii o gravă problemă, numărul exagerat de studenţi. Un învăţământ realist şi exclusiv umanist, o ştiinţă care să valorifice bogăţiile ţării şi să se pună în slujba întregului popor, un Institut Naţional de Cercetări Ştiinţifice-Iată ce prevede platforma program în care fiecare intelectual are largi perspective de desvoltare şi creaţie. Este democraţia care nu înseamnă revenire la trecut. E drumul acţiunii constructive şi creatoare, al ridicării nivelului de viaţă şi înfloririi culturii naţionale. Pe acest drum cu întreg poporul, intelectualii sunt în ofensivă. I. Soinaşu-Cramăneannul VASILE CAZACU,ANINA. — Din cele douăzeci şi şapte de poezii pe care ni le-aţi trimis, n’ar fi păstrat pentru publicare decât una singură, aceia intitulată „Pâine şi grijă“, fiindcă numai acolo străbat cu adevărat suflul şi fiorul poeziei. Şi spunându-vă acest lucru, poate că veţi pricepe, tovarăşe Vasile Cazacu, ce cată să fie poezia şi în ce direcţie aveţi datoria să vă îndreptaţi dacă vă mână fierbinte şi dorinţa de a fi poet. Căci pe când în toate celelalte 20 de poezii n’aţi făcut decât să transcrieţi în versuri şi să potriviţi vorbele ca să rimeze ,să zicem, „îndesite” cu „folosite“, şi „porumbei" cu „tei“, — o seamă de gânduri şi simţiri obişnuite, aşa cum le încearcă orice om, aşa cum le vorbim cu toţii între noi sau cum le citim prin gazete, — numai în „Pâine şi grijă“ aţi preschimbat aceste gânduri şi simţiri obişnuite şi le-aţi căutat un veşmânt nou, osebit de vorbirea cea de toate zilele. În acea poezie ,cu adevărat, dvs. aţi izbutit să faceţi o treabă de poet, fiindcă v-aţi închipuit altceva, o altă lume, cu alte făpturi decât cele întâlnite deadreptul pretutindeni în jurul nostru. Numai gândurile şi simţirea cuprinse în această poezie sunt din lumea noastră cea de toate zilele, dar ca să le înfăţişaţi şi cu mai mult spor, aţi ştiut să vă ridicaţi pe aripa închipuirii, să visaţi cu ochii deschişi o lume preschimbată, neobişnuită, aşa cum în basme povestitorul scorneşte fiinţe şi întâmplări în gura cărora ei toarnă gândurile şi simţirile pe care vrea să le spună lumii. Aşa se scrie poezia, plăsmuind cu închipuirea o lume nouă, făurită din puterea visului fiecăruia din noi. De bună seamă că nici „Pâine şi grijă“ nu e o poezie desăvârşită . Ci are încă multe lipsuri. Dar cu ea, vă aflaţi pe drumul cel bun. Şi ca să izbutiţi pe viitor ,aveţi nevoie să citiţi multă poezie ,să vă daţi seama cum au făcut adevăraţii poeţi de au clădit din închipuire o lume aparte ,nouă şi totuşi cu o putere ce ne face s’o credem aievea . Căci poezia e ca şi dragostea, ori ca o durere mare: ne face să vedem altfel tot ce e’n jurul nostru, şi ne dă forţa de a spune cu vorbe această lume pe care o vedem altfel. Aşadar, citiţi mult, mult de tot şi nu vă aşezaţi să scrieţi o poezie decât când simţiţi că o putere lăuntrică, mai tare ca orice, vă îndeamnă să spuneţi pe hârtie ceia ce se petrece în sufletul şi cugetul dvs. ACHIM SANIUŢA-BRAŞOV.— Vam citit cu grijă toate poeziile pe care ni le-aţi lăsat şi vă putem spune cu bucurie acelaş lucru pe care vi l-am spus şi la redacţie: sunteţi cu siguranţă un poet cu frumoase posibilităţi. Dar băgaţi de seamă! Ceia ce se vede deocamdată din versurile dvs., e mai ales talentul poetic, neliniştea aceasta, fiorul care vă străbate şi vă face să scrieţi versuri. Dar, pentru ca să dea rod plin ,talentul trebuie să fie strunit şi educat .Ca un pom care creşte cu atâta mai înalt şi mai bogat, cu cât îşi înfige mai adânc şi mai departe rădăcinile în pământ, ca să-şi poată trage cât mai multă şi mai felurită hrană. Pentru un poet, pământul acesta e poezia pe care-o citeşte şi viaţa pe care-o trăieşte. Trebuie, aşadar, să citiţi cât mai mult şi din cât citiţi, şi din cât trăiţi, din câte vi se întâmplă, bune şi rele în viaţă să chibzuiţi adânc asupra lor, să vă frământaţi cu mintea şi să căutaţi să pătrundeţi înţelesul cel mai afund, cel mai ascuns al lucrurilor Când daţi de o carte ce vă interesează dar vi se pare prea greu de înţeles, n’o aruncaţi, ci luptaţi-vă s’o pricepeţi, să-i dibuiţi încheieturile şi tâlcul. Aşa o să învăţaţi cum se scrie poezia, cum se face ea, cu vorbe scrise pe hârtie. Şi numai când ajungeţi să înţelegeţi bine, cât mai adânc, rostul unui lucru, când sunteţi cu gândul şi sufletul plin de acest înţeles pe care simţiţi că aţi fi în stare să-l lămuriţi orişicui, numai după ce aiţi stat îndelung de vorbă cu dvs. înşivă — numai când, în sfârşit, simţiţi că aveţi ceva de spus, atunci încercaţi să scrieţi o poezie. Şi ca să fie o poezie izbutită, căutaţi să o scrieţi cum vi se pare mai firesc. Fiţi atent să nu răsune ca versurile altor poeţi pe care î-aţi citit, ci începeţi să scrieţi simplu şi sincer, ca o scrisoare pe care aţi adresa-o unui bun prieten, mamei sau iubitei dvs. O să vă daţi seama scriind, ce fel de versuri vă convin, în care formă s ar turna mai bine gândul dvs. Dacă o să aveţi o pregătire solidă, agonisită din cetit, atunci o să ştiţi sa vă alegeţi şi forma cea mai potrivică, aceia în care o să simţiţi că bate chiar inima dvs. Şi gândiţi-vă mai puţin la tipăritul versului dvs. De la un an la altul, şi chiar dela o lună la alta, s’ar putea să vă daţi seama că mai aveaţi ceva de schimbat la ele. Vă urăm spor la treabă şi lectură, cât mai multă lectură! NICOLAE CORBU — „Răsărit" va apărea. Deasemeni, şi „Lumină vie“. In schimb, „Horoscopul" îl reţinem, fără să-l putem publica. Pentru toate, felicitării SEVER POPESC!) — ÎNVĂŢĂTOR - TRAIAN-ARAD.— Rezultatul concursului s’a publicat în pagina literară a „Scânteii“ cu data de 3 iunie 1946. Cât despre volumul cerut, nu s’a tipărit. Numele premiaţilor sunt: Andrei Băleanu, Ion Bănuţă, Victor Nămolaru, Sim. Staicu, Ioan Sereş, Ioan Potopin, Neculai Tăutu FILIPESCU A. CONSTANTIN. Vă mulţumim pentru cuvintele bune. Din păcate, versurile trimise sunt nepublicabile. Până acum, din cele trei poezii, nu se vede că aţi avea talent. Descrierea satului Stolnici e ceva mai bună decât versurile, însă departe de a fi o bucată literară Trebuie să citiţi mult şi să încercaţi să scrieţi mai târziu. In ce priveşte angajamentul la redacţie ,deocamdată nu avem niciun joc vacant. Păstrăm însă adresa dvs. pentru cazul când se va ivi vreo vacanţă — şi vă vom anunța. fi 1 0 ■ I ■ ■ = [.. vÎlSlSfî Corespondent^ " \C •. “topi f-v?. Revista N AL TREILEA AN DE LUPTA (Viinire din pat).a) UCIR-ul, economatele sunt chezăşia unei puteri de cumpărare crescute Salariaţii publici vor avea şi el in cel mai satut timp, statutul mult dorit care fixează nou, norme de tratare in serviciu şi de salarizare. Statutul funcţionarilor publici astfel cum e propus de C. G- M. şi Uniunea Funcţionarilor Publici va fi însoţitde cererea C- E. al C G. M. prin care sa argumentează alocarea unei PRIME DE ACTIVITATE echivali»tă cu 70*7» pentru toate categoriile de funcţionari publici Speram că la puma şedinţă a Consiliului de rohiliştri, guvernul nostru se va pronunţa favorabil acestei cereri. Prin aceasta se va face dreptate unor importante categorii de salariaţi. întreaga capacitate de gândire, întreaga pricepere, întreaga voinţă de acţiune a masselor de salariaţi va putea fi deci îndreptată spre problemele mari ale ţării. Sporind producţia, desvoltând întrecerile patriotice, ridicând calitatea produselor economisind materiile prime, determinând patronii să importe materii prime, întărind disciplina muncii, promovând invenţiile şi nouile procedee de muncă, ajutând plugarii la munca câmpului, la repararea podurilor, şoselelor şi la înfiguirea terenurilor inundabile, sporim perspectivele redresării noastre economice. Luptând cu toate puterile pentru risipirea spiritului şovin, şi războinic pentru zădărnicirea infamei campanii de ponegrire şi de sabotaj la care se dedau „Istoricii“, activând intens la sate şi oraşe pentru popularizarea şi realizarea Platformei-program a Blocului Partidelor Democrate şi atrăgând în luptă conştientă întreg poporul vom asigura victoria definitivă asupra forţelor negre ale reacţiunii, mărind astfel şansele unei păci drepte, demne şi durabile. Iată ce se cuvine să ştim de 1 Septembrie 1946. Gheorghe Apostoli (trontinuare din pag. larea celor trei vânzători de ţară ! E greu de stăpânit revolta în faţa unui asemenea flagrant delict. Şi nu e deloc picată din cer încercarea acestor noul quislingi, da a-şi oferi serviciile tocmai la clauzele economice, acolo unde, — după expresia tov, Maurer, — se găseşte „hopul greu pe care România trebuie să-l treacă". Pentru toţi cei cari mai aveau nedumeriri şi se întrebau de ce Tillea, Gafencu şi Cretzianu nu s’au înapotat în ţară după 23 August ’1944, răspunsul este destul de limpede. Cel mult star putea transporta nedumerirea asupra altor politicieni români, cu aceleaşi intense ca şi aceşti domni şi cari au rămas în ţară. Dar să nu insistăm : e vorba de o distribuire de roluri care-şi are logica ei. Democraţia română a deschis focul şi la Paris împotriva duşmanilor ţării. Şi el nu va fi deloc mai puţin necruţător ca ace! sub care se află coteriile reacţionare de alt*i. Efectele îmbucurătoare s'au şi văzut. Nu numai fi scriepelumea, sen sina'oasa şi demnitatea declaraţieiScule în numele României în faţa celor 21 naţiuni, dar şi conferinţele de presă luările de contact cu ceieto de delegaţii şi cu oamenii politici francezi, ca şi ceasurile de muncă încordată pentru alcătuirea memoriilor, au început să răzbească prin pânza de minciuni ţesută cu viclenie de misiţii români ai trusturilor internaţionale. Conducerea supremă a delegaţiei române, compusă din delegaţii Gheorghe Tătăraşcu Gheorghe Gheorghiu Dej, Ştefan Voitec şi ATI Mihail Ralea, a asigurat „UNITATEA Şl JUSTEŢEA IN ACTIVITATEA DIVERSELOR COMISII Şl REALIZĂRILE CU CARE DELEGAŢIA SE POATE MÂNDRI". Succesele obţinute în soluţionarea problemelor politico-teritoriale sunt cu adevărat remarcabile. Teza revizionistă a suferit o înfrângere netă. Dar hopui, hopul greu îi constituie clauzele economice. Socotind despăgubirile şi celelalte obligaţiuni cu cari se încearcă încărcarea României, se ajunge la concluzia: — deschis înfăţişată de tov. Maurer, — că dacă ar rămâne aşa cum sunt, România nu te-ar putea face faţă. ABIA ACUM POATE PRICEPE ROMANUL CÂT DE GENEROASE AU FOST CONDIŢIILE ARMISTIŢIULUI DE LA MOSCOVA. Şi e! nu poate să nu simtă un adânc sentiment de recunoştinţă la constatarea că această mare prietenie pe care a cucerit-o la Răsărit, este mereu prezentă şi neabătută în apărarea drepturilor României. Care altă delegaţie ste bucurat de un sprijin pe cât de călduros pe atât de ferm din partea unei Mari Puteri ? Şi nu numai gesturile sovietice au fost încurajatoare. O serie de ţări mici, dar puternice şi mai cu seamă de o invulnerabilă autoritate, au sărit frăţeşte în ajutorul României. Asta înseamnă, — fără posibilitate de tăgadă — că România este pe un drumUST, că delegaţia ei naţională apără o cauză DREAPTA. O cauză, care nu poate fi mai bine şi mai fericit caracterizată. — decât A PACH. SS t ’oîSrr. din toate puterile ca ea să birui ars i ••1 •t s- Silviu Brucari Statutul foncBsna*rltor wlilioi capătă potir® îl® ?sp (Urmare din pag. 1a) un moment dat s’a vorbit de o comisie care ar revizui şi modifica proectul până într’atât încât ar introduce clauze necorespunzătoare intereselor salariaţilor. Suntem in măsură să anunţăm că datorită intervenţiei Ursăriei Sindlicatelor de funcţionari publici, sprijinită de Confederaţia Generală a Dlancii prsiectul a căpătat forma definitivă, cuprinzând puncte care se deosebesc intr'adevăr, de tortul iniţial al tirpectului, DAR CARI REPEIEZINTA AtfARTAGfI FOARTE IflSFtPHTAWTE PENTRU SALARIAŢI. De altfel, străduinţelor de a da salariaţilor publici posibilităţile cele mai favorabil© unei reale îmbunătăţiri a situaţiei lor, se datorase, în parte, întârzierile survenite. In întocmirea statutului funcţionarilor publici trebuia să se ţină seama de experienţa statutelor altor categorii de salariaţi ai Statului, cari, prin acţiunea lor organizată, au reuşit să obţină anumite condiţiuni avantajoase. Cei dela C. F. R„ dela P. C. A., dala P. T. T. şi dela C. A. M., au obţinut dreptul, la prime de producţie sau de stimulare, formă care a permis îmbunătăţiri serioase în situaţia salariaţilor. Confudaraa Generală a Muncii a propus — .y* guvernul a acceptat— ca, între alte dispoziţii care vor ridica nivelul de viaţă a funcţionarilor publici, să se introducă şi la această categorie numeroasă de salariaţi prime corespunzătoare primelor de producție sau de stimulare. Cum am spus mai sus, proiectul, în forma sa definitivă, va căpăta peste câteva zie putere de lege. Cei ce au căutat sau au sperat să samene zâzanii sau neîncredere in rândurile funcţionarilor publici, îşi văd visurile spulberate, căci Statutul aduce o reală îmbunătăţire — substanţială — a condiţiilor de trai ale funcţionarilor de Stat. Rechîîîţiile de Imobile au fost suspendate Se aduce la cunoştinţa publicului că activitatea Serviciului Central de Rechiziţii pentru imobile se suspendă complect dela î până la 10 Septembrie 1946. Pe tot acest timp nu se va emite nici un ordin de rechiziţîe sau încartiruare, fără aprobarea specială a Ministerului Afacerilor Interne. „SCÂNTEIA" - Fiul lui R o atacă pe Churchill (Urmare din pag. l-a) vind „apoplectic” sub focul F. D. R.-ului. Rolul lui Elliot Roosevelt 13 această conferinţă ca şi la alte conferinţe istorice, era acela de purtător de mesagii, curier special şi paharnic. Intr’o seară, în timpul conversaţiilor de la Conferinţa Atlanticului, Winston Churchill era oaspete de onoare la o cină ceremonioasă pe bordul vasului american „Augusta”. Cu ochii înflăcăraţi. Primul ministru insista: „Trebue să intri şi d-ta. Dacă nu declari război, fără a aştepta ca ei să dea prima lovitură Catonei o să lovească după ce noi ne vom fi scufundat şi prima lor lovitură va fi în acelaş timp şi ultima. „Forţa de neîmblânzit” Churchill, cu toate acestea, dădea în toată atitudinea sa „impresia unnei forţe de neîmblânzit care ar merge înainte, chiar dacă noi nu am da atenţie previziunilor sale", spune Roosevelt. Roosevelt îl citează pe Churchill spunând atunci „cu un ton de compătimire în vocea sa“: „Rușii? Desigur, ei sunt mult mai puternici decât am fi îndrăznit noi să sperăm vreodată. Dar nimeni nu poate spune cât timp încă...” El se grăbea, afirmă scriitorul, să explice că ajutorul pentru Rusia însemna „doar să amâni, eventual să pierzi“, şi că „partea leului din acest ajutor ar trebui să revină leului britanic". Cu o altă ocazie, tot pe „Augusta“, Preşedintele Roosevelt, a făcut o remarcă despre nevoia de după război a celei mai mari libertăţi de comerţ ca o condiţie esenţială oricărei păci durabile. „Nici un amestec” ..Aranjamentele comerţului imperial constitue o necesitate vitală”, spunea Roosevelt. „Tocmai din cauza lor, popoarele din India şi Africa, din tot Orientul Apropiat şi din Extremul Orient colonial sunt încă atât de înapoiate. NU POT SA CRED CA PUTEM PURTA UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI FASCISTE FARA CA IN ACELAȘ TIMP SA MUNCIM PENTRU ELIBERAREA OAMENILOR DIN TOATA LUMEA DE SUB JUGUL UNEI POLITICI COLONIALE ÎNAPOIATE”. „Niciun amestec în aranjamentele economice ale Imperiului” mârâi Churchill, după cum relatează Elliot Roosevelt. „Ele sunt fundamentul măreţiei noastre”. Mai târziu. Preşedintele îi spuse fiului său : ,,Winnie” *) are misiune supremă... să vadă că Marea Britanie, supravieţueşte războiului. Structura sa e potrivită unui conducător de război, dar va conduce Winston Churchill Anglia şi după ? Niciodată n’ar reuşi”. Ziua următoare, declară Elliot Roosevelt, Churchill a acuzat pe Preşedinte că „încearcă să distrugă Imperiul Britanic”. ,,Dar cu toate acestea, a spus Primul Ministru» ştim că voi sunteţi singura noastră speranţă... fără America, Imperiul n’ar putea rezista”. Până la urmă, reaminteşte Elliot Roosevelt, s’a ajuns la un acord asupra punctelor Chartei Atlanticului. Intr’o prefaţă el afirmă: „Scriu toate acestea pentru voi, cei cari sunteţi de acord cu mine că drumul lui Franklin Roosevelt a fost în rhod regretabil şi deliberat--tohandonat. Scriu acestea în speranţa că va servi cumva să mergem din nou pe acel drum“. * Winnie: prescurtarea numelui lui Winston Churchill. INFORMA a In ziua de 15 Septembrie 1916, orele 8 a. m. se va ţine concurs la şcoala de subingineri silvici „Casa Verde" din Timişoara, pentru ocuparea a 30 locuri vacante în anul I, conform condiţiilor detailate publicate in Monitorul Of. Nr. 161 din 13 Iunie 1946. St La şcoala inferioară de horticultura din comuna Dragomireştii Valea Ilfov se ţine examende admitere în clasa I-a în ziua de 16 Septembrie a. c. Sunt 40 de locuri vacante. Ministerul Sănătăţii aduce la cunoştinţa candidaţilor pentru concursul de internat în medicină la cele trei centre universitare (Bucureşti, Cluj şi Iaşi) că acest concurs nu se amână, ci se ţine irevocabil la 23 Septembrie 1946. Al doilea spectacol dat de ansamblul teatrului de stat de musichall din Leningrad, sub auspiciile ARLUS-ului, are loc astăzi, Duminică, ora 8,30 seara, în sala Fantasio. © Camera Agricolă Iaşi a primit din partea Ministerului Agriculturii un fond de 15.080 000 lei pentru înfiinţarea unei pepiniere la Galata ; tre asemeni ministerul Agriculturii a dăruit Camerei Agricole doua instalaţii de uscat fructe, sosite din Uniunea Sovietică. Din iniţiativa Camerei Agricole va lua fiinţă o fabrică de conserve tip popular. Ministerul educaţiei naţionale încunoştiinţează direcţiunile şcolilor primare că în cursul anului şcolar 1946- 1947, tăbliţele sunt excluse. Ministerul le-a înlocuit cu un caiet special, la un preţ foarte convenabil. Detaşările din învăţământul primar sunt în curs. Inspectoratele şcolare au întocmit tabelele şi le-au prezentat ministerului. Examenul de selecţionare pentru absolvenţii liceelor industriale şii şcolilor superioare de meserii începe la 20 Septembrie 1946, la liceul industrial Nr 1 Polizu, unde se primesc şi înscrierile până la data de 19 Septembrie a căţi Prin Jurnal al Consiliului de Miniştri s’a hotărît dizolvarea Sindicatelor Agricole din judeţele Arad. Argeş Bacău, Buzău Brăila. Braşov. Careş Covurlui, Constanţa. Dolj, Dâmboviţa, Fălciu Muscel, Olt, Ialomiţa, Ilfov, Putna, Neamţ, R -Sărat, Roman Sibiu, Timiş Turda Teleorman Tulcea, Tutova, Vlaşca, Prahova, Vaslui, Iaşi şi Tecuci. Farmacii de serviciu Zuav Ion, Bulevardul Regina Maria 1, Frunză Popescu Elena, Bulevardul Regele Carol I 23, Costin Lucia, Strada Popa Tatu 78, Mihăilescu Ion, Şoseaua Ştefan cel Mare 54, Stănescu Ion, Bulevardul Pache 159, Dr. Negoiţă Gheorghe, Şoseaua Viilor 49, Oană Alexandru, Şoseaua Panduri 2. Radio RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI.— 7.30: Deschiderea emisiunii. Ora exactă, Radio Jurnal. 7.45 Buletinul de ştiri române în limba rusă. 7.47: Rezumatul programului. 7.50: Publicitate. 7.52: Muzica dimineţii (discuri). — RADIO ROMANIA.— 8.15: Emisiune în limba maghiară. — RADIO BUCUREŞTI. — Continuarea muzicii de dimineaţă (disc.). — RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. 8.45. Ora Copiilor: 1. — Semnal. 2. — Salut de redeschidere. 3. __ Radio Jurnal „Prichindel“. 4. — „Jurnal de vacanţă“ — scenariu radiofonic. 5. —Poşta copiilor. 6. — Semnal. 9.45: Transmisiunea slujbei religioase de la biserica Sf. Dumitru. 11.15: Ora exactă, închiderea emisiunii. — RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. — 13.00: Deschiderea emisiunii. Ora exactă. Cotele apelor Dunării. Ora Satului. 1. — Semnal. 2. — D. Ionel Huţanu răsfoeşte gazetele săptămânii. 3.Cântă Tita Sfetcu cu orchestra Ştefan Rădulescu. 4. — „La vânătoare“, piesă radiofonică. 5. — Cântă Dumitru Bengus din Clarinet. 6. — Sfaturi medicale. 7. — Poşta Satului. 8. — Semnal. 13.55: Publicitate. 14.00: Ora exactă, Radio Jurnal. 14.15: Revista Presei. 14.20: Carnetul unui bucureşetan. 14.25: Radio Magazin. 15.00: Orchestra Victor Predescu-voce: Liana Mihăilescu. 16.00: Taraful Tică Lătăreţu-voce: Maria Lătăreţu. 16.30: Muzică distractivă (disc.) 17.00: Ora Sindicală. 17.30: Actualităţi Sovietice 1. — Conferinţă. 2. — Muzică populară (discuri). 5. — Cântec despre Stalin (voce: Spanian). 18.00: Transmisiune de la Arad. Matchul de foot-ball Ciocanul—I.T.A. 19.00: Spania, văzută de compozitori francezi (discuri). — RADIO ROMANIA. — 20.00: Jurnal pentru provincie. — RADIO BUCUREŞTI. — Jurnal pentru capitală. — RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. — 20.10: Revista Presei. 20.15: Universitatea Radio: „Apele minerale Lipova-Timiş“. 20.30: Mici piese instrumentale (discuri). 20.40: Ora Femeii. 1. — „Prietena noastră Cartea“ de d-na Madeleine Andronescu. 2__D-na Ana Mihăescu va prezenta o postă sovietică. 20.55: Oglinda Zilei. 21.00: Duete cântate de Cornelia Bădulescu și Aurel Constantinescu. 21.20: Cronica externă de George Ivașcu. 21.35: Concert în sol minor de Max Bruchs vioară- Yehudi Menuhin) 22.00: Ora exactă, Radio Jurnal. 22.15: Buletinul de știri române în limba rusă. 22.20: Buletin sportiv. 22.30: Rezumatul programului de a doua zi. 22.32: Recital de canto— Alexandru Vârgolici, de la Opera Română. 22 50: Muzică distractivă (disc.). 24.00: Ora exactă, închiderea emisiunii. Dela orele 15.00—15.30 și dela 22.30— 23.00, Radio Dacia Română pe lungime de uripă de 32,4 m. și Postul pe undă scurtă de 25 m., emit pentru străinătate. SPECTACOLE NOSTRU: Abracadabra; TEATRUL ALHAMBRA: Mătăniile; GRADINA IZBANDA: Ștrengarul; GRAD. VOLTA BUZESTI: Profesorul de franceză; GRADINA GIOCONDA : Suzana; GRADINA COLOS: Campionatul dragostei; GRADINA AURORA (calea Dudesti 89): Sacrificarea lui Isac; GRADINA VOXEFORIE : Habanera ; FORUM ; Amor la loterie; COMEDIA: Balan Făgădău; ATLANTIC: Aşa vrea Cupidon. CinematiisFEîie ARO • Relaehe; SCALA : Valetul coniţei; CAPITOL : Oameni de mâine ; TRIANON: Prin dragoste la moarte; EXCELSIOR : Patimi încătuşate; TIVOLI: Cea mai iubită femeie; FANTASIO: Arinka (film sovietic); REGAL: Corsarul; DALLF.S; Imi cânt durerea mea; SELECT: Serenada din Valea Soarelui ; FEMINA : Surprizele din Vagons lits; VICTORIA: Ispitele trupului; CENTRAL : Rivalii ; ARPA : Program de musie-hall ; BULEVARD : PALACE: Războiul mondial 1941- 1944; GASANDRA: Zorile negre; LUXOR: Nimic nu mai cade; CORSO: Acela care primeşte palme; OMNIA: Farmecul Tinereţii; NISSA: Mohicanii; AIDA: Coloana V-a; AMERICAN: Nebunul străzii şi revistă; BARCELONA: Iadul verde; CLASIC: Palermo; DACIA: Expresul de noapte; DIANA: Fata junglei; FLORIDA: Unde cerul si mare se întâlnesc şi revistă; GLORIA : Plutonul de execuţie; IZBANDA : Femeia îndărătnică; LIA: Sexul slab; MARNA : Săptămâna Veseliei; MARCONI: O noapte la Londra; MODEL: Texas; MILANO: Focul sacru si revistă; MIORIŢA:Ultimul sbor; NERO : Mândrie si prejudecată; ODEON : Păcate; PACHE : In umbra prohibiţiei; VOLGA: O femeie în pericol. Teafale ! mmm @ Duminică 1 Septembrie 1913, orele 10 a. m. are loc la sediul Sindicatului Funcţionarilor din Magazine din str. Lipscani Nr. 53, sala Roxy, o şezătoare artistică, dată de Sindicatul Funcţionarilor din Magazine in colaborare cu Sindicatul Textil, pentru sărbătorirea a două ani de la reînfiinţarea mişcării sindicale. Membrii S. F. M-ului şi ai Sindicatului Textil sunt invitaţi la această manifestare culturală. Cu ocazia zilei de 1 Septembrie 1946, sunt convocaţi toţi membrii Sindicatului Casnic din Bucureşti, la un mare Meeting care va avealoc Dumincă 1 Septembrie 1946, orele 10 dimineaţa la sediul Sindicatului din Str. Bibescu Vodă. No. 14 Etajul l. dnrrpJ etadh sindlu cmfwyp mnn . Sindicatul patronilor croitori şi croitorese, convoacă pe toţi membrii lui să ia parte la şedinţele plenare ce reîncep Marţi 3 Septembrie 1948 la ora 19, în localul Camerei de Muncă — București.