Scînteia, iulie 1965 (Anul 34, nr. 6636-6666)

1965-06-01 / nr. 6636

Pag. 2 VIAŢA DE PARTID ACTIVIŞTI ŞI CONFERENŢIARI în ultimul timp, în regiunea Braşov se remarcă o intensificare şi îmbunătăţire calitativă a propagandei prin conferinţe. Corespondentul nostru pentru regiunea Braşov, N. Mocanu, a solicitat pe tov. NICOLAE GAVRILESCU, secretar al comite­tului regional de partid, să răspundă la cîteva întrebări privind desfăşurarea acti­vităţii în acest sector important al muncii politico-educative.­ ­ C­are sunt principalele măsuri luate de comitetul regional de partid în do­meniul propagandei prin conferinţe ? Măsurile la care vă referiţi au fost luate în urma analizării acestei activităţi într-o şedinţă a biroului comitetului regional. Cu acest prilej s-a constatat că deşi se reali­zaseră progrese în organizarea propagan­dei prin conferinţe, mai persistau unele neajunsuri — caracterul ei sporadic, tema­tică unilaterală , care-i îngustau sfera de acţiune, îi reduceau din eficacitate. Biroul comitetului regional de partid a stabilit un plan de măsuri menite să asi­gure introducerea propagandei prin confe­rinţe, ca să zic aşa, cu toate drepturile ei în sfera de activitate a organelor noastre de partid, să-i imprime un caracter siste­matic, organizat. Noi am considerat că pâr­­ghia principală este participarea activă, ne­mijlocită la propaganda prin conferinţe, mai ales la ţinerea conferinţelor pe teme politice, economice, a membrilor comitetu­lui regional şi ai comitetelor raionale şi orăşeneşti de partid, care, prin pregătirea politico-ideologică şi experienţa lor, pot asigura creşterea nivelului calitativ şi a eficienţei conferinţelor. în acelaşi timp, ac­tivitatea propagandistică a cadrelor de par­tid poate constitui, prin aprofundarea pro­blemelor, prin competenţa tratării, un exemplu pentru celelalte cadre din apara­tul de stat, din economie. De aceea s-a stabilit obligativitatea pentru principalele cadre de partid ca lunar să ţină în faţa oamenilor muncii cel puţin o conferinţă. Comitetul regional, comitetele raionale şi orăşeneşti de partid controlează sistematic felul cum e îndeplinită această obligaţie. Cele mai multe cadre de partid au şi ţinut pînă acum două şi chiar trei conferinţe într-o lună. In acest an cadrele de partid din regiune au ţinut peste 3 000 de confe­rinţe privind problemele majore ale politi­cii interne şi externe a partidului, despre principalele sarcini care se ridică în diferite domenii de activitate.­­ Ce probleme actuale sunt reflectate în aceste conferinţe ? Deoarece problema centrală ce stă în acest an în faţa colectivelor din întreprin­derile regiunii este aceea a ridicării con­tinue a nivelului tehnic şi calitativ al pro­duselor, biroul comitetului regional de par­tid a apreciat că tocmai această temă tre­buie să facă obiectul unor conferinţe care să fie expuse în întreprinderile din regiune. Astfel, la Uzinele „Tractorul“, tov. Aldea Militaru, prim-secretar al comitetului re­gional de partid, a vorbit în faţa a peste 800 de muncitori, tehnicieni, ingineri din uzină despre sarcinile organelor şi organi­zaţiilor de partid şi organizaţiilor de masă privind îmbunătăţirea continuă a calităţii tractoarelor. Tovarăşii I. Bordaş şi I. Voina, secretari ai comitetului regional de partid, Viorel Metea, prim-secretar al Comitetului orăşenesc de partid Braşov, au vorbit la Uzinele „Steagul roşu“, „Textila“-Sf. Gheorghe şi ,,6 Martie“ despre necesitatea ridicării calităţii produselor. Alţi membri ai biroului şi comitetului regional de partid au ţinut expuneri asemănătoare în marile uzine din regiune. La sate, dat fiind specificul regiunii, co­mitetul regional de partid consideră că una din cele mai importante probleme la ora actuală este aceea a dezvoltării sectorului zootehnic. Despre această problemă au vor­bit, primii­ secretari ai Comitetelor raionale de partid Rupea și Sf. Gheorghe. In nu­meroase locuri, după expunere, membrii cooperatori au luat cuvîntul şi au ridicat probleme importante privind dezvoltarea zootehniei în cooperativa lor. In toate satele regiunii s-au ţinut expuneri despre Hotă­­rîrea C.C. al P.M.R. şi a Consiliului de Mi­niştri al R. P. Române privind unele măsuri de îmbunătăţire a regimului de valorificare a produselor vegetale şi animale. Alte expuneri ţinute la oraşe şi sate de membrii comitetului regional şi ai comitete­lor raionale şi orăşeneşti de partid s-au o­­cupat de politica externă a­ partidului şi sta­tului nostru, de educarea tineretului în spi­ritul patriotismului socialist şi al internaţio­nalismului proletar. Despre politica externă a statului nostru a vorbit, în faţa a peste 1 000 intelectuali din oraşul Braşov, primul secretar al comitetului regional de partid, la Sibiu şi Sf. Gheorghe, în faţa intelectualilor a vorbit pe aceeaşi temă secretarul comite­tului regional de partid cu problemele de propagandă. Tov. E. Eisenburger, membru al biroului, şi M. Schuster, membru al comi­tetului regional de partid, au ţinut la Me­diaş şi Sibiu expuneri în limba germană. Ce ne puteţi spune despre eficacita­tea conferinţelor ţinute ? Temele majore pe care le tratează aceste conferinţe, bogatul lor conţinut de idei, tra­tarea în cunoştinţă de cauză a problemelor concrete locale, le-au atras o bună apreciere din partea auditoriului. Muncitorii, ţăranii, intelectualii vin în număr mare să le asculte, pun întrebări legate de preocupările lor, se interesează la organele de partid cînd ur­mează să­­se ţină expunerea următoare: în general, se poate aprecia că s-a obţinut o îmbunătăţire substanţială a propagandei prin conferinţe, dar se poate face încă cu mult mai mult în acest domeniu. Astfel, s-ar putea mări simţitor numărul de lectori, în special în oraşe ca Braşov, Si­biu şi altele, unde în aparatul de stat, ca şi în economie lucrează multe cadre valoroase, cu o­curtă pregătire politico-ideologică şi de specialitate. In ce priveşte conţinutul confe­rinţelor, în unele cazuri se simte nevoia unei documentări prealabile mai serioase a­­supra situaţiei din întreprinderea, instituţia sau cooperativa agricolă de producţie unde are loc expunerea, spre a-i imprima aces­teia un caracter mai concret, mai mobiliza­tor. Sîntem conştienţi că au eficacitate deo­sebită acele conferinţe care nu se limitează la simple exemplificări ci sînt strîns legate de problemele cele mai importante ale vie­ţii de partid şi economice din locul unde sînt ţinute. Sînt necesare, de asemenea, o îmbogăţire a tematicii conferinţelor, o mai accentuată diferenţiere a acestora in raport cu preocupările diferitelor categorii de oa­meni ai muncii. Ţinînd seama de apropierea importantului eveniment ce va avea loc în viaţa partidului şi a întregului popor, Congresul al IV-lea al P.M.R., comitetul regional de partid îşi pro­pune ca în lunile următoare să axeze pro­paganda prin conferinţe pe problemele fun­damentale puse de Directivele Congresului, pe principalele sarcini ce revin oamenilor muncii din regiunea Braşov. I S­C­­­R­T­E­I­A „ , început de sezon la ștrandul „Izvor* Foto : M. Cioc TRAIAN FILIP: „Pămintul oţelului" La puţină vreme după ro­manul „Amar", scriitorul Traian Filip este prezent în vitrinele librăriilor cu volu­mul de reportaje „Pămin­­tul oţelului’. Eroii volumu­lui său sunt oameni de pe şantierul Combinatului siderurgic Galaţi, din ne­­sfirşita cimpie a Bărăga­nului, de pe şlepurile Du­nării. Autorul a urmărit via­ţa şantierului de la ,,primele sape" păstrind în faţa trans­formărilor continui o sete de a întreba, de a se uimi şi a admira. Dirijind braţul gi­gantic al excavatorului sau ridicind stilpii metalici ai construcţiei, eroii reportaje­lor lui Traian Filip muncesc cu hărnicie. Ceea ce caracterizează i­­maginea şantierului oferită de volumul „Pământul oţe­lului“ este autenticitatea, rezultat şi al unei formule literare care îmbină inter­viul cu descrierea, umorul cu lirismul. Dinamismul şi vitalitatea caracterizează viaţa de şantier înregistrată de autor cu un simţ sigur al faptului semnificativ. Sen­zaţionalul paginilor închina­te scafandrilor de mare a­­dincime are o reală acope­rire artistică. Cu deosebire, lui Traian Filip îi place să prezinte oa­meni ale căror biografii bo­gate se desfăşoară intr-o În­lănţuire spectaculoasă de e­­venimente. Autorul comen­tează puţin, îşi lasă eroii să vorbească, să-şi amintească despre viaţa de altădată, să compare, să dezbată proble­me ale profesiei şi şantieru­lui, ceea ce conferă naraţiu­nii veridicitate. Modalitatea pe care o foloseşte Traian Filip in reportajele sale este de cele mai multe ori inter­viul. întrebări după între­bări provoacă răspunsuri care relevă sensul unor vieţi de constructori, între­gind un tablou uman variat. Autorul nu uită să evoce momente din istoria acestor locuri, pagini din lupta re­voluţionară a oraşului, pe care le comentează cu un patos reţinut. Traian Filip nu face am­ple descrieri de natură, dar atunci când se opreşte asu­pra unui peisaj o autentică undă de lirism străbate re­portajul. Reuşita acestui vo­lum o constituie portretele oamenilor. Caracterele au­­o veridicitate la care contri­buie şi mulţimea faptelor a­­duse in discuţie. Aproape fiecare erou al reportatului, poate fi eroul unui roman In proiect. Reporterul a înlătu­rat din concepţia sa orice prejudecată legată de limi­tele genului şi foloseşte o gamă de mijloace şi proce­dee artistice comune cu ale romancierului. Faptul inedit şi pitoresc integrat intr-o naraţiune suplă realizează viziunea de ansamblu a u­­nui imens şantier de mun­că şi entuziasm constructiv. Uneori insă, dialogul işi pierde puterea de comuni­care prin repetarea formu­lei de interviu, pagina de­vine monotonă, iar biogra­fiile prea asemănătoare. Dar prin cele mai bune pagini ale sale ,,Pămintul oțelului“ se Înscrie printre volumele va­loroase de reportaj. Luiza CRISTESCU Monografia lui D. Păcu­­rariu, apărută recent în E­­ditura pentru literatură, constituie o amplă sinteză istorico-literară asupra lui Ion Ghica, realizată dintr-o perspectivă ştiinţifică, oţe­tind o imagine cuprinză­toare a tuturor coordonate­lor majore ale personalită­ţii acestui reprezentant de frunte al culturii româneşti din secolul trecut. Cititorul înţelege astfel rolul înaintat al lui Ion Ghica în perioa­da revoluţiei de la 1848 ca şi în unele momente ulte­rioare, dar şi modul în care de-a lungul anilor s-a înde­părtat de la această poziţie. Cu aceeaşi obiectivitate în­făţişează D. Pacurariu con­tribuţia lui Ion Ghica la progresul culturii In ţara noastră, ca eminent profe­sor la Academia Mihăilea­­nă, ca autor al unui pro­iect de reformă a invăţă­­mintului, ca redactor şi co­laborator la „Propăşirea". „Albumul ştiinţific şi lite­rar“. ,,Revista română". ..Independenţa”, in pagini­le cărora a dezbătut pro­bleme legate de emancipa­rea ţărilor române sau a dus o susţinută campanie de popularizare a ştiinţei, pre­cum şi ca director general al teatrelor. D. Pacurariu a izbutit pe deplin să demonstreze printr-o judicioasă analiză, că cea mai importantă la­tură a activităţii lui Ion Ghica, aceea care II asigură trăinicie în conştiinţa pos­terităţii, este opera literară. Pornind de la constatarea că, de-a lungul anilor, doar cîţiva exegeţi (G. Cătines­­cu, Tudor Vianu) l-au pri­vit pe Ion Ghica In primul rind ca un scriitor şi s-au preocupat de revelarea me­sajului artistic al operei sale, autorul monografiei argumentează convingător că Ion Ghica este „unul dintre prozatorii noştri de frunte. In veacul trecut, re­prezentant de seamă al rea­lismului critic, maestru in­contestabil al prozei episto­lare şi memorialistice ro­mâneşti". Acest adevăr este evidenţiat de D. Pacurariu prin analiza aprofundată a operei fundamentale a lui Ion Ghica, Scrisori către V. Alecsandri, dar şi a aitor scrieri, ca fragmentul de roman Istoria lui­­ Alecu, prima încercare de acest gen in literatura noastră, sau cele două volume de Con­vorbiri economice in care­­ popularizarea unor noţiuni de economie politică se rea­lizează cu mijloace literare. Urmărind viaţa şi activi­tatea lui Ion Ghica pe o perioadă de opt decenii, proiectate pe fundalul unor mari evenimente şi frămîn­­tări social-politice şi cultu­rale atît interne cit şi ex­terne, D. Pacurariu a pro­cedat in general cu echi­libru, selectind, dintr-un mare număr de date, pe a­­cetea esenţiale. Pe alocuri însă, autorul a făcut con­cesii istorismului, aglome­­rind amănunte aride, expu­se strict informativ. Privită In ansamblu, mo­nografia „Ion Ghica“ se în­scrie printre realizările is­toriei noastre literare din ultimii ani. Teodor VÎRGOLICI D. PACURARIU: „Ion Ghica" NOTE DE LECTOR S­S3HH Ieri în ţară . Vremea a fost în general frumoasă şi s-a încălzit uşor. Cerul a fost schimbător , cu totul izolat. în Ardeal şi Muntenia s-au semnalat averse de ploaie. Vîntul a suflat slab, pînă la potrivit, predo­­minînd din sectorul sudic. Temperatura aerului la ora 14 înregistra valori cuprinse între 18 grade la Oradea şi 28 grade la Bechet, Caracal, Tr. Măgurele şi Ro­şiorii de Vede. In Bucureşti . Vremea a fost călduroa­să, cu cer schimbător Vîntul a suflat, slab, pînă la potrivit, din sectorul sudic. Temperatura maximă a atins 29 grade. Timpul probabil pentru zilele de 2, 3 şi 4 iunie. In ţară . Vreme în general instabilă, cu cel mai mult noros. Vor cădea ploi temporare, sub formă de averse însoţite de descărcări electrice. Vînt potrivit predo­­minînd din sectorul vestic Temperatura aerului în scădere uşoară către sfîrşitul intervalului. Minimele vor fi cuprinse între 4 si 14 grade, iar maximele în­tre 15 şi 25 grade. In Bucureşti : Vreme uşor Instabilă cu cer variabil. Vor cădea ploi slabe. Vînt potrivit din vest. Temperatura uşor variabilă. Nr. 6636 T­I­A­T­R­E Teatrul de operă şi balet : Vară şi fum (spectacol prezentat de Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi — orele 20). Teatrul de stat de operetă : Ţara surîsului (orele 19,30). Teatrul Naţional „I. L. Caragiale“ (sala Comedia) : Oameni şi şoareci (orele 20), (sala Studio) : Britannicus (spectacol prezentat de Teatrul Naţional „V. Alecsandri" din Iaşi — orele 20). Teatrul de Co­medie : Răzbunarea sufletului (spectacol prezentat de Teatrul de stat din Timişoara — orele 20). Teatrul ,,Lucia Sturdza Bulandra“ (sala din Bd. Schitu Măgu­­reanu nr. 1). Opera de trei parale (orele 19.30), (sala Studio, str. Al. Sahia nr. 76 A) . Fii cuminte, Cristofor! (orele 19.30). Teatrul „C. I. Nottara" (sala Magheru) : Colombo (orele 19.30). Teatrul ,.Barbu Delavrancea“ (Șos. Ștefan cel Mare nr. 34) • Nuntă la revistă (orele 20). Studioul Institutului de artă teatrală şi cinemato­grafică „I. L. Caragiale" (Str. 30 Decembrie nr. 9) , Năzdrăvanul occidentului (orele 15), Mitică Popescu (orele 20), Teatrul­„Ţăndărică (sala din str. Academiei nr. 18) , Băiatul şi vîntul (orele 9 şi orele 11). Teatrul satiric-muzical „C. Tănase" (sala Savoy) . Revista dra­gostei (orele 20). CINEMATOGRAFE Laleaua neagră — film pentru ecran panoramic : Patria (9; 11,30; 14; 16,30; 19; 21,30). Asta-i tot ce s-a întîmplat . Republica (completare Zilele Sighişoarei — 9.45; 12; 14,15; 16.45; 19; 21,15), Bucureşti (completare Zilele Sighişoarei — 9,30; 11.45; 14; 16,30; 18,45, 21), Sta­dionul Dinamo (completare Zilele Sighişoarei — orele 20) , Grădina „Progresul" (completare Zilele Sighişoarei — Str. Ion Vidu nr. 5 — orele 20), Melodia (10; 12; 14;45; 16,45; 19; 21). Spre culmi : Luceafărul (9; 11; 13; 15; 17; 19; 21), Festival (10; 12; 15; 17; 19; 21; la grădină — Pasajul Eforie — orele 20), Grădina „Doina" (Str. Doamnei nr. 9 — orele 20), Tomis (10; 12; 14; 38,15; 18,30; 20,45; la grădină — orele 20,15) Drumul spre înalta societate : Carpaţi (9,15; 11,30; 13,45; 16). Nuntă cu peripeţii : Capitol (completare Joris Ivens — 9; 11;15; 13,30; 16; 18,30; 21 ; la grădină — orele 20,30). Ne asumăm răspunderea: Unirea (16; 18,15; la grădină — orele 20,15). Când Martin avea 14 ani : Victoria (completare Valurile deasupra noastră — 10; 12; 14; 16; 18,15; 20,30). Spărgătorul — cinemascop : Buzești (14,30; 36,45; 19; la grădină — orele 20,15). Şoferii iadului : Arenele Libertăţii (Str. 11 Iunie — orele 20,30). Fata în doliu : Central (10,30; 12,30; 14,30; 16,30; 18,30; 20,30), Ferentari (16, 18, 20). Bine aţi venit ! — Drumurile ce­lui de al cincilea continent : Lumina (10, 12; 14, 16; 18,15; 20,30). Cronica unei crime — cinemascop : Fero­viar (completare Sport nr 2/1965 — 9,15; 11,30; 13,45; 16; 18,15; 20,30). Ucigaşii de femei : Union (15; 17; 19, 21) . Program pentru copii : Doina (orele 10 dimineaţa). Casa Recordi : Doina (11,15; 13,45; 16,15; 18,45; 21,15), Modern (10; 12,30; 15; 17.30; 20). Grădina „Progresul- Parc" (Str. 11 Iunie — orele 20.45). împărăţia oglinzilor strîmbe — Punguţa cu doi bani : Timpuri Noi (9; 11; 13; 15; 17; 19; 21), Ianoşik — cinemascop (ambele serii): Ciuleşti (16; 19.30), Flamura (9; 12,30; 16;15; 20). Mă iubeşte, nu mă iubeşte : Cultural (completare Sănătate Takov — 15,30; 18; 20,30), Fernand cow-boy : înfrăţirea între popoare (completare Comori de artă românească — 10,30; 15,45; 18; 20.15), Bucegi (completare 1 Mai 1965 — 10; 12,15, 16; 18,15; 20,45; la grădină orele 20.15), Volga (completare Comori de artă românească — 9.45; 12; 14,15; 16,30; 18,45; 21). Pe urmele lui Ahmed : Excel­sior (completare Scoarţe populare — 10; 12;15; 15,30; 18; 20,30), Pădurea spînzuraţilor — cinemascop (ambele serii) : Dacia (completare Pionieria nr. 2/1965 — 9.30; 13; 16,30; 20), Progresul (completare Pionieria nr. 2/1965 — 15,30, 19), Animalele — Cum am crescut sănă­tos : Crîngaşi (16; 18,15; 20,30), Misterele Parisului — cinemascop : Griviţa (10; 12,15; 16; 18,15; 20,30), Hanka : Flacăra (14,15; 16,30; 18,45, 21), Grădina „Lira" (Calea 13 Septembrie nr. 196 — orele 20,15). Merii sălbatici : Vitan (completare Rapsodie ungară — 16; 18, 20; la grădină rulează Elena din Troia — cinemascop — orele 20,15), Pacea (completare 1 Mai 1965 — 16; 18, 20). Regina cîntecelor : Mioriţa (9,30; 11,45; 14; 16,15; 18,45; 21). Parisul vesel — Călătorie imaginară : Munca (14; 16; 18;15; 20.30). Scaramouche — cinemascop : Popular (10.30; 16; 18,15; 20,30). Alerg după o stea : Arta (11; 15.30; 17,45; 20 — la grădină — orei* 20,30). Cu bicicleta spre lună : Moşilor (completare Sport nr. 2/1965 — 15.30; 18; la grădină — orele 20.30). Roşu şi negru (ambele serii) ; Aurora­ (9.30; 13; 16;30; 20; la grădină orele 20.15). Doi băieţi ca pîinea caldă : Cosmos (com­pletare Celule ameţite — 16; 13; 20). Două etaje de fe­ricire : Viitorul (16; 18,15; 20.30). Armata codobaturilor: Colentina (completare Sport nr. 2/1965 — 16: 18,15: 20,30; la grădină — orele 20). Neamul Şoimăreştilor — cinemascop (ambele serii) : Fior­eases (completare Şopîrle — 10.30, 14: 17, 20). Soţii în oraş: Rahova (completare Callatis — 16: 18,15; la grădină — orele 20,30). PROVINCIE NU ÎNSEAMNĂ PROVINCIALISM Oraşele de provincie... Ne gtndim la atîtea şi atltea localităţi, care ne sînt dragi chiar dacă le cunoaştem numai de pe hartă. Citim în presă sau auzim despre transformările petrecute în fiecare dintre ele şi ne bucurăm de fiecare succes al oamenilor de pe toate meleagurile ţării. Am vizitat zilele acestea cîteva oraşe de provincie pentru a vedea cum se reflectă tumultul nou al construcţiei socialismului In viața citadină, care e nota nouă socială, culturală, morală a provinciei, precum şi în ce grad se mai văd reziduurile a ceea ce odinioară se numea pro­vincialism. Dar mai întîi să dăm cuvîntul unui poet pentru o­­ PREFAŢĂ Era pe vremuri în gara Bu­zău, acolo unde sfîrşeşte cîm­­pia Bărăganului şi munţii se arcuiesc dramatic spre apus, un vultur pleşuv. Adus din singu­rătate şi piatră de cine ştie cine şi domesticit, vulturul, pe care ceferiştii îl botezaseră N­ie, cobora pe peron, planînd uşor, la fiecare tren accelerat, oprin­­du-se in dreptul vagonului res­taurant, să-şi primească tainul zilnic şi sărac pe care i-l arun­cau bucătarii. Nu ştiu de ce, in mintea mea de copil, această imagine coti­diană a orăşelului provincial de la Intersurs Buzăului se aso­cia cu aceea a ciubărarilor moţi care cutreierau satele de pe valea Ialomiţei cu cotigele pli­ne de linguri, fluiere şi ciubere. Poate şi pentru că ei veneau tot din munţi, după mălai şi pli­ne , poate unde-i ştiam desen,­zînd din daci, acei vulturi im­punîtori cu cetăţile căţărate pe stînci. Cînd bietul Hie a fost împuş­cat, in timpul războiului, gars a reintrat în anonimatul ei pro­­­­vincial. Incontestabil, a existat o lu­me a provinciei, claustrată ca-ntr-o cochilie, o lume de a­­şezări care se visau oraşe la încrucişarea drumurilor de ţară cu vreo şosea judeţeană, tir­­guri cu gări melancolice şi pustii ca nişte cantoane, învio­rate o dată pe zi de trecerea personalului, cind cele cîteva birje somnolente ale urbei se grupau în faţa rondului din pia­ţa gării, aşteptind vreun client singuratic. Tirguri în care timpul işi urma curgerea lui apati­că, patriarhală, tulburată anual de iarmaroace, de „balul co­munal“, de circuri cu animate costelive şi acrobaţi roşi de fti­zie... A existat o lume a provin­ciei, cu oile un parc şi o lin­iară militară, cu o cazarmă tip, cu soldaţi dispersaţi adesea la moşiile din vecinătate şi cu ti­neri ofiţeri descazarmaţi prin alcovurile atinse de bovarism... Au existat o psihologie şi o mentalitate provincială, degra­dantă şi mutilatoare, care ope­ra implacabil în conştiinţa şi su­fierul omului, inoculîndu-i pe nesimţite otrava unei morale bintuite de egoism şi rapaci­tate ; au existat o umilinţă şi o năuceală a provincialului, ope­rante imediat ce intra pe dru­mul Capitalei, scos din ţarcul a­­celei izolări colective ; un ori­zont închis, de plumb, dezolant, care apăsa nu doar acoperişele scunde ale tîrgurilor, ci mai a­­les sufletele oamenilor. Dacă există o explicaţie a prozei ab­surde a lui Urmuz, atunci rădă­cinile ei trebuie căutate in stu­piditatea acelei vieţi fără ori­zont, cu idealuri ciuntite brutei de o societate In care omului li era impus zborul obsedant al fluturelui de noapte in jurul lămpii. Tirgurile s-au stins în ceafa unui trecut de iarmaroace şi drăgaice ; le-au luat locul, pretutindeni, oraşele moderne, înzestrate cu şcoli, cu teatre, cu uzine şi magistrale de blocuri, oraşe in care oameni entuziaşti şi liberi făuresc val­ori materiale şi spirituale ce se integrează marii opere colective a po­porului. Oraşele provinciei au ieşit din anonimat, cîştigindu-şi o personalitate şi o pondere a­­nume in construcţia socialistă. Ele au căpătat faimă, autoritate intr-unul sau altul din domeniile construcţiei noastre. Rulmenţii iţi amintesc Bîrladul ; ţevile a­­peductelor moderne — Roma­nul ; locomotivele Diesel — Craiova ; sondele de foraj, ca nişte uriaşe seringi înfipte in scoarţa bătrinului Pămint su­gerează Ploieştii ; aluminiul — Slatina, relonul — Sivineştii, tractoarele — Braşovul, strun­gurile — Aradul, produsele chi­mice — Govora, Turnu-Măgu­­rele, Tîrgu-Mu­reş... Valea Trotuşului, Valea Bica­­zului, Valea Prahovei, Valea Jiului, Valea Mureşului, imensa vale a Dunării au devenit mari artere industriale ale României moderne. Viaţa spirituală a ţării s-a ex­tins la întreaga arie geografică a „provinciei“ de altădată. Noi generaţii de intelectuali se for­mează astăzi în şcolile răspin­­dite generos de revoluţia noa­stră culturală in toate orizontu­rile reintinerite ale patriei. Vii­tori Ingineri şi profesori, me­dici, artişti învaţă la Timişoara, la Cluj, la Braşov, la Iaşi, la Tirgu-Mureş, la Galaţi, la Con­stanţa, la Craiova... Teodor BALŞ Ca la „urbea subofiţerilor'' la minunile tehnicii Sîntem la Călăraşi, un oraş ca atîtea altele din ţara noastră. Is­toria lui nouă începe cu transfor­marea, după naţionalizare, a unor mici ateliere într-o întreprindere de industrie locală, cu secţii de morărit, metalurgie, mobilă. Apoi ia fiinţă o întreprindere piscicolă Tot mai mulţi oameni îşi găsesc astfel, treptat, locuri de muncă, po­sibilităţi de calificare. După 1959 s-au pus bazele unei mari Fabrici de confecţii, astăzi cu aproape 1 500 de salariaţi. „Fabrica a săltat oraşul spun călărăşenii. Dar cel m­ai mult — noul şi modernul combinat de hîrtie şi celuloză“. Călăraşul se industrializează. A­­ceasta este temelia care a determi­nat şi determină schimbări esen­ţiale în oraşul provincial de altă dată. Dezvoltarea economică atra­ge, inevitabil, transformări adinei d­in toate sectoarele vieţii. Deşi, ca aspect, Călăraşi mai poartă încă vestigii ale vremii cînd era supranumit „urbea subofiţeri­lor“, cu o arhitectură lipsită de gust, dar pe gustul „maturilor“ proprietari de altădată, în oraş viaţa culturală şi artistică este destul de vie. Afişul casei de cul­tură anunţă, pe curînd, o nouă premieră: „Steaua fără nume“. Este greu ca intr-un spaţiu res­­trîns să zugrăveşti bogata viaţă a oraşului. Despre ce să vorbim mai pe larg ? Despre cenaclul literar, în cadrul căruia se adună oameni de diferite vîrste şi ocupaţii, iubitori de literatură şi ei înşişi creatori de „cuvinte potrivite“ ? Despre cercul de prieteni ai filmului („vrea să a­­jungă cineclub I“) care dezbate teme interesante ca „Filmul şi viaţa“, „Filmul şi dragostea“, orga­nizează, cu ajutorul peliculei, călă­torii... pe hartă, popularizează crea­ţiile cinematografiei româneşti. Despre opera de culturalizare pe care o desfăşoară cu dragoste in rindurile maselor intelectualii ora­şului ? Tovarăşul Constantin Ionel, directorul şcolii medii N. Bălcescu, care funcţionează intr-un local nou, modern, ne-a înşiruit o serie de tit­luri de conferinţe ţinute în luna mai sau pregătite pentru luna vii­toare despre Arghezi, Hugo, Dante , ne-a vorbit despre monografia ora­şului, întocmită în decurs de 2 ani, cu sute de colaborări ale intelectua­lilor locali, despre revista literară a elevilor săi, în care se publică în­­tîii muguri, despre revista profeso­rilor — pe teme ştiinţifice şi pe­dagogice — încă în proiect. In oraş a devenit o tradiţie ca miercurea să fie consacrată lectoratului femeilor, cu circa 400 de participante, al că­rui suflet este învăţătoarea Maria Petruş, iar Joia — ca în atîtea oraşe ale ţării — a tineretului. „Am venit din Ploieşti, ne-a spus MIHAI VI­­ŞOIU, ca metodist la Casa de cul­tură. Sunt şi responsabil al cenaclu­lui literar. In ciuda temerii mele de la început, pot să spun că viaţa culturală şi artistică a Călăraşului imi dă satisfacţii". Totuşi, ne-a spus un profesor de limba franceză, s-ar mai putea întreprinde multe şi în acest domeniu. Sunt, de pildă, in oraşul nostru instrumentişti care ar putea alcătui o orchestră semisim­­fonică de amatori. Instrumente, ne­valorificate, există la Casa de cul­tură. S-ar putea da concerte-şcoală, pentru educaţia muzicală a maselor. Şi încă ceva : deşi la Călăraşi sunt sute şi sute de intelectuali, li se consacră încă prea puţine manifes­tări. „Prea rar se dau la noi con­certe“, ni s-a prins MARIA ME­­LEACĂ, muncitoare la maşina de butoniere într-un atelier al fabri­cii de confecţii. „Ar fi nevoie de un teatru-cinema de vară“ este de părere, ca mulţi alţii, frezorul GHEORGHE MITESCU. Am stat de vorbă cu jurisconsul­tul AUREL ELEFTERESCU, în timpul liber pasionat regizor ama­tor. Teatrul a înregistrat pînă a­­cum mai bine de 140 de premiere, ne-a spus el. Spectatorii au făcut cunoştinţă cu piese ale lui Cehov şi Gorki, Mihail Sebastian, Baran­­ga şi Fulga, Nuşici etc. Colectivul de teatru al combinatului pregă­teşte „Arhipelagul Lenoir“. Din păcate, însă, eforturile nu sunt îndeajuns sprijinite de organele locale de stat. — La ce vă referiţi ? — La Călăraşi nu există încă o scenă ca lumea, sunt greutăţi serioase în ce priveşte realizarea costumelor şi decorurilor necesare, de doi ani ne lipsesc becuri de proiecţie, n-avem reflectoare. Ac­torii nu pot face deplasări in ra­ion, deoarece nu li s-a pus la dis­poziţie un vehicul care să le înles­nească acest lucru. Dar nu numai atît: inimoşii artişti amatori nu sunt stimulaţi în nici un fel, nu au primit nici măcar insigna de „evi­denţiat al muncii culturale“. Şi­­And te gindeşti că mulţi dintre ei desfăşoară această activitate de vreo douăzeci de ani, fără a pre­tinde cuiva un vârf de ac ca re­compensă. De vorba cu câtârâşeni vechi şi noi Pentru a obţine o imagine com­pletă a vieţii locale, am luat unui mare număr de cetăţeni Interviuri — fulger în legătură cu oraşul lor sub felurite aspecte. Şi iată ce ne-au declarat. PAUL CRAIU, tehnician : Tre­buie să se respecte delimitarea străzilor în ce priveşte circulaţia autovehiculelor şi căruţelor. Pe strada Bucureşti n-ar trebui să cir­cule căruţe, maşini grele, iar pe strada Griviţei, arteră importantă, să se interzică, de asemenea, circu­laţia căruţelor, maşinilor care tran­sportă paie pentru combinat. Ing. GHEORGHE STINGĂ : Sînt un nou locţiitor al Călăraşului. Eu lucrez aici de anul trecut. Mă im­presionează neplăcut faptul că stră­zile sînt pline de praf (respiri praf pînă şi un autobuz). Am impresia că asta ţine de inerţia, amorţeala caracteristică altădată oraşelor noastre de provincie, sînt rămăşiţe care ar trebui spălate — şi la fi­gurat, dar şi la propriu, adică stro­pitoarea să nu treacă doar prin centru. Să vă mai dau o „mostră“ de lîncezeală : la dezgheţ, în primă­vară, de cîteva ori s-a strîns no­roiul în grămăjoare mici pentru a fi ridicat. De tot atîtea ori însă s-a risipit şi a trebuit să fie adunat din nou. PAMFIL NICOLAIE, muncitor: Este inadmisibil ca, după ploaie, în curtea Fabricii de confecţii să intri în noroi pînă la gleznă N-ar putea conducerea acestei întreprinderi să ia măsuri ca măcar cîteva alei sau cărări pietruite să permită circula­ţia in condiţii cit de cit. civilizate ? I l-am dat dreptate tovarăşului Ni­­colaie; pe­ directorul fabricii l-aş invita la Fabrica de confecţii din Birlad, a cărei curte a fost în în­tregime asfaltată...) VASILE MARIN, tehnician: Transportul in comun de la şi spre rrrm.biint are defecţiuni. Uneori aştepţi în staţii pînă te uită sfinţii, alteori autobuzele trec în grupuri de cite 3—4. Nu-mi amin­tesc în ce ziar am citit că în oraşul nostru transportul spre gară a fost organizat pentru toate trenurile. Vă rog să mă credeţi că nu este aşa. Ultimele autobuze deservesc pe călătorii veniţi cu trenul de 22,30. Dar noaptea mai sosesc două trenuri CONSTANTIN ROTARU, econo­mist . Abia din 1962 sunt călărăşan. Consider că ritmul vieţii oraşu­lui rămine mult în urma efortu­rilor făcute pentru industrializarea lui. Să luăm, de pildă, activitatea comercială. Mai dăinuie un obicei de pe vremea pensionarilor : la fi­rele 19—20 se închid toate magazi­nele. Cei de la C.C.L. uită că oame­nii lucrează în schimburi. Ar trebui ca măcar unele magazine alimen­tare, centre de pîine să fie deschise pînă la orele 22. CONSTANTIN STANESCU, func­ţionar . Se aduc prea puţine măr­furi de calitate. La magazinul „Bucureşti“ din centru am văzut un balot de 6 m de stofă care­­mi-a plăcut. Am vrut să-mi iau de un costum, dar vînzătorul mi-a spus că e vîndută. Nu am putut obţi­ne marfa dorită decit după mari insistenţe, reclamaţii... De unde aceste apucături ? Cine a mai pomenit ca stofa să se re­ţină ca mesele la bar ? Despre toate acestea am stat de vorbă cu tovarăşul Dumitru Amu­za, vicepreşedinte al sfatului popu­lar al oraşului. El ne-a asigurat că, în limita posibilităţilor, se vor lua măsuri. Numai în ce priveşte curăţenia... — Ce vreţi, oraş în Bărăgan. Bărăgan înseamnă praf. Şi împo­triva prafului e greu să lupţi. De ce sunt vopsite un cenuşiu grilaje­le zonelor verzi ? Păi tocmai ca să ţină piept prafului. Totuşi, cum au reuşit să învingă într-o astfel de luptă gospodarii atîtor alte oraşe de provincie ale ţării? Desigur că, în primul rind, învingînd inerţia provincialismu­lui, pornind la treabă cu o menta­litate acordată cerinţelor zilelor noastre, Itinerarul anchetei noastre cu­prinde şi alte două oraşe de pro­vincie... Dar despre ele în numărul, de mîine al ziarului. Em. MIHAILESCU ANCHETĂ „SCÎNTEI“

Next