Scânteia, septembrie 1946 (Anul 3, nr. 615-639)

1946-09-01 / nr. 615

2 Titluri istorice In mai puţin de o săptămână, am primit la redacţie, din partea Muzeu­­lui Naţional de Antichităţi, două co­municări care, în toată modestia, ne vestesc înfăptuiri de mare însemnă­tate. E vorba de săpăturile arheologice ,de la Celeiu-Romanaţi şi Dinogetia-Bi­­sericuţa-Tulcea, conduse respectiv de d-nii profesori D. Tudor asistat de d-nii I. Barma, şi Gheorghe Ştefan. D pro­­fesor Ed. Tudor a descoperit — şi ter­menul este exact — sub ruinele fostei cetăţi duce Sucîdava, o basilică creş­tină de pe vremea lui Justinian, adică între anii­­527-5­55 intr’ale cărei o­­­cupare, o ctitoră vorbeşte şi de unul din slujitorii ei, preotul Lukonacus, fiul­­ lui Lucatius, care a trăit pe la sfâr­şitul veacului VI după Christos. In ce priveşte săpăturile d-lui profe­sor Gheorghe Ştefan, de l­a Din­ogetia­­,Tulcea, d-sa comunică descoperirea u­­nor ziduri de cetăţi din epoca bizan­­­­tină şi felurite obiecte de metal şi ce­ramică, datând din sec. IX-XI. Ambele comunicări ale Muzeului de­­intichităţi se simt parcă obligate să sublinieze importanţa acestor desco­­­periri. Cea dintâi, „e extrem de pre­ţioasă pentru lămurirea începuturilor creştinismului la România, cea de a doua, fiindcă „aruncă întăile lumini asupra unei perioade foarte puţin cu­­nocută din istoria evului mediu in re­giunile noastre începând să umple acel hiatus din istoria naţională care se în­tinde de la sfârşitul sec. VI, până la întemeierea primelor state romă­­­neşti". Am reprodus mai întreg textul co­­­municărilor Muzeului de Antichităţi, fiindcă însemnătatea acestei acţiuni a arheologilor noştri, acţiune modestă, tainică, ferită şi de sgomotul publicită­ţii, şi de interesul marelui public, nu poate scăpa oamenilor de ştiinţă şi­ cul­tură ai României de azi, ai acestei Ro­mânii în care ştiinţa ,— Şi încă ştiinţa Istoriei cea de multe ori falsificată — are nevoie de o întemeiere şi revizuire pe baze cât mai exacte, cât­ mai ri­­­guros concrete, cât mai ştiinţifice- Contribuţia acestor săpături capătă ast­fel însemnătate pentru opera vastă de stabilire şi verificare a titlurilor isto­rice ale poporului, culturii şi civili - cc­ţiei româneşti C­iace subliniază comunicările Mu­zeului de Antichităţi este şi atitudinea înţelegătoare a guvernului actual, care a pus la dispoziţie fondurile necesare acestor lucrări. Avem nădejdea că se va acorda şi pe viitor asistenţa necesară acestei dis­cipline a istoriei despre care N. Iorea rpunea că este acela care îi ajută unui vapor să se cunoască şi să meargă îna­inte, deschizându-i perspectiva orga­­­nită asupra vieţii lui trecute şi viitoare, fdcunătt-l adică să privească „din foarte indit în foarte adânc". Pr3. R. P. OfîSfirîul National de Turism, ,,Rom­ânia'', a apărut intr’o haină şi cu un conţinut înnoite vădind schimbările de orientare şi struc­tură ale turismului românesc. E­tui spirit nou, pe care-l subliniază într’imn editorial George Itacoves­­cu­, secretarul o­ral al ministerului Informaţiilor, când spune in în­cheierea articolului său, intitulat: „Turism pentru cei mulţi’’, şi apă­rut în no. 3 (August 1040) al re­vistei­­ „Oficiul Itafionat de Tupîsin îşi are rostit! Iaşi. Dacă în trecut el tre­buia să organizeze simibările celor cuprinşi de sple­­n, astăzi O. M. T. este chiatisat să ducă o poli­tică precisă, de introducerea tu­rismului in masse, punând la dis­poziţia oricărui iubitor de natură, posibilităţile care până acum l-au lipsit, rem­ea aceasta, dusă în co­laborare cu Confedaraţi­a Gene­rală a muncii şi cu Organizaţia Sportului Popular treb­ue să cu­prindă mereu un număr cât mai mare de oameni, astfel ca Româ­nia, ţara turismului să devină o ţară a turiştilor”. Deasemeni, dr. Fr. Schulman, di­rectorul O. N. T.-ului, semnează un interesant editorial in no. 2 (Iulie 1940) al revistei ,,România”, inti­tulat ,,Problemele actuale ale tu­rismului’, în care expune necesi­tatea practică­ a organizării dru­meţiei româneşti, arătând greută­ţile cărora Oficiul Naţional de Tu­rism se străduieşte să le facă faţă prin punerea la punct a hoteluri­lor, a măsurilor edilitare, a trans­porturilor şi oficiilor locale de turism. In acest sens, revista publică la bogata rubrică de informaţii, tex­tul amănunţit al proectelor sale de activitate. Aşteptăm cu interes în numerele viitoare ale acestei excelente re­viste, să ni se comunice stadiul şi progresele înregistrate în munca de îndeplinire a acestor planuri minuţios întocmite. In restul revistei, colaborările d-lor: Gheorghe Dinu, G. G. Itădu­­lescu — cu un admirabil reportaj despre „Dunăre, Dunăre, drum fără pulbere” —, inginer I. Coman, Florica Cordescu, Ilîrcsa Ionescu, N. Dimitriu, Eugen Relgis, Ion Ga­laton, Nadu Olteanu, precum şi cele străine semnate T„ Xlariov, O. Popova, — complectează un su­mar bogat, interesant şi de ridicat nivel lit­­erar. Am avea de făcut insă unele su­gestii redacţiei revistei „Româ­nia"; lipsesc din paginile ei hărţile turistice care ar fi o contribuţie reală pentru turişti, precum şi in­dicaţii mai numeroase şi amănun­ţite asupra locurilor interesante din punct de vedere turistic unde se poate călători in condiţiuni e­­conomice, aşa cum arată articolul intitulat „Spre alte piscuri Desigur că generalităţile şi pro­blemele de turism interesează pe orice specialist al acestui sport, dar pentru publicul mare, o indi­caţie amănunţită a locurilor şi ca­banelor, cu preţurile aproximati­ve şi cu mijloacele de comunica­ţie, ar fi de un real folos. Desigur că sunt lipsuri ce pot fi cu uşurinţă suplinite. Dealtfel, pe drumul pe care-l inaugurează, re­vista ,,România’’ rămâne deschisă­­ tuturor îmbunătăţirilor spre folo­sul „celor mulţi", cum atăt de just spune d. G. Racovescu. Noi ti urăm „Spor la drum tu Intelectualii n’au rămas niciodată streini de frământările sociale- Dim­potrivă, au­ fost în fruntea mişcărilor progresiste. ,,Istoricii“- însă încearcă în ultimul timp să izoleze ne intelectuali de po­por, de forţele democratice care-l a­­jută să-şi schimbe soarta. ■ Ziarul ..Liberalul“ îi consideră ..rătăciţi în politică”, iar ..Dreptatea” îi îndeamnă să rămână în »,rezistenţă”. Brătieniştii „au uitat istoria recentă a naţiei“» epoca eroică a anului 1848, la care intelectualii au participat din plin, iar maniştii ignorează istoria prezentă, de la împlinirea căreia nu lipsesc cei mai de seamă intelectuali. Ei se completează în felul acesta, pe linia negării hotărîtoarelor contri­buţii ale oamenilor luminaţi. Vorbeşte ,,Dreptatea“ de „drama intelectualilor din ultimii doi ani“. A văzut d. Carp .,dispărînd intelec­tualii“ care s’au retras» „într’o izo­lare voită și fermă”. Şi din această cauză, intelectualul nostru, de rasă, constată o „devalorizare a operei de guvernare“. De care intelectuali o fi vorba, că nu pomeneşte niciun nume ! ? Să ne reamintim de câţiva-A vrut să spună că sunt rezistenţi d-nii I. Petrovici, sau Traian Brăi­­leanu ? D. Petrovici care preamărea pe Ion Antonescu în aşa fel că-l găsea mai mare decât Napoleon ? D Traian Brăileanu care a declarat că s’a tre­zit ministru şi nu era „de acord decât cu titlul“ legilor rasiale ’ pe care le-a semnat ? De tipul acestora vrea să spună :.Dreptatea" că era „aristocraţia in­telectuală” care ne-a condus ? Sau vrea să plângă drama epuraţilor ? Dispariţia acestor intelectuali în­tr’o izolare, — să fim sinceri, — ne­voită şi foarte puţin fermă, n’a de­valorizat cu nimic opera de guver­nare. Dar, în afară de exponenţii brătie­­nişti şi manişti, toată lumea cons­tată nu o „rezistenţă“ ci o adevărată ofensivă a intelectualilor, în opera de­­guvernare. Nu se plângeau tot cei dela ..Drep­tatea” că „ne pleacă profesorii” ca : D. Bagdasar, Iorgu Iordan, Moisil, Tudor Vianu, Sîoilov, Mihail Ralea ? Dar dr. Parhon, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, Al Rosetti, Gh. Că­­linescu ? Dar miile de ingineri, medici, arhi­tecţi, profesori, avocaţi, car­e n’au aş­teptat­­nepatrioticul îndemn la rezis­tenţă şi s’au încadrat în munca de reconstrucţie, nu-s intelectuali ? Când toată lumea se strădueşte să-şi pună serviciile în slujba păcii şi recons­trucţiei, „Dreptatea”, recomandă o aşa zisă rezistenţă. Ar fi fost mult mai potrivit ca şi d. Carp care se declara admirator al „nobilei tăceri“ să-şi fi însuşit această nobleţă. Dar nu s’a putut abţine să nu dove­dească încă odată că în această ,,nouă epocă eroică“, maniştii sunt duşmanii ridicării poporului. Din fericire, intelectualii se găsesc în plină ofensivă’ democratică, în ciuda tendinţei reacţiunii de a le stăvili elanul. Adevăraţii intelectuali, care şi-au găsit sensul vieţii lor numai alături de popor, au înţeles că salvarea nu poate veni din splendida izolare în turnul de fildeş, ci din trudnica cola­borare cu cei care muncesc. Tot aşa în Franţa, Maurice Thorez, secretarul Partidului Comunist. „Par­tidul viitorului“, vorbeşte de o „re­naştere a culturii franceze“, de o ..reconstrucţie economică, o înoire politică, morală şi intelectuală a ţă­rii“, la care s-au alăturat cu încre­dere intelectualii francezi. Roger Garaudy pomeneşte de “­in­telectuali în impas”, „în această lun­­gă agonie a capitalismului în putre­facţie, care durează de o jumătate de veac“. Drama­­intelectualului este multiplă spune Garaudy, „el este hărţuit de îndoială, de singurătate, de disperare“­Să spicuim argumentarea autorului francez : .,îndoiala nu devine scepticism şi neputinţă decât atunci când exprimă teama de adevăr, frica de consecinţe- Este drama tuturor intelectualilor pe care regimul i-a redus la meditarea în afara realităţii. In lumea sa de idei pure, intelectualul nu a fost des­părţit numai de lume, ci şi de oa­meni. Iată a doua dramă : singură­tatea. Despărţit de lume prin îndoială, de oameni prin singurătate, intelectua­lul e redus la neputinţă. De aci dis­perarea lui. Diletantism, ironie, scepticism, anarhie sau sinucidere, nu sunt de­cât aspectele acestei unice disperări, disperarea de a nu acţiona, de a nu creia, de a nu­ fi“. La această „disperare de a nu ac­ţiona“ vrea să-i împingă şi ,,Drepta­tea“ pe intelectuali. Ce-au făcut la noi istoricii pentru intelectuali ? Aflăm de la d. D. Guşti când a luat în primire în 1932 o „grea moştenire“ . Ministerul Educaţiei Na­ţionale. ..învăţământul de toate gradele trecea prin cea mai grea criză. O at­mosferă deprimantă învăluia corpul didactic datorită neplăţii de luni de zile a salariilor“. „O frecvenţă atât de îngrijorător de scăzută a elevilor, făcea aproape iluzoriu întreg învăţământul primar. Şcoala secundară elibera certificate de trecere, fără selecţia elevilor. Universitatea devenea o fabrică de diplome pentru profesori fără cate­dre pentru medici fără pacienţi, pen­tru teologi fără parohii“. Acestea erau fericitele perspective de viitor ale intelectualilor oferite de „istorici“. In manifestul program al P. N- Ţ. din 27 Iunie 1932, se prevedea că în­văţământul secundar va fi ,,îngrădit“ ca „să nu tindă toţi spre Universi­tăţi“­In adevăr, pentru fiii de ţărani să­raci, în unele judeţe s’a acordat în 1933, una bursă pentru întreg jude­ţul, iar după „înăsprirea condiţiilor“, în toamna anului 1933 au reuşit la bacalaureat abia 50­0 din cei pre­zentaţi. Pentru Universitate, în consiliul in­­teruniversitar din Martie 1933, con­form directivelor politice ţărăniste din program, se punea în discuţie „grava problemă a numărului exa­gerat de studenţi“. In privinţa raţionalizării învăţă­mântului, se „repeta“ rugămintea ca însăşi organele universitare consti­tuite să găsească mijlocul de a com­prima bugetul, pentru a evita even­tuale propuneri de reduceri venite din afara corpului universitar. Iată-i în lumina faptelor pe isto­ricii care s’au pus în calea culturii poporului, care încearcă şi azi să-i oprească pe intelectuali în umbră, să facă din ei vâscul pe trupul stejaru­lui. Vor rămâne poate în rezistenţă numai cei care zac în amintiri: inte­lectualii, pregătiţi în familie de a­­ceiaşi profesori cu care dădeau exa­mene. Dar intelectualii ieşiţi din popor au găsit «­sensul unic" care este şi al culturii , spre democraţie. Democraţia Blocului Partidelor De­mocrate care prevede în platforma program: înflorirea culturii naţio­nale ; „Gimnaziu! Unic, cu gratuitate pentru toţi elevii lipsiţi de mijloace materiale“, nu învăţământul secun­dar „îngrădit” şi cu o bursă pentru un judeţ ; „înlesniri pentru studii se­cundare şi universitare” pentru că nu consideră ca naţional ţărăniştii o gra­vă problemă, numărul exagerat de studenţi. Un învăţământ realist şi exclusiv umanist, o ştiinţă care să valorifice bogăţiile ţării şi să se pună în slujba întregului popor, un Institut Naţional de Cercetări Ştiinţifice-Iată ce prevede platforma program în care fiecare intelectual are largi perspective de desvoltare şi creaţie. Este democraţia care nu înseamnă revenire la trecut. E drumul acţiunii constructive şi creatoare, al ridicării nivelului de viaţă şi înfloririi culturii naţionale. Pe acest drum cu întreg poporul, intelectualii sunt în ofensivă. I. Soin­aşu-Cramăneannul VASILE CAZACU,ANINA. — Din cele douăzeci şi şapte de poezii pe care ni le-aţi trimis, n’ar fi păstrat pen­tru publicare decât una singură, aceia intitulată „Pâine şi grijă“, fiindcă nu­mai acolo străbat cu adevărat suflul şi fiorul poeziei. Şi spunându-vă acest lucru, poate că veţi pricepe, tovarăşe Vasile Cazacu, ce cată să fie poezia şi în ce direcţie aveţi datoria să vă îndreptaţi dacă vă mână fierbinte şi dorinţa de a fi poet. Căci pe când în toate celelalte 20 de poezii n’aţi făcut decât să tran­­scrieţi în versuri şi să potriviţi vor­bele ca să rimeze ,să zicem, „îndesite” cu „folosite“, şi „porumbei" cu „tei“, — o seamă de gânduri şi simţiri obiş­nuite, aşa cum le încearcă orice om, aşa cum le vorbim cu toţii între noi sau cum le citim prin gazete, — nu­mai în „Pâine şi grijă“ aţi preschimbat aceste gânduri şi simţiri obişnuite şi le-aţi căutat un veşmânt nou, osebit de vorbirea cea de toate zilele. În a­­cea poezie ,cu adevărat, dvs. aţi iz­butit să faceţi o treabă de poet, fiindcă v-aţi închipuit altceva, o altă lume, cu alte făpturi decât cele întâlnite dea­­dreptul pretutindeni în jurul nostru. Numai gândurile şi simţirea cuprinse în această poezie sunt din lumea noas­tră cea de toate zilele, dar ca să le înfăţişaţi şi cu mai mult spor, aţi ştiut să vă ridicaţi pe aripa închipuirii, să visaţi cu ochii deschişi o lume pres­chimbată, neobişnuită, aşa cum în basme povestitorul scorneşte fiinţe şi întâmplări în gura cărora ei toarnă gândurile şi simţirile pe care vrea să le spună lumii. Aşa se scrie poezia, plăsmuind cu închipuirea o lume nouă, făurită din puterea visului fiecăruia din noi. De bună seamă că nici „Pâine şi grijă“ nu e o poezie desăvârşită . Ci are încă multe lipsuri. Dar cu ea, vă aflaţi pe drumul cel bun. Şi ca să iz­butiţi pe viitor ,aveţi nevoie să citiţi multă poezie ,să vă daţi seama cum au făcut adevăraţii poeţi de au clădit din închipuire o lume aparte ,nouă şi totuşi cu o putere ce ne face s’o credem aievea . Căci poezia e ca şi dragostea, ori ca o durere mare: ne face să vedem altfel tot ce e’n jurul nostru, şi ne dă forţa de a spune cu vorbe această lume pe care­ o vedem altfel. Aşa­dar, citiţi mult, mult de tot şi nu vă aşezaţi să scrieţi o poezie decât când simţiţi că o putere lăuntrică, mai tare ca orice, vă îndeamnă să spuneţi pe hârtie ceia ce se petrece în sufletul şi cugetul dvs. ACHIM SANIUŢA-BRAŞOV.— Vam­ citit cu grijă toate poeziile pe care ni le-aţi lăsat şi vă putem spune cu bu­curie acelaş lucru pe care vi l-am spus şi la redacţie: sunteţi cu siguranţă un poet cu frumoase posibilităţi. Dar băgaţi de seamă! Ceia ce se vede deocamdată din versurile dvs., e mai ales talentul poetic, neliniştea aceasta, fiorul care vă străbate şi vă face să scrieţi versuri. Dar, pentru ca să dea rod plin ,talentul trebuie să fie stru­nit şi educat .Ca un pom care creşte cu atâta mai înalt şi mai bogat, cu cât îşi înfige mai adânc şi mai departe ră­dăcinile în pământ, ca să-şi poată trage cât mai multă şi mai felurită hrană. Pentru un poet, pământul acesta e poezia pe care-o citeşte şi viaţa pe care-o trăieşte. Trebuie, aşadar, să ci­tiţi cât mai mult şi din cât citiţi, şi din cât trăiţi, din câte vi se întâmplă, bune şi rele în viaţă să chibzuiţi adânc asupra lor, să vă frământaţi cu min­­tea şi să căutaţi să pătrundeţi înţele­sul cel mai afund, cel mai ascuns al lucrurilor Când daţi de o carte ce vă interesează dar vi se pare prea greu de înţeles, n’o aruncaţi, ci luptaţi-vă s’o pricepeţi, să-i dibuiţi încheieturile şi tâlcul. Aşa o să învăţaţi cum se scrie poezia, cum se face ea, cu vorbe scrise pe hârtie. Şi numai când ajungeţi să înţelegeţi bine, cât mai adânc, rostul unui lucru, când sunteţi cu gândul şi sufletul­ plin de acest înţeles pe care simţiţi că aţi fi în stare să-l lămuriţi orişicui, nu­mai după ce aiţi stat îndelung de vorbă cu dvs. înşivă — numai când, în sfâr­şit, simţiţi că aveţi ceva de spus, atunci încercaţi să scrieţi o poezie. Şi ca să fie o poezie izbutită, căutaţi să o scrieţi cum vi se par­e mai firesc. Fiţi atent să nu răsune ca versurile altor poeţi pe care î-aţi citit, ci înce­peţi să scrieţi simplu şi sincer, ca o scrisoare pe care aţi adresa-o unui bun prieten, mamei sau iubitei dvs. O să vă daţi seama scriind, ce fel de versuri vă convin, în care formă s ar turna mai bine gândul dvs. Dacă o să aveţi o pregătire solidă, agonisită din cetit, atunci o să ştiţi sa vă alegeţi şi forma cea mai potrivică, aceia în care o să simţiţi că bate chiar inima dvs. Şi gândiţi-vă mai puţin la tipăritul versului dvs. De la un an la altul, şi chiar dela o lună la alta, s’ar putea să vă daţi seama că mai aveaţi ceva de schimbat la ele. Vă urăm spor la treabă şi lectură, cât mai multă lectură! NICOLAE CORBU — „Răsărit" va a­­părea. Deasemeni, şi „Lumină vie“. In schimb, „Horoscopul" îl reţinem, fără să-l putem publica. Pentru toate, fe­licitării SEVER POPESC!) — ÎNVĂŢĂTOR -­ TRAIAN-ARAD.— Rezultatul concursu­­lui s’a publicat în pagina literară a „Scânteii“ cu data de 3 iunie 1946. Cât despre volumul cerut, nu s’a ti­părit. Numele premiaţilor sunt: Andrei Băleanu, Ion Bănuţă, Victor Nămolaru, Sim. Staicu, Ioan Sereş, Ioan Potopin, Neculai Tăutu FILIPESCU A. CONSTANTIN.­ Vă mulţumim pentru cuvintele bune. Din păcate, versurile trimise sunt nepubli­cabile. Până acum, din cele trei poezii, nu se vede că aţi avea talent. Des­crierea satului Stolnici e ceva mai bună decât versurile, însă departe de a fi o bucată literară Trebuie să citiţi mult şi să încercaţi să scrieţi mai târziu. In ce priveşte angajamentul la re­dacţie ,deocamdată nu avem niciun joc vacant. Păstrăm însă adresa dvs. pen­tru cazul când se va ivi vreo vacanţă — şi vă vom anunța. fi 1 0 ■ I ■ ■ = [.. vÎlSlSfî C­orespondent^ " \C •. “topi f-v?­. Revista N AL TREILEA AN DE LUPTA (Viinire din pat).­­­a) UCIR-ul, economatele sunt chezăşia unei puteri de cumpărare crescute Salariaţii publici vor avea şi el in cel mai satut timp, statutul mult do­rit care fixează nou, norme de tra­tare in serviciu şi de salarizare. Statutul funcţionarilor publici ast­­fel cum e propus de C. G- M. şi Uni­unea Funcţionarilor Publici va fi în­soţit­­de cererea C- E. al C G. M. prin care sa argumentează alocarea unei PRIME DE ACTIVITATE echiva­­li»tă cu 70*7» pentru toate catego­riile de funcţionari publici Speram că la pum­a şedinţă a Con­­s­iliului de rohiliştri, guvernul nostru se va pronunţa favorabil acestei ce­reri. Prin aceasta se va face dreptate unor importante categorii de salariaţi. întreaga capacitate de gândire, în­treaga pricepere, întreaga voinţă de acţiune a masselor de salariaţi va putea fi deci îndreptată spre proble­mele mari ale ţării. Sporind producţia, desvoltând în­­trecerile patriotice, ridicând calitatea produselor economisind materiile pri­me, determinând patronii să importe materii prime, întărind disciplina muncii, promovând invenţiile şi noui­­le procedee de muncă, ajutând plu­garii la munca câmpului, la repara­rea podurilor, şoselelor şi la înfi­gui­­rea terenurilor inundabile, sporim perspectivele redresării noastre eco­nomice. Luptând cu toate puterile pentru risipirea spiritului şovin, şi războinic pentru zădărnicirea infamei campanii de ponegrire şi de sabotaj la care se dedau „Istoricii“, activând intens la sate şi oraşe pentru popularizarea şi realizarea Platformei-program a Blo­cului Partidelor Democrate şi atră­gând în luptă conştientă întreg po­porul vom asigura victoria definitivă asupra forţelor negre ale reacţiunii, mărind astfel şansele unei păci drep­te, demne şi durabile. Iată ce se cuvine să ştim de 1 Sep­tembrie 1946. Gheorghe Apostoli (trontinuare din pag. l­a­­rea celor trei vânzători de ţară ! E greu de stăpânit revolta în faţa unui asemenea flagrant de­lict. Şi nu e deloc picată din cer încercarea acestor noul quislingi, da a-şi oferi serviciile tocmai la clauzele economice, acolo unde, — după expresia tov, Maurer, — se găseşte „hopul greu pe care România trebuie să-l treacă". Pentru toţi cei cari mai aveau nedumeriri şi se întrebau de ce Tillea, Gafencu şi Cretzianu nu s’au îna­potat în ţară după 23 Au­­gu­st ’1944, răspunsul este destul de limpede. Cel mult star putea trans­porta nedumerirea asupra altor politicieni români, cu aceleaşi in­tense ca şi aceşti domni şi cari au rămas în ţară. Dar să nu insis­tăm : e vorba de o distribuire de roluri care-şi are logica ei. Democraţia română a deschis focul şi la Paris împotriva duşma­nilor ţării. Şi el nu va fi deloc mai puţin necruţător ca ace! sub care se află coteriile reacţionare de alt*i. Efectele îmbucurătoare s'au şi văzut. Nu numai fi scriepelumea, sen sina'oasa şi demnitatea decla­raţiei­­Scule în numele României în faţa celor 21 naţiuni, dar şi conferinţele de presă luările de contact cu ceieto de delegaţii şi cu oamenii politici francezi, ca şi ceasurile de muncă încordată pentru alcătuirea memoriilor, au început să răzbească prin pânza de minciuni ţesută cu viclenie de misiţii români ai trusturilor inter­naţionale. Conducerea supremă a delega­ţiei române, compusă din delega­ţii Gheorghe Tătăraşcu Gheorghe Gheorghiu Dej, Ştefan Voitec şi ATI Mihail Ralea, a asigurat „UNITA­­TEA Şl JUSTEŢEA IN ACTIVITATEA DIVERSELOR COMISII Şl REALIZĂ­RILE CU CARE DELEGAŢIA SE POATE MÂNDRI". Succesele obţinute în soluţio­narea problemelor politico-terito­­riale sunt cu adevărat remarca­bile. Teza revizionistă a suferit o înfrângere netă. Dar hopui, hopul greu îi consti­tuie clauzele economice. Soco­tind despăgubirile şi celelalte o­­bligaţiuni cu cari se încearcă în­cărcarea României, se ajunge la concluzia: — deschis înfăţişată de tov. Maurer, — că dacă ar ră­mâne aşa cum sunt, România nu te-ar putea face faţă. ABIA ACUM POATE PRICEPE ROMANUL CÂT DE GENEROASE AU FOST CONDI­ŢIILE ARMISTIŢIULUI DE LA MOS­COVA. Şi e! nu poate să nu simtă un adânc sentiment de recunoştinţă la constatarea că această mare prietenie pe care a cucerit-o la Răsărit, este mereu prezentă şi neabătută în apărarea drepturilor României. Care altă delegaţie ste bucurat de un sprijin pe cât de călduros pe atât de ferm din par­tea unei Mari Puteri ? Şi nu numai gesturile sovietice au fost încurajatoare. O serie de ţări mici, dar puternice şi mai cu seamă de o invulnerabilă autori­tate, au sărit frăţeşte în ajutorul României. Asta înseamnă, — fără posibili­tate de tăgadă — că România este pe un drum­­UST, că delega­ţia ei naţională apără o cauză DREAPTA. O cauză, care nu poate fi mai bine şi mai fericit­ caracte­rizată. — decât A PACH. SS t ’oîSrr. din toate puterile ca ea să birui ar­­­s i ••1 •t s- Silviu Brucari Statutul foncBsna*­rltor wlilioi capătă potir® îl® ?sp (Urmare din pag. 1­a) un moment dat s’a vorbit de o co­misie care ar revizui şi modifica pro­­ectul­ până într’atât încât ar intro­duce clauze necorespunzătoare inte­reselor salariaţilor. Suntem in măsură să anun­ţăm că datorită intervenţiei Ursăriei Sindlicatelor de func­ţionari publici, sprijinită de Confederaţia Generală a Dlancii prsiectul a căpătat forma definitivă, cuprinzând puncte care se deosebesc intr'adevăr, de tortul iniţial al tirpectului, DAR CARI RE­­PEIEZINTA AtfARTAGfI FOAR­TE IflSFtPHTAWTE PENTRU SALARIAŢI. De altfel, străduinţelor de a da salariaţilor publici po­sibilităţile cele mai favora­bil© unei reale îmbunătăţiri a situaţiei lor, se datorase, în parte, întârzierile surve­nite. In întocmirea statutului funcţiona­rilor publici trebuia să se ţină seama de experienţa statutelor altor cate­gorii de salariaţi ai Statului, cari, prin acţiunea lor organizată, au reu­şit să obţină anumite condiţiuni a­­vantajoase. Cei dela C. F. R„ dela P. C. A., dala P. T. T. şi dela C. A. M., au obţinut dreptul, la prime de producţie sau de stimulare, formă care a permis îmbunătăţiri serioase în situaţia salariaţilor. Confu­dara­a Genera­lă a Muncii a propus — .y* guvernul a acceptat— ca, între alte dispoziţii care vor ridica nivelul de viaţă a funcţionari­lor publici, să se intro­ducă şi la această cat­eg­­orie numeroasă de sa­lariaţi prime corespun­zătoare primelor de pro­ducție sau de stimulare. Cum am spus mai sus, proiectul, în forma sa definitivă, va căpăta peste câteva zie putere de lege. Cei ce au căutat sau au sperat să samene zâzanii sau neîncredere in rândurile funcţionarilor publici, îşi văd visurile spulberate, căci Statu­tul aduce o reală îmbunătăţire — substanţială — a condiţiilor de trai ale funcţionarilor de Stat. Rec­hîîîţiile de Imobile au fost suspendate Se aduce la cunoştinţa publicului că activitatea Serviciului Central de Rechiziţii pentru imobile se suspen­dă complect dela î până la 10 Sep­tembrie 1946. Pe tot acest timp nu se va emite nici un ordin de rechiziţîe sau încar­­tiruare, fără aprobarea specială a Mi­­nisterului Afacerilor Interne. „SCÂNTEIA" - Fiul lui R o atacă pe Churchill (Urmare din pag. l-a) vind „apoplectic” sub focul F. D. R.-ului. Rolul lui Elliot Roosevelt 13 această conferinţă ca şi la alte con­ferinţe istorice, era acela de purtător de mesagii, curier special şi pahar­nic. Intr’o seară, în timpul conversaţii­lor de la Conferinţa Atlanticului, Winston Churchill era oaspete de o­­noare la o cină ceremonioasă pe bordul vasului american „Augusta”. Cu ochii înflăcăraţi. Primul minis­tru insista: „Trebue să intri şi d-ta. Dacă nu declari război, fără a aş­tepta ca ei să dea prima lovitură C­atonei o să lovească după ce noi ne vom fi scufundat şi prima lor lovi­tură va fi în acelaş timp şi ultima. „Forţa de neîmblânzit” Churchill, cu toate acestea, dădea în toată atitudinea sa „impresia un­nei forţe de neîmblânzit care ar merge înainte, chiar dacă noi nu am da atenţie previziunilor sale", spune Roosevelt. Roosevelt îl citează pe Churchill spunând atunci „cu un ton de com­pătimire în vocea sa“: „Rușii? De­sigur, ei sunt mult mai puternici decât am fi îndrăznit noi să sperăm vreodată. Dar nimeni nu poate spune cât timp încă...” El se grăbea, afirmă scriitorul, să explice că ajutorul pentru Rusia în­semna „doar să amâni, eventual să pierzi“, şi că „partea leului din a­­cest ajutor ar trebui să revină leului britanic". Cu o altă ocazie, tot pe „Augusta“, Preşedintele Roosevelt, a făcut o remarcă despre nevoia de după răz­­boi a celei mai mari libertăţi de co­merţ ca o condiţie esenţială oricărei păci durabile. „Nici­ un amestec” ..Aranjamentele comerţului impe­rial constitue o necesitate vitală”, spunea Roosevelt. „Tocmai din cau­za lor, popoarele din India şi Africa, din tot Orientul Apropiat şi din Ex­tremul Orient colonial sunt încă a­­tât de înapoiate. NU POT SA CRED CA PUTEM PURTA UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI FASCISTE FARA CA IN ACELAȘ TIMP SA MUNCIM PENTRU ELIBERAREA OAMENILOR DIN TOATA LUMEA DE SUB JUGUL UNEI POLITICI COLONIALE ÎNAPOIATE”. „Niciun amestec în aranjamentele economice ale Imperiului” mârâi Churchill, după cum relatează Elliot Roosevelt. „Ele sunt fundamentul măreţiei noastre”. Mai târziu. Preşedintele îi spuse fiului său : ,,Winnie” *) are misiune supremă... să vadă că Ma­rea Britanie, supravieţueşte războiu­lui. Structura sa e potrivită unui conducător de război, dar va conduce Winston Churchill Anglia şi după ? Niciodată n’ar reuşi”. Ziua următoare, declară Elliot Roo­sevelt, Churchill a acuzat pe Preşe­dinte că „încearcă să distrugă Im­periul Britanic”. ,,Dar cu toate acestea, a spus Pri­mul Ministru» ştim că voi sunteţi singura noastră speranţă... fără A­­merica, Imperiul n’ar putea rezista”. Până la urmă, reaminteşte Elliot Roosevelt, s’a ajuns la un acord a­­supra punctelor Chartei Atlanticu­lui. Intr’o prefaţă el afirmă: „Scriu toate acestea pentru voi, cei cari sunteţi de acord cu mine că drumul lui Franklin Roosevelt a fost în rhod regretabil şi deliberat-­-tohandonat. Scriu acestea în speranţa că va servi cumva să mergem din nou pe acel drum“. *­ Winnie: prescurtarea numelui lui Winston Churchill. INFO­RM­A a In ziua de 15 Septembrie 1916, orele 8 a. m. se va ţine concurs la şcoala de subingineri silvici „Casa Verde" din Timişoara, pentru ocuparea a 30 locuri vacante în anul I, conform condiţiilor detailate publicate in Mo­nitorul Of. Nr. 161 din 13 Iunie 1946. St La şcoala inferioară de horticul­tura din comuna Dragomireştii Valea Ilfov se ţine examen­­de admitere în clasa I-a în ziua de 16 Septembrie a. c. Sunt 40 de locuri vacante.­­ Ministerul Sănătăţii aduce la cu­noştinţa candidaţilor pentru con­cursul de internat în medicină la cele trei centre universitare (Bucureşti, Cluj şi Iaşi) că acest concurs nu se a­­mână, ci se ţine irevocabil la 23 Sep­tembrie 1946.­­ Al doilea spectacol dat de an­samblul teatrului de stat de music­­hall din Leningrad, sub auspiciile ARLUS-u­lui, are loc astăzi, Duminică, ora 8,30 seara, în sala Fantasio. © Camera Agricolă Iaşi a primit din partea Ministerului Agriculturii un fond de 15.080 000 lei pentru înfiinţarea unei pepiniere la Galata ; tre asemeni ministerul Agriculturii a dăruit Camerei Agricole doua instalaţii de uscat fructe, sosite din Uniunea Sovietică. Din ini­­ţiativa Camerei Agricole va lua fiinţă o fabrică de conserve tip popular.­­ Ministerul educaţiei naţionale în­­cunoştiinţează direcţiunile şcolilor pri­mare că în cursul anului şcolar 1946- 1947, tăbliţele sunt excluse. Ministerul le-a înlocuit cu un caiet special, la un preţ foarte convenabil.­­ Detaşările din învăţământul pri­mar sunt în curs. Inspectoratele şcolare au întocmit tabelele şi le-au prezentat mi­nisterului.­­ Examenul de selecţionare pentru absolvenţii liceelor industriale şii şco­lilor superioare de meserii începe la 20 Septembrie 1946, la liceul industrial Nr 1 Polizu, unde se primesc şi în­scrierile până la data de 19 Septembrie a c­­ăţi Prin Jurnal al Consiliului de Mi­niştri s’a hotărît dizolvarea Sindi­catelor Agricole din judeţele Arad. Ar­­ge­ş Bacău, Buzău Brăila. Braşov. Ca­­reş Covurlui, Constanţa. Dolj, Dâmbo­viţa, Fălciu Muscel, Olt, Ialomiţa, Il­fov, Put­na, Neamţ, R -Sărat, Roman Sibiu, Timiş Turda Teleorman Tul­­cea, Tu­tova, Vlaşca, Prahova, Vaslui, Iaşi şi Tecuci. Farmacii de serviciu Zuav Ion, Bulevardul Regina Maria 1, Frunză Popescu Elena, Bulevardul Re­gele Carol I 23, Costin Lucia, Strada Popa Tatu 78, Mihăilescu Ion, Şoseaua Ştefan cel Mare 54, Stănescu Ion, Bu­levardul Pache 159, Dr. Negoiţă Gheor­ghe, Şoseaua Viilor 49, Oană Alexan­dru, Şoseaua Panduri 2. Radio RADIO ROMANIA ŞI RADIO BU­CUREŞTI.— 7.30: Deschiderea emisiu­nii. Ora exactă, Radio Jurnal. 7.45 Buletinul de ştiri române în limba ru­să. 7.47: Rezumatul programului. 7.50: Publicitate. 7.52: Muzica dimineţii (dis­curi). — RADIO ROMANIA.— 8.15: E­­misiune în limba maghiară. — RADIO BUCUREŞTI. — Continuarea muzicii de dimineaţă (disc.). — RADIO RO­MANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. 8.45. Ora Copiilor: 1. — Semnal. 2. — Salut de redeschidere. 3. __ Radio Jur­nal „Prichindel“. 4. — „Jurnal de va­canţă“ — scenariu radiofonic. 5. —Poş­ta copiilor. 6. — Semnal. 9.45: Trans­misiunea slujbei religioase de la bi­serica Sf. Dumitru. 11.15: Ora exactă, închiderea emisiunii. — RADIO RO­MANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI. — 13.00: Deschiderea emisiunii. Ora e­­xactă. Cotele apelor Dunării. Ora Sa­tului. 1. — Semnal. 2. — D. Ionel Hu­ţanu răsfoeşte gazetele săptămânii. 3.­­Cântă Tita Sfetcu cu orchestra Ştefan Rădulescu. 4. — „La vânătoare“, piesă radiofonică. 5. — Cântă Dumitru Ben­­gus din Clarinet. 6. — Sfaturi medi­cale. 7. — Poşta Satului. 8. — Semnal. 13.55: Publicitate. 14.00: Ora exactă, Radio Jurnal. 14.15: Revista Presei. 14.20: Carnetul unui bucureşetan. 14.25: Radio Magazin. 15.00: Orchestra Victor Predescu-voce: Liana Mihăilescu. 16.00: Taraful Tică Lătăreţu-voce: Maria Lă­­tăreţu. 16.30: Muzică distractivă (disc.) 17.00: Ora Sindicală. 17.30: Actualităţi Sovietice 1. — Conferinţă. 2. — Muzică populară (discuri). 5. — Cântec despre Stalin (voce: Spanian). 18.00: Transmi­siune de la Arad. Matchul de foot-ball Ciocanul—I.T.A. 19.00: Spania, văzută de compozitori francezi (discuri). — RADIO ROMANIA. — 20.00: Jurnal pentru provincie. — RADIO BUCU­REŞTI. — Jurnal pentru capitală. — RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCU­REŞTI. — 20.10: Revista Presei. 20.15: Universitatea Radio: „Apele minerale Lipova-Timiş“. 20.30: Mici piese instru­mentale (discuri). 20.40: Ora Femeii. 1. — „Prietena noastră Cartea“ de d-na Madeleine Andronescu. 2__D-na Ana Mihăescu va prezenta o postă sovieti­că. 20.55: Oglinda Zilei. 21.00: Duete cântate de Cornelia Bădulescu și Au­rel Constantinescu. 21.20: Cronica ex­ternă de George Ivașcu. 21.35: Concert în sol minor de Max Bruchs vioară- Yehudi Menuhin) 22.00: Ora exactă, Radio Jurnal. 22.15: Buletinul de știri române în­ limba rusă. 22.20: Buletin sportiv. 22.30: Rezumatul programului de a doua zi. 22.32: Recital de canto— Alexandru Vârgolici, de la Opera Ro­mână. 22 50: Muzică distractivă (disc.). 24.00: Ora exactă, închiderea emisiunii. Dela orele 15.00—15.30 și dela 22.30— 23.00, Radio Dacia Română pe lungime de uripă de 32,4 m. și Postul pe undă scurtă de 25 m., emit pentru străină­tate. SPECTACOLE NOSTRU: Abracadabra; TEATRUL ALHAMBRA: Mătăniile; GRADINA IZBANDA: Ștrengarul; GRAD. VOLTA BUZESTI: Profesorul de franceză; GRADINA GIOCONDA : Suzana; GRA­DINA COLOS: Campionatul dragostei; GRADINA AURORA (calea Dudesti 89): Sacrificarea lui Isac; GRADINA VOX­EFORIE : Habanera ; FORUM ; Amor la loterie; COMEDIA: Bal­an Fă­­gădău; ATLANTIC: Aşa vrea Cupidon. CinematiisFEîie ARO • Relaehe; SCALA : Valetul co­­niţei; CAPITOL : Oameni de mâine ; TRIANON: Prin dragoste la moarte; EXCELSIOR : Patimi încătuşate; TI­VOLI: Cea mai iubită femeie; FAN­TASIO: Arinka (film sovietic); REGAL: Corsarul; DALLF.S; Imi cânt durerea mea; SELECT: Serenada din Valea Soarelui ; FEMINA : Surprizele din Va­­gons­ lits; VICTORIA: Ispitele trupului; CENTRAL : Rivalii ; ARPA : Pro­gram de musie-hall ; BULEVARD : PALACE: Războiul mondial 1941- 1944; GASANDRA: Zorile negre; LU­XOR: Ni­mic nu mai cade; CORSO: Acela care primeşte palme; OMNIA: Farmecul Ti­nereţii; NISSA: Mohicanii; AIDA: Co­loana V-a; AMERICAN: Nebunul stră­zii şi revistă; BARCELONA: Iadul ver­de; CLASIC: Palermo; DACIA: Expre­sul de noapte; DIANA: Fata junglei; FLORIDA: Unde cerul si mare se în­tâlnesc şi revistă; GLORIA : Plutonul de execuţie; IZBANDA : Femeia îndă­rătnică; LIA: Sexul slab; MARNA : Săptămâna Veseliei; MARCONI: O noapte la Londra; MODEL: Texas; MI­LANO: Focul sacru si revistă; MIORI­ŢA:­Ultimul sbor; NERO : Mândrie si prejudecată; ODEON : Păcate; PA­CHE : In umbra prohibiţiei; VOLGA: O femeie în pericol. Teafale ! mmm @ Duminică 1 Septembrie 19­13, orele 10 a. m. are loc la sediul Sin­dicatului Funcţionarilor din Magazine din str. Lipscani Nr. 53, sala Roxy, o şezătoare artistică, dată de Sindi­catul Funcţionarilor din Magazine in colaborare cu Sindicatul Textil, pen­tru sărbătorirea a două ani de la re­înfiinţarea mişcării sindicale. Membrii S. F. M-ului şi ai Sindi­catului Textil sunt invitaţi la această manifesta­re culturală.­­ Cu ocazia zilei de 1 Septembrie 1946, sunt convocaţi toţi membrii Sin­dicatului Casnic din Bucureşti, la un mare Meeting care va avea­­loc Du­­mincă 1 Septembrie 1946, orele 10 dimineaţa la sediul Sindicatului din Str. Bibescu Vodă. No. 14 Etajul l. dnrrpJ etad­h sindlu cmfwyp mnn . Sindicatul patronilor croitori şi croitorese, convoacă pe toţi mem­brii lui să ia parte la şedinţele ple­nare ce reîncep Marţi 3 Septembrie 1948 la ora 19, în localul Camerei de Muncă — București.

Next