Scînteia, noiembrie 1967 (Anul 36, nr. 7510-7539)

1967-11-01 / nr. 7510

I­N­ ­ RECLAMAŢII SESIZĂRI RASPUNSUR­ I La această rubrică s-a pu­blicat, acum cîtva timp, scri­soarea cetăţeanului Ion C. Surdu, din comuna Buneşti, ra­ionul Rm. Vîlcea , el arăta că la o sesizare trimisă D.R.E.F.-Ar­­geş şi miliţiei raionului Rm. Vîlcea, cu privire la unele ne­reguli săvîrşite în cantonul sil­vic Buneşti, a primit două răs­punsuri contradictorii. Cel de la D.R.E.F.-Argeş „mă informează că faptele relatate de mine sunt întemeiate ; în răspunsul mili­ţiei raionului se arată că cele sesizate nu se confirmă“. In le­gătură cu această din urmă afir­maţie, Direcţia Generală a Mi­liţiei ne aduce la cunoştinţă ur­mătoarele : Semnatarului celor două reclamaţii i s-a răspuns de către miliţia raionului că cele semnalate de el sunt întemeiate şi au fost luate măsuri . „D.R.E.F.-Argeş a dispus impu­tarea sumei de 970 de lei în sarcina brigadierului Abagiu Virgil şi a pădurarului Zamfir Constantin şi retrogradarea din funcţie pe timp de 3 luni a a­­celuiaşi brigadier“. Reclaman­tului i-a fost trimisă „o copie de pe ordonanţa de refuzare a pornirii procesului penal, fără a i se da însă explicaţia că cele constatate nu constituie infrac­ţiune, ci nereguli cu caracter administrativ, ceea ce l-a deter­minat să tragă concluzia că as­pectele sesizate de el nu s-au confirmat“. Rezultă că răspunsul dat de raionul de miliţie Rm. Vîlcea nu era cîtuşi de puţin contradictoriu cu cel al D.R.E.F. Faptul că in­fracţiunea respectivă nu a fost de natură să determine pornirea unui proces penal nu a însem­nat infirmarea relatării. Toc­mai acest lucru nu l-a înţeles (sau n-a vrut să-l înţeleagă ?) reclamantul, comunicînd redac­ţiei concluzia sa eronată. • Intr-o sesizare primită la redacţie se arăta că la Şcoala generală de 8 ani nr. 3 din Lupeni, copiii sînt obligaţi să aducă, din cînd în cînd, fiecare, cîte două sticle goale, de un anumit STAS, pentru a fi va­lorificate în vederea strîngerii de diferite fonduri. Practica a­­ceasta i-a nemulţumit pe unii părinţi, care, negăsind înţelege­re la conducerea şcolii, s-au a­­dresat redacţiei. Ne-am interesat despre această situaţie la Sfatul popular al oraşului Petroşeni, de care ţine localitatea respecti­vă. Ni s-a răspuns că, in­tr-adevăr, aşa este, dar că ac­ţiunea de colectare a sticlelor şi borcanelor de către şcoli este dictată de circulara nr. 90816/1967 a Ministerului Invăţă­­mîntului. Dacă, într-adevăr, aşa este, ne întrebăm ce scop o fi urmărit această circulară ? Să creeze pe lingă şcoli centre de colectare a sticlelor şi borcane­lor ? Nu se supără I.R.V.A., care are sarcini exprese în a­­ceastă privinţă ? • Lazăr V. Ana din comuna Dumbrava Roşie, satul Izvoare, raionul Piatra Neamţ, a sesizat tribunalul că de 9 ani soţul său a plecat de acasă lăsînd-o cu trei copii şi fără nici un aju­tor. In ultimul timp — afirmă ea — nici alocaţia de stat pen­tru copii (pe care el o încasea­ză de la stat) nu i-o mai trimi­te, nemaivorbind de pensia de întreţinere. Fugarul a avut ulti­mul domiciliu în localitatea Tul­­gheş, raionul Gheorghieni, de unde a dispărut fără urmă. Unde te ascunzi, cetăţene La­zăr I. Victor ? Ai uitat că ai o soţie suferindă, neajutorată şi trei copii de întreţinut ? Te caută tribunalul să te cheme la ordine. Mihai CIUBOTARU judecător, Tribunalul popular al raionului Piatra Neamţ • Este normal şi necesar ca dimineaţa, înainte de a pleca la servici, să bei un pahar cu lapte, proaspăt fiert. Şi nu ne putem explica de ce această ne­cesitate nu prea e înţeleasă de cei în sarcina cărora cade apro­vizionarea cu lapte a populaţiei din Tg. Jiu. Mai cu seamă în cartierele mari, laptele se aduce şi se pune în vînzare de obicei după ce pleacă omul la slujbă ; la cele mai multe centre de des­facere acest produs se vinde seara sau a doua zi — şi nu dimineaţa, în zori, cum e firesc şi cum se cere. Motive, de bună seamă, se pot găsi. Dar, pentru că veni vorba de buna deser­vire a cetăţenilor, ce scuză poa­te sta în picioare în această pri­vinţă ? Ing. Constantin CĂLUGARU str. 8 mai nr. 10, Tg. Jiu * Nu-i doresc nimănui să aibă de-a face cu salariatul de la ghişeul abonamente al auto­­bazei D.R.T.A. Rm. Vîlcea. Iţi piere pofta de a mai călca pra­gul autobazei. Dacă vrei un a-I a bonament cu bani gheaţă, îţi spune, răstit, că nu eliberează decît „cu virament“. Şi vice-I versa. Dacă insişti, salariatul respectiv se înfurie : „Ce, bă, aici eşti la „Alimentara“ , puii marfa pe cîntar şi gata ?“ Prin comportarea sa, arţăgosul func­ţionar îi­ nemulţumeşte pe mume , S citorii navetişti de la I.S.C.M., I combinatul chimic, uzina de­­ sodă etc., care-i solicită servi-­­ ciul. Nu există ac și pentru ce- i jocul lui ? PAGINA 2 Alexandru RSZEA bloc 30 Decembrie, 9 sc. 1, et. II, Rm. Vîlcea. Raţionalizarea activităţii administrative „CONDUCERE OPERATIVĂ" Şi „TUTELĂ MĂRUNTĂ" In continuarea unei preocupări sistematice, referitoare la perfecţio­narea muncii administrative, ne propunem să abordăm astăzi un nou domeniu şi anume : activitatea unei direcţii generale dintr-un minister. Dar, înainte de a intra în analiza u­­nor aspecte concrete (luate în spe­cial din activitatea Direcţiei genera­le a bumbacului din Ministerul In­dustriei Uşoare) este nevoie de pre­cizarea unor noţiuni. In cadrul ministerului, direcţiile generale (după cum sună regulamen­tul M.I.U.) „îndrumează, coordo­nează şi controlează întreaga activi­tate a întreprinderilor din ramurile şi subramurile pe care le conduc“. Mai precis, ele acţionează potrivit regulamentelor elaborate de minis­terele de care aparţin, cît şi a nor­mativelor stabilite de Comitetul de Stat al Planificării, Ministerul Fi­nanţelor şi Direcţia Centrală de Statistică, întrebarea e : care e eficienţa a­­cestor organisme administrative ? Sunt ele — în cadrul reglementărilor existente — nişte nuclee stimula­toare ale randamentului economic, ale progresului tehnic, ale spiritului întreprinzător, pentru a răspunde cu supleţe, operativ, cerinţelor pie­ţei ? Pentru a înţelege mai bine cele ce urmează, să presupunem, pentru o clipă, că sîntem în situaţia direc­torului întreprinderii „Industria Bumbacului A“, tov. Ion Tufă. Ne trebuie urgent nişte scripeţi, care costă în jur de 1 000 lei bucata. O fabrică din vecinătate, „Steaua Ro­şie“, le oferă imediat. E nevoie doar de o mică „formalitate“, o apro­bare de la forul tutelar. Pare stra­niu, dar asta e realitatea : directo­rul unei întreprinderi de nivel re­publican, care rulează anual zeci şi sute de milioane, n-are competenţa de a perfecta o achiziţie care depă­şeşte suma de 300 de lei. Obiectul în cauză (o bormaşină, o pompă, un dulap etc) e considerat ca o „inves­tiţie". Pentru aprobarea ei este ne­voie de avizul direcţiei generale. Dar şi competenţa acesteia e li­mitată de prescripţii rigide. Aşa că achiziţionarea scripeţilor (cerută în septembrie 1966) e amînată pentru „la anul“. In aprilie 1967, „chestiu­nea e repusă pe tapet“, întreprinde­rea face o nouă intervenţie (scrisă, bineînţeles) şi, în fine, după alte şase luni, e deschisă şi finanţarea. De ce această nouă întîrziere ? Fiindcă „odiseea“, formalităţilor abia e declanşată prin actul aprobării. Scripeţii cu pricina sunt „prinşi“ într-un capitol mai general şi, îm­preună cu celelalte Investiţii, se îna­intează la minister, iar de aici, tri­mestrial, la Banca de Investiţii. Banca înştiinţează sucursala, iar direcţia generală, la rîndul ei, în­treprinderea, comunicîndu-i „o listă de titluri“ detaliată, întreprinderea se prezintă la sucursală, sucursala confruntă actele şi deschide finan­ţarea. In fine, după un an de la prima intervenţie, scripeţii pot fi achiziţionaţi. Şi calea asta este încă relativ simplă fiindcă pe măsură ce importanţa investiţiei creşte, se în­mulţesc şi „avizele“, ca ciupercile. In practică, iată deci cum se con­cretizează rolul îndrumător al di­recţiei generale , prin aplicarea unor metode de tutelă măruntă, prin in­termediul „avizelor", care restrîng iniţiativa, mobilitatea întreprinderii, chiar în treburile de zi cu zi. In acest sens, directorul „Industriei Bumbacului A.“ ne-a dat un exemplu edificator, referindu-se la sistemul actual care reglementează raporturile întreprinderii cu fur­nizorii din străinătate. „Orice sesi­zare nu ia calea directă, ci necesită un lung ocol de adrese la direcţia generală, iar de aici la „Mașinim­­port“. Or, sunt cazuri ce nu pot su­feri amînări. E oare admisibil ca o serie de defecţiuni semnalate de noi la maşina de mercerizat încă din lu­na august, să nu fi ajuns nici pînă astăzi la cunoştinţa furnizorului („Textima“ — R.D.G.) ? Pe cînd o sesizare de a noastră, adresată direct tot acolo, prin telegramă, a putut fi rezolvată în termen de 15 zile“. Comparaţia între cele două situa­ţii pomenite mai sus este net în de­favoarea „tutelei mărunte“. Prof. dr. doc. V. V. PROTOPOPESCU ne semnalează consecinţele şi mai grave ale acestei maniere rigi­de de a îndruma întreprinderile. Ele se bazează mai mult pe a­­utoritate şi constrîngere decît pe colaborare fructuoasă. In virtutea acestui stil de muncă, direcţiile ge­nerale purced adesea — fără a consulta conducerea întreprinderi­lor — să introducă noi sortimente, să schimbe bazele de aprovizionare, etc., ceea ce creează perturbaţii în ac­tivitatea lor tehnică şi economică. Fiind de fapt, în situaţia actuală, nişte verigi intermediare, care trans­mit dispoziţiile ministerului, ele ma­nifestă tendinţa de a-şi aroga mul­te din atributele fireşti ale între­prinderii, restrîngîndu-i astfel, în mod artificial, operativitatea şi ini­ţiativa, calităţi absolut necesare oricărui organism economic. Unul dintre principiile adminis­traţiei raţionale preconizează ca vo­lumul informaţiei să fie riguros se­lectat la trecerea de la un nivel la altul. Aceasta tocmai pentru a degreva organele de îndrumare de rezolvare a unor chestiuni de amă­nunt şi pentru a stăvili avalanşa de informaţii inutile, a căror vehiculare din treaptă în treaptă cere un mare volum de muncă. Gîndiţi-vă ce ar însemna dacă toate mişcările pe care le facem (mersul, respiraţia) ar tre­bui să „treacă prin creier". Am mai putea avea răgazul de a cumpăni acţiunile hotărîtoare ? Mai mult decît atît , concentrîndu-ne atenţia asupra fiecărui pas, am risca să nu putem nici măcar merge. Tov. VASILE GIURGIU, şeful serviciului de desfacere de la Di­recţia generală a bumbacului din M.I.U., spune că nu vede raţiunea pentru care se întocmeşte decadal o situaţie a livrărilor către reţeaua comercială. Aceste date nu pot fi nici riguros controlate (fiindcă multe produse se află „pe drum"), şi nici nu pot fi corelate cu situaţiile în­tocmite de Ministerul Comerţului Interior, deoarece acestea se întoc­mesc din 15 în 15 zile. Nu ştiu la ce folosesc aceste situaţii pentru că, pe baza lor, nu ni s-a indicat niciodată să luăm vreo măsură concretă. Referindu-se la acest aspect al activităţii direcţiilor generale, de strîngere şi transmitere a informa­ţiilor, tov. CORNEL HOTARAN, din cadrul Direcţiei Plan Financiar şi Preţuri a M.I.U., ne semnalează că ea se face mecanic, în dauna analizelor economice. Cadre cu calificare teh­nică devenind funcţionari se rezumă la întocmirea unor situaţii cu carac­ter statistic. Or, surprinderea numai a aspectului cantitativ nu e suficien­tă. Analiza prețului de cost ar trebui astfel adîncită încît să se permită compararea cheltuielilor, pe cate­gorii, între diferite întreprinderi şi nu pe baza unor „cifre medii“. Din acest punct de vedere, al adîn­­cirii analitice, nivelul îndrumării întreprinderilor din partea direcţiilor generale lasă de dorit. Şedinţele pe­riodice trimestriale, de analiză a dă­rilor de seamă, care se efectuează pentru fiecare întreprindere în par­te, au mai mult un caracter in­formativ. Sunt revăzute in mod critic aspecte foarte diferite, u­­nele din ele petrecute cu mult timp înainte, fapt care nu mai permite intervenţii operative pentru eliminarea lipsurilor. Se discută a­­desea chestiuni prea de amănunt, care privesc administrarea internă a întreprinderilor, neglijîndu-se a­­cele activităţi, de mai mare anver­gură, ce se petrec într-o ramură sau subramură. Aşa că în situaţia aceasta se descurcă acela care ştie să pre­zinte activitatea mai meşteşugit. După părerea tov. prof. V. V. PROTOPOPESCU, marea majori­tate a datelor culese (80 la sută) nu sunt prelucrate în mod analitic. Aceasta în ciuda numeroaselor dări de seamă, verificări şi controale — de multe ori paralele — ce se efec­tuează la întreprinderi. Controlul gestionar, de pildă, e efectuat atît de direcţia generală de resort, cît şi de alte organe de stat ca Ministerul Finanţelor, Banca Naţională, C.S.P., D.C.S. Fiecare control costă bani, stînjeneşte activitatea întreprinderii. Deseori, concluziile celor care au efectuat controlul nu concordă. Or, din principiile arătate, acest „cadril al genţilor plimbăreţe" ar trebui curmat. Activitatea de control să capete o structură mai simplă şi mai riguroasă. In acelaşi timp, îi va spori şi prestigiul. Care sînt sursele ce generează acest sistem complicat şi lipsit de operativitate ? Mai intîi, de­sigur, lipsa de raţionalitate în orga­nizare, de simţ practic, care impune maximum de economicitate, iar în al doilea rînd neaderenţa la reali­tate, la condiţiile specifice, de o mare diversitate şi mobilitate ce ca­racterizează viaţa socială modernă. Aşa se face că un asemenea orga­nism complicat, cum e o direcţie ge­nerală, nu e şi suficient de mobil, re­ceptiv pentru a răspunde prompt multitudinii de solicitări venite din partea întreprinderilor sau a consu­matorilor. Cum ar fi, de pildă, insu­ficienta gamă de produse şi sorti­mente furnizată de industria uşoară. Răspunsul producătorilor, la această observaţie, sună îndeobşte aşa : „Noi le-am produce, dar nu ni le cere comerţul. Prezentăm foarte multe modele, dar la contractare nu sunt achiziţionate decît cîteva, pe motiv că celelalte nu vor fi cerute de cum­părători“. — Bine, dar care sînt contra­­ergumentele dv. ? Cum demonstraţi că aceste produse vor fi solicitate ? Şi iată că în acest loc, interlocu­torii — fie că e vorba de întreprin­deri, fie că e vorba de direcţii ge­nerale — nu mai găsesc nici un răs­puns plauzibil. Oricît ar părea de curios, dar reprezentanţii acestor unităţi şi organisme nu cunosc „pulsul pieţei", care sunt gusturile şi preferinţele cumpărătorilor. Ei aşteaptă să le primească formulare de-a gata din partea comerţului. Şi astfel intră în funcţie acel sistem greoi şi complicat, cu 5—6 verigi in­termediare (magazin, întreprindere cu ridicata, direcţia de resort din M.C.I., M.C.I., M.I.U., direcţia ge­nerală de resort a M.I.U.), prin in­termediul cărora „producătorul" află ceea ce doreşte „consumatorul". Or, se ştie, verigile intermediare în­­tîrzie, deformează transmiterea in­formaţiilor. Deficienţele — ne-au semnalat In­terlocutorii noştri — trebuie scoase la iveală pentru ca noile centrale in­dustriale preconizate a lua fiinţă să nu preia din modalităţile de lucru, de gîndire şi de conducere, anoma­liile şi practicile birocratice care caracterizează în momentul de faţă organismele care îndrumă şi coordo­nează activitatea întreprinderilor. Să dispară acea concepţie, anacro­nică şi prăfuită pe care o mai au unii producători că lor le „revine sarcina să îndeplinească planul“ iar ce se întîmplă mai departe e „treaba co­merţului“. Conducătorul întreprinde­rii, „întreprinzătorul“, trebuie să aibă iniţiativă, să vină în întâm­pinarea cererilor pieţei, să descifreze tendinţele de perspectivă, să lupte — în competiţie cu alţii — pentru afirmarea produselor realizate. Să dea dovadă, cu alte cuvinte, de spi­rit întreprinzător. Şi pentru aceasta e nevoie ca balastul birocratic, alcă­tuit din intervenţii chiţibuşare, tute­lă măruntă, paralelisme etc. să fie aruncat cu hotărîre şi definitiv peste bord. Vasile NICOROVICI La Poiana Braşov Activez de 11 ani în me­diul rural şi aş dori sa ma refer, în cele ce urmează, la două chestiuni a căror rezolvare va contribui la crearea unor condiţii in­comparabil mai bune de acordare a asistenţei me­­dico-sanitare la sate. Este vorba, în primul rînd, despre eliberarea medi­cului de circumscripţie rurală de sarcinile admi­­nistrativ-gospodareşti. In momentul de faţă, medi­cul, care în toţi anii de studiu s-a pregătit pentru a îngriji sănătatea oame­nilor, e pus, de îndată ce se prezintă la post, în faţa unui şir de probleme ad­­ministrativ-contabile. I se dă în primire întreg in­ventarul circumscripţiei medicale şi imobilul, de care trebuie să răspundă direct, şi i se reţine din salariu garanţia de ges­tionar principal. El întoc­meşte bonuri de intrări şi ieşiri, recepţionează ma­teriale, face aprovizio­nări cu lemne, reparaţii la dispensar, dă mate­riale la reformă și scoate din inventar ceea ce se distruge în timpul servi­ciului sau se sparge din neglijenţa personalului în subordine, întocmind tot­odată actele necesare în acest sens. Medicul este supus tuturor controale­lor ce se cer pe linie ad­ministrativ - gospodăreas­că şi de felul în care iese la aceste controale depin­de uneori aprecierea ac­tivităţii sale. Dar toate acestea sunt treburi care po­t fi foarte bine îndeplinite de o per­soană cu pregătire ele­mentară. De ce s-a socotit că la circumscripţia sa­nitară, unde sunt 8—10 sa­lariaţi, tocmai medicului trebuie să i se încredin­ţeze rolul de administra­tor . El face această mun­că, dar în detrimentul în­datoririlor profesionale pentru care a fost pregă­tit, pentru care primeşte salariu, pentru care e so­licitat ziua şi noaptea. Oricum s-ar rezolva a­­ceastă problemă, degre­varea medicului de sar­cini inutile ar duce la concentrarea eforturilor lui în direcţia îndeplinirii sarcinilor profesionale, ceea ce ar avea drept consecinţă directă îmbu­nătăţirea asistenţei cura­­tiv-profilactice, degreva­rea policlinicilor raionale şi orăşeneşti de bolnavii trimişi de medicul circum­scripţiei „pentru a cîştiga timp" în rezolvarea pro­blemelor administrative. In al doilea rînd, e vor­ba de căile îmbogăţirii cunoştinţelor profesionale ale medicului. Medicina generală necesită cunoş­tinţe multiple: orizont larg, discernămînt, capacitate de a face faţă oricărei si­tuaţii. Trebuie spus însă că medicii de circum­scripţie sătească întîmpi­­na o serie de dificultăţi în îmbogăţirea cunoştinţelor profesionale, clinice. Ei nu merg în spitale, în clinici, nu pot veni în contact pe­riodic cu cadrele medi­cale cele mai competen­te. Cauza ? Actuala legis­laţie nu prevede pentru medicii de medicină ge­nerală cursuri de perfec­ţionare sau împrospătare a cunoştinţelor. Sunt che­maţi medicii din celelalte specialităţi, chiar de mai multe ori într-un an, dar cei de medicină generală nu. Pentru crearea unor condiţii propice îmbogă­ţirii cunoştinţelor profe­sionale ale medicului de circumscripţie rurală, so­­cot ca absolut necesară scoaterea lui de sub tu­tela raionului, care nu-l poate ajuta în pregătirea profesională, şi trecerea lui în legătură directă cu un spital. El va participa la şedinţele ştiinţifice, va lucra periodic în spital. La rîndul lor, specialiştii din spital ar urma să se consulte cu medicul de circumscripţie asupra ca­zurilor din teritoriul res­pectiv. S-ar putea orga­niza referate periodice a­­supra cazurilor mai deo­sebite, ivite pe teren, ţi­nute de medicul de medi­cină generală. De aseme­nea, ar trebui organizate cursuri anuale de specia­lizare, de 1-2 luni, la ni­vel de clinică, în proble­mele de obstetrică-gine­­cologie, pediatrie, stoma­tologie, urgenţe medico­­chirurgicale. Aş propune, de asemenea, să fie in­stituită practica stomato­logică la nivel de circum­scripţie (extracţii, trata­mente curente, plombe). Statul nostru dispune de cadre medico-sanitare su­ficiente şi dornice de muncă, bine pregătite. In­dicele medic/locuitor este, la noi, foarte bun. Dar mulţi medici deţin posturi administrative, chiar a­­colo unde nu e necesar sau unde această muncă ar putea fi făcută de un om cu altă pregătire. Sunt şi cadre medii care în­deplinesc funcţii adminis­trative. Recentele hotărîri ale partidului şi guver­nului au reglementat a­­ceastă situaţie în dome­niul Inginerilor agronomi şi al altor categorii de a­­cest fel (profesori etc.). Nu s-ar putea reglementa situaţia şi în domeniul sanitar . In concluzie, ţin să sub­liniez că in domeniul sa­nitar s-au realizat multe in ultimii 20 de ani, că situaţia aproape nici nu se poate compara cu cea care era la trecut în România. Nu e cazul sâ înşir realizările, de­oarece le cunoaştem cu toţii. Cred însă că este mult loc pentru o mai bună organizare a activi­tăţii, pentru îmbunătăţi­rea în general a stilului de muncă. Şi aceasta in­­tr-un timp cît mai scurt. dr. Emilian GEORGESCU circumscripţia sanitară rurală Archita, regiunea Braşov ACTIVITATEA MEDICIL­OR DE LA SA­TE SCl NT El A~ miercuri 1 noiembrie 1967 Funcţionarul public răspunde.. (Urmare din pag. I) Muri cînd, de teama de a nu greşi şi deci de a nu fi puşi în situaţia de a acoperi pa­gubele create, unii funcţio­nari să nu întocmească a­­numite acte la care sunt o­­bligaţi prin natura func­ţiei, în conformitate cu dis­­poziţiunile legale. ARIA DE CUPRIN­DERE A DEMNI­TĂŢII CETĂŢE­NEŞTI Mulţi dintre interlocuto­rii noştri au relevat legătu­ra indisolubilă ce există în­tre această lege şi princi­piul expus în Constituţie, potrivit căruia unul dintre ţelurile esenţiale ale între­gii activităţi a statului so­cialist este asigurarea liber­tăţii şi demnităţii omului, afirmarea multilaterală a personalităţii umane. — Este limpede, în lu­mina acestei legi — arăta tovarăşul VASILE GRA­­DIŞTEANU, adjunct al pro­curorului general al Repu­blicii Socialiste România — că orice act care, prin ca­racterul său ilegal, izbeşte în interesul individual al unui cetăţean, încalcă însăşi demnitatea sa umană şi ce­tăţenească. Consider că, prin transpunerea strictă în practică a acestei legi, se vor înlătura unele abu­zuri ce se mai fac în legă­tură mai ales cu emiterea greşită, cu refuzul de a eli­bera sau cu tergiversarea eliberării a diferite acte, certificate, încuviinţări, au­torizaţii, diplome, în legătu­ră cu atribuiri de terenuri agricole în locul celor co­masate, precum şi cu alte împrejurări asemănătoare care, pe lingă prejudiciul material pe care-l aduc ce­tăţeanului, implică din par­tea lui tracasări inutile, nervi, risipă de energie ce s-ar putea consuma mai cu folos în alte activităţi. — Controlul judecătoresc al actelor administrative — ne spune tovarăşul GHEOR­­GHE PAŞA, preşedintele Tribunalului Capitalei — reprezintă o garanţie de na­tură a asigura fiecărui cetăţean deplina exerci­tare a drepturilor şi înlă­turarea încălcării lor. Con­form legii la care ne refe­rim, cererea celui vătămat se dezbate în şedinţă publi­că, părţile înfăţişînd toate temeiurile de fapt şi de drept, ca şi probele pe care se sprijină. Participarea la judecată a procurorului este o chezăşie în plus că toate mijloacele de probă şi toa­te temeiurile de fapt şi de drept vor fi supuse judecă­ţii. Țin să relev, de aseme­nea, democratismul profund al acestei legi, vizibil de la întreaga ei alcătuire pînă la un amănunt atît de semni­ficativ cum este acela că ju­decata se face la tribunalul popular în raza căruia do­miciliază cel vătămat sau — pentru actul administrativ emis de un minister sau o instituție centrală — la tri­bunalul regional ori Tribu­nalul Capitalei. — Se pot oare formula u­­nele concluzii, tovarăşe pre­şedinte, din primele procese intentate în temeiul acestei legi la tribunalele bucu­­reştene ? — Ar fi, pentru moment, prematur. Unele indicii însă ne permit să relevăm anu­mite probleme şi să le pu­nem în atenţia acelora care intenţionează să-şi reclame drepturile pe baza legii nr. 1. Există acţiuni care nu vor putea fi judecate deoa­rece se referă la acte emise înainte de apariţia legii. Or, legea nu este retroactivă (ar fi neconstituţională dac-ar fi aşa !). Apoi, anu­mite acţiuni sunt intentate în legătură cu cazuri care se înscriu în com­petenţa altor reglemen­tări legislative şi ies, deci, din sfera aplicării acestei legi , probleme de acordare de spaţiu locativ, de relaţii între salariaţi şi conducerea întreprinderii etc. Totodată, se cuvine menţionat faptul că, potrivit articolului 14, dispoziţiile acestei legi nu sunt aplicabile unor acte ad­ministrative cum sunt cele legate de apărarea ţării, de securitatea statului, de ordi­nea publică, de planificare, actelor administrative de jurisdicţie şi de controlul legalităţii etc. Dacă e să fa­cem o primă constatare „statistică“, trebuie arătat că o bună parte dintre pro­cesele intentate pînă acum la Tribunalul Capitalei, pe baza acestei legi, se referă la tergiversări sau incorec­titudini în eliberarea de di­plome şi certificate de în­­vățămint sau calificare, fe­nomene prin care sunt le­zate interese materiale sau morale ale unor cetă­ţeni. Aceasta ar trebui să constituie un semnal de a­­larmă pentru farurile res­pective. O PÂRGHIE A CREŞTERII SPIRI­TULUI DE RĂS­PUNDERE Neîndoielnic este faptul, evidenţiat de toţi interlocu­torii noştri, că aplicarea legii nr. 1 va avea drept consecinţă majoră sporirea spiritului de răspundere al funcţionarului public. — Este vorba de o dublă răspundere — arată tovară­şul TUDOR NICULESCU, preşedintele Sfatului popu­lar al raionului Nicolae Bălcescu. Pe de-o par­te, faţă de organul ad­ministrativ în numele că­ruia alcătuieşte şi emite acte incriminabile, iar pe de altă parte şi faţă de cetă­ţeanul pe care, eventual, l-a prejudiciat prin neglijenţă sau superficialitate în exer­citarea îndatoririlor profe­sionale. La noi, ca instituţie care lucrăm nemijlocit cu publicul pe cele mai feluri­te probleme de viaţă coti­diană, s-a pus cu deosebită acuitate necesitatea unui e­­fort sporit, unei griji şi u­­nei atenţii la nivelul exi­genţelor. Una dintre măsu­rile pe care le-am luat este următoarea : toate cererile, memoriile, petiţiile cetăţeni­lor trec prin mîinile şefu­lui secretariatului — un to­varăş competent, cu pregă­tire juridică — care face nu numai menţiunile ste­­reotipe de pînă acum : „se rezolvă de către funcţio­narul X ori Y“, ci arată şi felul cum se rezolvă, adă­ugind, totodată, şi însem­narea „de alarmă“ : „Le­gea nr. 1“. E o măsură pe care am socotit-o necesară în prima perioadă pînă cînd lucrurile acestea vor intra, cum se spune, „în singe“. Totodată, s-a făcut o inventariere a domenii­lor şi lucrărilor supuse a­­plicabilităţii legii nr. 1 : probleme de stare civilă, de înfieri, tutele, curatele, donaţii, de prevederi soci­ale, de învăţămint etc. — Contactul cu publicul — este părerea tovarăşului dr. DUMITRU DONA, se­cretarul comitetului de partid al Ministerului Să­nătăţii şi Prevederilor So­ciale — reprezintă una dintre laturile fundamen­tate ale activităţii func­ţionarului administrativ. Socotesc legea nr. 1 bine­venită mai ales pe acest plan. Comuniştii, organi­zaţiile de bază din minis­ter s-au străduit să popu­larizeze larg această lege în rîndurile tuturor sala­riaţilor, punînd accentul tocmai pe felul cum sînt rezolvate problemele ridi­cate de cetățeni, pe solici­tudinea ce se cere mani­festată într-un domeniu de un interes atît de funda­mental cum este sănătatea omului. „In temeiul legii nr. 1 din 1967...“. Această formu­lă juridică ce a început să se facă auzită în sălile tri­bunalelor noastre este în­cărcată de profunde sem­nificaţii, marcînd un feno­men de deosebită însemnă­tate pentru viaţa societă­ţii noastre : în etapa de impetuoasă dezvoltare pe care o parcurgem, norme­le de drept ţin tot mai mult pasul cu realităţile, în vederea apărării, con­solidării şi dezvoltării va­lorilor fundamentale ale societăţii socialiste, printre care interesul şi demnita­tea cetăţeanului se află la loc de cinste. Totodată, in­stituirea unui control ju­diciar mai cuprinzător a­­supra legalităţii actelor ad­ministrative este de natură să contribuie la îmbunătă­ţirea multilaterală a acti­vității organelor de stat, la realizarea deplină în prac­tica cotidiană a drepturi­lor și intereselor legitime ale cetățenilor. ★ LISTA DE CÎŞTIGURI la depunerile pe obligaţiunile C. E. C. cu cîştiguri TRAGEREA LA SORŢI DIN 31 OCTOMBRIE 1987 Cîştigurile revin întregi obligaţiu­nilor de 200 lei. Obligaţiunile de 100 lei, 50 lei şi 25 lei primesc 1/2, 1/4 respectiv 1/8 din cîştigurile de mai sus. In valoarea cîştigurilor este cu­prinsă şi valoarea nominală a obli­gaţiunilor cîştigătoare. Plata cîştigurilor se face prin ca­sele raionale (orăşeneşti) de eco­nomii. . l­. Sjia „ Valoarea -o a £ 5'3 £ cîştigurilor u -rj a S o o .2 o -------------------­a ?. ’S'»’TM 2 _ !i­­8 as ls3 l I *1 If fsf 5 I 0 L2 rH O, 1 32 281 04 100 000 100 000 1 11 814 05 75 000 75 000 1 44 235 33 50 000 50 000 1 03 397 18 25 000 25 000 1 05 850 07 10 000 10 000 1 26 833 20 5 000 1 26 362 29 5 000 1 07 501 44 5 000 1 39 202 38 5 000 1 12 111 01 5 000 1 25 983 16 5 000 1 52 124 13 5 000 85 000 .2 0­ T­* |f O H 60 119 22 2 000 60 115 14 2 000 ___ 60 308 42 2 000 360 000 60 242 33 1000 60 291 28 1 000 120 000 600 81 09 800 600 08 37 800 600 68 26 800 1 440 000 2112 TOTAL___________2 215 000 SIOFE FINE SI FURNITURI Întotdeauna, modelul, linia sunt mai reuşite cînd costumul este făcut dintr-o stofă corespunzătoare. Fabrica „LIBER­TATEA* din Sibiu, înzestrată cu maşini şi utilaje moderne, produce stofa fina pentru costume bărbăteşti şi pentru par­­desie şi taioare pentru femei, în desena și culori variate. Fabrica din Sibiu mai produce și furniturile necesare unor con­­fecții : vată, vatelină și vatir. Mărfuri livrate la domiciliu întreprinderea comerţului cu ridi­cata pentru produse metalo-chimice şi materiale de construcţii din Su­ceava transportă frigidere, maşini de spălat rufe, televizoare şi aparate de radio la domiciliul cumpărătorilor. Astfel, aceştia sunt scutiţi de grija de a-și procura singuri mijloacele adec­vate de transport, obiectele cumpăra­te fiindu-le livrate direct acasă. DE LA ADAS Administraţia Asigurărilor de Stat anunţă că la tragerea de amortizare a asigurărilor mixte de viaţă din 31 octombrie 1967 au ieşit următoarele opt combinaţii de litere : 1) N. O. F. 3) J. S. T. 2) L. X. R. 6) G. C. Y. 3) S. K. M. 7) C. Vf. J. 4) Y. G. Z. 8) X. X. X. Toţi asiguraţii care au poliţele în vigoare şi au înscrise în ele. In or­dinea ieşirii la tragere, una sau mai multe din aceste combinaţii se vor prezenta la inspectoratele ADAS pentru a-şi primi sumele cuvenite.

Next