Scînteia, martie 1955 (Anul 24, nr. 3220-3246)

1955-03-01 / nr. 3220

Pag. 2 Cuvîntul tov. Filip Marin, preşedintele gospodăriei colective din comuna Belitori, raionul Roşiori de Vede, regiunea Bucureşti în primăvara anului trecut — a arătat vorbitorul — prima grijă a conducerii gos­podăriei a fost de a organiza bine brigă­zile. După aceasta au fost făcute pregă­tirile în vederea însămînţărilor de pri­măvară. La cultura porumbului s-a folosit pe o parte din suprafaţa repartizată pentru această cultură metoda semănatului în cuiburi aşezate în pătrat. Producţia obţi­nută la porumbul semănat după metode obişnuite a fost de 2.500 kg. boabe la ha., iar la porumbul semănat în cuiburi aşe­zate în pătrat de 3000 kg la ha. Datorită acestor rezultate, cu prilejul prezentării dării de seamă, adunarea gene­rală a colectiviştilor a luat hotărîrea ca anul acesta întreaga suprafaţă repartizată pentru porumb să fie însămînţată în cui­buri aşezate în pătrat. Iată ce metode am folosit noi la cultura porumbului. Imediat după recoltarea păioaselor, S.M.T.-Odobeasca a dezmiriştit întreaga suprafaţă, în primăvară am grăpat, îna­inte de a începe semănatul porumbului , M.T.-ul a executat cultivaţia pe întrea­ga suprafaţă. Prima dată, cum a răsărit porumbul şi s-au ivit 2 foi, am lucrat pe întreaga su­prafaţă cu prăşitoarea. După aceasta am executat 2 praşile cu sapa. Dacă am fi exe­cutat şi a treia praşilă, noi am fi obţinut o recoltă mai mare, cu toate greutăţile întîmpinare din cauza condiţiilor naturale neprielnice. In medie, pe comună, gospodăriile indi­viduale au obţinut doar 1200 kg. de po­rumb la hectar In 1953 noi am însămînţat cu grîu 17 ha. — lot semincer, s-a aplicat majorita­tea măsurilor agrotehnice însămînţarea s-a făcut după cultura de mazăre. Dezmiriştitul a fost făcut imediat, ară­turile s-au făcut încă din vară, iar se­mănatul s-a făcut în cruce. Aşa am izbu­tit să obţinem la hectar 1700 kg. Recoltele obţinute în gospodăria noastră au influenţat şi pe ţăranii muncitori cu gospodării individuale şi pe întovărăşiţii din comuna Pîrlita Tovarăşii din întovă­răşire au venit şi ne-au rugat să-i ajutăm să-şi organizeze munca. Noi am făcut acest lucru. Avem posibilităţi de a obţine recolte mult mai mari. Considerăm că datorită ajutorului preţios pe care l-am primit prin trimiterea unui inginer, anul acesta vom obţine recolte mult mai mari. Ne angajăm în faţa partidului şi guvernului că ne vom strădui să realizăm peste 3000 kg. porumb (boabe) la hectar. S­C­I ti T­E I­A Lucrările consfătuirii fruntaşilor în agricultură Raportul tovarăşului C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silviculturii în prima parte a raportului său, tov. C. Popescu, ministrul Agriculturii şi Silvi­culturii, a arătat sarcinile care au stat­­ în ţaţa agriculturii în anul 1954 şi reali­­­­zările obţinute. Datorită măsurilor luate de partid şi guvern pentru dezvoltarea agriculturii şi eforturilor susţinute depuse de oamenii muncii de pe ogoare, în anul 1954 sarcinile de producţie au fost reali­zate în mod satisfăcător, în ce priveşte cerealele, faţă de producţia planificată, de 8.870.000 tone cereale s-au realizat peste 9.000 000 tone cereale Aceste rezultate im­portante în creşterea producţiei agricole au avut ca urmare îmbunătăţirea aprovi­zionării populaţiei Raportul a arătat în continuare că în campaniile agricole din anul 1954 s-au­­ manifestat o serie de lipsuri care privesc direct Ministerul Agriculturii şi Silvicul­turii, organele agricole de la regiuni şi ra­ioane, precum şi comitetele executive ale sfaturilor populare. în acest an, a spus în continuare rapor­torul, trebuie realizată o recoltă de cel puţin zece milioane tone cereale, o pro­ducţie medie de 2000 kg. porumb (boabe) la hectar, precum şi recolte sporite la toate culturile şi îndeosebi la grîu, floarea-soa­­relui, sfeclă de zahăr, cartofi, legume etc Condiţii pentru îndeplinirea acestor sar­cini au fost create încă din toamna anu­lui 1954 prin realizările obţinute în ceea ce priveşte însămînţările, arăturile adinei de toamnă şi desţelenirile, precum şi prin pregătirile şi măsurile tehnico-organiza­torice luate pină acum. După ce a arătat rezultatele obţinute în executarea reparaţiilor la maşini şi trac­toare, raportorul a subliniat lipsurile exis­tente şi măsurile ce trebuie luate de că­tre sfaturile populare, organele agricole, conducerile unităţilor agricole şi ale în­treprinderilor industriale pentru termina­rea grabnică a reparaţiilor la toate trac­toarele, maşinile şi uneltele ce vor fi fo­losite la muncile agricole de primăvară. Raportorul a insistat apoi asupra cî­­torva din factorii care asigură obţinerea de recolte bogate. Astfel, el a vorbit des­pre folosirea bălegarului de grajd ca în­­grăşămînt, despre folosirea seminţelor de sol bine curăţite şi tratate etc. Ţinînd seama de ceea ce am făcut pînă acum, a arătat tov. C. Popescu, trebuie să subliniem că mai avem de­ executat ală­turi de primăvară pe o suprafaţă de 3.600.000 hectare teren rămas nearat din toamnă şi însămînţarea atit a acestei su­prafeţe cît şi a celor 2.500.000 hectare arate adine din toamnă, în această pri­măvară trebuie sa se însămînţeze numai cu porumb 3.300.000 ha. După apariţia Hotărîrii plenarei din august 1953 a C.C. al P.M.R. şi a proiectu­lui de Directive al celui de al doilea Con­gres al partidului — a spus vorbitorul — în centrul activităţii de partid şi de stat din regiunea Constanţa a stat lupta pen­tru obţinerea unei producţii sporite la hectar. Comitetul regional de partid a conside­rat că trebuie să-şi îndrepte atenţia spre unităţile de bază, spre sate şi comune, pentru a cunoaşte oamenii, munca lor, re­zultatele obţinute. Ca o primă măsură, comitetul regional de partid a hotărit ca activiştii să stea vreme cît mai îndelungată pe teren, astfel ca să poată cunoaşte felul cum muncesc organizaţiile de partid şi organele de stat pentru aplicarea hotărîrilor partidului şi guvernului, pentru obţinerea de producţii sporite la hectar. Comitetul regional de partid s-a ocupat de organizarea consfătuirilor cu fruntaşii în producţie atit pe raioane şi regiune, cit şi în unele comune. Organizaţiile de partid au fost îndru­mate să popularizeze şi să extindă metode­­le fruntaşilor în agricultură. Astfel, organi­zaţiile de partid din comunele Nicolae Băl­­cescu şi Ceamurlia de Jos au îndemnat pe unii ţărani fruntaşi să povestească la că­minele culturale şi în circumscripţiile electorale cum au obţinut recolte bogate. Organizaţia de partid din Gura Dobrogei a popularizat metodele fruntaşului Bratu Petre, care a obţinut 3.000 kg. porumb la ha., iar cea din Valea Seacă a popularizat metodele folosite de ţăranul muncitor Ion R. Ion, care a obţinut 1900 kg. grîu la hectar. Un număr tot mai mare de membri de partid îşi însuşesc metodele fruntaşilor şi sînt ei înşişi exemplu în muncă. Numeroşi ţărani muncitori au fost an­trenaţi în întrecerea pentru recolte bo­gate. In toamna anului 1954, noi am avut în întreaga regiune 13.220 ţărani muncitori antrenaţi în întrecere. O altă metodă pe care comitetul regio­nal de partid a folosit-o în activitatea sa a fost repartizarea membrilor comitetului regional şi ai comitetelor raionale de par­tid pe gospodării colective, S.M.T.-uri şi gospodării agricole de stat pentru a le aju­ta în activitatea lor. Tot în scopul extinderii experienţei fruntaşilor şi a metodelor agrotehnice Sporirea producţiei agricole cere mobi­lizarea complectă şi susţinută a tuturor forţelor din agricultură pentru executa­rea lucrărilor la timp şi după metodele agrotehnice înaintate la toate culturile, începînd de la semănat şi pînă la recoltat şi păstrarea produselor. Acest lucru este posibil, dar el nu se va înfăptui de la­­sine. Se cere ca toate organele agricole să fie convinse de importanţa acestei munci şi zi de zi să ducă o activitate sus­ţinută în mijlocul oamenilor muncii de pe ogoare. Cu ajutorul parcului bogat de maşini şi tractoare şi al atelajelor de care dispunem şi folosind experienţa anilor trecuţi putem fi siguri că printr-o planificare şi orga­nizare chibzuită a muncii,, prin mobiliza­rea masivă a tuturor forţelor şi mijloace­lor de lucru, campania muncilor agricole din primăvara anului 1955 se poate ter­mina in cel mult 30 zile bune de muncit in cîmp. Apoi vorbitorul a arătat în mod amă­nunţit care sînt sarcinile imediate ale or­ganelor agricole, subliniind că acestea sunt datoare să lupte în permanenţă îm­potriva practicilor dăunătoare din unele regiuni şi raioane care fac ca producţia să fie scăzută. Trebuie să ne schimbăm atitudinea faţă de sat, care de acum înainte trebuie să fie considerat ca unitate complexă din producţie. In încheiere vorbitorul a spus : garanţia realizării unei producţii sporite la hectar constă în mobilizarea tuturor forţelor din agricultură , a lucrătorilor din unităţile agricole socialiste, a harnicei noastre ţă­­rănimi muncitoare. Ministerul Agricul­turii şi Silviculturii îşi ia sarcina să tri­mită în sprijinul lor tehnicieni cu dra­goste de meserie, hotărîţi să lupte pentru aplicarea în practică a metodelor agro­tehnice înaintate şi a experienţei frunta­şilor recoltelor bogate din U.R.S.S. şi a celor din ţara noastră. Tehnicienilor le revine sarcina să muncească în permanenţă în mijlocul ţăranilor muncitori, să-i ajute şi să-i sfătuiască cum şi cînd trebuie fă­cute lucrările pentru obţinerea de recolte cît mai mari. Ţăranii noştri sînt dornici de învăţătură, ei îi primesc cu dragoste şi încredere pe specialişti. Obţinerea unor recolte bogate în acest an la toate culturile depinde de munca noastră a tuturor, de hărnicia şi pricepe­rea cu care milioanele de ţărani munci­tori vor munci pentru executarea la timp şi în bune condiţii agrotehnice a tuturor muncilor agricole de primăvară, vară şi de toamnă. înaintate, comitetul regional de partid a îndrumat organul său de presă, ziarul „Dobrogea Nouă“, să popularizeze în co­loanele sale metodele şi experienţa frun­taşilor. In folosirea presei avem încă multe neajunsuri ; membrii comitetului regional de partid, ai comitetelor raionale au scris puţin la ziar. Munca desfăşurată de organele de partid, de stat şi agricole a contribuit ca în anul 1954 să se semene în cuiburi aşe­zate în pătrat o suprafaţă de 17.416 ha. cu porumb şi floarea-soarelui. Prin semănatul în cuiburi aşezate în pătrat, gospodăria colectivă din Tătaru a obţinut 3.200 kg. porumb la ha., iar gos­podăria agricolă colectivă din Făcăeni — 4.200 kg. la ha. De asemenea, şi ţăranii din sectorul individual au obţinut în acest fel recolte sporite. Nu ne putem însă lăuda cu întreţinerea culturilor. Abia 67% din suprafaţa cul­tivată cu porumb a primit a treia praşilă. Combaterea răriţatului rămîne un obiectiv principal în muncile agricole din regiunea noastră. De asemenea trebuie să intensificăm munca de lămu­rire pentru folosirea marilor cantităţi de îngrăşăminte naturale existente în toate gospodăriile. Comitetul regional de partid trebuie să dea o atenţie mai mare muncii S.M.T.-u­­rilor. Noi avem un parc mare de maşini şi tractoare, dar anul trecut nu toate S.M.T.-urile noastre şi-au îndeplinit pla­nul. O cauză principală constă în aceea că munca de partid este încă slabă în S.M.T.­­uri, în gospodăriile agricole de stat. Pentru deplina folosire a parcului de maşini şi tractoare în 1955, noi am luat unele măsuri. In momentul de faţă in S.M.T.-uri şi gospodăriile agricole de stat se face instruirea tractoriştilor ca să poa­tă folosi mai bine tractoarele. De aseme­nea, s-au luat măsuri pentru semănatul porumbului în cuiburi aşezate în pătrat. In regiune se continuă popularizarea me­todelor agrotehnice înaintate şi a expe­rienţei fruntaşilor. Comitetul regional de partid se anga­jează să mobilizeze toate forţele şi mij­loacele existente în regiune pentru obţi­nerea unei recolte de peste 2.000 kg. po­rumb la hectar, pentru o recoltă bogată la toate culturile. In încheiere, tov. Filip Marin a arătat că conducerea S.M.T-ului trebuie să fie obligată să răspundă, alături de consi­liul de conducere al gospodăriei colective, pentru îndeplinirea planului de producţie. Astăzi vorbesc pentru a doua oară aici,­­la Bucureşti, în faţa conducerii partidului nostru şi în faţa fruntaşilor în recolte bogate. Anul trecut, cînd am fost la consfătuire, în cuvîntul pe care l-am avut am spus că vorbesc cu ruşine fiindcă vorbeam numai în numele meu personal; astăzi pot vorbi în numele mai multora. Angaja­mentul pe care mi l-am luat atunci l-am îndeplinit într-o măsură. Am făcut în comuna Pătrăuţi, cu ajutorul comitetului raional de partid şi al sfatului popular, o întovărăşire. Anul trecut, cînd am venit aici, am avut o producţie la hectar de 28.000 kg. de cartofi. Anul acesta am de­păşit-o. Din cele ce am învăţat la consfă­tuire, prin munca depusă şi cu ajutorul tehnicienilor care m-au îndrumat am pu­tut să obţin 33.000 kg. la hectar. Nu m-am mulţumit ca numai eu să lu­crez bine, ci am căutat, cînd am venit de la Bucureşti, să antrenez şi pe alţi cetă­ţeni din comuna noastră şi din alte co­mune ale raionului. Atunci eram vreo 10 fruntaşi. Astăzi, din zece s-au ivit sute, iar la consfătuirea raională m-au chemat şi la întrecere. Să trec să arăt cum am făcut de am ajuns la o producţie de 33.000 kg. cartofi la hectar. întorcîndu-mă acasă, mă gîndeam că vor veni cei de la Bucureşti să vadă cum muncesc şi deci mi-am zis : să-i trag o agricultură bună. Pămîntul îmi era pregă­tit. Eu n-am mult pămînt, dar îi lucrez bine, sănătos. Era bine arat din toamnă. In primăvară am mai dat o grăpătură şi după aceea l-am arat încă odată, aşa că recolta a fost bunicică. Nevasta mi-a spus: fruntaş ţi-a trebuit să fii şi iată că te-ai văzut! Tov. Vasile Voichiţă s-a ocupat la în­ceput de organizarea muncii în brigadă. în primul rînd — a spus el — am asi­gurat hrana şi cazarea tractoriştilor în bune condiţiuni. Tractoriştii din brigada mea lucrau în 2 schimburi; am asigurat terenul pentru fiecare tractorist în aşa fel ca el să poată realiza norma pe care o avea cu 150%, chiar cu 200%. Iată rezultatele obţinute de brigadă în 1954 ; am îndeplinit planul în proporţie de 225 %; am făcut economii de carburanţi de 36.105 kg.; am economisit 7 reparaţii curente şi 7 îngrijiri numărul 6. Salariul mediu obţinut de tractoristul Bogdan Gheorghe a fost de 1.511 lei lunar; trac­toristul său de schimb I. Bordana a avut un salariu mediu lunar de 1.210 lei. Pentru a contribui şi mai mult la rea­lizarea celor 10 milioane tone grîu şi po­rumb, eu am o propunere: de cînd sînt eu în S.M.T. -Sînnicolaul Mare am primit tot felul de maşini şi unelte pentru agri­cultură. Dar noi întimpinăm unele greu­tăţi la îngrijirea maşinilor. Noi ştim că pentru a obţine rezultate frumoase tre­Lucrez la gospodăria agricolă de stat Brăila, secţia Vădeni, unde am fost mutat in 1953, cînd terenul era deja însămîn­­ţat. Această secţie a gospodăriei are tere­nul cel mai greu de lucrat, lucru cuno­scut şi de minister. Pe el a fost înainte baltă şi pălămidă, pe o suprafaţă de 1000 ha. In 1953 terenul a fost însămînţat cu mazăre şi printre ea pălămidă a ieşit în număr foarte mare. S-a încercat plivitul pălămidei prin smulgerea cu braţele , dar din cauza ploilor mari care au fost în 1953 n-am putut face nimic, deoarece odată cu smulgerea pălămidei se smul­geau şi firele de mazăre. Măsurile reco­mandate de tovarăşii ingineri pentru a distruge pălămidă au fost de a o tăia de jos, de la rădăcină. Aceasta s-a făcut pe o suprafaţă de 70 ha., dar rezultatul a fost că pălămida s-a înmulţit. In perioada acestor munci au venit in­gineri din Bucureşti care au văzut situa­ţia. Eu am cerut ajutor tov. ing. Bor­­deianu Ion, care m-a asigurat că în toamna viitoare se vor însămînţa pe acest teren plante prăşitoare, floarea-soarelui şi porumb. In primăvara anului 1954 am pus floa­rea-soarelui în rînduri drepte. Floarea-soarelui a răsărit în timp de 10 zile. După 8 zile am fost pe teren să vedem cum merge această plantă și am De asemenea, cadrele noi care vin să lu­creze în S.M.T. să fie îndrumate îndea­proape atunci cînd sînt trimise să ajute gospodăriile colective. Am prăşit de trei ori, odată cu sapa, odată cu prăşitoarea şi odată am tras ţăriţă. Anul trecut au rămas cartofii cum i-am prăşit. Anul acesta le-am tras ţără, aşa cum am ştiut că trebuie, şi intr-ade­văr Cartofii au fost foarte buni. Am avut cartofi de lună. I-am scos în 27 iulie şi am pus alţii, încolţiţi din timp, ca să am a doua recoltă, că aşa auzisem la Bucu­reşti. Am pus 2 ani ca încercare. Am reu­şit să am cartofi ca şi cei din prima re­coltă, însă n-au ajuns la maturitate. Anul acesta, cu toate că este frig, mi-am pus din timp cartofii la încolţit şi cred că am să-i pun mai devreme şi-o să am 2 re­colte. In comuna Pătrăuţi în fiecare an se pierd aproape 60 ha. teren pe care se cultivă in. Eu am crezut la început că poate oa­menii n­u-i pun aşa cum trebuie, şi anul trecut, voluntar, m-am dus la fabrica de in şi am spus : „daţi-mi sămînţă”. Mi-au dat şi cum a dispărut omătul un pic am şi arat şi am însămînţat in. M-am gîndit să fiu fruntaş şi la in. M-am dus în pă­dure şi am luat vreo 7 ţuhali (saci maţi n.r.) de cenuşă, gîndindu-mă că este şi un îngrăşămînt bun şi distruge şi puricii. Inul a ieşit bine. Cînd a fost cam de un centimetru, un tovarăş vine şi-mi spune : „Măi, tovarăşe, inul tău e negru”. Fug acolo şi văd milioane de purici. La noi este punct sanitar. M-am dus acolo şi-am spus: „Daţi-mi, măi, tovarăşi, nişte D.D.T.”. L-am împrăştiat şi pe acela şi aşa inul a apărut mai verzui. A dat o ploaie şi din nou au apărut puricii aceia. Acum, noi la Suceava avem un laborator. Am întrebat pe un tovarăş: „Cum este tovarăşe cu pu­ricii aceia?” Nu mi-a dat nici un răspuns. Eu cred că ei trebuie să ne sprijine şi să caute locul potrivit inului. buie să ne îngrijim bine tractoarele şi ma­şinile noastre. De aceasta depinde totul. Trebuie să arăt că fiecare maşină pe care o primim vine cu cite o pompă de­gresat de mină. Dar rar găsim o pompă care să reziste. Aceasta este în dauna îngrijirii maşinilor. La fel se întîmplă cu secerătorile-legă­­tori. Anul acesta am avut 3 secerători noi, două din anul 1954 şi una din anul 1953; pe cea din 1953 am reuşit să o reparăm noi şi ea leagă bine, dar cu celelalte n-am reuşit să facem nimic. O altă greutate pe care o avem în mun­că ne-o pricinuiesc unele pluguri cu 3 brazde şi care au 4 nituri de fixare a tainiţei; cînd trebuie să facem arătura de 22-25 cm., dacă terenul este tare tre­buie să schimbăm trupiţele şi n-avem cum. La fel se întîmplă cu plugurile cu 5 brazde; acestea sînt slabe, se îndoaie uşor. Propunem ca toate maşinile acestea, în special plugurile pentru tractoare R.D., să fie construite din materiale mult mai re­zistente, văzut că apăruse gîndacul răţuşca, care tăia planta de la rădăcină. Am anunţat şi pe inginerul şef al secţiei despre atacul acestui gîndac. Inginerul ne-a spus să tragem brazdă în jurul terenului atacat şi să dăm cu praf D.D.T. Am făcut acest lucru, iar în locurile unde a fost atacul mai mare am dat cu prăfuitoarea. Mi s-a spus să nu las să treacă mai mult de 3—4 zile și să sap. Această metodă a fost foarte bună. După 10 zile am băgat din nou prăşi­toarea trasă de tractor. Și această sapă n-a durat decît 3 zile. După alte 10 zile a urmat și a treia sapă, iar la a patra sapă nu s-a mai putut băga tractorul, pentru că plantele erau înalte și se rupeau. Prasilă s-a făcut cu mina. La a patra sapă floarea-soarelui era înaltă, iar pălămidă numai de 10—15 cm. Dar buruiana nu mai era sănătoasă, n-avea lumină. Aşa s-a făcut că anul ace­sta nu s-a mai văzut pălămidă mare la Vă­deni ca în alţi ani, iar ca rezultat de pe această suprafaţă am obţinut 2.032 kg. floarea-soarelui la ha., iar la porumb — 3.200 kg. la hectar. * Eu aş propune aci tovarăşilor ingineri să găsească o soluţie ca pălămidă să poată fi stinsă mai uşor decit cu sapa. Eu aş asculta cu plăcere acest sfat şi l-aş urma. Sunt ţăran mijlocaş şi secretarul Organi­zaţiei de bază din comună. Am o supra­faţă de 3,69 ha teren, din care 2 ha. sunt arabile. In regimul trecut, trebuia să duc o muncă grea ca să ţin familia. In regimul de astăzi însă cuvîntul partidului a ajuns şi la mine ca la întregul nostru popor. Am luat cunoştinţă prin ziare şi broşuri de experienţa din Uniunea Sovietică care arată că se poate face şi un va­gon de porumb la hectar. Cînd am citit despre asta, m-am gîndit cum aş putea ajunge şi eu la asemenea rezultate. Pre­şedintele Sfatului popular al raionului Săcueni a fost în comună şi ne-a arătat foloasele aplicării regulilor agrotehnice, în urma discuţiilor cu el, am însămînţat cu porumb 50 de ari în cuiburi aşezate în pătrat. De pe aceşti 50 ani am obţinut 106 saci, ceea ce reprezintă 9600 kg. po­rumb ştiuleţi la hectar. Ca plantă premergătoare a fost griul de toamnă. La începutul lunii septembrie am executat arătura adîncă de 18-20 cm ; în primăvară neavînd cultivator am lucrat cu plugul. După aceea, am grăpat terenul şi am dat cu marcatorul de mină. Vreau să vă spun şi eu cum am muncit pămîntul de mi-a dat o recoltă cum n-am avut niciodată în viaţa mea. Sînt om de 50 de ani şi vreau să vă spun că şi înainte acelaşi pămînt l-am avut, dar oricît am muncit n-am putut să ajung la o recoltă aşa de bogată ca cea de anul trecut. M-am gîndit la asta şi nu mă mir tare. Şi iată de ce , pe vremuri, în comună la noi era un domn mare, el avea partea cea mai mare de pămînt şi şi-o lucra cu truda noastră. Noi, cei care aveam o păr­ticică, nu puteam nici să muncim pămîn­tul nostru la timp şi nici nu ştiam cum să muncim. De învăţat n-aveam de unde învăţa, că ştiinţa era lucru ascuns. După eliberarea ţării noastre, partidul şi guver­nul au făcut şi în comuna noastră, Sucu­tard, un cămin cultural, înzestrat cu bi­bliotecă, cu diferite broşuri; apoi, mai mult ca asta, ne-au trimis ingineri, teh­nicieni să muncească cu noi împreună. „No, bade, am venit să vedem cum mun­ceşti pămîntul“, a zis unul. „Bine, foarte bine că aţi venit să ne ajutaţi la treabă“, le-am spus eu. Cu mai multă ştiinţă de carte şi cu ajutor de la ingineri facem noi acuma recoltă mai mare. Iaca, de asta nu mă mai mir de roadele mele. Primăvara trecută mă aflam la o sesiune a Sfatului popular Sucutard, ca deputat al circumscripţiei nr. 5. Acolo s-a prelucrat metoda de a pune porumb în cuiburi aşe­zate în pătrat. Această metodă au aplicat-o mai mulţi ţărani împreună cu mine. Pămîntul meu era dezmiriştit din vară, la o adîncime de 4 degete. L-am lăsat aşa pînă primăvara, că toamna n-am putut să-l ai. In timpul acela am dus 40 care de gunoi pe care l-am aşezat la capătul locului. Iar de vreme, cînd s-a zbicit pă­mîntul şi s-a dus zăpada am împrăştiat gunoiul pe teren apoi am dat o arătură de 15—18 cm. şi o grăpătură şi l-am lăsat aşa. După aceea, cînd era timpul de semănat porumbul şi pămîntul avea temperatura necesară, m-am dus şi am tras o grăpă­tură la arătură. A doua zi, după ce s-a zbicit din nou arătura, am ieşit la cîmp împreună cu soţia mea, cu băiatul şi cu marcatorul: o greblă făcută de noi cu trei colţi. La sămînţă proba de germina­ţie era făcută ; am făcut-o în felul urmă­tor (tov. Mărgineanu arată ştiuleţii de porumb aduşi de el): am luat boabe de înainte de răsărire am grăpat terenul, iar cînd porumbul a făcut trei frunze i-am dat prima praşilă. Cînd porumbul a crescut ceva mai mare am făcut iar pră­­şitul mecanic, apoi ana făcut rănitul, lă­­sînd numai cite două fire la cuib. De ase­menea, i-am mai dat şi a 3-a praşilă cu prăşitoarea mecanică. Dacă mai făceam o praşilă aş fi avut rezultate şi mai bune. Noi putem obţine 2.090 kg. grîu la hec­tar şi peste 3.000 kg. porumb boabe la hectar dacă o să lucrăm pămîntul raţional. Nu este pămînt rău, ci numai gazdă rea. Cînd am venit cu trenul de la Oradea am văzut de la Teiuş încoace că în multe locuri cocenii de porumb sînt încă pe cîmp şi nu sînt făcute arături adinei. Mă întreb ce recoltă o să culeagă ţăranii de pe aceste ogoare, dacă le muncesc în felul acesta ? Eu îmi iau angajamentul ca întoreîn­du-mă în comună să organizez cu ajuto­rul organizaţiei de bază o temeinică muncă de agitaţie, ca să răspîndesc larg cele învăţate la această consfătuire, astfel incit toţi ţăranii muncitori din comuna mea să poată culege rod bogat de pe pă­mîntul lor, pe mijlocul cucuruzului, le-am pus la în­colţit şi mi-a reuşit 100%, semn că boa­bele erau bune. Băiatul făcea cuiburile în pătrat. Ne­vasta punea 3 grăunţe în fiecare cuib, fiindcă aşa ne învăţase tovarăşul inginer. După aceea am dat ţăria cu piciorul şi am călcat uşurel; după călcătură, am mai dat odată ţăria peste cuib, ca să nu se usuce şi să nu crape pămîntul. In două zile am pus porumbul cu băia­tul şi cu soţia şi apoi a rămas aşa cam 8 zile. Am lăsat cite 3 fire de cucuruz în fie­care cuib, iar cucuruzul a ieşit gros şi fru­mos. Apoi i-am dat o sapă şi n-am mai avut ce să-i fac, decit că în fiecare cuib — după şcoala primită — un fir am luat şi am lăsat să rămînă mai departe numai două. Apoi, la 14 zile a trebuit să-mi sap cucuruzul din nou a doua oară. M-am dus din nou la el, cucuruzul era înalt de un metru, aşa cum l-am văzut eu de la capă­tul pămîntului. Am lăsat 20 de cuiburi cu cite 2 fire, iar la restul am lăsat numai cite un fir. La trei cuiburi m-am pus şi-am făcut muşuroi, aşa cum făceam noi îna­inte. După un timp, i-am dat a treia căpăli­­tură (praşilă). La căpălitul ăl treilea n-am avut ce să fac, decit să omor buruienile şi să rup puii (copilii). Apoi am căutat să văd rezultatul experienţei mele: m-am dus la capăt şi am văzut că la cele 20 de cui­buri, unde am lăsat cite două fire, cucu­ruzii erau mai mici; nu erau aşa de dez­voltaţi ca cei puşi cite unul. La cele trei cuiburi la care a fost făcut muşuroi ce credeţi că am văzut? Erau mai slabi. Cu metodele ce vi le-am arătat aci am făcut, tovarăşi, un cucuruz minunat de frumos şi mare; trecea lumea pe lingă el şi se minuna. Cînd a venit culesul, tovarăşul preşedin­te al sfatului popular mi-a spus să-i dau de ştire cînd oi veni de la cules ca să mă­surăm recolta. M-am dus la cules şi cind am venit mi-au luat şi mie la sfat nişte ciocălăi. Mi-au măsurat ştiuleţii şi au avut fiecare cite 800, cite 750, iar cei mai mici cite 500 grame. Apoi i-am dus şi i-am desfăcut acasă, unde i-am măsurat cu sacul. Am avut între un hectar — măsurat şi hecta­rul — 150 saci; în total 7.500 kg. ştiuleţi la ha. sau 5.700 kg. în boabe. Cuvîntul tov. Marin Vintila, prim-secretar al Comitetului regional de partid Constanţa Cuvîntul tov. Toader Rodenciuc, membru al întovărăşirii agricole din comuna Pătrăuţi, raionul Suceava un termometru de sol, ca Intr-adevăr să se îmi iau angajamentul să ajut pe Colecti­­vi cată determina în mod sigur timpul optim vişti să obţină peste 3.000 kg. porumb la pentru însămînţâri. hectar. Cuvîntul tov. Gali Alexandru, ţăran muncitor din comuna Curtuiuşeni, regiunea Oradea Cuvîntul tov. Nichita Mărgineanu, ţăran muncitor din comuna Sucutard, raionul Gherla, regiunea Cluj Cuvîntul tov. Vasile Voichiţă, Erou al Muncii Socialiste, şef de brigadă la S. M. T. Sînnicolaul Mare-Arad Cuvîntul tov. Vasile Angliei, brigadier la gospodăria agricolă de stat Brăila Cuvîntul tov. Ion Tim­pa, inginer agronom la gospodăria agricolă colectivă din Tătaru, regiunea Constanţa Cuvîntul tov. Gh. Covrig, ţăran muncitor din comuna Ungheni, Regiunea Autonomă Maghiară Cuvîntul tov. Nicolae Ştefă­nescu, inginer agronom şef de la S.M.T.­Gottlob, raionul Sînnicolaul Mare, regiunea Arad Am fost repartizat ca inginer agronom în gospodăria agricolă colectivă din Tă­­taru-Constanţa. De la început am căutat să pun în aplicare toate cele pe care le-am învăţat în timpul facultăţii, să ajut gos­podăria îndeosebi la organizarea muncii şi la aplicarea metodelor agrotehnice. Gospodăria colectivă avea brigăzi per­manente de producţie, însă aceste brigăzi nu-şi trăiau cum trebuie viaţa lor. Ca forţe de muncă ele nu erau omogene. Am ajutat consiliul de conducere să treacă la reorganizarea lor. Am căutat să împărţim terenul în mod uniform celor 4 brigăzi existente în cadrul gospodăriei ca să se muncească în bune condiţii şi să se vadă roadele fiecărei brigăzi în parte. Pentru campania însămînţărilor din pri­măvara anului 1954, de comun acord cu consiliul de conducere şi organizaţia de bază, am făcut un plan de muncă defal­cat pe brigăzi, iar în cadrul brigăzilor, pe echipe. S-au prelucrat sarcinile de produc­ţie pe brigăzi, ca fiecare membru al bri­găzii să ştie ce producţie trebuie realizată şi ce lucrări trebuie făcute. In primăvară, cînd s-a putut ieşi la cîmp, brigăzile bine pregătite au început lucrul. In primul rînd au fost grăpate toate semănăturile de toamnă. Paralel cu aceasta s-a făcut și grăparea arăturilor de toamnă. In anul 1954 s-au aplicat pen­tru prima dată în gospodăria colectivă metode noi, ca semănatul porumbului și al floarei-soarelui în cuiburi aşezate în pă­trat, cît şi polenizarea, iarovizarea carto­filor şi altele. La porumb s-au dat trei praşile. Prima praşilă s-a făcut cu sapa, iar celelalte cu prăşitoarea trasă de animale. Astfel, s-a obţinut o producţie medie de 3.212 kg. po­rumb la ha, la cultura semănată în cui­buri aşezate în pătrat, iar la cea in rîn­duri obişnuite, care a fost prăşită tot de trei ori — 2438 kg. la ha. La floarea-soarelui, pe cele 58 ha. s-au realizat în medie 1200 kg. la ha. Aceasta a fost cu putinţă datorită faptului că floarea-soarelui a fost prăşită de 3 ori şi i s-a făcut polenizarea suplimentară arti­ficială de 2 ori. Cartofii i-am cultivat după metoda plan­tării de vară. Pentru a reţine umiditatea, terenul a fost arat din toamnă şi grăpat primăvara. La ha. am dat cantitatea de 5600 kg. mraniţă, care s-a pus în cuiburi. Pentru plantare s-a marcat terenul intr-o singură direcţie cu marcatorul, ■ apoi s-au deschis şanţuri ca să se asigure adîncimea de plantare a cartofului. Odată cu acea­sta s-au organizat echipe care puneau în­grăşăminte în fiecare cuib şi plantau car­tofii. Cu mare grijă s-au făcut praşilele. Ast­fel, s-a obţinut o producţie medie de 15.000 kg., iar brigada întîia a obţinut 17.000 kg. la hectar. Eu pot să afirm că solul din Dobrogea, dacă e lucrat după metodele înaintate, poate produce şi mai mult. Propun ca gos­podăriile colective să fie Înzestrate cu cîte Am avut în 1954 o recoltă medie la ha. de 54.413 kg. sfeclă de zahăr. Vreau să arăt felul cum am lucrat. In vara anului 1953 am secerat griul și imediat am făcut dezmiriştitul, iar toamna am cărat pe acest teren îngrășăminte. Gunoiul l-am cărat la mijlocul lunii noiembrie timp de două zile, iar a treia zi l-am băgat sub brazdă la 20—23 cm. şi am lăsat arătura aşa toată iarna. Primăvara, cînd a venit timpul să ieşim la cîmp, am dus mai întîi îngrăşămintele chimice cuvenite pe 22 ari şi le-am împrăştiat le suprafaţă. Acest lucru l-am făcut pe la 29—30 martie. A doua zi după ce am împrăştiat îngrăşă­mintele chimice, am pus cu maşina să­­mînţa iarovizată, primită de la centru. După vreo 6 zile m-am dus să văd cum a răsărit. Sfecla se vedea. A doua zi am mers să prăşesc pe rînduri. Intr-o zi am terminat, deoarece 22 ani nu este aşa mult. După 9 zile m-am dus pentru rărit. Am rărit cu sapa potrivită pentru răritul sfe­In cursul anului 1954, S.M.T.-Gottlob şi-a îndeplinit planul la toate lucrările planificate în proporţie de 171,3%. Preţul de cost al lucrărilor a fost redus cu 37%, făcîndu-se economii în valoare de 2.100.000 lei. Realizările mecanizatorilor din S.M T.­­Gottlob se datoresc faptului că înainte de începerea campaniilor agricole conduce­rea staţiunii a asigurat cadre permanente şi bine pregătite, care să poată face faţa lucrărilor agricole. Astfel, noi am recrutat din cadrul gospodăriilor agricole colective oameni pe care i-am calificat, ajungînd ca în momentul de faţă să avem, în pro­porţie de 85%, tractorişti din rindul mem­­brilor gospodăriilor colective. O mare atenţie s-a dat organizării mun­cii în cadrul brigăzilor, aplicării metode­lor înaintate de muncă, organizării ş«tre­cerii socialiste. Gospodăriile colective şi întovărăşirile au căpătat încredere în ajutorul staţiu­nii noastre prin faptul că an de an au obţinut rezultate din ce în ce mai bune la toate culturile. Astfel, la gospodă­ria colectivă din Lenauheim s-au obţinut următoarele recolte medii la hectar: grîu 1200 kg. , porumb 3823 kg., orz de primăvară 1560 kg., ovăz 2270 kg. etc. Staţiunea noastră şi-a respectat întotdea­una contractele de lucru încheiate. Rezultatele obţinute în cadrul gospodă­riilor colective se datoresc colaborării din­dlei. După aceea m-am apucat de sapa porumbului. Am terminat de săpat odată porumbul şi apoi am rărit sfecla a doua oară. După ce am săpat porumbul a doua oară am făcut a treia sapă a sfeclei. Pe urmă a venit timpul de secerat pă­­ioasele. După ce am terminat de secerat, mi-am luat nevasta şi copilul şi ne-am dus la ogorul cu sfeclă, unde am smuls buruienile. După ce am recoltat sfecla am trans­portat-o la baza de recepţie din comună şi am văzut că mi-au ieşit 54.413 kg. la ha., adică la 22 ani un vagon şi 5780 kg. Pe comună s-au obţinut 24.000 kg. la ha. Pentru obţinerea unei recolte bogate ne-a fost de folos ajutorul primit din par­tea organizaţiei de bază şi din partea conducerii fabricii de zahăr din Tg. Mureş. La această fabrică sunt ingineri împărţiţi pe regiuni de cultură, iar regiu­nea este împărţită pe sectoare, cu şefi de sectoare şi ingineri care ne îndrumează s­tre brigăzile de tractoare ale staţiunii noastre şi brigăzile de cîmp şi consiliile de conducere ale gospodăriilor colective. Staţiunea noastră, prin tehnicienii ei, s-a străduit să aplice tot ceea ce este nou în agricultură In acest scop noi am spri­jinit înfiinţarea unei case-laborator la gospodăria colectivă din Lenauheim. In cursul anului 1954, în campania de toamnă, noi am executat în cadrul gospo­dăriei colective Lenauheim sistemul de lucrare a solului recomandat de colhozni­cul T. S. Maltev, în vederea adaptării acestei metode la condiţiile de climă şi sol din regiunea noastră. Noi credem că la cursul anului 1955 vom extinde aceste lu­crări şi la alte gospodării colective. Cu toate realizările obţinute de staţiu­nea noastră, noi ne dăm seama că am avut o serie de lipsuri. Atît tehnicienii sta­ţiunii noastre, cît şi tehnicienii din gos­podăriile colective n-au avut o continui­tate în urmărirea procesului de produc­ţie în cadrul gospodăriilor colective. De asemenea, noi n-am extins în măsură suficientă mecanizarea la lucrările care necesită numeroase braţe de muncă. Mecanizatorii din staţiunea noastră îşi propun să muncească astfel ca în raza noastră de activitate gospodăriile agricole colective să obţină următoarele recolte: la grîu 2.000 kg., la orz 2.300 kg., la ovăz 1.800 kg. şi la porumb 2.500 kg. boabe la hectar. Nr. 3220

Next