Scînteia, martie 1966 (Anul 35, nr. 6906-6936)

1966-03-01 / nr. 6906

Anul XXXV Nr. 6906 Mărfi 1 martie 1966 6 PAGINI - 30 BANI La întreprinderea electrocentrale Bucureşti a fost dată recent in funcţiune o nouă sală de maşini. Redăm In imagini : sus, sala maşinilor de 50 MW, jos, camera de comandă Foto : R. Costin Trebuie „delegaţi de profesie“ pentru respectarea obligaţiilor contractuale ? • Cum se irosesc timp preţios şi sume importante de bani • Implicaţiile deficienţelor in aprovizionare • In pelerinaj 171 de delegaţi dintr-o singură întreprindere Gheorghe Drosu era cunoscut în secţia strungărie a întreprinderii mecanice din Roman ca un bun tehnician. De la un timp oamenii nu l-au mai văzut la lucru şi, to­tuşi, pe statele de salarii numele lui figurează cu regularitate. Ce se întîmplă ? Nici un secret . Gheor­ghe Drosu a devenit delegat. — Avem mulţi delegaţi — ne-a spus ing. Virgil BOGZA, directorul întreprinderii. Pentru fiecare uzi­nă colaboratoare cite un delegat. De ce un asemenea sistem ? Ve­deţi, noi avem legături contrac­tuale cu un mare număr de în­treprinderi. Unele îşi respectă o­­bligaţiile contractuale de aprovi­zionare, altele nu. Delegaţii sînt tri­mişi numai la uzinele care nu Înde­plinesc prevederile din contracte. Adică la Combinatul siderurgic din Reşiţa, la „Electroprecizia"-Săcele, ca să dau numai cîteva exemple. — Şi dacă n-aţi trimite delegaţi ce s-ar întîmplă ? — Nu am primi la timp, sau chiar deloc,­ materialele şi semifa­bricatele contractate. Iată un caz. Potrivit contractului, întreprinde­rea „Automatica“ din București trebuia să ne livreze la 10 ianuarie tablourile electrice pentru mașini M.I-5. Produsele nu au sosit la ter­men. Am așteptat încă două zile. Dacă am văzut că uzina din Capi­tală nici gînd nu are să ne livreze produsele, am­ trimis delegat. El a stat o săptămână in întreprindere pentru a convinge și a determina conducerea „Automaticii" să urgen­teze lucrările. Cu chiu, cu vai, la 24 ianuarie, am primit produsele, deci cu 14 zile intirziere. Tov. ION FILIP, şeful serviciului de aprovizionare al întreprinderii, ne-a relatat că şi alte uzine furni­zoare nu-şi respectă cu stricteţe obligaţiile contractuale. Mai mult, unele, ca, de pildă, Fabrica de şu­ruburi — Braşov, „Electromotor“­­Timişoara, şi-au făcut de acum un obicei din a încălca termenele sta­bilite pentru livrarea materiilor şi pieselor contractate. Practica acestor conduceri tehnico-administrative de a nu respecta disciplina contractuală a dat naştere unei profesii nedori­te, aceea de delegat — profesia o­­mului care e obligat să bată zilnic la uşa directorului întreprinderii furnizoare, să facă o plecăciune şi, cu respect, să ceară îndeplinirea unei obligaţii elementare. Au cal­culat conducerile acestor întreprin­deri cîţi bani se irosesc cu trimi­terea delegaţilor ? — Noi am calculat — ne-a pre­cizat şeful serviciului de aprovizio­nare de la întreprinderea mecani­că din Roman. Numai pentru cei 3 delegaţi, care stau în permanen­ţă pe lingă fabricile din Bucureşti, Braşov şi Hunedoara, se cheltuia anual dite 56 000 lei. La această sumă se adaugă şi cheltuielile cu delegaţii care pleacă pe timp limi­tat. Şi nu sunt puţini la număr. U­­neori, sumele irosite cu deplasarea delegaţilor, cu telefoane şi telegra­me depăşesc costul materialelor a­­provizionate. Aşa, bunăoară, ca să aducem de la Oradea 60 kg de oţel O.L. 38 de dimensiuni 2006, am plă­tit de două ori mai mult decât va­loarea oţelului. Consecinţele nerespectării con­tractelor economice nu se rezumă la irosirea unor fonduri bă­neşti, la scumpirea materialelor a­chiziţionate. Din cauza neajunsuri­lor în aprovizionarea tehnico-mate­­rială, Uzina de ţevi din Roman nu şi-a realizat ritmic planul de pro­ducţie pe luna ianuarie şi pe fe­bruarie. Iată ce ne-a relatat în a­­ceastă privinţă tov. CONSTANTIN CORDULEANU, directorul adjunct al uzinei. — Direcţia de aprovizionare şi desfacere din Ministerul Industriei Metalurgice ne-a trimis repartiţii la unele materii prime şi mate­riale absolut necesare abia la jumă­tatea lunii februarie. Se înţelege că, în aceste condiţii, nu mai putem Gheorghe BALTA coresp. „Scînteii“ (Continuare în pag. a V-a) TELEGRAM­E COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI POPULAR REVOLUŢIONAR MONGOL Ulan Bator Dragi tovarăşi, In numele Comitetului Central al Partidului Comunist Român, al comuniştilor români şi al poporului nostru, vă trimitem dv. şi prin dv. întregului partid şi poporului mongol felicitări cordiale şi un salut fră­ţesc cu prilejul celei de-a 45-a aniversări a Partidului Popular Revoluţio­nar Mongol şi vă urăm noi succese în activitatea consacrată înfloririi Republicii Populare Mongole. Ne exprimăm convingerea că relaţiile de prietenie frăţească stator­nicite între partidele şi ţările noastre se vor dezvolta continuu, spre binele popoarelor român şi mongol, al unităţii ţărilor socialiste şi mişcării comuniste internaţionale, cauzei păcii şi socialismului în lume. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Tovarăşului FAM VAN DONG Primul ministru al Republicii Democrate Vietnam Hanoi Dragă tovarăşe prim-ministru, Cu prilejul celei de-a 60-a aniversări a zilei dumneavoastră de naş­tere vă adresez cele mai sincere felicitări şi urări de sănătate şi viaţă lungă. Vă doresc din toată inima succes deplin în activitatea dumneavoas­tră consacrată triumfului luptei drepte a poporului vietnamez pentru independenţa, suveranitatea, unitatea şi integritatea teritorială a patriei sale. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România chiar primăvară ? Adevă- 1'* rată primăvară ? Pare că V­­­osia Pămîntului s-a încli­­­­nat generos către Soare, aducînd echinocţiul într-un punct calendaristic altădată nins. Sub cupola înălțată brusc, albastru, aerul e dulce şi bîntuit de presim­ţiri vegetale. Creşte semeţ scăpat de obsesii hibernale, firul de iarbă. V­a fi plimbat în amurg pe sub copacii de lîngă Universitate ? Nă­pădiţi de vrăbii, sînt ca nişte stupi şi vibrează muzical. Primăvara citadină ne întîmpină şi sub forma gingaşilor muguri ai artizanatului de martie (am numit mărfişoarele), răsăriţi pe paletele de catifea sau carton care, urmînd o tradiţie a anotimpului şi a senti­mentelor, împînzesc acum oraşul. Prin delicatul dar al acestei zile, simbol al afecţiunii, nu celebrăm în­săşi primăvara (substantiv feminin) ? Dar „instantaneul" de faţă nu-şi propune să fie liric, cu toată ispita anotimpului... Mi-am îngăduit curiozitatea (aș­­teptînd ieri într-o stafie de auto­ buze de a privi nu atît noua colec­ţie de măr­işoare de pe un panou alăturat, cît expresia, gesturile ce­lor opriţi să aleagă. Unii — sobri, contemplînd îndelung ca într-o pinacotecă ; alţii — zgomotoşi şi avînd pe buze veşnica glumă, uşor mucalită, a bucureşteanului. Priviri de îndrăgostit, de colecţionar, de curios, de nedecis. Oameni pen­tru care mica cumpărătură se trans­formă într-o mică ceremonie, într-un fel de vesel revelion al primăverii. Nu ştiu de ce m-a atras figura afabilă a unui om între două vîrste. A cerut cîteva mărfişoare, alese ,met­ctu­os,­­le­nt fssfth’l­- xingi»- șnu­rurile, introducînd cadourile în plicuri dinainte cumpărate. Gesturile sale trădau o delicată atenfie faţă de fiinţele apropiate, la care se gîn­­dea. II şi vedeam acasă cum o să ofere mărfişoarele, cu acea ştiinţă a surprizei, atît de apreciată în ast­fel de ocazii. Dacă nu urcam în acelaşi auto­buz... Omul afabil s-a îmbulzit pri­mul, îmbrîncind cele trei-patru fe­mei cărora ceilalţi pasageri le ce­daseră întîietatea la urcare. Şi-a făcut nemilos loc cu coatele, trîn­­find pe jos sacoşa unei femei în vîrstă. Taxatoarea, martoră la vije­lioasa secvență, nu s-a putut abţine să nu-i facă o observaţie, după pă­rerea călătorilor — destul de blind. Atît i-a trebuit afabilului ! Luat în sine, episodul e banal. Nu e nici primul şi, din păcate, nici ultimul om care profesează o poli­teţe şi o delicateţe de suprafaţă. Dar, prin însăşi natura sa, cadrul luminos, simbolic al începutului de primăvară te îndeamnă să meditezi mai stăruitor la astfel de atitudini în contrapunct cu semnificaţia măr­ţişorului. Ce-ar spune mama, soţia sau fiica personajului afabil şi „a­­tent", dacă i-ar descoperi acel obraz arătat în public ? Celor în cauză să le amintim că ziua mărţişorului nu se confundă cu o zi festivă „consacrată" respectului faţă de semenele noastre. Poate fi conceput acest respect în raportul 1/365? Dintre toate mărţişoarele (întrebaţi oricare femeie !), cel mai prefios şi mai preţuit rămîne „măr­ţişorul" anonim, al vieții de toate zilele : gestul reflex de politeţe, de­licateţe, afecţiune. Dar cu o floare nu se face pri­măvară. Nici cu un — oricît de frumos, aurit-poleit — mărţişor. Altminteri, acest delicat gest pri­­măvăratic de a oferi nu se deose­beşte prea mult de al acelui „în­drăgostit" de natură care scoate bri­ceagul din buzunar şi-şi crestează (an)os numele pe cel mai frumos arbore al pădurii. Victor VINTU ^Mărţişor ^ I î" 1 Lcontrapisnctl 'H' m »mm, ii ii ii I, win r ’ 11 ............................ III, I' în pregătire DIM LUMEA LARGĂ precât ambiene I ^ y . «Sy. I BHVf I ^ -~* Străvechi comori ale orte! D f P fl I T A 7 Frumos“1 ItLuULIH populaţiile I H li li ~ Patruzeci de zile IUUU in Pacific •v v ... . STATISTICA MATEMATICĂ a producţiei Convorbire cu acad Gh. MIHOC, directorul Centrului de statistică matematică — Bucureşti In condiţiile oferite de introducerea metodelor de planificare în producţia industrială modernă, matematica modernă şi, în spe­cial, statistica matematică, care s-a format ca o ştiinţă de sine stătătoare, capătă un tot mai larg cîmp de aplicaţie. Calculul statistic, înlocuind metodele empirice de organizare, este chemat să-şi aducă o contribuţie crescîndă la raţionalizarea procesului de producţie, la asigurarea ritmicităţii acestuia şi la creşterea productivităţii muncii, la reducerea procentului de re­buturi şi pierderi. Afirmarea şi dezvoltarea ca disciplină ştiinţi­fică a statisticii matematice este încă o ilustrare a liniei funda­mentale de evoluţie a ştiinţei contemporane — de raporturi tot mai strînse şi întrepătrundere cu producţia­ şi organizarea In legătură cu preocupările cer­cetătorilor noştri din acest dome­niu, ne-am adresat acad. Gh. Mi­­hoc, directorul Centrului de statis­tică matematică al Academiei. — Care sunt în momentul de faţă problemele specifice ale cer­cetării matematice contemporane? — Specificul cercetării matema­tice constă în studierea relaţiilor cantitative ale fenomenelor din na­tură şi societate. Ştiinţa contempo­rană se caracterizează prin creşte­rea rolului matematicii, în aproape toate ramurile de activitate umană, în cercetarea dialectică a fenome­nelor şi proceselor din natură şi societate, pe lingă latura calitativă, aproape toate disciplinele ştiinţi­fice pun un accent deosebit şi pe cunoaşterea laturii cantitative. La nivelul actual al ştiinţei şi tehnicii, aceasta nu se poate determina de­cit apelînd la precizia oferită de metodele moderne ale matematicii. Ca urmare, diferitele discipline sunt obligate să utilizeze procedee ma­tematice ; de fapt asistăm la un proces crescînd de matematizare a tintii şi a trei ştiinţe:­­ ~ " In acelaşi timp, matematica s-a integrat organic în aşa-numitele discipline de graniţă, contribuind la formarea unor ramuri ale ştiin­ţei, cum sunt statistica matematică, mecanica statistică, lingvistica ma­tematică, cibernetica, biomatemati­­ca, teoria stocurilor şi a inventaru­lui etc. Observăm deci cum mate­matica constituie, din ce în ce mai mult, un instrument indispensabil pentru celelalte ştiinţe. Pe de altă parte, tocmai datorită domeniului ei de aplicaţie din ce în ce mai vast, asistăm în prezent la lărgirea cîmpului propriu de cer­cetare al matematicii, la aprofun­darea teoriilor ei celor mai gene­rale. Deosebirea care se făcea în mod arbitrar între matematica teo­retică şi cea aplicată devine, în tot mai mare măsură, de domeniul tre­cutului. Numeroase capitole noi ale matematicii moderne s-au născut din înseși problemele ridicate de tehnică şi economie. In sfîrşit, tre­buie menţionat că sfera de aplicare a acestei ştiinţe devine tot mai vastă ca urmare a folosirii maşi­nilor electronice de calcul, capabile să efectueze milioane de operaţii într-o secundă. — In ce constă importanţa sta­tisticii matematice pentru organi­zarea ştiinţifică a producţiei, în cadrul unei economii planificate ? Statistica matematică ocupă, în rîndul disciplinelor cu caracter ma­tematic, un loc deosebit în organi­zarea ştiinţifică a producţiei. Pri­mele lucrări referitoare la aplica­rea în industrie a acestei noi ştiinţe au apărut încă acum trei decenii. Atunci s-a evidenţiat pentru prima oară necesitatea ' analizei' statistice în procesele de producţie. Astăzi, o asemenea analiză nu poate fi con­cepută fără a se recurge la meto­dele noii discipline. Statistica ma­tematică serveşte la organizarea ştiinţifică a producţiei, la controlul activităţii normale a unei între­prinderi, dar şi la controlul unei maşini sau la coordonarea activi­tăţii tuturor maşinilor dintr-o uzină. Convorbire realizată de Adrian MINTULESCU (Continuare în pag. a Il-a) Foto : Agerpres ICECHIM. In atelierul de pro­iectare prind contur pe ma­chete noi obiective ale indus­triei chimice ■ La 31 martie în Marea Britanie alegeri generale a anunţat luni sea­ra primul ministru Harold Wilson. (Corespondenţă din Londra). ■ MITING LA BAN­DUNG ÎN SPRIJI­NUL PREŞEDINTE­LUI SUKARNO Ieri la Bruxelles ■ „Cei şase" au reînnodat firul consultărilor pe fondul vechilor dispute i RSR s I GRĂDINI I IN­­ SAHARA • Două milioane de ie­­dani se vor fertiliza în urma construirii ,,Pira­midei moderne". • Intîlnirea Nilului cu deşertul Sinai Vastele întinderi de nisip ale deşertului Mam­ut se află în partea de nord-vest a Deltei Nilului. Pe zeci de kilometri nu se întîlneşte nici o locuin­ţă. Soarele străluceşte in tot cursul anului cu toată pute­rea, încingind pămîntul. Fur­tunile violente ridică adeseori uriaşe valuri de nisip. Omul a început doar în ultimul timp să pătrundă în inima deşertu­lui. Am văzut într-o dimineaţă fierbinte o mulţime de oameni aşezaţi în genunchi pe nisip. Plantau arbuşti. „Nisipurile — îmi spunea bătrinul Zagara — trebuie să fie prinse bine, ca în chingi, ca să nu fugă". Şi avea dreptate. Scurtă vreme după aceea, o furtună a oprit circulaţia pe şoseaua Cairo- Alexandria, care trece prin deşert, iar pentru înlăturarea munţilor de nisip a fost nece­sar un mare volum de muncă. Aici fiecare lovitură de sapă sună ca o hotărîre a felahu­­lui egiptean de a smulge noi terenuri, atît de necesare a­­griculturii, de a face totul ca solul arid să devină fertil. Munca sa nu e deloc uşoară. Miile de oameni care partici­pă la ofensiva asupra deşer­tului înfruntă de fiecare dată căldura înăbuşitoare şi lipsa apei. îmbrăcaţi în obişnuitele lor „gălăbiar" — haină lungă albă din pînză de bumbac, ei lucrează neobosiţi săpînd ca­nale de irigaţie. Mişcările lor sacadate fac să se ridice nori de praf. Principala problemă care se pune aici este cea a găsirii apei. Oamenii au săpat pu­țuri de cîte 70 de metri adîn­C. OPRICA (Continuare în pag. a Vl-a) PRIMIREA DE CĂTRE PREŞEDINTELE CONSILIULUI DE MINIŞTRI A MISIUNII INDUSTRIALE FRANCEZE industrială franceză, în frunte cu René Georges Villiers, preşedintele Consiliului naţional al patronatu­lui francez, care face o vizită în ţara noastră. Din misiune fac parte reprezen­tanţi ai cercurilor industriale şi comerciale franceze : Max Flechet, Pierre Sudreau, Lucien Bruet, Jean Chalopin, Jean Faye, Jean Gibert, Pierre Heeley, Bertrand Hommey, René de Lieven, Jean Moundlic, René Margot Noble­­maire, Bernard Vernier Falliez, ge­neral André Puget, Jean Richard. La întrevedere, care a decurs într-o atmosferă cordială, au par­ticipat Alexandru Bîrlădeanu, prim-vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, Gheorghe Cioară, mi­nistrul comerţului exterior, şi Vic­tor Ionescu, preşedintele Camerei de Comerţ. Au fost de faţă Jean Louis Pons, ambasadorul Franţei la Bucureşti, şi membri ai ambasadei. (Agerpres) Preşedintele Consiliului de Mi­niştri al Republicii Socialiste Ro­mânia, Ion Gheorghe Maurer, a primit luni la amiază misiunea Un dialog posibil despre educaţie izvorîtă dintr-un instinct puternic, dragostea pentru copilul tău poate influenţa pozitiv drumul vieţii sale după cum, lăsată să se ma­nifeste orbeşte, primitiv, e capabilă de stricăciuni ire­parabile. Ar fi totuşi prea simplist să punem totul pe seama unui sentiment firesc; mai degrabă s-ar cuveni ac­centuat nivelul de pregătire şi gradul de răspundere a familiei în delicatul şi com­plexul proces de educaţie a tineretului. Cînd se spune despre cineva cu purtări u­­rîte că nu are cei şapte ani „de acasă", se spune un a­­devăr ; deşi asemenea pur­tări urîte au găsit o replică umoristică : şapte ani, dar... „fără frecvenţă" ! Ceea ce e din nou un adevăr, şi, mai cu seamă, un trist adevăr, dacă ne gîndim la familiile ce nu-şi pot îndeplini func­ţia educativă din pricină că nu sînt capabile să-şi păs­treze unitatea. — Ah, nu ! Nu vreau să reduc problema doar la raza excepțiilor de la regulă. S-a dovedit că și familii foarte solide, cu „principii" (din nefericire perimate !) pot să nu asigure procesul educa­tiv al tineretului. Se știe cît rău pot semăna în jur răz­­gîiala, egoismul, disprețul față de aproape, ambiţiile fără acoperire etc. Uneori, neîmpliniri aparente sunt sădite fără nici un discer­­namint ca idealuri în con­ştiinţele crude ale copiilor, împinşi astfel spre preocu­pări pentru care nu au nici înclinaţii, nici chemare. — Indiscutabil că dragos­tea trebuie să fie dublată de răspundere. Greutatea începe de la acest punct : ce fel de răspundere şi faţă de cine. Există undeva un punct de sinteză între edu­caţia în familie şi educaţia în societate. Societatea noastră şi-a asumat o parte însemnată din procesul com­plex şi complicat al educa­ţiei tineretului. Baremurile de exigenţă pe care ea le stabileşte în educarea noilor generaţii în funcţie de ma­rile sarcini pe care şi le pro­pune şi le realizează sunt cu (Continuare în pag. a V-a) Mircea ŞERBĂNESCU

Next