Scînteia, iulie 1965 (Anul 34, nr. 6636-6666)
1965-06-01 / nr. 6636
Pag. 2 VIAŢA DE PARTID ACTIVIŞTI ŞI CONFERENŢIARI în ultimul timp, în regiunea Braşov se remarcă o intensificare şi îmbunătăţire calitativă a propagandei prin conferinţe. Corespondentul nostru pentru regiunea Braşov, N. Mocanu, a solicitat pe tov. NICOLAE GAVRILESCU, secretar al comitetului regional de partid, să răspundă la cîteva întrebări privind desfăşurarea activităţii în acest sector important al muncii politico-educative. Care sunt principalele măsuri luate de comitetul regional de partid în domeniul propagandei prin conferinţe ? Măsurile la care vă referiţi au fost luate în urma analizării acestei activităţi într-o şedinţă a biroului comitetului regional. Cu acest prilej s-a constatat că deşi se realizaseră progrese în organizarea propagandei prin conferinţe, mai persistau unele neajunsuri — caracterul ei sporadic, tematică unilaterală , care-i îngustau sfera de acţiune, îi reduceau din eficacitate. Biroul comitetului regional de partid a stabilit un plan de măsuri menite să asigure introducerea propagandei prin conferinţe, ca să zic aşa, cu toate drepturile ei în sfera de activitate a organelor noastre de partid, să-i imprime un caracter sistematic, organizat. Noi am considerat că pârghia principală este participarea activă, nemijlocită la propaganda prin conferinţe, mai ales la ţinerea conferinţelor pe teme politice, economice, a membrilor comitetului regional şi ai comitetelor raionale şi orăşeneşti de partid, care, prin pregătirea politico-ideologică şi experienţa lor, pot asigura creşterea nivelului calitativ şi a eficienţei conferinţelor. în acelaşi timp, activitatea propagandistică a cadrelor de partid poate constitui, prin aprofundarea problemelor, prin competenţa tratării, un exemplu pentru celelalte cadre din aparatul de stat, din economie. De aceea s-a stabilit obligativitatea pentru principalele cadre de partid ca lunar să ţină în faţa oamenilor muncii cel puţin o conferinţă. Comitetul regional, comitetele raionale şi orăşeneşti de partid controlează sistematic felul cum e îndeplinită această obligaţie. Cele mai multe cadre de partid au şi ţinut pînă acum două şi chiar trei conferinţe într-o lună. In acest an cadrele de partid din regiune au ţinut peste 3 000 de conferinţe privind problemele majore ale politicii interne şi externe a partidului, despre principalele sarcini care se ridică în diferite domenii de activitate. Ce probleme actuale sunt reflectate în aceste conferinţe ? Deoarece problema centrală ce stă în acest an în faţa colectivelor din întreprinderile regiunii este aceea a ridicării continue a nivelului tehnic şi calitativ al produselor, biroul comitetului regional de partid a apreciat că tocmai această temă trebuie să facă obiectul unor conferinţe care să fie expuse în întreprinderile din regiune. Astfel, la Uzinele „Tractorul“, tov. Aldea Militaru, prim-secretar al comitetului regional de partid, a vorbit în faţa a peste 800 de muncitori, tehnicieni, ingineri din uzină despre sarcinile organelor şi organizaţiilor de partid şi organizaţiilor de masă privind îmbunătăţirea continuă a calităţii tractoarelor. Tovarăşii I. Bordaş şi I. Voina, secretari ai comitetului regional de partid, Viorel Metea, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Braşov, au vorbit la Uzinele „Steagul roşu“, „Textila“-Sf. Gheorghe şi ,,6 Martie“ despre necesitatea ridicării calităţii produselor. Alţi membri ai biroului şi comitetului regional de partid au ţinut expuneri asemănătoare în marile uzine din regiune. La sate, dat fiind specificul regiunii, comitetul regional de partid consideră că una din cele mai importante probleme la ora actuală este aceea a dezvoltării sectorului zootehnic. Despre această problemă au vorbit, primii secretari ai Comitetelor raionale de partid Rupea și Sf. Gheorghe. In numeroase locuri, după expunere, membrii cooperatori au luat cuvîntul şi au ridicat probleme importante privind dezvoltarea zootehniei în cooperativa lor. In toate satele regiunii s-au ţinut expuneri despre Hotărîrea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Miniştri al R. P. Române privind unele măsuri de îmbunătăţire a regimului de valorificare a produselor vegetale şi animale. Alte expuneri ţinute la oraşe şi sate de membrii comitetului regional şi ai comitetelor raionale şi orăşeneşti de partid s-au ocupat de politica externă a partidului şi statului nostru, de educarea tineretului în spiritul patriotismului socialist şi al internaţionalismului proletar. Despre politica externă a statului nostru a vorbit, în faţa a peste 1 000 intelectuali din oraşul Braşov, primul secretar al comitetului regional de partid, la Sibiu şi Sf. Gheorghe, în faţa intelectualilor a vorbit pe aceeaşi temă secretarul comitetului regional de partid cu problemele de propagandă. Tov. E. Eisenburger, membru al biroului, şi M. Schuster, membru al comitetului regional de partid, au ţinut la Mediaş şi Sibiu expuneri în limba germană. Ce ne puteţi spune despre eficacitatea conferinţelor ţinute ? Temele majore pe care le tratează aceste conferinţe, bogatul lor conţinut de idei, tratarea în cunoştinţă de cauză a problemelor concrete locale, le-au atras o bună apreciere din partea auditoriului. Muncitorii, ţăranii, intelectualii vin în număr mare să le asculte, pun întrebări legate de preocupările lor, se interesează la organele de partid cînd urmează săse ţină expunerea următoare: în general, se poate aprecia că s-a obţinut o îmbunătăţire substanţială a propagandei prin conferinţe, dar se poate face încă cu mult mai mult în acest domeniu. Astfel, s-ar putea mări simţitor numărul de lectori, în special în oraşe ca Braşov, Sibiu şi altele, unde în aparatul de stat, ca şi în economie lucrează multe cadre valoroase, cu ocurtă pregătire politico-ideologică şi de specialitate. In ce priveşte conţinutul conferinţelor, în unele cazuri se simte nevoia unei documentări prealabile mai serioase asupra situaţiei din întreprinderea, instituţia sau cooperativa agricolă de producţie unde are loc expunerea, spre a-i imprima acesteia un caracter mai concret, mai mobilizator. Sîntem conştienţi că au eficacitate deosebită acele conferinţe care nu se limitează la simple exemplificări ci sînt strîns legate de problemele cele mai importante ale vieţii de partid şi economice din locul unde sînt ţinute. Sînt necesare, de asemenea, o îmbogăţire a tematicii conferinţelor, o mai accentuată diferenţiere a acestora in raport cu preocupările diferitelor categorii de oameni ai muncii. Ţinînd seama de apropierea importantului eveniment ce va avea loc în viaţa partidului şi a întregului popor, Congresul al IV-lea al P.M.R., comitetul regional de partid îşi propune ca în lunile următoare să axeze propaganda prin conferinţe pe problemele fundamentale puse de Directivele Congresului, pe principalele sarcini ce revin oamenilor muncii din regiunea Braşov. I SCRTEIA „ , început de sezon la ștrandul „Izvor* Foto : M. Cioc TRAIAN FILIP: „Pămintul oţelului" La puţină vreme după romanul „Amar", scriitorul Traian Filip este prezent în vitrinele librăriilor cu volumul de reportaje „Pămintul oţelului’. Eroii volumului său sunt oameni de pe şantierul Combinatului siderurgic Galaţi, din nesfirşita cimpie a Bărăganului, de pe şlepurile Dunării. Autorul a urmărit viaţa şantierului de la ,,primele sape" păstrind în faţa transformărilor continui o sete de a întreba, de a se uimi şi a admira. Dirijind braţul gigantic al excavatorului sau ridicind stilpii metalici ai construcţiei, eroii reportajelor lui Traian Filip muncesc cu hărnicie. Ceea ce caracterizează imaginea şantierului oferită de volumul „Pământul oţelului“ este autenticitatea, rezultat şi al unei formule literare care îmbină interviul cu descrierea, umorul cu lirismul. Dinamismul şi vitalitatea caracterizează viaţa de şantier înregistrată de autor cu un simţ sigur al faptului semnificativ. Senzaţionalul paginilor închinate scafandrilor de mare adincime are o reală acoperire artistică. Cu deosebire, lui Traian Filip îi place să prezinte oameni ale căror biografii bogate se desfăşoară intr-o Înlănţuire spectaculoasă de evenimente. Autorul comentează puţin, îşi lasă eroii să vorbească, să-şi amintească despre viaţa de altădată, să compare, să dezbată probleme ale profesiei şi şantierului, ceea ce conferă naraţiunii veridicitate. Modalitatea pe care o foloseşte Traian Filip in reportajele sale este de cele mai multe ori interviul. întrebări după întrebări provoacă răspunsuri care relevă sensul unor vieţi de constructori, întregind un tablou uman variat. Autorul nu uită să evoce momente din istoria acestor locuri, pagini din lupta revoluţionară a oraşului, pe care le comentează cu un patos reţinut. Traian Filip nu face ample descrieri de natură, dar atunci când se opreşte asupra unui peisaj o autentică undă de lirism străbate reportajul. Reuşita acestui volum o constituie portretele oamenilor. Caracterele auo veridicitate la care contribuie şi mulţimea faptelor aduse in discuţie. Aproape fiecare erou al reportatului, poate fi eroul unui roman In proiect. Reporterul a înlăturat din concepţia sa orice prejudecată legată de limitele genului şi foloseşte o gamă de mijloace şi procedee artistice comune cu ale romancierului. Faptul inedit şi pitoresc integrat intr-o naraţiune suplă realizează viziunea de ansamblu a unui imens şantier de muncă şi entuziasm constructiv. Uneori insă, dialogul işi pierde puterea de comunicare prin repetarea formulei de interviu, pagina devine monotonă, iar biografiile prea asemănătoare. Dar prin cele mai bune pagini ale sale ,,Pămintul oțelului“ se Înscrie printre volumele valoroase de reportaj. Luiza CRISTESCU Monografia lui D. Păcurariu, apărută recent în Editura pentru literatură, constituie o amplă sinteză istorico-literară asupra lui Ion Ghica, realizată dintr-o perspectivă ştiinţifică, oţetind o imagine cuprinzătoare a tuturor coordonatelor majore ale personalităţii acestui reprezentant de frunte al culturii româneşti din secolul trecut. Cititorul înţelege astfel rolul înaintat al lui Ion Ghica în perioada revoluţiei de la 1848 ca şi în unele momente ulterioare, dar şi modul în care de-a lungul anilor s-a îndepărtat de la această poziţie. Cu aceeaşi obiectivitate înfăţişează D. Pacurariu contribuţia lui Ion Ghica la progresul culturii In ţara noastră, ca eminent profesor la Academia Mihăileană, ca autor al unui proiect de reformă a invăţămintului, ca redactor şi colaborator la „Propăşirea". „Albumul ştiinţific şi literar“. ,,Revista română". ..Independenţa”, in paginile cărora a dezbătut probleme legate de emanciparea ţărilor române sau a dus o susţinută campanie de popularizare a ştiinţei, precum şi ca director general al teatrelor. D. Pacurariu a izbutit pe deplin să demonstreze printr-o judicioasă analiză, că cea mai importantă latură a activităţii lui Ion Ghica, aceea care II asigură trăinicie în conştiinţa posterităţii, este opera literară. Pornind de la constatarea că, de-a lungul anilor, doar cîţiva exegeţi (G. Cătinescu, Tudor Vianu) l-au privit pe Ion Ghica In primul rind ca un scriitor şi s-au preocupat de revelarea mesajului artistic al operei sale, autorul monografiei argumentează convingător că Ion Ghica este „unul dintre prozatorii noştri de frunte. In veacul trecut, reprezentant de seamă al realismului critic, maestru incontestabil al prozei epistolare şi memorialistice româneşti". Acest adevăr este evidenţiat de D. Pacurariu prin analiza aprofundată a operei fundamentale a lui Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, dar şi a aitor scrieri, ca fragmentul de roman Istoria lui Alecu, prima încercare de acest gen in literatura noastră, sau cele două volume de Convorbiri economice in care popularizarea unor noţiuni de economie politică se realizează cu mijloace literare. Urmărind viaţa şi activitatea lui Ion Ghica pe o perioadă de opt decenii, proiectate pe fundalul unor mari evenimente şi frămîntări social-politice şi culturale atît interne cit şi externe, D. Pacurariu a procedat in general cu echilibru, selectind, dintr-un mare număr de date, pe acetea esenţiale. Pe alocuri însă, autorul a făcut concesii istorismului, aglomerind amănunte aride, expuse strict informativ. Privită In ansamblu, monografia „Ion Ghica“ se înscrie printre realizările istoriei noastre literare din ultimii ani. Teodor VÎRGOLICI D. PACURARIU: „Ion Ghica" NOTE DE LECTOR SS3HH Ieri în ţară . Vremea a fost în general frumoasă şi s-a încălzit uşor. Cerul a fost schimbător , cu totul izolat. în Ardeal şi Muntenia s-au semnalat averse de ploaie. Vîntul a suflat slab, pînă la potrivit, predominînd din sectorul sudic. Temperatura aerului la ora 14 înregistra valori cuprinse între 18 grade la Oradea şi 28 grade la Bechet, Caracal, Tr. Măgurele şi Roşiorii de Vede. In Bucureşti . Vremea a fost călduroasă, cu cer schimbător Vîntul a suflat, slab, pînă la potrivit, din sectorul sudic. Temperatura maximă a atins 29 grade. Timpul probabil pentru zilele de 2, 3 şi 4 iunie. In ţară . Vreme în general instabilă, cu cel mai mult noros. Vor cădea ploi temporare, sub formă de averse însoţite de descărcări electrice. Vînt potrivit predominînd din sectorul vestic Temperatura aerului în scădere uşoară către sfîrşitul intervalului. Minimele vor fi cuprinse între 4 si 14 grade, iar maximele între 15 şi 25 grade. In Bucureşti : Vreme uşor Instabilă cu cer variabil. Vor cădea ploi slabe. Vînt potrivit din vest. Temperatura uşor variabilă. Nr. 6636 TIATRE Teatrul de operă şi balet : Vară şi fum (spectacol prezentat de Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi — orele 20). Teatrul de stat de operetă : Ţara surîsului (orele 19,30). Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Comedia) : Oameni şi şoareci (orele 20), (sala Studio) : Britannicus (spectacol prezentat de Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi — orele 20). Teatrul de Comedie : Răzbunarea sufletului (spectacol prezentat de Teatrul de stat din Timişoara — orele 20). Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1). Opera de trei parale (orele 19.30), (sala Studio, str. Al. Sahia nr. 76 A) . Fii cuminte, Cristofor! (orele 19.30). Teatrul „C. I. Nottara" (sala Magheru) : Colombo (orele 19.30). Teatrul ,.Barbu Delavrancea“ (Șos. Ștefan cel Mare nr. 34) • Nuntă la revistă (orele 20). Studioul Institutului de artă teatrală şi cinematografică „I. L. Caragiale" (Str. 30 Decembrie nr. 9) , Năzdrăvanul occidentului (orele 15), Mitică Popescu (orele 20), Teatrul„Ţăndărică (sala din str. Academiei nr. 18) , Băiatul şi vîntul (orele 9 şi orele 11). Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) . Revista dragostei (orele 20). CINEMATOGRAFE Laleaua neagră — film pentru ecran panoramic : Patria (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30). Asta-i tot ce s-a întîmplat . Republica (completare Zilele Sighişoarei — 9.45; 12; 14,15; 16.45; 19; 21,15), Bucureşti (completare Zilele Sighişoarei — 9,30; 11.45; 14; 16,30; 18,45, 21), Stadionul Dinamo (completare Zilele Sighişoarei — orele 20) , Grădina „Progresul" (completare Zilele Sighişoarei — Str. Ion Vidu nr. 5 — orele 20), Melodia (10; 12; 14;45; 16,45; 19; 21). Spre culmi : Luceafărul (9; 11; 13; 15; 17; 19; 21), Festival (10; 12; 15; 17; 19; 21; la grădină — Pasajul Eforie — orele 20), Grădina „Doina" (Str. Doamnei nr. 9 — orele 20), Tomis (10; 12; 14; 38,15; 18,30; 20,45; la grădină — orele 20,15) Drumul spre înalta societate : Carpaţi (9,15; 11,30; 13,45; 16). Nuntă cu peripeţii : Capitol (completare Joris Ivens — 9; 11;15; 13,30; 16; 18,30; 21 ; la grădină — orele 20,30). Ne asumăm răspunderea: Unirea (16; 18,15; la grădină — orele 20,15). Când Martin avea 14 ani : Victoria (completare Valurile deasupra noastră — 10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30). Spărgătorul — cinemascop : Buzești (14,30; 36,45; 19; la grădină — orele 20,15). Şoferii iadului : Arenele Libertăţii (Str. 11 Iunie — orele 20,30). Fata în doliu : Central (10,30; 12,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), Ferentari (16, 18, 20). Bine aţi venit ! — Drumurile celui de al cincilea continent : Lumina (10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30). Cronica unei crime — cinemascop : Feroviar (completare Sport nr 2/1965 — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). Ucigaşii de femei : Union (15; 17; 19, 21) . Program pentru copii : Doina (orele 10 dimineaţa). Casa Recordi : Doina (11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15), Modern (10; 12,30; 15; 17.30; 20). Grădina „Progresul- Parc" (Str. 11 Iunie — orele 20.45). împărăţia oglinzilor strîmbe — Punguţa cu doi bani : Timpuri Noi (9; 11; 13; 15; 17; 19; 21), Ianoşik — cinemascop (ambele serii): Ciuleşti (16; 19.30), Flamura (9; 12,30; 16;15; 20). Mă iubeşte, nu mă iubeşte : Cultural (completare Sănătate Takov — 15,30; 18; 20,30), Fernand cow-boy : înfrăţirea între popoare (completare Comori de artă românească — 10,30; 15,45; 18; 20.15), Bucegi (completare 1 Mai 1965 — 10; 12,15, 16; 18,15; 20,45; la grădină orele 20.15), Volga (completare Comori de artă românească — 9.45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21). Pe urmele lui Ahmed : Excelsior (completare Scoarţe populare — 10; 12;15; 15,30; 18; 20,30), Pădurea spînzuraţilor — cinemascop (ambele serii) : Dacia (completare Pionieria nr. 2/1965 — 9.30; 13; 16,30; 20), Progresul (completare Pionieria nr. 2/1965 — 15,30, 19), Animalele — Cum am crescut sănătos : Crîngaşi (16; 18,15; 20,30), Misterele Parisului — cinemascop : Griviţa (10; 12,15; 16; 18,15; 20,30), Hanka : Flacăra (14,15; 16,30; 18,45, 21), Grădina „Lira" (Calea 13 Septembrie nr. 196 — orele 20,15). Merii sălbatici : Vitan (completare Rapsodie ungară — 16; 18, 20; la grădină rulează Elena din Troia — cinemascop — orele 20,15), Pacea (completare 1 Mai 1965 — 16; 18, 20). Regina cîntecelor : Mioriţa (9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,45; 21). Parisul vesel — Călătorie imaginară : Munca (14; 16; 18;15; 20.30). Scaramouche — cinemascop : Popular (10.30; 16; 18,15; 20,30). Alerg după o stea : Arta (11; 15.30; 17,45; 20 — la grădină — orei* 20,30). Cu bicicleta spre lună : Moşilor (completare Sport nr. 2/1965 — 15.30; 18; la grădină — orele 20.30). Roşu şi negru (ambele serii) ; Aurora (9.30; 13; 16;30; 20; la grădină orele 20.15). Doi băieţi ca pîinea caldă : Cosmos (completare Celule ameţite — 16; 13; 20). Două etaje de fericire : Viitorul (16; 18,15; 20.30). Armata codobaturilor: Colentina (completare Sport nr. 2/1965 — 16: 18,15: 20,30; la grădină — orele 20). Neamul Şoimăreştilor — cinemascop (ambele serii) : Fioreases (completare Şopîrle — 10.30, 14: 17, 20). Soţii în oraş: Rahova (completare Callatis — 16: 18,15; la grădină — orele 20,30). PROVINCIE NU ÎNSEAMNĂ PROVINCIALISM Oraşele de provincie... Ne gtndim la atîtea şi atltea localităţi, care ne sînt dragi chiar dacă le cunoaştem numai de pe hartă. Citim în presă sau auzim despre transformările petrecute în fiecare dintre ele şi ne bucurăm de fiecare succes al oamenilor de pe toate meleagurile ţării. Am vizitat zilele acestea cîteva oraşe de provincie pentru a vedea cum se reflectă tumultul nou al construcţiei socialismului In viața citadină, care e nota nouă socială, culturală, morală a provinciei, precum şi în ce grad se mai văd reziduurile a ceea ce odinioară se numea provincialism. Dar mai întîi să dăm cuvîntul unui poet pentru o PREFAŢĂ Era pe vremuri în gara Buzău, acolo unde sfîrşeşte cîmpia Bărăganului şi munţii se arcuiesc dramatic spre apus, un vultur pleşuv. Adus din singurătate şi piatră de cine ştie cine şi domesticit, vulturul, pe care ceferiştii îl botezaseră Nie, cobora pe peron, planînd uşor, la fiecare tren accelerat, oprindu-se in dreptul vagonului restaurant, să-şi primească tainul zilnic şi sărac pe care i-l aruncau bucătarii. Nu ştiu de ce, in mintea mea de copil, această imagine cotidiană a orăşelului provincial de la Intersurs Buzăului se asocia cu aceea a ciubărarilor moţi care cutreierau satele de pe valea Ialomiţei cu cotigele pline de linguri, fluiere şi ciubere. Poate şi pentru că ei veneau tot din munţi, după mălai şi pline , poate unde-i ştiam desen,zînd din daci, acei vulturi impunîtori cu cetăţile căţărate pe stînci. Cînd bietul Hie a fost împuşcat, in timpul războiului, gars a reintrat în anonimatul ei provincial. Incontestabil, a existat o lume a provinciei, claustrată ca-ntr-o cochilie, o lume de aşezări care se visau oraşe la încrucişarea drumurilor de ţară cu vreo şosea judeţeană, tirguri cu gări melancolice şi pustii ca nişte cantoane, înviorate o dată pe zi de trecerea personalului, cind cele cîteva birje somnolente ale urbei se grupau în faţa rondului din piaţa gării, aşteptind vreun client singuratic. Tirguri în care timpul işi urma curgerea lui apatică, patriarhală, tulburată anual de iarmaroace, de „balul comunal“, de circuri cu animate costelive şi acrobaţi roşi de ftizie... A existat o lume a provinciei, cu oile un parc şi o liniară militară, cu o cazarmă tip, cu soldaţi dispersaţi adesea la moşiile din vecinătate şi cu tineri ofiţeri descazarmaţi prin alcovurile atinse de bovarism... Au existat o psihologie şi o mentalitate provincială, degradantă şi mutilatoare, care opera implacabil în conştiinţa şi sufierul omului, inoculîndu-i pe nesimţite otrava unei morale bintuite de egoism şi rapacitate ; au existat o umilinţă şi o năuceală a provincialului, operante imediat ce intra pe drumul Capitalei, scos din ţarcul acelei izolări colective ; un orizont închis, de plumb, dezolant, care apăsa nu doar acoperişele scunde ale tîrgurilor, ci mai ales sufletele oamenilor. Dacă există o explicaţie a prozei absurde a lui Urmuz, atunci rădăcinile ei trebuie căutate in stupiditatea acelei vieţi fără orizont, cu idealuri ciuntite brutei de o societate In care omului li era impus zborul obsedant al fluturelui de noapte in jurul lămpii. Tirgurile s-au stins în ceafa unui trecut de iarmaroace şi drăgaice ; le-au luat locul, pretutindeni, oraşele moderne, înzestrate cu şcoli, cu teatre, cu uzine şi magistrale de blocuri, oraşe in care oameni entuziaşti şi liberi făuresc valori materiale şi spirituale ce se integrează marii opere colective a poporului. Oraşele provinciei au ieşit din anonimat, cîştigindu-şi o personalitate şi o pondere anume in construcţia socialistă. Ele au căpătat faimă, autoritate intr-unul sau altul din domeniile construcţiei noastre. Rulmenţii iţi amintesc Bîrladul ; ţevile apeductelor moderne — Romanul ; locomotivele Diesel — Craiova ; sondele de foraj, ca nişte uriaşe seringi înfipte in scoarţa bătrinului Pămint sugerează Ploieştii ; aluminiul — Slatina, relonul — Sivineştii, tractoarele — Braşovul, strungurile — Aradul, produsele chimice — Govora, Turnu-Măgurele, Tîrgu-Mureş... Valea Trotuşului, Valea Bicazului, Valea Prahovei, Valea Jiului, Valea Mureşului, imensa vale a Dunării au devenit mari artere industriale ale României moderne. Viaţa spirituală a ţării s-a extins la întreaga arie geografică a „provinciei“ de altădată. Noi generaţii de intelectuali se formează astăzi în şcolile răspindite generos de revoluţia noastră culturală in toate orizonturile reintinerite ale patriei. Viitori Ingineri şi profesori, medici, artişti învaţă la Timişoara, la Cluj, la Braşov, la Iaşi, la Tirgu-Mureş, la Galaţi, la Constanţa, la Craiova... Teodor BALŞ Ca la „urbea subofiţerilor'' la minunile tehnicii Sîntem la Călăraşi, un oraş ca atîtea altele din ţara noastră. Istoria lui nouă începe cu transformarea, după naţionalizare, a unor mici ateliere într-o întreprindere de industrie locală, cu secţii de morărit, metalurgie, mobilă. Apoi ia fiinţă o întreprindere piscicolă Tot mai mulţi oameni îşi găsesc astfel, treptat, locuri de muncă, posibilităţi de calificare. După 1959 s-au pus bazele unei mari Fabrici de confecţii, astăzi cu aproape 1 500 de salariaţi. „Fabrica a săltat oraşul spun călărăşenii. Dar cel mai mult — noul şi modernul combinat de hîrtie şi celuloză“. Călăraşul se industrializează. Aceasta este temelia care a determinat şi determină schimbări esenţiale în oraşul provincial de altă dată. Dezvoltarea economică atrage, inevitabil, transformări adinei din toate sectoarele vieţii. Deşi, ca aspect, Călăraşi mai poartă încă vestigii ale vremii cînd era supranumit „urbea subofiţerilor“, cu o arhitectură lipsită de gust, dar pe gustul „maturilor“ proprietari de altădată, în oraş viaţa culturală şi artistică este destul de vie. Afişul casei de cultură anunţă, pe curînd, o nouă premieră: „Steaua fără nume“. Este greu ca intr-un spaţiu restrîns să zugrăveşti bogata viaţă a oraşului. Despre ce să vorbim mai pe larg ? Despre cenaclul literar, în cadrul căruia se adună oameni de diferite vîrste şi ocupaţii, iubitori de literatură şi ei înşişi creatori de „cuvinte potrivite“ ? Despre cercul de prieteni ai filmului („vrea să ajungă cineclub I“) care dezbate teme interesante ca „Filmul şi viaţa“, „Filmul şi dragostea“, organizează, cu ajutorul peliculei, călătorii... pe hartă, popularizează creaţiile cinematografiei româneşti. Despre opera de culturalizare pe care o desfăşoară cu dragoste in rindurile maselor intelectualii oraşului ? Tovarăşul Constantin Ionel, directorul şcolii medii N. Bălcescu, care funcţionează intr-un local nou, modern, ne-a înşiruit o serie de titluri de conferinţe ţinute în luna mai sau pregătite pentru luna viitoare despre Arghezi, Hugo, Dante , ne-a vorbit despre monografia oraşului, întocmită în decurs de 2 ani, cu sute de colaborări ale intelectualilor locali, despre revista literară a elevilor săi, în care se publică întîii muguri, despre revista profesorilor — pe teme ştiinţifice şi pedagogice — încă în proiect. In oraş a devenit o tradiţie ca miercurea să fie consacrată lectoratului femeilor, cu circa 400 de participante, al cărui suflet este învăţătoarea Maria Petruş, iar Joia — ca în atîtea oraşe ale ţării — a tineretului. „Am venit din Ploieşti, ne-a spus MIHAI VIŞOIU, ca metodist la Casa de cultură. Sunt şi responsabil al cenaclului literar. In ciuda temerii mele de la început, pot să spun că viaţa culturală şi artistică a Călăraşului imi dă satisfacţii". Totuşi, ne-a spus un profesor de limba franceză, s-ar mai putea întreprinde multe şi în acest domeniu. Sunt, de pildă, in oraşul nostru instrumentişti care ar putea alcătui o orchestră semisimfonică de amatori. Instrumente, nevalorificate, există la Casa de cultură. S-ar putea da concerte-şcoală, pentru educaţia muzicală a maselor. Şi încă ceva : deşi la Călăraşi sunt sute şi sute de intelectuali, li se consacră încă prea puţine manifestări. „Prea rar se dau la noi concerte“, ni s-a prins MARIA MELEACĂ, muncitoare la maşina de butoniere într-un atelier al fabricii de confecţii. „Ar fi nevoie de un teatru-cinema de vară“ este de părere, ca mulţi alţii, frezorul GHEORGHE MITESCU. Am stat de vorbă cu jurisconsultul AUREL ELEFTERESCU, în timpul liber pasionat regizor amator. Teatrul a înregistrat pînă acum mai bine de 140 de premiere, ne-a spus el. Spectatorii au făcut cunoştinţă cu piese ale lui Cehov şi Gorki, Mihail Sebastian, Baranga şi Fulga, Nuşici etc. Colectivul de teatru al combinatului pregăteşte „Arhipelagul Lenoir“. Din păcate, însă, eforturile nu sunt îndeajuns sprijinite de organele locale de stat. — La ce vă referiţi ? — La Călăraşi nu există încă o scenă ca lumea, sunt greutăţi serioase în ce priveşte realizarea costumelor şi decorurilor necesare, de doi ani ne lipsesc becuri de proiecţie, n-avem reflectoare. Actorii nu pot face deplasări in raion, deoarece nu li s-a pus la dispoziţie un vehicul care să le înlesnească acest lucru. Dar nu numai atît: inimoşii artişti amatori nu sunt stimulaţi în nici un fel, nu au primit nici măcar insigna de „evidenţiat al muncii culturale“. ŞiAnd te gindeşti că mulţi dintre ei desfăşoară această activitate de vreo douăzeci de ani, fără a pretinde cuiva un vârf de ac ca recompensă. De vorba cu câtârâşeni vechi şi noi Pentru a obţine o imagine completă a vieţii locale, am luat unui mare număr de cetăţeni Interviuri — fulger în legătură cu oraşul lor sub felurite aspecte. Şi iată ce ne-au declarat. PAUL CRAIU, tehnician : Trebuie să se respecte delimitarea străzilor în ce priveşte circulaţia autovehiculelor şi căruţelor. Pe strada Bucureşti n-ar trebui să circule căruţe, maşini grele, iar pe strada Griviţei, arteră importantă, să se interzică, de asemenea, circulaţia căruţelor, maşinilor care transportă paie pentru combinat. Ing. GHEORGHE STINGĂ : Sînt un nou locţiitor al Călăraşului. Eu lucrez aici de anul trecut. Mă impresionează neplăcut faptul că străzile sînt pline de praf (respiri praf pînă şi un autobuz). Am impresia că asta ţine de inerţia, amorţeala caracteristică altădată oraşelor noastre de provincie, sînt rămăşiţe care ar trebui spălate — şi la figurat, dar şi la propriu, adică stropitoarea să nu treacă doar prin centru. Să vă mai dau o „mostră“ de lîncezeală : la dezgheţ, în primăvară, de cîteva ori s-a strîns noroiul în grămăjoare mici pentru a fi ridicat. De tot atîtea ori însă s-a risipit şi a trebuit să fie adunat din nou. PAMFIL NICOLAIE, muncitor: Este inadmisibil ca, după ploaie, în curtea Fabricii de confecţii să intri în noroi pînă la gleznă N-ar putea conducerea acestei întreprinderi să ia măsuri ca măcar cîteva alei sau cărări pietruite să permită circulaţia in condiţii cit de cit. civilizate ? I l-am dat dreptate tovarăşului Nicolaie; pe directorul fabricii l-aş invita la Fabrica de confecţii din Birlad, a cărei curte a fost în întregime asfaltată...) VASILE MARIN, tehnician: Transportul in comun de la şi spre rrrm.biint are defecţiuni. Uneori aştepţi în staţii pînă te uită sfinţii, alteori autobuzele trec în grupuri de cite 3—4. Nu-mi amintesc în ce ziar am citit că în oraşul nostru transportul spre gară a fost organizat pentru toate trenurile. Vă rog să mă credeţi că nu este aşa. Ultimele autobuze deservesc pe călătorii veniţi cu trenul de 22,30. Dar noaptea mai sosesc două trenuri CONSTANTIN ROTARU, economist . Abia din 1962 sunt călărăşan. Consider că ritmul vieţii oraşului rămine mult în urma eforturilor făcute pentru industrializarea lui. Să luăm, de pildă, activitatea comercială. Mai dăinuie un obicei de pe vremea pensionarilor : la firele 19—20 se închid toate magazinele. Cei de la C.C.L. uită că oamenii lucrează în schimburi. Ar trebui ca măcar unele magazine alimentare, centre de pîine să fie deschise pînă la orele 22. CONSTANTIN STANESCU, funcţionar . Se aduc prea puţine mărfuri de calitate. La magazinul „Bucureşti“ din centru am văzut un balot de 6 m de stofă caremi-a plăcut. Am vrut să-mi iau de un costum, dar vînzătorul mi-a spus că e vîndută. Nu am putut obţine marfa dorită decit după mari insistenţe, reclamaţii... De unde aceste apucături ? Cine a mai pomenit ca stofa să se reţină ca mesele la bar ? Despre toate acestea am stat de vorbă cu tovarăşul Dumitru Amuza, vicepreşedinte al sfatului popular al oraşului. El ne-a asigurat că, în limita posibilităţilor, se vor lua măsuri. Numai în ce priveşte curăţenia... — Ce vreţi, oraş în Bărăgan. Bărăgan înseamnă praf. Şi împotriva prafului e greu să lupţi. De ce sunt vopsite un cenuşiu grilajele zonelor verzi ? Păi tocmai ca să ţină piept prafului. Totuşi, cum au reuşit să învingă într-o astfel de luptă gospodarii atîtor alte oraşe de provincie ale ţării? Desigur că, în primul rind, învingînd inerţia provincialismului, pornind la treabă cu o mentalitate acordată cerinţelor zilelor noastre, Itinerarul anchetei noastre cuprinde şi alte două oraşe de provincie... Dar despre ele în numărul, de mîine al ziarului. Em. MIHAILESCU ANCHETĂ „SCÎNTEI“