Scînteia, august 1968 (Anul 37, nr. 7781-7811)
1968-08-01 / nr. 7781
PAGINA 2 FAPTUL! DIVERS! Aşa mărar, * I mai rar ! C.A.P.-ul Bîrsăneşti Bacău I ţi-a pus în plan să realizeze nişte venituri prin grădinărit. • S-au dus oamenii la specialiştii I Agrosem-ului şi au cumpărat I în acest scop nişte seminţe de I calitate superioară. Ţăranii coo- . peratori au semănat din iarnă I sămînţa în răsadniţe, au plan- I tat răsadul, s-au luptat cu efec- * tele secetei, transportînd apa de I la zeci de kilometri şi... Şi cînd să culeagă rodul, în I loc de ardei gras şi gogoşari , a apărut ardei „corn“, iar în loc I de morcovi, pătrunjel şi mă- I rar. Ne-am adresat telefonic Agrosem-ului din Bacău. Dum- I nealor ne-au răspuns : — Să fie mulţumiţi că în loc » de morcovi n-au apărut sticle ■ de lampă ori stîlpi de telegraf I nemetalici. Noi am vîndut ce ne-a trimis Agrosem-ul din Bucureşti. Dacă tovarăşii din I C.A.P. vor să facă venituri şi la I anu’ să cumpere invers. • — Să meargă pe ghicite ? Și | dacă pînă la anul îi schimbă I pe cei care încurcă borcanele ?... | Alo ! Alo ! Alo ! Cum a venit vorba de în- I curcături, cum s-a întrerupt con- I vorbirea. Nemaiputînd continua discuția la telefon, am scris. Noi I criticăm Agrosem-ul. Ce-ar fi să I ia măsuri Ministerul Industriei I Grele ! . Asa-i i * la început Cei care se ocupă de construi- I rea de locuinţe proprietate per- I sonală la Piteşti (Grupul de şan- I tiere nr. 1) şi-au incheiat o pri- • mă perioadă de activitate. Bi- I lanţ ? Peste o jumătate de mi- I lion pierderi. Cauze ? Plimbarea materialelor de pe un şan- I tier pe altul, modificări în pro- I iect, îmbunătăţiri etc. Buni bă- I ieţi, nu ? O jumătate de milion ? ■ Cam puţin. Dar să ne mulţu- I mim deocamdată numai cu atît pentru că n-au avut experienţă. Aşa e la început. Materialele de I construcţie le-au plimbat doar I în raza oraşului. Aici a fost ■ hiba. Dacă le trecea prin cap să ■ le plimbe şi prin alte oraşe, era I cu totul altceva... Ne „bucuram“ astăzi de pagube mai mari. Aşa... ne vom bucura numai de măsu- I rile care se vor lua. Pentru „Transfoeateor“ I ieri dimineaţă am aflat că I s-au găsit „îngropate“ la Iaşi I 40 monezi de aur. Inspectoratul judeţean de miliţie mai face ■ „săpături". Aseară, interesân- I du-ne, am aflat că au mai găsit încă vreo sută şi ceva de mii de... Nu de monezi de aur ci de I lei. Monezile de aur aparţineau I şefului depozitului de panifica- • fie din Iași, Iancu Copil. Iar ■ banii, erau o parte a lui, iar I altă parte a complicilor săi. Cică banda asta, diminuînd greutatea produselor primite, co- I vrigi, cozonaci, împletituri etc, I a adus un prejudiciu avutului * obștesc în valoare de circa I 600 000 lei. Sugerăm emisiunii I „Transfocator“ să le facă o vi- I zită. Vrem să vedem şi noi cum arată la faţă nişte monezi I vechi... „Antîia“ să I fie „antîia“ « şi nu a doua ' 9 I Iubiţi măcelari, instinctul de I carnivori ne obligă să vă atragem atenţia asupra unui pericol care I vă paşte. Ce pericol ? Uneori, I dumneavoastră, distraţi fiind, la unii daţi numai zgirdiuri şi oase, I iar la alţii numai carne macră. I Pe UNII îi serviţi cu carne de * calitatea I şi le luaţi bani pen- I tru calitatea a 11-a (asta se în- I tîmplă rar, dar se întîmplă pentru că acei UNII sunt...). Pe alţii I (care sunt mult, foarte mult mai I mulţi) îi serviţi cu carne de cali- * tatea a Il-a şi le luaţi bani pentru I calitatea I. Noi ştim că dum- I neavoastră procedaţi aşa numai * pentru că sînteţi distraţi, şi nu I cu intenţie. ■ Alaltăieri dimineaţă, Ilie Dinu * şi Ion Sora, de la centrul de des- I facere a cărnii de pe Şoseaua I Giurgiului nr. 118, au fost prinşi • tocmai cînd vindeau „distraţi“. I Săracii I li vom vedea printre gri- I lafe. D-aia ziceam noi că e mai • bine să fie 1 a întîia și II a doua. I Vom importa cai ? I La 3 km înainte de intrarea în I Brașov s-a deschis, pentru con- | ducătorii auto, un foarte bine , utilat „Autoservice“. Hale mari, I aparataje moderne, reclame lu- | minoase, serviciu ireproşabil. Mă rog, ţi-e mai mare dragul să ai I până la maşină cu un astfel de „Autoservice“. Totuşi, există o , lacună. Organizatorii nu s-au gin- I dit să aducă aici şi nişte cai, ori biciclete de închiriat. Pentru ce P . Dacă eşti cu maşina în reparaţie I şi vrei să comunici cu lumea, n-ai telefon. 11 găsești tocmai la 3 km. Să te duci pe jos ! ! Pînă dă prin cap culpa să instaleze un telefon, să importăm niște cai. Ei? ! ! Rubrică redactată de: * Nicolae TUDOR I Gheorghe POPESCU -- | cu sprijinul corespondenţilor „Scînteii" Buna organizare garantează eficienţa activului obştesc După reorganizarea administrativteritorială a ţării, Tîrgovişte a fost declarat municipiu şi reşedinţă a judeţului Dîmboviţa. Aici activează o puternică organizaţie municipală de partid. In actualele condiţii, deşi numărul membrilor de partid şi al organizaţiilor de bază este în continuă creştere, activul salariat de partid a fost redus. Aceasta în condiţiile cînd sarcinile au devenit mai complexe, iar răspunderea comitetului municipal de partid pentru buna desfăşurare a întregii vieţi economice şi politice a oraşului creşte mereu. Cu cine rezolvă comitetul municipal Tîrgovişte multiplele probleme ce-i stau în faţă ? In toate acţiunile sale el se bizuie pe un larg activ obştesc. Extinderea muncii de partid pe baze obşteşti a dat comitetului municipal Tîrgovişte posibilitatea să exercite un control mai aprofundat, mai calificat asupra activităţii organizaţiilor de bază, să sprijine efectiv îmbunătăţirea stilului de muncă al acestora. Este un rezultat direct al preocupării exigente şi a spiritului de răspundere cu care comitetul municipal a selecţionat şi atras în sfera sa de activitate un mare număr de activişti obşteşti. Pe unii dintre activiştii obşteşti ai comisiei economice i-am cunoscut în secţiile Uzinei de utilaj petrolier din localitate. Ziua de lucru se terminase de mult. Zăboveau printre maşini, se interesau amănunţit de greutatea pieselor prelucrate, investigau părerile muncitorilor şi tehnicienilor, ale membrilor de partid. Care a fost scopul acestei temeinice, şi largi consultări ? In uzina lor, consumul de metal este încă mare. La indicaţia biroului comitetului municipal, un grup de activişti obşteşti format din ingineri, maiştri şi economişti, conduşi de secretarul pentru probleme economice al municipiului, au studiat ce posibilităţi interne sunt în uzină pentru reducerea consumului de metal. Pe această cale s-a ajuns la concluzia că prin îmbunătăţirea unor proiecte şi faze ale fluxului de fabricaţie pot fi pentru început economisite 700 tone de metal. Am spus pentru început, deoarece grupul de activişti obşteşti ai comisiei economice continuă stăruitor să depisteze şi să pună în valoare noi surse de folosire cit mai judicioasă a metalului. Am dat exemplul acesta pentru că el, ca şi multe altele, ilustrează convingător cit de hotărîtoare este selecţionarea cu toată răspunderea în activul obştesc a celor mai capabili şi pregătiţi comunişti. Munca cu activiştii obşteşti nu se termină o dată cu selecţionarea lor. Este un adevăr elementar, îndeobşte cunoscut, că oricît de capabil ar fi un activist obştesc, el nu poate desfăşura o muncă eficientă dacă nu este folosit în specificul său şi potrivit pregătirii sale. Or, în această privinţă la Tîrgovişte şi-a făcut loc formalismul. Unii activişti obşteşti au fost repartizaţi să se ocupe de activitatea unor organizaţii de bază diferite între eie ca specific de producţie şi sferă de preocupări diferite şi faţă de pregătirea profesională a activiştilor. Aceştia îşi duc „activitatea“ doar pe tabelele comitetului municipal de partid, pentru că, practic, ei nu pot aduce vreo contribuţie eficientă la bunul mers al muncii organizaţiilor de partid. Vasile Costea, maistru la uzina de utilaj petrolier, este un vechi activist obştesc în Tîrgovişte. In discuţia avută cu el, ne-a declarat: — Pînă la reorganizarea teritorialadministrativă, am răspuns ca instructor nesalariat de activitatea organizaţiei de bază I.G.O. Aveam aşadar un cîmp concret de acţiune şi posibilitatea de a ajuta cu regularitate această organizaţie. Socotesc greşit faptul că acum am fost repartizat să răspund de organizaţiile de bază de la întreprinderea de panificaţie, de la cooperativa meşteşugărească „6 Martie“, şi de o organizaţie de cartier. Cu pregătirea mea, nu sunt în măsură să le sprijin efectiv. Ba mai mult, pe la unele nici n-am trecut pînă acum. Nu mi-a permis timpul pentru că sunt prea multe. Stan Marin, maistru la U.U.P.T., ca instructor obştesc are sarcina să controleze şi să îndrume organizaţiile de bază de la poştă, telefoane şi baza de recepţie a cerealelor. Pe lingă specificul diferit, organizaţiile acestea sînt şi depărtate una de alta. Pînă la baza de recepţie sunt nu mai puţin de 5 km. In acelaşi timp, activiştii obşteşti de la telefoane răspund de munca de partid de la Banca de investiţii, cei de la O.C.L., de întreprinderea de electricitate etc. Dar nu numai atît. Iată şi o altă manifestare a formalismului. Nu s-a viaţa de partid ţinut seama să se facă o repartizare judicioasă bazată pe specificul organizaţiei, pe pregătirea activiştilor obşteşti, în plus s-a pierdut din vedere şi faptul că aceştia duc munca de partid voluntar, consacrînd rezolvării unor sarcini o bună parte din timpul lor liber. Nu era mai util ca de organizaţia de bază de la Baza de recepţie a cerealelor să răspundă un comunist, tehnician sau inginer agronom de la unele din organele agricole judeţene, iar de Banca de Investiţii un economist capabil, fie chiar de la uzina de utilaj petrolier ? Interesîndu-ne mai departe de munca cu activul obştesc din municipiul Tîrgovişte, am reţinut că se desprindeca o necesitate îmbunătăţirea repartizării nu numai pe organizaţii de bază, ci şi a sarcinilor. Acum doi ani, ziarul nostru semnala în această privinţă un fenomen negativ apărut în practica fostului comitet orăşenesc Tîrgovişte. Se critica tendinţa de a alege calea cea mai uşoară, de a nu lărgi activul obştesc şi de a încărca „desaga“ unor activişti nesalariaţi cu nenumărate sarcini. Rolul muncii de partid pe baze obşteşti este de a atrage în jurul organelor de partid mereu forţe noi, proaspete. Activul obştesc este o adevărată şcoală în care se formează cadre temeinic pregătite pentru toate domeniile construcţiei socialiste. Or, munca de partid pe baze obşteşti nu poate fi limitată la aceiaşi oameni. An de an, în organizaţiile noastre de partid se ridică noi promoţii de comunişti cu o temeinică pregătire profesională, politică şi ideologică, dornici să se afirme în întreaga lor activitate. Faptele arată însă că la Tîrgovişte tocmai de acest lucru nu se ţine seama îndeajuns. Ionescu Dumitru, maistru modelier la U.U.P.T., ne spune : — Sunt instructor nesalariat al comitetului municipal de partid şi răspund de o singură organizaţie de bază din oraş. E o muncă frumoasă şi o fac cu plăcere. Dar mă întreb adeseori : unde să-mi împart timpul liber ? Căci sunt şi propagandist, şi membru în comitetul de partid pe secţie, şi în comitetul de partid pe uzină. In afară de aceste sarcini mai am, desigur, destule obligaţii profesionale şi familiale pe care trebuie să le rezolv tot în timpul liber. E firesc, deci, să nu pot vorbi, aşa cum aş dori, despre calitatea şi eficienţa muncii mele ca activist obştesc. Efectele negative ale acestei tendinţe de supraîncărcare a unor activişti obşteşti nu s-au lăsat mult aşteptate La Tîrgovişte, multe organizaţii de bază au fost lipsite luni de zile de control şi îndrumare. In adunările generale nu se discern problemele majore ce trebuie dezbătute, discutîndu-se pe marginea unor chestiuni mărunte, minore ce pot fi rezolvate din mers de birourile organizaţiilor de bază sau chiar de secretari, în întreprinderile şi instituţiile oraşului se ivesc mereu probleme noi, cele mai multe din ele destul de complexe. Organizaţiile de bază mai mature le rezolvă cu competenţă, altele însă nu. Aici este imperios necesară prezenţa activistului obştesc. — Deficienţele manifestate în munca cu activul obştesc, ne-a spus tov. Constantin Motoroiu, prim-secretar al comitetului municipal de partid , ni se datoresc nouă. Dacă în privinţa selecţionării am intrat pe un făgaş bun, nu cu aceeaşi răspundere ne-am preocupat de repartizarea judicioasă a activiştilor obşteşti, de repartizarea raţională a sarcinilor ce le au de îndeplinit, ceea ce a influenţat negativ calitatea şi eficienţa muncii lor şi în ultimă instanţă chiar a comitetului municipal de partid. Sunt deficienţe pe care le vom remedia cu toată operativitatea şi răspunderea. Desigur, munca cu activul obştesc este foarte vastă. Comitetul municipal de partid Tîrgovişte trebuie să tragă concluziile cuvenite. Este tot atît de necesar ca perfecţionînd în continuare selecţionarea şi repartizarea activiştilor obşteşti să nu fie neglijate şi celelalte laturi, cum ar fi instruirea activului nesalariat, imprimarea unui stil de muncă operativ şi competent, care să se răsfrîngă cu eficienţă imediată în toate domeniile activităţii organizaţiilor de partid. Victor DELEANU La adăpostul funcţiilor de responsabili, casieri, bucătari, caramangeri şi vînzători, 17 hoţi alcătuiţi într-o bandă au delapidat în voie, nestingheriţi de nimeni, timp de 4—5 ani (!), impresionanta sumă de 384 500 lei din gestiunea unităţii „Gospodina“, aparţinînd T.A.P.L.-Bucureşti Din septembrie 1964, dată la care a fost „uns“ şef contabil al Institutului de arheologie al Academiei, şi pînă în noiembrie 1967, Dumitru Barbu a reuşit să-şi însuşească din avutul obştesc 33 240,60 lei, fără să trezească nici cea mai mică bănuială. Aproape şase ani şi jumătate, Tudor N. Tudor, factor poştal la Oficiul P.T.T.R.-Afumaţi, a desfăşurat pe „un front“ larg o susţinută ofensivă ilicită, sustrăgînd din gestiune 13 974,15 lei şi însuşindu-şi temporar, pentru satisfacerea intereselor personale, 132 578,40 lei, fără ca cineva să-l deranjeze măcar cu o întrebare ! Care sunt factorii care au facilitat asemenea jafuri şi escrocherii, climatul infracţional care le-au favorizat ? Sunt semnificative în această privinţă concluziile stabilite de o brigadă de inspectori ai Direcţiei de revizie şi control pentru oraşul Bucureşti, aparţinînd Ministerului Finanţelor. In legătură cu primul caz — ne relatează controlorul-revizor principal N. Turtureanu — delapidatorii au folosit metodele cele mai rafinate, „adecvate“ ambianţei şi împrejurărilor create. La unitatea „Gospodina“ cei 17 infractori lucrau individual și jefuiau în colectiv. Pentru „interesul comun“ ei adoptaseră chiar o anumită „specializare“ : responsabilii aduceau casele de marcat din nou la zero, după ce „valorificau“ plusurile ; vînzătoarele eliberau preparatele fără să anuleze bonurile ; casierele nu înregistrau sumele încasate... Un adevărat stil ! Cum a fost posibilă transformarea unei unităţi de stat intr-un „atelier“ al hoţiei ? In urma unei cercetări amănunţite brigada de control a ajuns la concluzii pe cit de surprinzătoare pe atît de adevărate. Nerespectîndu-şi atribuţia de a controla atent şi sistematic în unităţile subordonate modul cum sunt folosite aparatele de marcat şi calitatea produselor, conducerea I.A.P.L.-Carpaţi a dat „apă la moară“ unor indivizi necinstiţi, înlesnindu-le şi uşurîndu-le activitatea infracţională. Indolenţa organelor cu sarcini de control, lipsa de conştiinţă profesională a acestora au prelungit ani în şir traiul pe picior mare, huzurul unor salariaţi necinstiţi care se înfruptau fără ruşine din avutul obştesc. La rîndul lor, revizorii de gestiune ai I.A.P.L.-Carpaţi, chiar dacă au mai trecut din cînd în cînd pe la „Gospodina“ în 4 ani n-au putut decoperi nimic suspect, deşi pe sub nasul lor se furau zeci şi sute de mii de lei. Ei verificau în pas „de plimbare“, doar scriptele şi niciodată modul de desfăşurare a activităţii. Control formal şi incompetentă ! Organele de control gestionar şi ale resortului administrativ n-au avut măcar o singură dată curiozitatea să vadă cel puţin cum sunt păstrate imprimatele cu regim special care se distrugeau în cantităţi respectabile. Şeful serviciului administrativ al I.A.P.L.—Carpaţi n-a manifestat niciodată curiozitatea de a vedea benzile de marcaj, de a constata cînd au fost ridicate sau dacă au fost ridicate, cite lipsesc, pe ce perioadă etc. Pe de altă parte, brigada a stabilit şi alţi factori care au facilitat hoţia. Unul dintre aceştia îi constituie reţetarele întocmite de către M.C.I. în 1965, care prevăd procente mari de perisabilitate. Cum pierderile respective nu se produc în cantităţi atît de mari, ministerul trebuie să le revizuiască in cel mai scurt timp. Aceasta nu scuteşte însă conducerea întreprinderii de răspunderea ce-i revine. Incompetenţa şi nepăsarea trebuie sancţionată penal. Al doilea caz. Atîta vreme cit a fost supravegheat, Dumitru Barbu, contabil la Institutul de arheologie al Academiei, a fost corect. In momentul în care a fost numit şef contabil însă — ne arată controlorul-revizor I. Rădulescu — nu a mai fost verificat de nimeni. Terenul escrocheriilor era liber. De-acum el putea să arunce zarurile într-un joc de noroc cu circuit închis ; el juca, el cîștiga. Note contabile fictive, modificarea actelor și a statelor de plată, însuşirea unor avansuri de decontare... Era oare imposibil de prevenit şi mai ales de depistat în faşă activitatea ilicită a lui Barbu ? Cercetările efectuate ulterior concluzionează un nu categoric. Escrocheriile contabilului şef au fost încurajate chiar de către unii salariaţi ai institutului, titulari de avansuri, care în loc să depună la casierie sumele rămase necheltuite le predau adesea contabilului şef, fără nici o chitanţă. Şeful contabil mergea astfel la sigur că frauda nu putea fi descoperită. Ciudat este faptul că nici conducerea institutului şi nici organele C.F.I. nu au manifestat grijă şi interes pentru stăvilirea unor asemenea practici. Abia în septembrie 1967 organele C.F.I. au descoperit unele aspecte ale ilegalităţilor comise de şeful contabil. Cazul al treilea. Tudor N. Tudor avea o slujbă modestă , factor poştal la Oficiul P.T.T.R. Afumaţi. Cu toate acestea, nu i-a fost greu să găsească portiţe prin care să dobîndească venituri ilicite. Făcînd pe neatentul sau pe distratul, poştaşul semna în locul destinatarilor însuşindu-şi însemnate sume de bani. Depunea conştiincios la oficiu mandatele, prezentîndu-le ca achitate. Altă dată a insinuat o pagubă de 12 354 lei. In nouăsprezece rînduri, a încasat de la gestionara magazinului din satele Pitească şi Cozieni (judeţul Ilfov), în total 125 850 lei, plus 229,85 lei cheltuieli poştale, pe care nu le-a predat la timp, folosind banii în scopuri personale. Falsurile factorului au fost pînă la urmă descoperite. Dar cînd ? După aproape şase ani şi jumătate ! Cine a înlesnit această întîrziere ? Mai întîi gestionarii magazinelor Pitească şi Cozieni, care n-au completat personal mandatele poştale, n-au înscris data predării sumelor şi n-au aplicat pe mandatele poştale ştampila unităţilor lor, aşa cum se prevede în instrucţiunile P.T.T.R., lăsînd să facă treaba aceasta însuşi infractorul. De asemenea, au acceptat să primească în schimbul sumelor predate chitanţe scrise cu creion negru şi completate într-un singur exemplar, deşi, ca gestionari, trebuiau să ştie măcar atîta lucru, că asemenea documente se completează cu creion chimic, cel puţin in două exemplare. Cei doi „gură cască“ nici nu verificau măcar concordanţa datelor da pe chitanţele de predare, căci dacă ar fi avut măcar atîta curiozitate profesională şi-ar fi dat seama cu ce întîrziere sînt depuşi banii şi ar fi sesizat oficiul P.T.T.R. A fumaţi. De altfel acest lucru nu l-au făcut nici organele de evidenţă ale cooperativei de consum din Pantelimon, care răspundeau de cele două magazine, dovedind la rîndul lor o inadmisibilă superficialitate ce nu ar trebui să lase indiferente forurile ierarhic superioare. Galeria acestor gură cască este completată de salariaţii Oficiului P.T.T.R. Afumaţi, care n-au sesizat pe diriginte despre faptul că Tudor N. Tudor completează personal mandatele privind depunerile magazinelor din Pitească şi Cozieni, că acestea nu poartă ştampila unităţilor respective şi nici menţiunea pe verso cu data primirii sumelor. Dirigintele oficiului din Afumaţi, în ciuda mai multor sesizări ale unor persoane, prin care i se aducea la cunoştinţă că sumele de bani nu sunt predate la timp, nu a luat măsurile de rigoare ce se impuneau. S-a mulţumit doar ca pentru unele nereguli mărunte să-l sancţioneze doar cu o „mustrare“ şi „un avertisment“! Ce au de spus organele C.F.I. ale Direcţiei de poştă a municipiului Bucureşti ? Din nou rezultă deci că aliatul conştient, sau inconştient, al delapidatorului este credulitatea şi lipsa de supraveghere a organelor de control, a conducerii administrative şi a celor din preajma lui. Asemenea fenomene se ivesc acolo unde Îşi fac loc lipsa de răspundere, controlul superficial, nerespectarea îndatoririlor profesionale. La fel de dăunătoare este atitudinea unor salariaţi care de multe ori închid ochii la asemenea abuzuri îmbrăţişind „tactica“ „nu e treaba mea“ „nu mă amestec“. Pentru a preveni sustragerile din avutul obştesc, salariaţii, şi în primul rînd cei cu funcţii de răspundere — ne spune tovarăşul Emil Cioflan, directorul Direcţiei de revizie şi control pentru oraşul Bucureşti din Ministerul Finanţelor — trebuie să lucreze în spiritul legislaţiei, să dea dovadă de probitate profesională. Nimănui să nu-i fie indiferent dacă omul de lungă sine atentează la avutul obştesc. Analizînd un număr mare de cazuri ca acelea expuse aici, am ajuns la concluzia că nu sînt suficiente doar măsurile ulterioare. Faptele arată că factorii de răspundere din unele unităţi nu pun întotdeauna pe acelaşi plan apărarea avutului obştesc cu problemele de producţie. In concepţia multor conducători de unităţi mai dăinuie ideea că apărarea avutului obştesc cade în atribuţia exclusivă a organelor de control intern, a şefului contabil şi în ultimă instanţă a miliţiei, procuraturii etc. Or, se ştie că într-o unitate socialistă cine conduce răspunde de întreg patrimoniul pe care îl gospodăreşte. Nu este admis unui şef de unitate să excludă cu desăvirşire din cîmpul său vizual gospodărirea avutului obştesc. Dumitru MINCULESCU ALIAŢI NEDECLARAŢI AI DELAPIDATORULUI * în Capitală A început construcţia primelor locuinţe cu grad diferenţiat de confort După cum ne informează Direcţia generală de construcţii montaj din cadrul Consiliului popular al Municipiului Bucureşti, în parcul Rahova din Capitală a început construcţia primelor locuinţe cu grad diferenţiat de confort. Pentru început va fi executat un lot de aproape 100 de apartamente, în blocuri de tipul A, B, C şi D, formate din parter şi două etaje. Prima categorie cuprinde apartamente cu două camere, baie, bucătărie şi hol, asemănătoare cu cele construite pînă în prezent. Cea de-a doua categorie va avea aceleaşi dependinţe ca prima, deosebindu-se doar printr-o reducere a suprafeţei cu 4,6 mp. Celelalte două tipuri vor avea aceeaşi suprafaţă locuibilă, diferind de primele printr-un grad mai redus de confort şi de finisaj. Aceste tipuri de locuinţe, care urmează să fie puse la dispoziţia viitorilor locatari pînă la sfirşitul lunii septembrie, vor beneficia de încălzire centrală şi instalaţiile tehnico-sanitare necesare. Corespunzător fiecăreia dintre cele patru categorii de apartamente, se preconizează a se construi și garsoniere. Prin aceste, măsuri se va ajunge ca în anul viitor să se construiască in Capitală aproape 25 000 de apartamente. Noul hotel „Trotuş” din oraşul Gheorghe Gheorghiu-Dej (Foto : Gh. Vinţilă) COMPLEX BALNEAR LA SLANIC MOLDOVĂ BACĂU (corespondentul „Scînteii“). In frumoasa staţiune Slănic Moldova a început construcţia unui complex balnear cu 500 de locuri. Pe lingă spatiile de cazare, noul complex va dispune de cabinete medicale şi blocuri alimentare. La demisolul clădirii, care va avea 12 nivele, va funcţiona sectorul de tratamente — servicii de balneoterapie, fizioterapie, electroterapie şi de cultură fizică medicală , la parter — hol de primire, bar de ape minerale şi săli de mese, iar la primul etaj — biblioteca şi clubul. Planul de perspectivă prevede ca la Slănic să se construiască 4 asemenea complexe. Curînd vor începe lucrările şi la blocul alimentar cu 900 de locuri, la un camping şi la hotelul turistic cu 150 de locuri. Vor fi amenajate, de asemenea, unele zone de recreere şi odihnă la cabana de pe masivul Şandru şi la punctul „300 de trepte" se vor capta noi izvoare minerale. SCâNTEIA - joi 1 august 1968 încălcări cu grave consecinţe ale normelor de protecţie a muncii (Urmare din pag. I) fost schimbată de cîteva ori) şi-au lăsat moştenire unul altuia tot felul de planuri privind protecţia muncii, cuprinzînd însă măsuri generale, minore, ca îndreptarul unor coturi, deschiderea unor ferestre şi altele. Inspectoratul pentru protecţia muncii, a cărui datorie era să intervină energic pentru asigurarea unor condiţii optime de lucru, să nu permită nesocotirea legii, s-a limitat mult timp să ceară conducerii combinatului îndeplinirea a tot felul de sarcini mărunte. Dar sindicatul, ca reprezentant al oamenilor muncii, cum a acţionat ? Este bine să amintim că tov. Nicolae Vasile, preşedintele Consiliului municipal al sindicatelor Brăila (preşedintele sindicatului de la combinat este de numai două săptămîni în această muncă), nici nu cunoaşte precis situaţia de la combinatul de fibre artificiale. A fost nevoie să se informeze chiar în prezenţa noastră pentru a da anumite „relaţii“ presei. „Da, tovarăşi — ne-a spus el — avem îmbolnăviri profesionale. Ce vreţi, producţie, plan... Situaţia de la combinat ne dă mult de gîndit. S-a făcut o analiză, la care au luat parte activiştii noştri. Cred că o să se ia măsuri...“. Evident, un asemenea mod contemplativ de a judeca lucrurile dă imaginea reală a lipsei de preocupare şi de răspundere a sindicatului pentru soarta oamenilor pe care-i reprezintă Nu se poate spune că Ministerul Industriei Chimiei nu cunoaşte situaţia de la Brăila. Se împlineşte un an de cînd a primit o scrisoare din partea conducerii întreprinderii, care a prezentat starea de lucruri existentă în toată gravitatea ei. Ca urmare, de-atunci încoace zeci de delegaţi din minister, ca şi tov. Gheorghe Caranfil, adjunct al ministrului, au venit la Brăila. Rezultatul ? Numai de la începutul acestui an s-au întocmit 5 planuri de măsuri pentru înlăturarea noxelor în cele două filaturi, dar nici unul din planuri n-a fost finalizat. Stăm de vorbă cu ing. Teodor Antonescu, în prezent director tehnic al combinatului (directorul general fiind plecat în străinătate). „ Situaţia creată în prezent era previzibilă, recunoaşte directorul tehnic. Instalaţiile de ventilaţie sunt necorespunzătoare. Am spus-o de acum patru ani. Mai mult, ele au fost recepţionate numeric, fără să fie puse în funcţiune. Am sesizat proiectantul — Institutul de studii, experimentări şi proiectări pentru industria celulozei, hârtiei, fibrelor artificiale şi valorificarea stufului. Nici n-au, vrut să audă. „Puneţi la punct tehnologia şi noxele vor scădea“ — ne-au răspuns invariabil. Anul trecut, tehnologia de fabricaţie a fost pusă la punct, dar toxicitatea în loc să scadă, a crescut. — Dar proiectantul cunoaşte măcar adevărata situaţie ? — Desigur, au trimis aici reprezentanţi. Au efectuat în două rînduri măsurători şi afirmă, în ciuda probelor evidente, că proiectul ventilaţiei este bun. Am chemat şi alţi specialişti, care au stabilit, dimpotrivă, capacitatea redusă a ventilatoarelor. S-au făcut demonstraţii în acest sens şi pe baza unor date comparative cu unităţi similare din străinătate. Dacă ministerul nu ar fi adoptat punctul de vedere rigid al proiectantului, asigurarea unei ventilaţii normale nu ar fi mai constituit de mult o problemă. Din acest punct de vedere, directorul tehnic pare să aibă dreptate. Lipsa unui arbitraj competent, obiectiv și operativ în litigiul dintre combinat și proiectant a creat climatul prielnic lipsei de răspundere, tărăgănării în luarea măsurilor ce se impuneau. Teama de a îndrepta cu curaj unele greșeli de proiectare prin alocarea suplimentară a unor fonduri destinate asigurării unor condiţii optime de muncă a generat pierderi mari. La intervenţia energică, repetată, a organelor locale de partid şi de stat, conducerea ministerului şi-a însuşit în cele din urmă punctul de vedere că ventilaţia este necorespunzătoare şi a anunţat unele măsuri. Am fost informaţi că pentru fabrica de reţele cord s-a întocmit şi aprobat un proiect de revizuire a ventilaţiei şi că se pregăteşte un proiect asemănător şi pentru filatura fabricii de celofibră. Sunt măsuri bune dar, din păcate, conducerea combinatului n-a putut să precizeze cînd şi cum aceste prevederi vor deveni realitate, încetineala cu care a acţionat şi acţionează Ministerul Industriei Chimiei în rezolvarea unor probleme clare, fără echivoc, aduce mari prejudicii. Desele îmbolnăviri — peste 30 000 om/zile de incapacitate de la începutul anului , dereglează procesul de producţie, scade interesul pentru ridicarea calificării, alimentează fluctuaţia oamenilor, întîrzie atingerea parametrilor proiectaţi la acest nou obiectiv industrial. „Fără o intervenţie energică, imediată, pentru asanarea condiţiilor de muncă, ne spune Mihtai Niţă, directorul direcţiei judeţene pentru problemele de muncă şi ocrotiri sociale, activitatea unor locuri de producţie de la combinatul de fibre artificiale va trebui să înceteze. Nu putem tolera ca tineri de 20 de ani să fie pensionaţi sau să plătim sute de mii de lei pe an ajutoare de boală. Aducînd la cunoştinţa opiniei publice asemenea fapte incalificabile, solicităm ca justiţia noastră să-şi spună cuvîntul. De altfel, informăm pe această cale că direcţia judeţeană pentru problemele de muncă şi ocrotiri sociale a acţionat în judecată Ministerul Industriei Chimiei care, nesocotind legislaţia de protecţie a muncii la această unitate din subordine, a adus mari prejudicii sănătăţii unor oameni şi, implicit, statului. Cei vinovaţi vor trebui să răspundă“. Pentru lichidarea tristului record de la Combinatul de fibre artificiale din Brăila, care generează mai bine de jumătate din numărul îmbolnăvirilor profesionale pe întreaga ramură a chimiei, trebuie să intervină cu toată promptitudinea şi fermitatea şi Ministerul Sănătăţii. Uniunea sindicatelor pe ramură, precum şi alte foruri centrale, chemate să asigure condiţii de deplină securitate în toate locurile, întreprinderile, ca şi respectarea legalităţii socialiste în domeniul protecţiei muncii. Silozuri pentru depozitarea legumelor şi fructelor DEVA. La Petroşeni s-a dat în exploatare un nou şi modern siloz, în care se pot depozita şi păstra în condiţii optime 100 vagoane de legume şi fructe. Silozul este o construcţie modernă, prevăzut cu aer condiţionat, încălzire centrală. El dispune de două ascensoare pentru transportul produselor de la parter la etaj, de benzi transportoare pentru manipulatul cartofilor și de alte utilaje, precum și de o linie ferată de garare care oferă posibilitatea descărcării simultane a 7 vagoane. Un siloz similar se află în construcţie la Lupeni, urmînd a fi terminat pînă la sfirşitul anului. La centrele de legume şi fructe de la Orăştie, Haţeg, Hunedoara, Brad şi Ilia se execută lucrări pentru extinderea cu peste 1200 mp a spaţiilor de depozitare şi se fac pregătiri pentru instalarea a 5 prese hidraulice pentru prunele uscate. (Agerpres)