Scînteia, martie 1966 (Anul 35, nr. 6906-6936)

1966-03-01 / nr. 6906

PAGINA 2 SANTEIA VIATA DE PARTID EFECTUL DURABIL AL MUNCII INSTRUCTORULUI Activiştii de partid şi-au cîşti­­gat preţuirea prin experienţa, energia şi priceperea pe care le cheltuiesc cu entuziasm şi dărui­re spre a ajuta organizaţiile de bază. E o muncă deloc simplă şi uşoară, dar plina de frumuseţe, de satisfacţii. Cit de eficace răs­punde acest sprijin, îndeosebi din partea instructorului, necesi­tăţilor şi problemelor pe care le ridică viaţa fiecărui colectiv ? O cheie pentru toate lacătele , cunoaşterea aprofundată — Sprijin autentic, eficient, cu urme adinei, primeşti întotdeauna din partea activistului care nu vine „în treacăt", ca un vizitator, ci işi însuşeşte temeinic, ca pe ale sale, preocupările şi problemele noastre, ajutîndu-ne astfel în de­plină cunoştinţă de cauză. L-am rugat pe tovarăşul DU­MITRU SAVULESCU, secretarul comitetului de partid de la fabri­ca de încălţăminte „Progresul", care ne împărtăşise părerile de mai sus, să dea un exemplu de activist a cărui muncă a lăsat urme adin ei in viaţa organizaţiei de partid de aici. A rostit numele to­varăşului NICU NICOLAE, ins­tructor al Comitetului raional „23 August", nume care revenise, de altfel, şi în convorbirile cu secre­tarii altor organizaţii de partid din întreprinderi cu profil diferit şi, in consecinţă, cu o gamă de pro­bleme extrem de largă şi variată. — Oare care e „cheia“ eficacităţii stilului de muncă al tovarăşului Nicu Nicolae ? — E o cheie la indemina oricui: seriozitatea, temeinicia cunoaş­terii. Chiar din ziua cind a păşit pragul fabricii inu­ia oară, am sim­ţit că n-avem de-a face cu un mu­safir. Tovarăşul Nicolae îşi petre­ce foarte puţin timp in biroul meu sau al direcţiei; in rest, merge la locurile de producţie, se sfă­tuieşte cu secretarii organiza­ţiilor de bază, cu­ membrii birou­rilor, cu comuniştii, cu ceilalţi muncitori. In scurt timp, deşi me­talurgist de meserie, a ajuns să se priceapă la încălţăminte ca un om „de-al casei". Deoarece întreprin­derea e tînără şi colectivul in curs de formare, ne-a îndrumat să fa­cem o repartizare judicioasă a membrilor de partid pe secţii, ate­liere, schimburi. Pretutindeni pe unde am fost pe urmele activităţii aceluiaşi to­varăş instructor am întîlnit, ca un leit-motiv, expresia „om de-al ca­sei“ La noua întreprindere de pa­nificaţie „Titan“ ni s-a spus că instructorul a ajuns să cunoască pină şi „secrete“ ale reţetarului de fabricaţie a diverselor sorturi de pîine. — Fireşte — precizează tovarăşul NICU NICOLAE — nimeni nu-ţi cere să devii enciclopedic, să ştii toate meseriile. Practic nici nu e posibil. Trebuie să cunoşti insă, măcar in linii generale, in ce con­stă specificul producţiei, ce pro­bleme stau in faţa organizaţiilor de bază, de ce greutăţi se cioc­nesc. Dacă n-aş fi intrat, bunăoară, cit de cit in „bucătăria" fabricii de sticlărie, m-aş fi limitat să le dau nişte indicaţii abstracte des­pre calitate, n-aş fi putut să-mi dau seama că acolo multe defec­ţiuni se datoresc lipsei asistenţei tehnice în schimburile doi şi trei. Activistul e dator să privească lu­crurile şi dinăuntru şi dinafară. Ca unul care reprezintă organul de partid superior, el trebuie să aibă o viziune mai cuprinzătoare, de ansamblu. Dacă te iniunzi in treburile mărunte, rişti să de­vii miop, să pierzi luciditatea, spiritul critic, nu mai sesizezi lipsurile, dificultăţile. Mereu în mijlocul oamenilor Munca de partid e, în primul rînd, o muncă cu oamenii. Să cu­noşti bine oamenii, să ştii perma­nent ce-i preocupă, înseamnă să te înarmezi cu cel mai eficace instru­ment pentru a-i ajuta. La fabrica „Tehnica confecţiei“ nu e comunist care să n-o cunoas­că pe tovarăşa ELENA STOIAN, instructoare a Comitetului raional „Tudor Vladimirescu". — Cind vine la noi — îmi spunea tovarăşa EUGENIA DU­MINICA, şefă de tură — pune umărul să te ajute. Am avut citeva cazuri de indisciplină. Nu s-a mulţumit să le constate, să critice. A stat de vorbă tovărăşeşte cu fie­care muncitoare in parte, le-a ex­plicat cit de mult dăunează absen­ţele, intîrzierile. Nu numai atît. Din aceste discuţii a desprins şi unele probleme mai generale, le­gate, bunăoară, de protecţia mun­cii. Le-a ridicat in faţa direcţiei, a insistat să fie rezolvate operativ. Fireşte, cel mai direct mijloc de a cunoaşte oamenii este participa­rea la adunările generale de par­tid, la consfătuirile de producţie, la adunările organizaţiilor U.T.C. Nu numai QE, dar şi CUM controlăm — Un numitor comun al mun­cii noastre este controlul — ne spunea instructoarea Elena Stoian din acelaşi raion. E vorba de funcţia lui educativă. Cind mă duc intr-o organizaţie o­­bişnuiesc ca, înainte de orice, să verific felul cum au fost îndepli­nite sarcinile stabilite mai înainte. In felul acesta îi determin pe membrii birourilor să respecte pro­priile lor hotăriri. E vorba, fireşte, nu doar de cercetarea scriptelor, deşi şi asta îşi are importanţa ei. Dacă m-aş fi luat numai după dări de seamă şi informări aş fi ajuns, bunăoară, la concluzia că la fabrica de tricotaje „Crinul" munca cul­­tural-educativă merge ca pe roate. S-au ţinut atitea conferinţe, sim­pozioane etc. Ştind însă de vorbă cu comuniştii am ajuns la conclu­zia că dintre variatele aspecte ale acesteia era neglijat tocmai esen­ţialul — eficacitatea, forţa de influenţare. Am propus comitetu­lui de partid să consacre o şedinţă analizării temeinice a tuturor as­pectelor acestei munci, lucru care s-a şi făcut avînd drept efect în­viorarea întregii activităţi cultu­rale de masă in întreprindere. Reiese limpede din experienţa a numeroşi activişti de partid că, dacă nu e însoţit de îndrumare şi sprijin concret, controlul se trans­formă în „inspecţie", intr-o va­riantă a stilului administrativ. Mai există un aspect, o compo­nentă fundamentală a acestui stil de muncă propriu activiştilor d£ partid circuitul viu al experien­ţei înaintate. Prin munca pe care o depune, prin cuprinderea unui mare număr de organizaţii, instructorul are po­sibilitatea să recepteze, să discear­­nă şi să sintetizeze o mare canti­tate de experienţă în munca de partid. — In mod obişnuit — ne-a răs­puns tovarăşul MARIN BADEA, din raionul Tudor Vladimirescu — atunci cind stăm de vorbă cu membrii birourilor din întreprin­deri le împărtăşim nu numai in­dicaţiile raionului, dar şi felul cum se munceşte in organizaţiile cele mai bune. E o modalitate co­tidiană de transmitere a experien­ţei. Mai interesantă însă mi se pare o altă modalitate. La Uzina de medicamente Bucureşti, unde munca de partid avea unele slăbi­ciuni, am adunat intr-o zi cei mai buni secretari de organizaţii din industria chimică a raionului. După ce au ascultat un referat despre activitatea organizaţiei de bază din întreprindere şi-au spus părerea arătind pe larg cum muncesc ei in rezolvarea unor probleme asemă­nătoare. Schimbul de experienţă s-a dovedit rodnic, treburile merg mai bine. Efectul durabil, urma adînca in viaţa organizaţiilor, rezultatele con­crete, palpabile, într-un cuvint: eficienţa — iată criteriul de apre­ciere a muncii activistului. Victor BIRLADEANU Au apărut „Analele Institutului de istorie a partidului de pe lingă C.C. al P.C.R.“ Nr 1­ 1966 Rubrica ARTICOLE ŞI COMUNI­CĂRI cuprinde „Luptele eroice ale muncitorilor celerişti şi petro­lişti din ianuarie-februarie 1933 or­ganizate şi conduse de Partidul Comunist Român", de TITU GEOR­­GESCU. „Din luptele armatelor ro­mâne şi sovietice pentru elibera­rea părţii de nord-vest a Româ­niei", de It col P ILIE şi lt col. A. MARINESCU „Starea de spirit şi manifestaţiile de protest ale ma­selor populare din Braşov şi Sibiu impotriva dictatului de la Viena", de T­RUNESCU „Contribuţia Par­tidului Naţional Popular la lupta pentru transformări democratice", de GH TUTUI. La rubrica DISCUŢII sînt publi­cate „Aspecte ale politicii exter­ne a României în preajma declan­şării celui de-al doilea război mon­dial" (AL GH SAVU). „Planul de la Geneva şi împrejurările eşuă­rii lui" (N . LUPU), „In legătură cu poziţia României faţă de Ceho­slovacia in perioada MUnchenului" (EL CIOBANU) Revista mai cuprinde rubricile ANIVERSAREA UNIRII PRINCIPATE­LOR ROMANE, Evocări despre C. David, C. Olcescu, Dem. I. Dobres­­cu. RECENZII, NOTE BIBLIOGRAFI­CE. INFORMAȚII ȘI DATE CALEN­DARISTICE — 1966. • Teatrul de Operă și Balet : DON CARLOS — 19,30. • Teatrul de stat de operetă : CLOPOTELE DIN CORNEVILLE — 19,30. • Teatrul National ,,I. L. Caragiale" (sala Come­dia) : DIN JALE SE ÎNTRUPEAZĂ ELECTRA - 19, (sala Studio) : iNTlLNIRE CU ÎNGERUL - 19,30. • Teatrul de Comedie : TROILUS ȘI CRESIDA — 20. • Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra* (sala din Bd. Schitu Măgureanu nr. 1) : UN TRAMVAI NUMIT DORINŢĂ — 19,30, (sala din str. Al. Sahia nr. 76 A) : SFINTUL MITICĂ BLAJINA — 19,30. • Teatrul ,,C. I. Nottara" (sala Magheru) : LUNA DEZMOŞTENIŢILOR — 20, (sala Teatrului evreiesc de stat) : SONET PENTRU O PĂPUŞĂ — 20. • Teatrul „Ion Creangă" : CU CAPUL IN NORI — 9,30. • Teatrul „Ţăndărică" (sala din Calea Victoriei) : GULIVER IN ŢARA PĂPUŞILOR — 16,30, (sala din str. Academiei) : NÂZBÎTIN­­E LUI ŢĂNDĂRICĂ — 17. • Teatrul ,,C. Tănase" (sala Savoy) : PROFESORUL DE FRANCEZA — 20. (sala Victoria) : OMUL ZĂ­PEZILOR — 20. • Ansamblul artistic al C.C.S. : MEREU MAI SUS — 20. • Circul de stat : SPECTACOL PREZENTAT DE CIRCUL MARE DIN MOSCOVA — 19.30. • TOM JONES : Patria — 10. 12,30. 16. 18,30. 21, Gloria — 9,30. 11,45. 14. 16,15. 18,30 . 20,45, Au­rora — 8,30. 11. 13,30. 16. 18,30. 21, București — 9.15. 12. 15,30. 18.15. 21, Tomis — 8.15. 11. 14,30. 17.15. 20 (la ultimele două cinematografe completa­rea Sărbătorirea Unirii Principatelor Române). • ANI CLOCOTITORI : Republica (completare Po­liteţe I) - 9. 11,30. 14. 16,30. 19. 21,30. • COMEDIANȚII : Cinemateca — 10. 12. 14. • GUSTUL MIERII : Luceafărul (completare Ele­mente) — 9.30. 11,45. 14. 16,15. 18,30. 20,45, Bucegi — 10. 12,15. 16. 18,15. 20,30. • FATA DIN JUNGLA : Capitol — 9. 11,15. 13,30. 16. 18,30. 21, Modern — 9.45. 12. 14,15. 16,30. 18.45. 21. • WINNETOU — cinemascop (seria a II-a) , Festi­val (completare Cronică la un miracol) — 9.15; 11,30 13,45­, 16. 18,30. 21, GriViţa (completare Săr­bătorirea Unirii Principatelor Române) — 9.15; 11.30. 13,45. 16,15. 18,45. 21.15, Lira (completare Cind soţia e plecată) — 10. 12. .15. 17. 19; 21. • VIZITA — cinemascop : Victoria — 10. 12. 14. 16. 18,15 . 20,30, Buzești — 10. 12.15. 16. 18.15. 20.30, Popular — 10.30. 16. 18,15. 20,30. • STEAUA BALETULUI : Central (completare Aju­tor, mă înec) — 10. 12. 14. 16,30. 18,30. 20,30, Vol­ga (completare Cucerirea timpului) — 10. 12. 14,30. 16,30. 18,30. 20,30. • CINE EȘTI DUMNEATA, DOMNULE SORGE­­ — cinemascop . Lumina — 9.30. 12,15. 15. 17,45 . 20,30. • AUTORIZAȚIA DE CĂSĂTORIE : Union (com­pletare O grădină a artei) — 15. 17. 19. 21, Rahova (completare Sculptorul și timpul) — 16. 18.15. 20.30. • PROGRAM PENTRU COPII : Doina — 10. • DUMINICA LA ORA 6 : Doina (completare In­­tîlnire cu frumosul)­­- 11,30. 13,45. 16. 18,15 . 20,30. • COMOARA SUBTERANA — IN COSMOS — TREPTE SPRE LUMINA — NUNTA TĂRĂNEASCA: Timpuri Noi — 10—21 In continuare. • DEPĂȘIREA : Giulesti (completare Gara) — 10.15. 12,30. 15,30. 18. 20,30, Feroviar (completare Şi acum... puţină gimnastică) — 9. 11,15. 13,45. 16.15. 18,45, 21. • SAŞA : Înfrăţirea între popoare (completare Măr­turiile timpului) - 13,45. 15,45. 18. 20,15, Munca (completare O vinătoare neobişnuită) — 14,30. 16.30, 18,30 . 20,30. • PROCESUL ALB — cinemascop : Excelsior — 9,45. 12,30, 15. 17,45, 20,30, Melodia — 10, 12,30, 15,30. 18, 20,30. • PINGUINUL : Dacia (completare Roşu şi negru) — 9,30—14 în continuare , 16,15. 18,30 . 20,45, Cos­mos (completare Arhitecţi, constructori, ţesători) — 16, 18, 20, Pacea (completare Umbra timpului) — 16. 18, 20. • CATIFEAUA NEAGRA — cinemascop : Crîngaşi (completare Redaţi-ne viaţa) — 16. 18,15. 20,30. • TRAGETI IN STANISLAS 1: Unirea — 11. 16. 18,15 . 20,30, Cotroceni — 16. 18,15. 20,30. • CE S-A INTIMPLAT CU BABY JANE I : Flacăra — 10. 15. 17,45 . 20,30, Drumul Sării — 15. 17,30, 20. • DUMINICA LA NEW YORK : Vitan (completare Adam și Eva în Fiat lux) — 11. 16. 18,15. 20,30. • CRIMINALUL IN VACANȚĂ — cinemascop : Miorița (completare Nomazii — cinemascop) — 9,45. 12. 14. 16,15, 18,30 , 20,45, Floreasca (comple­tare Adam și Eva In Fiat lux) — 10. 12. 14. 16. 18. 20,30. • CALEA VICTORIEI SAU CHEIA VISURILOR : Arta — 10. 12.30. 15. 17,30. 20, Flamura — 10. 12. 14. 16. 18. 20. • OLD SHATTERHAND — cinemascop : Moșilor — 11. 15,30; 18. 20,30. • PROCESUL DE LA NÜRNBERG — ambele serii : Viitorul — 15. 19. • MUNCILE LUI HERCULE : Colentina — 13,30; 15,45; 18, 20,15. • ÎNVĂȚĂTORUL DIN VIGEVANO ; Progresul (completare Nimic despre Arhimede) — 15,30; 18, 20,15. • ȘAH LA REGE ; Ferentari (completare Adam și Eva în Fiat lux) — 15, 17; 19, 21. TELEVIZIUNE • în jurul orei 12,00 — Aspecte de la Campionatul mondial de patinaj artistic (demonstraţii) • 19,00 — Telejurnalul de seară • 19,15 — Pentru cei mici : filmul „Ursuleţul". Pentru tineretul şcolar : „Le­gendă şi oraţie" • 20,00 — Telecronica. Recensă­­mânt-1966 • 20,30 — întrebări la care s-a răspuns... Întrebări la care nu s-a răspuns Încă — Emisiune de ştiinţă • 21,15 — „Ghiocel din deal adus" — emisiune de cîntece şi dansuri populare • 21,45 — Trei tablouri pe săptămlnă • 22,00 — Ansamblul „LA FIESTA MEXIC" in studioul nostru • 22,30 — Telejurnalul de noapte, Sport, Buletinul meteoro­logic. Laboratorul muzeului de arheologie din Constanța. Se restaurează o amforă din epoca romană EFORTUL DE AUTODEPĂŞIRE apă o perioadă f m 1 oarecare de ve- ’ f M getaţie. Teatrul de stat din Plo­­ieşti a surprins plăcut — în decada tea­trelor dramatice din vara trecută — prin succesul spectacolului „Zoo“ de Vercors Turneul recent întreprins In Capitală a fost întîmpinat, de aceea, cu un justificat interes. Merge oare tea­trul ploieştean în con­tinuare pe un drum as­cendent, tinde el să trans­forme în etalon obişnuit nivelul acelui spectacol „de vîrf’ prezentat în com­petiţia republicană ? Repertoriul turneului a cuprins, pe lingă o come­die originală („Sfîntul Mi­tică Blajina", de A. Ba­­ranga), două piese din dramaturgia străină. Încă nereprezentate în Bucu­reşti , „Reţeta Makropo­­los" de Karel Capek şi „104 pagini despre dra­goste" de Edward Radzin­­ski. Teatrul s-a înfăţişat cu o echipă regizorală întări­tă, din care fac parte, pe lingă Harry Eliad, regizor mai vechi la Ploieşti, doi alţi directori de scenă a­­preciaţi, Emil Mândrie şi Gh. Harag, cu o trupă în care — alături de actori mai vîrstnici, cu experien­ţă — apar numeroşi tineri talentaţi. Folosind avanta­jul apropierii de Capitală, au fost aduşi „In repre­zentaţie­ actori valoroşi ai unor colective bucu­­reştene (H. Nicolaide în rolul lui Mitică Blajina, Anda Caropol in „104 pa­gini despre dragoste"). Nu ne-am propus să in­trăm aci într-o analiză a­­mănunţită a fiecărui spec­tacol în parte, ci să for­mulăm citeva observaţii cu caracter mai general. Din spectacolele prezen­tate, s-a putut desprinde că teatrul cultivă un stil de Interpretare modern, laconic, interiorizat. Una din revelaţiile turneului a constituit-o, fără îndoială, Anda Caropol care — în rolul principal al piesei „104 pagini despre dra­goste" — a avut poate pentru prima oară prile­jul să-şi desfăşoare atît de larg calităţile în faţa publicului bucureştean. Actriţa a ştiut să redea elanurile generoase ale tinereţii, evitînd dulcegă­ria şi alintările facile, ne-a cucerit printr-o au­tenticitate întemeiată nu numai pe vibraţie since­ră şi spontană, dar mai ales pe o concepţie pro­prie asupra rolului. A fost, cu alte cuvinte, nu doar o concordanţă exte­rioară cu datele persona­jului — drăgălăşenie ju­venilă, sensibilitate femi­nină — pe care, în gene­re, mai orice actriţă tînă­ră o poate realiza cu uşurinţă, ci o creaţie per­sonală, o transfigurare. Nicolae Dinică, un „104 pa­gini despre dragoste", sau George Bănică d­in rolul lui Albert Gregor din „Reţeta Mykropolos’ ,­­s-au remarcat ca tineri actori cu o ţinută scenică frumoasa, cu o anume fermitate şi sobrietate în exprimarea sentimente­lor, cu un umor reţinut, opus exceselor melodra­matice. Partitura extrem de dificilă a Emiliei Mar­ty din „Reţeta Makro­­polos" ne-a dat posibili­tatea să cunoaştem însu­şirile compoziţionale ale Margaretei Pogonat ; in­terpreta a trecut firesc, cu o matură stăpînire a mijloacelor scenice, de la strălucirea cîntăreţei ce­lebre, înconjurate de ad­miratori, la zbuciumul lăuntric nemărturisit (deşi, în unele momente, exte­riorizarea vidului sufle­tesc s-a tradus printr-o crispare cam forţată). In diferite roluri, de mai mare sau de mai mică întindere, au apărut Ma­rietta Luca, ale cărei re­surse au mai fost releva­te de critica teatrală ; Candid Stoica, admirabil actor de compoziţie ; Eu­genia Balaure, artistă simpatică şi comunicati­vă, în mici apariţii de gen şi care ar trebui, cred, distribuită şi în roluri de altă factură ; Vivi Popes­­cu, sensibilă, dar de ase­menea prea uniform dis­tribuită ; Eugenia Laza, Constantin Drăgănescu, George Stilu, Alexandru Pandele şi alţii, convin­gători prin acel laconism al interpretării despre care vorbeam mai sus. In acord cu stilul interpretă­rii, decorurile realizate de Florica Malureanu (în special cel pentru „Reţeta Makropolos"), au evitat încărcarea cu detalii, su­­gerînd locul şi atmosfera acţiunii prin elemente su­mare, dar semnificative. Cum spuneam, formaţia regizorală a teatrului este în mod vizibil consolida­tă. Pentru Emil Mândrie, îndeosebi, „104 pagini despre dragoste" a re­prezentat — după „Zoo* — o nouă și certă confir­mare profesională : un spectacol solid construit, unitar și original. In schimb, „Reteta Makropo­­los", pusă în scenă de Gh. Harag, mi s-a părut o realizare inegală, sub posibilităţile acestui regi­zor, care a dovedit în destule ocazii că aparţi­ne „plutonului fruntaş". Desigur, se cunoaşte şi aci o mînă regizorală ra­finată, bunul gust, ţinuta imprimată spectacolului. Insă piesa lui Capek — lucrare de fantezie, îmbi­­nînd elementul fantastic cu dezbaterea de idei — a apărut lungă şi greoaie, în transpunerea scenică ; la aceasta au contribuit, probabil, şi unele lungimi ale textului, dar nu mai puţin gravitatea artificia­lă a tratării, accentul e­­xagerat pus pe elemente de introspecţie psihologi­că străine de factura ima­ginativă a piesei Aspec­te nesemnificative — cum ar fi ceremonialul falsei „judecări" a eroinei — au căpătat o extindere şi o pondere care îngreu­nează drumul spectato­rului spre sensurile uma­niste ale finalului Am insistat asupra tor­ telor şi posibilităţilor de care dispune teatrul, pen­tru că ele sunt, cred, su­perioare înfăptuirilor ce ne-au fost arătate in ca­drul acestui turneu. Am avut sentimentul unei încă timide „încercări a pute­rii’ Deşi aduce un plăcut suflu de tinereţe şi pros­peţime, „104 pagini des­pre dragoste" rămîne o piesă subţirică, cu un conflict girav şi caractere abia schiţate Iar dacă adăugăm faptul că se prezintă la sediu şi come­dioara poliţistă „Capcană pentru un om singur", putem trage concluzia că — deşi în ultima vreme teatrul s-a orientat spre opere mai substanţiale — în repertoriul ploieştean lucrările de scurtă respi­raţie ocupă încă un loc destul de mare cu trupa şi regizorii săi. Teatrul din Ploieşti ar putea a­­borda, după părerea mea, creaţii de prima mînă din dramaturgia contempora­nă. Şi este timpul s-o facă. Un program bine gîn­­dit şi echilibrat, conceput în perspectivă, va da po­sibilitate teatrului să-şi alcătuiască un repertoriu permanent de prestigiu şi să pregătească mai te­meinic noile reprezentaţii. Critica a atras atenţia, printre altele, asupra u­­nor Ingroşări supărătoare în spectacolul „Sfîntul Mi­tică Blajinu" Intr-o at­mosferă de autoexigenţă, de dezbateri constructive şi colaborare creatoare — firească într-un colectiv aflat în plină dezvoltare — asemenea alunecări vor putea fi evitate. Mi se pare deosebit de important ca direcţia tea­trului — cu sprijinul or­ganelor locale — să acor­de atenţie stabilizării tru­pei, creînd condiţiile unei munci tot mai rodnice, a­­sigurînd tuturor talentelor posibilitatea de a se ma­nifesta Prezenţa în colec­tivul ploieştean să nu fie concepută ca o etapă în drum spre Bucureşti, ci ca apartenenţă la un tea­tru care are şanse să se situeze printre cele mai bune ale ţării Andrei BALEANU Pe marginea turneului Teatrului de stat din Ploieşti STATISTICA MATEMATICA şi organizarea ştiinţifică a producţiei (Urmare din pag. 1} Dacă un strung automat fabrică piese ale căror caracteristici tre­buie să fie cuprinse intr-un anumit interval de toleranţă, atîta vreme cît aceste caracteristici se încadrea­ză în interiorul intervalului se consideră că maşina funcţionează normal. Urmărind caracteristicile pieselor fabricate, controlul statis­tic poate depista dereglarea unei maşini încă înainte de a se mani­festa prin apariţia unor rebuturi — astfel devenind posibilă reme­dierea din timp a cauzelor ce au produs perturbarea. Pe lîngă controlul statistic pre­ventiv şi de recepţie al calităţii produselor industriale, statistica matematică îşi găseşte tot mai multe aplicaţii în supervizarea pro­­ceselor mecanice şi industriale, multiple posibilităţi de aplicare în economie sau în analiza factorială în biologie şi medicină. Prin inter­mediul metodelor pe care ni le pune la îndemînă această ştiinţă se poate realiza corelarea activităţii tuturor maşinilor industriale pe ra­muri de activitate, pe ansamblul unei uzine, secţii sau sectoare. Astfel, recenta teorie a firelor de aşteptare ne ajută să reducem la minimum pierderile şi stagnările produse din cauza circulării nera­­ţionale a pieselor sau altor unităţi în cadrul procesului de producţie. Statistica matematică se aplică însă nu numai la nivelul întreprin­derilor, ci şi al economiei naţionale. Prin utilizarea metodelor statisticii tr­atematice, care permit corelarea datelor economice principale, este posibilă o riguroasă prelucrare can­titativă a proceselor studiate Eco­nomiştii, în strînsă colaborare cu matematicienii din institutele Aca­demiei şi universităţi, sunt în mă­sură să ridice la un nivel mai înalt şi la o precizie sporită analiza fe­nomenelor economice. — Care sunt factorii care influ­enţează pozitiv sau negativ pro­cesul de valorificare a celor mai moderne cunoştinţe ale statisticii matematice la nivelul întreprinde­rilor ? — De extinderea utilizării meto­delor statisticii matematice în eco­nomie, în afară de Institutul de ma­tematică și de Centrul de statistică matematică ale Academiei, se preocupă și anumite colective din cadrul unor ministere Institutul de calcul economic de pe lîngă Insti­tutul de ştiinţe economice „V. I. Le­­nin“-Bucureşti a obţinut anumite rezultate cu eficienţă economică în probleme de transport, în controlul calităţii producţiei, în studiul unor procese tehnologice etc. Cu toate acestea, aplicarea statis­ticii matematice se face încă spo­radic, izolat. Ar fi poate util ca unităţile de cercetare care au ase­menea preocupări să-şi unească eforturile în vederea sporirii con­tribuţiei lor la utilizarea metodelor statisticii matematice în economia noastră naţională. In ceea ce priveşte pregătirea ca­drelor necesare de statisticieni ma­tematicieni, considerăm ca necesară îmbunătăţirea planurilor de învăţă­­mînt din institutele cu profil eco­nomic şi tehnic, incit să se acorde la general o mai mare pondere matematicii şi statisticii mate­matice. Cred, de asemenea, că ar fi util ca în institutele de învăţămînt economic să se dezvolte într-o mai mare măsură predarea unor capi­tole ale matematicii, cum sunt programarea matematică, teoria inventarului şi a stocajului, con­trolul calităţii producţiei, teoria firelor de aşteptare, teoria sigu­ranţei. Totodată, sunt de părere că orga­nizarea unor cursuri post-universi­­tare, care să prezinte metodele de investigare şi control ale statisticii matematice, ar contribui mult la lărgirea orizontului specialiştilor din diverse sectoare ale economiei. Pregătirea tehnicienilor din indus­trie în vederea unei complexe cali­ficări statistico-matematice ar tre­bui să formeze un obiect de preo­cupare pentru unele instituţii de învăţămînt şi economice. De asemenea, consider că ar fi necesar să se elaboreze o metodo­logie unitară, de către Direcţia cen­trală de statistică, cu participarea specialiştilor din industrie, care să fie utilizată în vederea prelucrării matematice a datelor statistice. Credem, de asemenea, că diversele sectoare ale economiei, la nivelul ministerelor sau întreprinderilor, ar trebui să solicite un număr mai mare de matematicieni, mai ales cu pregătire în domeniul statisticii matematice, care să contribuie, prin extinderea aplicării modelelor şi metodelor acestei ştiinţe, la rezol­varea unui şir de probleme com­plexe pe care le ridică economia noastră in plin avint. Un „cimitir de fiare vechi ? Nu ” este... rampa de încărcare a produ­selor finite de la Atelierele „9 Mai" din Capitală Foto : A. Cartojan

Next